Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




DIMENSIUNI ALE PROZEI SCURTE BASARABENE CONTEMPORANE despre Sinteze literare



Nu exista si nu poate exista o literatura basarabeana sau -aberatie curata - moldoveneasca independenta de cea romana. Literatura basarabeana e un segment al celei romanesti in genere, asemeni celei produse de diaspora noastra de pretutindeni. E adevarat, aproape jumatate de veac de subjugare a Basarabiei a impus literaturii ei anume trasaturi deosebitoare. Mai intai i-a impus alfabetul cu ceardacuri al chirilicei si o izolare aproape etanseizata de spatiul literar romanesc. Anii proletcultismului au fost, in Basarabia, mult mai cumpliti decat la noi, de-abia tarziu ingaduindu-se zestrea unei mosteniri literare a clasicilor nostri, alesi insa pe criterii geografice: trebuiau sa fie negresit moldoveni. A fost aceasta masura o aberatie desfiguratoare, de vreme ce acceptati erau Constantin Negruzzi, Hasdeu, Alecsandri,Eminescu. Creanga, mai tarziu Sadoveanu, pe cand, de pilda, Caragiale, Slavici, Odobescu, mai toti interbelicii erau exclusi sau nu erau revendicati. Pana si Junimea", fondata la Iasi si care si-a desfasurat in capitala Moldovei (cea^idevarata!

   ) cea mai importanta perioada din existenta ci, era abhorata si mi-a fost dat sa vad un film al ci-lui Loteanu (excelent regizoR) despre Eminescu, in care Junimea" nu exista iar locul lui Maiorcscu, de protector spiritual al marelui poet, il ocupa, aici, Vasilc Alccsandri, desi minime cunostinte de istoric literara dovedeau contrafacerea. Dar asa erau. acolo, vremurile (cruntE) si a fost o binefacere ca, pentru pastrarea si fortificarea constiintei nationale, li s-a ingaduit basarabenilor si ciuntita mostenire literara. Spiritele luminate au stiut s-o foloseasca eficient pentru inaltele scopuri spre care militau activ. Apoi, de la Gorbaciov incoace, lucrurile s-auA»nodificat cu totul, patrimoniul literaturii romane clasice intregindu-se in harta sa atotcuprinzatoare. Apar, la Chisinau, editii critice, antologii, editii libere (pe unele - ce-i drept, putine - le-am comentat in revista noastra), bine construite, unele reluari ale editiilor aparute la editurile din Romania. Aceasta e o fapta de cultura de interes national. Si e necesar sa adaug ca aceasta infaptuire culturala ca si intreg procesul de renastere nationala (inclusiv introducerea alfabetului latiN) s-au realizat datorita activismului militant al carturarilor, printre care la loc de frunte s-au aflat scriitorii. A fost o perioada de militantism spiritual national, dus de intelighentia romaneasca basarabeana, pe care, fara a exagera defel, as asemui-o cu epoca pasoptista. Trag nadejde - o dorini cu totii -ca valul antiunionist, abatut asupra Basarabiei datorita unei oficialitati obtuze si aservite, nu va putea compromite marile izbanzi ale constiintei nationale romanesti.



Desi vibrez cald si participativ la durerile Basarabiei lui Stere, nu pretind a fi un specialist sau un indeaproape cunoscator al literaturii basarabene. Din spatiul prozei am citit doua-trei romane, ceea ce, stiu bine, e insuficient. Ma orientez mai bine, cu o busola constituita din lecturi, in lirica si critica literara basarabeana. E un pacat, chiar daca justificat de zidul despartitor in care am fost siliti sa traim aproape o jumatate de secol, ce ar trebui mantuit prin lgctura. Sper, nu numai eu, ca voi putea implini idealul. Dar nu cred - repet - ca ar trebui sa incurajam ideea unei literaturi basarabene de-sinc-statatoare. Literatura basarabeana e un segment al literaturii romane, creat in conditii vrajmase, dar nu poate si nu trebuie tratata de-sine-statator. Integrarea scrisului e o datorie a istoriei de azi. Asadar, cu putinele mele cunostinte in universul literaturii basarabene din 1944 pana azi, ma hazardez sa comentez o antologie a prozei scurte basarabene aparuta de curand la Editura Minerva, in colectia, atat de prestigioasa, Biblioteca pentru toti". Dl Ion Ciocanu a alcatuit sumarul antologici, a prefatat-o, i-a prezentat pe top scriitorii antologati iar colegul nostru Petre Salcudeanu semneaza uit miscator cuvant inainte.

Sa notez mai intai o observatie de ordin general. Cu o exceptie (nuvela Casa noastra de Victor DumbraveanU), toate piesele din sumar (saptesprezece la numaR) dezvolta teme ale microuniversului rural. Nu stiu daca aceasta e optiunea d-lui Ion Ciocanu sau optiunea d-sale reflecta harta prozei basarabene. Inclin sa cred ca in cea de a doua alternativa, bizuindu-ma si pe lecturile mele, cum spuneam putine, de dinaintea acestei antologii. Ce-i drept, la noi, de pe la 1900 incoace, marii critici literari au pledat nu pentru condamnarea literaturii cu tematica taraneasca, ci au cerut imperios intregirea ei cu literatura din mediul urban. Lovinescu, care are meritul de a fi deschis aceasta ofensiva, socotea ca in acest fel literatura romana va putea iesi din faza lirismului apos si lacrimogen pentru a birui prin obiectivare si analiza psihologica. Mai tarziu, tot Lovinescu si ceilalti mari critici interbelici au demonstrat ca nu se poate face literatura moderna cu suflete primare, in constructii subrede, muiate in idilism liricoid. Rebreanu este acela care, in Ion, folosind acelasi material uman, a dat o replica descumpanitoare samanatorismului - prin antiidilismul si soliditatea constructiei romanesti. Citind prozele din antologia d-lui Ciocanu ai impresia, daca judeci de pe Sirius, ca ne aflam pe la inceputul veacului, in paginile Samanatorului" si ale publicatiilor din constelatia sa. Stiu bine acele proze, ca analist al samanatorismului, si cu exceptii fericite (aici il citam oricand pe Sadoveanu; numai ca Sadoveanu a fost inca din 1904, la debut, chiar marele artist SadoveanU) si pot depune marturie, in cunostinta de cauza, ca ele s-au risipit in neant datorita pauperitatii lor estetice. As adauga imediat ca nu universul abordat a constituit cauza esecului iremediabil al acestor proze, ci putinatatea talentului celor ce le semnau.

Reintorcandu-ma la prozele din antologia d-lui Ciocanu, se cuvine o mentiune specifica. Realitatea este ca, in conditiile Basarabiei subjugate (mai este?) romanismul s-a pastrat la sate, orasul fiind treptat acaparat de noii veniti, adusi de ocupant. A mentine treaza flacara specificului national insemna a folosi, ca mediu al creatiei literare, satul si e sigur ca, de aceea, scriitorii s-au indreptat spre acest univers pastrat in stare nepoluata, pentru a-1 recrea cu mijloacele artei. Unii - ca Ion Druta, de exemplu - au izbandit deplin. Altii mai putin, ramanand sub stacheta. Mi se poate obiecta ca la aceleasi argumente au apelat si mentorii samanatorismului si ai poporanismului, la inceputul veacului, in pledoariile lor despre satul ca pastrator al sufletului national si orasul moloh", instrainat. Nu cred ca cele doua realitati, cea de la inceputul veacului in Vechiul Regat si cea a Basarabiei subjugate in ultima jumatate de secol, se pot asemui. Tragedia satelor depopulate, cu oamenii trimisi in surghiunul mortii siberiene, nu putea fi semnalata, in scrieri de fictiune, decat infatisand eroi din spatiul rural care au dus greul suferintei. Si spre lauda lor, scriitorii pe care i-am citit in antologia d-lui Ciocanu au avut curajul sa faca referire, in prozele lor, la aceste drame care n-ar trebui uitate. Sau trecutul istoric romanesc a putut fi evocat - vezi povestirea Tara Moldovei de Gheorghe Madarciuc - tot pe aceasta cale. Luand in considerare aceste circumstante (nu atenuante ci istoricE), trebuie sa citim cu intelegere aceste proze.



N-am cum sa ma ocup, in comentariul unei cronici, de toti prozatorii antologati (ii pomenesc totusi: Gh. Meniuc, Ariadna Selaru, Alexei Marinat, Vasile Vasilache, Ion C. Ciobanu, Raisa Lungu-Ploaie, Mihail Gh. Cibotaru, Petre Carare, Vlad lovita, Nicolae Esinencu, Ion Ciocanu, Lidia Istrati, Aurel Scobieala, Iacob Burghiu, N. VierU). As detasa din sumar proza lui Ion Druta, Toiagul pastoriei. Acest scriitor polimorf (nuvelist, romancier, dramaturg si eseisT), cu mari daruri (i s-a publicat, tot in B.P.T.", romanul Povara bunatatii noastrE) atrage atentia prin formula narativa lirico-simbolica (folosesc o caractu. zare a d-lui Mihai CimpoI). Lirismul simbolic si acel spatiu sacral opus, din instinct, civilizatiei il intalnim si la baciul din nuvela antologata. Acesta, baci fara oi, ref..za colectivitatea, construindu-si o casa in afara satului, pe un varf de deal, de unde 1 se aud cantecele din fluierul pe care el si-1 cioplise. E respins de sat, care il crede cuprins si cu multe oi. E reclamat drept chiabur, indura iadul siberian, unde lucreaza ca minier, se reintoarce acasa si cum casa ii fusese risipita, isi construieste o alta aidoma, continuand, taciturn, sa dea glas cu fluierul. Si cand se prapadeste, batran si uitat, se proiecteaza oamenilor din sat la dimensiunea unui sfant. A ramas de pe urma lui fluierul, devenit simbol, pe care nimeni nu indraznea sa si-1 revendice.

Binevenita ar fi si o antologie din proza contemporana a tinerilor scriitori basarabeni. Sau sa le publicam, aici, romanele.

Februarie 1995

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.