Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




THOMAS MANN SI ROMANIA despre Sinteze literare



in 1990 am intemeiat la Editura Minerva o colectie de literatura comparata. Am intitulat-o Confluente" si, din pacate, am avut parte numai de lucrari de nivel sursologic (treapta cea mai de ses a literaturii comparatE), gen Dickens in Romania, Leopardi in Romania etc. etc. Putine din cartile acelei colectii, acum stinse, semnate de competente ca Edgar Papu, N. Balota, Dan Grigorescu, Liviu Petrescu, Al. Dutu, Ion Roman, izbutisera sa se ridice la demnitatea literaturii comparate. Exegeza d-lui Dumitru Hincu. pe care-o comentez acum, e la jumatatea drumului dintre aceste nivele posibile. De fapt, ca sa marturisesc gandul intreg, cartea d-lui Dumitru Hincu despre Thomas Mann in Romania e un eseu de structura jurnalistica pentru ca stie sa utilizeze, inteligent, elemente din senzationalul gazetaresc, sporind interesul lucrarii. La locul potrivit ma voi referi la aceasta dimensiune.

Evident, in primul capitol autorul urmareste procesul receptarii operei lui Thomas Mann in tara noastra. Fenomenul s-a petrecut, nu numai la noi, neasteptat de tarziu. Pentru ca si in Franta prima traducere din opera lui Thomas Mann (Tonio KrogeR) apare tocmai in 1924. Cum ecourile literaturii universale veneau, pe vremea aceea, la noi, mai ales prin intermediul presei franceze, Adevarul literar si artistic" (o excelenta publicatie culturala) semnaleaza, tot atunci, valoarea operei scriitorului german. Un an mai tarziu, tot aici, Isabela Sadoveanu insera un comentariu in care il prezenta pe autorul nuvelei Tonio Krdger drept cel mai mare scriitor al Germaniei contemporane". Mai informati erau scriitorii grupati in jurul revistei germane brasovene Klingsor" care, tot in 1925, elogia Muntele vrajit. Despre aceasta capodopera romaneasca va vorbi, in 1926, si Adevarul literar si artistic". Prima traducere, la noi, din opera lui Thomas Mann (cu nuvela TristaN) se produce in 1924, fiind, deci, sincroni cu receptarea operei scriitorului german si in celelalte tari europene (Franta, Italia, SpaniA). Si apoi, comentariile se inmultesc in presa noastra in limba romana, germana, maghiara





Cand, in 1929, lui Thomas Mann i s-a decernat premiul NobeL evenimentul a fost un bun prilej pentru comentarii patrunzatoare semnate de Vianu si I. M. Sadoveanu, Oskar Walter Cisek. Si, drept consecinta, in 1930 apare a doua traducere romaneasca {Moartea la VenetiA) din opera lui Thomas Mann, urmata, in 1936, de Tonio Krtiger. Traducerile din operele importante ale scriitorului se realizeaza dupa al doilea razboi mondial in tiraje impresionante. Dar comentarii pe marginea unor carti ale scriitorului (inclusiv un interviu, in 1935, luat de Miron GrindeA) devin acte culturale frecvente. in cercurile intelectuale romanesti Thomas Mann e o prezenta importanta, citindu-i-se cartile in limba germana. Au fost si oameni de cultura din Romania care l-au cunoscut personal pe marele scriitor german. Cineva 1-a cunoscut, 1911, chiar in sanatoriul de la Davos, unde era internata sotia scriitorului, oferind, apoi, relatari despre unii din eroii romanului Muntele Vrajit, inclusiv Hans Castorp, cunoscuti in sanatoriu. Apoi il cunoscusera Vianu, germanul Bernard Capesrius, profesor bucurestean, Emanoil Bucuta, G. Oprescu, Elena Vacarescu, Oskar Walter Cisek (care a si corespondat cu Mann, exegetul nostru reproducand aceste scrisorI) si Meliusz Jozsef. Cu talc este relatarea convorbirilor din 1936 si 1947 dintre Thomas Mann si Cisek, din care am retinut extraordinara apreciere a autorului Muntelui vrajit despre opera lui Kafka si marturisirile despre perioada exilului sau american din anii razboiului. Nu e lipsit de semnificatie faptul ca marele scriitor german stia destule despre Romania si romani. Primea si citea, de pilda, revista brasoveana in limba germana Klingsor", gazeta Temesvares Zeitung" a corespondat, apoi, din 1929, cu Camil Baltazar (traducatorul nuvelei Moartea la VenetiA), cu Cisek (caruia ii marturisea intr-o scrisoare: Sunteti din tara unde s-a nascut sotia prietenului meu, Herman Hesse. Un popor inzestrat - romanii", facand referiri la BrancusI). Exista, apoi, insemnari despre tara noastra in jurnalul scriitorului exilat in S.U.A., despre perioada 1939-1944. Lucrurile au mers mai departe si un personaj, cel central, din ultimul roman al scriitorului, Marturisirile escrocului Felix Krull (cu o gestatie foarte lunga) are drept prototip un roman. E vorba de escrocul international George Manolescu - care se recomanda si George Lahovary - un personaj aventuros fabulos care si-a scris si publicat, in 1905, in Germania, memoriile.



Thomas Mann le-a citit la aparitie, l-au frapat si, in 1913, cand a inceput sa lucreze la Felix Krull, aducandu-si aminte de ele (amintirile acelui scanteietor domn Manolescu"), le-a utilizat drept prototip al eroului la care medita. in memoriile sale, marele prozator marturisea ca atunci cand si-a inchipuit planul romanului despre Felix Krull am fost imboldit de lectura memoriilor lui Manolescu". in aceasta sectiune a cartii sale, dl Dumitru Hincu care, pe langa experientele sale de eseist si traducator, are si vocatie de bun gazetar, se simte in largul sau si reconstituie, deci, cu culoare si talent, avatarurile acelui escroc Manolescu, fireste dupa memoriile sale care, iata, i-au atras luarea-aminte si lui Thomas Mann, dar si dupa ebosa acestora publicate la noi, in Adevarul" lui Miile, in 1903-1904. Personajul e, cu adevarat, fabulos prin cinismul comportamentului, extraordinarul intamplarilor provocate si traite, psihologia perfectului aventurier, capacitatea neobisnuita de a patrunde, firesc (omul vorbea perfect patru limbi strainE) in mediile cele mai diverse, de la inalta societate la cea interlopa. Si, prin analiza comparata, dl Hancu releva care anume elemente din istorisirile lui Manolescu au fost resorbite in personajul Felix Krull. Examenul e, aici, atent pana la migala, proband calitatile de analist ale autorului nostru.



Dl Dumitru Hincu a avut noroc cu carul. Pentru ca tema aleasa ca studiu si exegeza are parte, oricat ar parea de ciudat, si de elemente de senzational autentic. Totul a pornit de la o scrisoare a lui Th. Mann catre G. Oprescu, datata ianuarie 1937, publicata tocmai in 1972 de criticul Radu Ionescu, in Manuscriptum". in acea scrisoare prozatorul german se interesa de acuzatia de plagiat ce i se adusese in Romania, il ruga pe Oprescu sa se intereseze daca enormitatea e reala, rugandu-1 ca de se va ajunge la proces sa-1 asiste, in instanta, ca expert literar. Dl Hincu a intuit bine in acest episod o tema mult apetisanta. Pornind de la relatarile, in 1975, a revistei germane Karpaten Rundschau", care povestea incidentul cu plagiatul, autorul a refacut intreaga tevatura a acelui incident din 1936-1937. Scandalul a fost declansat in grobiana Porunca Vremii", care titrase, in 16 mai 1936, Scriitorul ovrei Thomas Mann dat in judecata pentru furt de proprietate literara. Aici se pretindea ca un anonim, Aurel Pacurariu, secretar la un liceu comercial intr-un oras banatean (LipovA) ar fi compus romanul Visul faraonilor, scris in limba maghiara. incredintat unei edituri budapestane, acesta, pe cai obscure, a intrat in posesia lui Thomas Mann care, citindu-1 in traducere germana, a plagiat dupa scrierea lui Pacurariu, romanul Iosif si fratii sai. Si pentru ca totul sa se incununeze, Porunca Vremii" pretindea ca pentru acest roman Jidanul Mann" a luat premiul Nobel. Afirmatia era de doua ori un fals. Mann nu era evreu desi antinazist, iar premiul Nobel il luase in 1929, cand nu se ivise la orizont capodopera" lui Pacurariu. Se anunta ca fraudatul Pacurariu 1-a dat in judecata pe prozatorul german, plagiatorul, iar procesul se va judeca la Berlin. Porunca Vremii" a mai revenit peste doua luni cu un alt articol demascator. De fapt, s-a dovedit, apoi, capodopera" lui Pacurariu nu era un roman ci un interminabil poem dramatic in versuri. Al doilea articol din Porunca Vremii" i-a parvenit lui Thomas Mann. Prozatorul a trimis catorva ziare bucurestene un text in care, printre altele, preciza: Afirmatiile d-lui Sfetcu sunt minciuni absurde si sfruntate. De cand sunt n-am vazut si cu atat mai putin am cumparat un roman cu numele Visul faraonilor, nici in romaneste, nici in alta limba, nici tiparit si nici manuscris Originea mea evreiasca este o legenda. N-am de fapt nici o picatura de sange evreiesc si nici un singur stramos evreu. Asta n-o spun pentru ca mi-ar fi rusine sa fiu evreu, ci numai de dragul adevarului". Dar scandalul s-a pornit si Mann a trimis procura autentificata - asa reiese din jurnalul scriitorului - unui avocat roman care sa-1 apere in procesul care trebuia judecat la Timisoara, datorita preluarii cazului" de catre ziarul Curentul". Procesul a avut loc, intr-o prima sedinta, in mai 1937. Partea vatamata, stupoare, a cerut amanare pentru traducerea operei in cauza in limba romana. La a doua sedinta, in septembrie, cum partea vatamata n-a putut dovedi cu probe acuzatia, instanta a amanat procesul sine die. Scandalul s-a stins chiar datorita celui ce-1 declansase, dl Hincu prinde, in acest capitol al cartii sale, aripi, reproduce sau rezuma articole de gazeta, ofera detalii despre acel Pacurariu, reface, iscusit, intreg acest trist episod care, comentat in doua gazete elvetiene, 1-a amarat pe Thomas Mann intr-o vreme cand era mult hartuit si ofensat de propaganda oficialitatii naziste. Cum se vede din nou, Thomas Mann stia destule despre Romania.

August 1995

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.