Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




REVIRIMENTUL ROMANTISMULUI despre Sinteze literare



ST. O. IOSIF



ST.O. IOSIF (1875-1913) si-a inceput activitatea cu traduceri din Petofi, din care a publicat doua culegeri, in 1896 si 1897. in 1901 venea cu Romante si cantece din Heine, in 1907, cu idila pastorala Dragoste cu toane {Laune der Verliebten, 1806) de Goethe, in 1908 cu Tannhauser si Lohengrin de Wagner, in 1909 cu o culegere de Talmaciri. A mai tradus singur Cidul de Corneille si Wilhelm Teii de Schiller, Lenore de Biirger, Loreley si Grenadirii de Heine, Blestemul bardului de Uhland, Ucenicul vrajitor de Goethe sunt traduceri perfecte, inegalabile. Poeziile originale {Versuri, 1897; Patriarhale, 1901; Poezii, 1902; A fostodata, poem, 1903; Din zile mari, poem istoric, Credinte, 1905; Poezii, 1908; Cantece, 1912) au meritul de a fi intr-adevar originale, adica de a nu imita nici pe Eminescu, nici pe Cosbuc, asimiland cate ceva din amandoi, poate si din Alecsandri, intr-o compozitie proprie. Bucuria de a trai, melancolia usoara, reveria, nostalgia copilariei, amintirea peisajului natal sunt temele sale de predilectie. Era indragostit de muza populara, de legende si basme, de figurile vitejilor, voievozi sau haiduci {Novacestii, Pintea, Gruia, CorbeA), despre care a scris balade lirice, neavand inzestrare epica, dar posedand farmecul evocarii. Remarcabile sunt cele sapte Pasteluri publicate in Convorbiri literare si cele douasprezece Icoane din Carpati, printre care si Doina, in ritmul faimoasei Chanson d automne de Verlaine:



Se tanguiesc

Talangi pe cai, Si neguri cresc

Din negre vai, Plutind pe munti.



Iosif cantajalea dezradacinarii (plecase din Transilvania la 16 anI), mahnirea de a nu fi fost rapsodul celor in suferinta asteptand mantuirea, amaraciunea de a fi fost parasit de aleasa lui (poeta Natalia Negru, devenita sotia prietenului D. AngheL). Blandetea si discretia paralizeaza aproape ultimele lui cantece, resemnate, duioase, mereu nostalgice, evanescente. In colaborarea sa cu Anghel, in versuri si in proza, i se atribuie un rol subsidiar, de secretar. E posibil sa fi contribuit mai mult la traducerea unor poezii de Ibsen si a poemului dramatic Camoens de Friedrich Halm.





OCTAVIAN GOGA



Eu nu-s decat un singur glas din satul pierdut in noapte" scria la Samanatorul in 1901 Iosif, dar va veni odata mult visatul", cantaretul invierii si al dezrobirii. Acesta avea sa fie OCTAVIAN GOGA (1881-1938) de la Luceafarul, cel mai popular poet in pragul secolului XX. Opera sa poetica s-a desfasurat in ceva mai mult de un deceniu, aproape toata inainte de primul razboi mondial {Poezii, 1905; Ne cheama pamantul, 1909; Din umbra zidurilor, 1913; Cantece fara tara, 1916). Vocatia de poeta vates se vede din primele poezii. Intr-o Rugaciune, Goga are puterea de a plange nu propriul rost ci jalea unei lumi robite de veacuri, durerea infricosata" a unui popor umilit Vrea sa fie cuprins de furtuna revoltei pentru a o revarsa in versuri, vrea sa cante cu glas de clopot: in suflet seamana-mi furtuna, Sa-1 simt in matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsa Pe strunele infiorate; Si cum sub bolta lui aprinsa, in smalt de fulgere albastre, incheaga-si glasul de arama Cantarea patimirii noastre. impilarea nationala si sociala este motivul fundamental al liricii Iui Goga. El se face exponentul acelor copii ai firii, ursiti din lacrimi si sudoare", al plugarilor vitreg loviti de stapani din care vor iesi mantuitorii de maine. Totul este anuntat insa enigmatic, oracular, apocaliptic:



Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un intins adanc de mare, Traieste-nfricosatul vifor Al vremilor razbunatoare.



Transilvania apare ca un tinut bantuit de o catastrofa de proportii cosmice care a lasat rani nevindecate, a intristat padurile si apele:

Pe bolta sus e mai aprins La noi batranul soare, De cand pe plaiurile noastre Nu pentru noi rasare.

La noi de jale povestesc A codrilor desisuri, Si jale duce Murasul. Si duc tustrele Crisuri.



Fiintele ce se misca in aceasta tara sunt si ele ciudate, cu toate ca familiare, niste figuri fabuloase. Un mosneag albit de zile negre" e apostol, lumineaza cu graiul gurii sale indepartatul noroc" al neamului. Altul e un mag" ce a calauzit pe cararile pribege norodul prin potopul veacurilor" (DascaluL). Preotul si invatatorul, factori de seama ai luptelor de emancipare nationala din Transilvania, devin eroi de mitologie. Dascalita, invatatoarea, e o adevarata mucenita" la care oamenii vin ca la o sfanta obladuitoare:



La tine vin nevestele sa-si planga Feciorii dusi in slujba la-mparatul, Si tu ascunzi o lacrima-ntre slove, In alte tari cand le trimiti oftatul

Si fete vin, sa le-nfloresti altita, La pragul tau e plina ulicioara Si fetele isi sopotesc in taina Ce maini frumoase are domnisoara!

   



Lautarul Laie e mesagerul oropsitilor in cer, cel mai sumbru tablou il au insa clacasii, ceata de umbre fara glas in arsita soarelui ucigator de iulie, vazuta ca un convoi dantesc:

Eu le vedeam insiruirea lunga Cum garbovita-ncet inainteaza. Cum, staruind, prin holda-si taie uliti Cersitorind cu ochii stinsi o dunga

De nor pribeag in vanatul din zare. Cand secera-n trudita ei carare Sir asternea in snopii grei de aur Prisosul sfant de binecuvantare.

Poetul are viziunea rascoalei colective a clacasilor, adevarata schimbare la fata a lumii ce se va serba ca o noua geneza:

- Toata tarana gliei dezrobite Si muntii toti si-adancurile firii Vor praznui din pacea lor urnite infricosata clip-a premenirii. in diverse cantece sunt evidente accente eminesciene, mai ales in comunicarea acelor reprosuri, regrete, melancolii, tristeti cauzate de dragoste:

Acum uitarea mi-e pe drum Si-o lume ne desparte

De ce azi grija sa-mi mai porti Cand dragostea ta tace

Ursita unei zodii rele Din nou in cale mi te poarta. Tu, moartea visurilor mele Frumoasa mea iubire moarta.



Sa-1 chemati pe popa Naie Sa-mi citeasca din scriptura. Si sa spuna cuvantare C-am fost om cu-nvatatura,

Dar ca m-am nascut pesemne, intr-o zodie ciudata. De m-a batut nenorocul De pe lumea asta toata.



In mesianismul lui Goga intra ceva din vaticinatiile Adei Negri, din retorica solemna a lui Giosue Carducci, din tristetea dezabuzarii acelui albatros baudelairian de pusta care a fost Ady Endre. A tradus in versuri de o perfecta acurateta Az ember tragediaja {Tragedia omuluI) de Madach Imre. Piesele de teatru ale lui Octavin Goga, Domnul notar (1914) si Mesterul Manole (1928) s-au bucurat de succes prin continutul lor social-politic-psihologic, prima infatisandu-ne o alegere intr-un centru romanesc din Campia Transilvaniei (renegatul Traian Valeanu in conflict cu socrul sau Nicolae Borza, roman buN), a doua inspirandu-se din mitul jertfei creatorului (sculptorul Galea preface pasiunea sa pentru Ana Braneanu intr-o statuiE).



CORNELIU MOLDOVANU SI ALTII



Maiorescu aprecia pe poetul dialectal VICTOR VLAD-DELAMARINA (1870-1896) cu ale sale Poezii banatenesti (1902). O mentiune merita N. BURLANESCU-ALIN (1869-1912), cunoscut prin niste Doine oltenesti (1899) si ca libretist al operetei Salba de aur (1907) pe muzica de Gh. Fotino. La Samanatorul au colaborat cateva femei. Mai cunoscuta era MARJA CUNTAN (1862-1935), care-si aduna cele doua volume de poezii din 1901 si 1906 in 1916 {Din caierul vremiI), autoarea romantelor. Pe sub fereastra., si Curge Bistrita. MA,RIA CIOBAN-BOTIS (1866-1950) publica poemul Craiasa codrului in Omagiu lui Titu Maiorescu din 1900 si un volum de poezii in 1905. Cate un volum de poezii au publicat, in 1909, ECATEPJNA PITIS (1882-1963) si NATALIA NEGRU (1882-1962). Nimic nu se poate retine din cantecele acesteia din O primavara. A scris si nuvele {Marturisiri, 1913) si romanul Helianta. Doua vieti stinse (1924), despre losif si Anghel. Poezii de dragoste intimiste si de lupta sunt versurile lui G. ROTICA, (1881-1952) care se declara om al gliei {Poezii, 1909):

Eu n-am stiut leandrii cu delicata floare; Bujorii de la sate intai i-am cunoscut. Purtand in suflet dorul de doruri graitoare. Prin glas duios de trisca, pe campuri am crescut.



Din poeziile lui ALEXEI MATEEVCI (1888-1917), publicate postum se retin definitiile date limbii romane:



Limba noastra-i numai cantec Doina dorurilor noastre Roi de fulgere ce spintec Nouri negri, zari albastre.



Specialitatea lui A. MANDRU (1883-1962) sunt evocarile istorice, incolore {Zari senine, 1908; Floarea Tibrului, 1916). S-a hazardat si in roman {Cumpana vremii, 1943). Ceva mai personal, cand nu filozofeaza, e CORNELIU MOLDOVANU (1883-1952), poet, prozator (romanul sau Purgatoriul, in doua volume, din 1922, sentimental si banal, a fost foarte citiT), dramaturg (Fluturii, comedie in versuri, 1914) si critic teatral. Versurile sale (Poezii eroice, 1907; Cetatea soarelui, 1910) nostalgice au un limbaj de oarecare tinuta arhaica (Zile de restriste, Boierul; Jupanita, CronicaruL), iar Cantarea soarelui e exaltat imnica:

Marire si lauda tie, slavite imparat al zilei, Ce spornic din naltul boltirii iti versi darniciile milei Topind cu potop de vapaie tot norul si umbra din cale, Si firea intreaga sfintind-o cu mirul luminilor tale.

Excelenta e traducerea in versuri din 1908 a poemului biblic Cantarea Cantarilor.



MIHAIL SADOVEANU



Opera lui MIHAIL SADOVEANU (1880-1961), compusa din aproximativ o suta de carti, ocupa, ca si aceea a lui Alecsandri, o jumatate de secol, spatiul a doua generatii, toate directiile ei fiind anuntate din prima perioada. A inceput cu un volum de Povestiri, in 1904, la care s-au adaugat Povestiri din razboi (1905), Povestiri de sara (1911), Bordeenii si alte povestiri (1912) si diferite selectii: Povestiri de sarbatori, Povestiri de petrecere si de folos, Povestiri pentru moldoveni, Povestiri pentru copii, Povestiri alese, Inima noastra, povestiri pentru popor, Culegere de povestiri (1939), Povestiri de dragoste (postuma). Nuvelele si schitele din Dureri inabusite (1904) se continua cu Mormantul unui copil (1905, aici nuvela Pacat boieresC), O istorie de demult (1909), Cocostarcul albastru, O intamplare ciudata, Dumbrava minunata, Ochi de urs, Clont de fier (1951), o culegere de Nuvele si schite (1922). Nuvele si schite, amintiri, insemnari, note de drum, reportaje, cronici, articole se afla in volumele: Amintirile caprarului Gheorghita, (1906), Cantecul amintirii (1909, aici nuvela Haia SaniS), Ti-aduci aminte (1922), Cele mai vechi amintiri (1935), Anii de ucenicie (1944), La noi in Viisoara (1907), Oameni si locuri (1908), Un instigator (1912), Privelisti dobrogene (1914), Foi de toamna (1916), 44 de zile in Bulgaria (1916), File sangerate (1917), Umbre (1920), Dumbrava minunata, Neagra Sarului, Pildele lui cuconu Vichentie, Olanda, Departari, Valea Frumoasei, Vechime, Caleidoscop, Fantazii rasaritene, Aventuram lunca Dunarii (1954). Romanul istoric incepe cu Soimii in 1904 si se continua cu Vremuri de bejenie (1907), Neamul Soimarestilor (1915), Zodia Cancerului (1920), Nunta domnitei Ruxanda (1932), Creanga de aur (1933), Fratii Jderi, Ucenicia Iui Ionut (1935), Izvorul Alb (1936), Oamenii mariei sale (1942), Nicoara Potcoava (1952), Povestirile in rama din Crasma lui mos Precu (1904) continua cu Hanu Ancutei (1928), Soarele in balta sau aventurile sahului (1934) si Povestile de la Bradu Stramb (1943). Sadoveanu a scris din prima faza romane: Floare ofilita (1906), insemnarile lui Neculai Manea (1907), Duduia Margareta (1908), Apa mortilor (1911) continuate pana la urma: Strada Lapusneanu (1921), Oameni din luna (1923), Venea o moara pe Siret (1923). Demonul tineretii (1928), Baltagul (1930), Uvar (1932), Locul unde nu s-a intamplat nimic (1933), Noptile de Sanziene (1934), Pastile blajinilor (193 5), Cazul Eugenitei Costea (193 6), Ostrovul lupilor (1941), Pauna Mica (1948), Mitrea Cocor (1949), Nada Florilor (1951), Cantecul Mioarei si Lisaveta (postumE). Stilizarea unor carti populare (Esopia, Alexandria, Genoveva de Brabant, 1906-1910) 1-a indemnat sa prelucreze opeu precum Maria sa puiul padurii (1931 dupa Genoveva de BrabanT), Povestiri din Halima (1930), Istoria sfintilor Varlaam si Ioasaf de la India (1930), Divanul persian (1940, dupa SindipA). O traducere in colaborare cu N.N. Beldiceanu din Turgheniev inca din 1900 {Povestirile unui vanatoR) deschide seria istoriilor cinegetice sau de pescar amator (Tara de dincolo de negura, 1926; imparatia apelor, 1928; Istorisiri de vanatoare, 193 8). Sadoveanu si-a rescris unele carti din tinerete, prefacandu-le: Soimii a devenit Nicoara Potcoava, Apa mortilor - Locul unde nu s-a intamplat nimic, trei povestiri din File sangerate, reluate intai in Frunze-nfurtuna, au devenit romanul Morminte (1939), StradaLapusneanu a fost redus la Trenul fantoma (acesta ulterior abandonaT), imparatia apelor s-a transformat in Nada Florilor. In 1907 Sadoveanu traducea cateva Povestiri alese de Guy de Maupassant, unul din modelele lui de la inceput, cu reflexe in nuvele si schite. In 1935 si 1937 traducea liber Cuibul invaziilor (dupa o relatiune a lui Witllam Atkinson, de la 1860) si Tara kangurului (despre Australia squatterilor, dupa impresiile din 1856 ale unui colonisT). Un volum de versuri postum: Daim. Cu acelasi titlu si o povestire postuma.



Povestirile cu haiduci (Iancu Jianu, 1869; Tunsu haiducul, 1870; Domnul codrilor si Domnul oraselor sau Miul capitan de haiduci, 1871; Bujor haiducul, 1872; O epistola din viata lui Radu Anghel, 1877, Codreanu haiducu, 1892) de N.D. Popescu( 1843-1921) au avut o mare influenta asupra inceputurilor epice ale lui Sadoveanu. Nour care-si razbuna fiul ucis de Iesi, hangiul Ivanciu Leu, haiducul Cozma Racoare si altii sunt viteji, oameni tari, nesuferind nedreptatea sau constrangerea. Vasile cel Mare din Judetul sarmanilor e pomenit de Costache Negruzzi, Ilie Siminicaru, haiducul, isi are povestea lui in Pastile blajinilor, blajinii fiind inteleptii goi, nagomudrii din Alexandria. Hangita cea frumoasa din Hanul Boului aminteste de Manjoloaia lui Caragiale. Evident, Sadoveanu valorifica balada populara, cantecul batranesc, eposul national. Soimii e o balada istorica cu punctul de plecare in Ion Voda cel Cumplit de Hasdeu si cu tehnica romanului istoric tip Walter Scott. Vremuri de bejenie e o balada de dragoste si de vitejie. Hanu Ancutei e o colectie de cantece batranesti in rama de Canterbury Tales. Baltagul reia poemul transhumantei din Miorita. Creanga de aur e actualizarea mitului descris de Frazer in The Golden Bough, cu pagini foarte asemanatoare episodului dacic din Memento mori de Eminescu. Fratii Jderi e o epopee, adica o reunire de rapsodii intrunind intreaga tematica a eposului popular, inclusiv ciclul antiotoman. in fine, Nicoara Potcoava nu-i decat dezvoltarea baladei populare cazacesti despre Ivan Pitcova.



Evocarea umilintilor si obiditilor vietii, a durerilor inabusite" a fost asociata la Sadoveanu cu zugravirea aceleiasi lumi de Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Zola, Cehov. Romantismul eroic se conjuga cu naturalismul umanitar. In Ion Ursu (nuvela aparuta intai in Revista moderna, 1901) s-a vazut un mic Assomoir. Omul decade datorita inrauririi mediului, dar si datorita frustrarilor morale. Prozatorul e obiectiv, nu tendentios, cu ceva din raceala lui Maupassant. Tendinta apare numai cand scriitorul isi propune inadins sa combata o boala sociala, de exemplu flagelul alcoolismului in Comoara dorobantului (1905). Altfel, reaua conditie sociala nu distruge complet grauntele de umanitate existent in orice fiinta si sluga batuta de boier nu se razbuna cand are prilejul. Tema dostoievskiana: un tuberculos se abrutizeaza cu bautura, fiindca nu mai are mult de trait, dar probabil si fiindca fiica sa a ajuns prostituata. Un fost ocnas eliberat sta pe langa un popa, fara a vorbi de faptele Iui, avand remuscari sau gandindu-se la nedreptatea ce i s-a facut. Multi eroi sadovenieni au o taina pe care o poarta cu ei, o greseala ispasita sau o deziluzie inca nevindecata, o pedeapsa suferita sau o razbunare esuata. Un erou de acest fel este puscasul Marin din Pacat boieresc. Nevasta i-a pacatuit cu boierul batran, acum fiica, ascunsa de lume, pacatuieste cu boierul tanar. Marin vrea sa-1 ucida macar pe acesta, il atrage intr-o cursa, dar tanarul il impusca. Nu lipsesc din aceasta lume copiii, femeile. Tema dickensiana. un copil simte ca mama sa are legaturi neingaduite cu cineva, sufera in tacere si moare. Femeile isi cer dreptul la fericire aprig. Una isi ucide barbatul batran si marturiseste fara teama crima in fata justitiei. Puternica e nuvela Haia Sanis. Subiectul e de tragedie si nu degeaba s-a facut trimiterea la Fedra lui Racine. Cuprinsa de pasiune, Haia isi uita neamul, familia, o prietena, orice fel de constrangeri si pacatuieste cu Bucsan, barbat instabil. Cand acesta pleaca in armata, fara sa se uite la ea, Haia bea gandaci de frasin ca sa scape de copil si moare. Notarea exacta a vorbirii personajelor, gradatia actiunii, rotunjimea compozitiei fac din Haia Sanis o capodopera. Romanul Floare ofilita propune tipul cehovian al unei femei delicate, contrariata in casnicie de un sot lipsit de afectiune. Radianu din insemnarile lui Neculai Manea e un personaj dostoievskian, cazut prada vitiului, stricat contra firii sale. Duduia Margareta din scurtul roman omonim e o idealista care se sinucide cand constata ca realitatea nu corespunde visurilor ei. Alta solutie e fuga de lume, izolarea in pacea naturii, la tara, intr-un mediu arhaic, necomplicat de civilizatie. Aceasta e solutia Mariei Stahu din Apa mortilor, care nu se impaca nici cu primul barbat batran pe care i 1-a impus tatal ei, nici cu tanarul pe care si 1-a ales ea. Bovarismul e inlocuit cu nevoia de liniste. Refacand romanul, Sadoveanu reia cazul duduiei Margareta. Daria Mazu, casatorita cu un maior batran, vazand ca printul Lai Cantacuzin n-are curajul de a o salva, se arunca impreuna cu fratele ei nebun in lac, parasind aceasta lume, targul moldovenesc de pe la 1890 unde nu se intampla niciodata nimic. in Duduia Margareta exista o guvernanta, Amalia Keminger, care ar fi putut deveni o verisoara Bette. in romanul Oameni din luna se afla in germene un var Pons, Eudoxiu, care, indiferent la lumea din jur, se consacra exclusiv placerilor arhivistice. Romanul Venea o moara pe Siret reia o imagine din Geniu pustiu de Eminescu. Aici, boierul Alexandru Filotti se insoara cu o fata de taran, capabila sa devina mademoiselle Anette. Se indragosteste de ea si fiul boierului, Costi, dar, neputand-o readuce in lumea ei, flacaul Vasile Brebu o omoara. Unu conflict intre parinti si copii se afla in romanul Cazul Eugeniei Costea. Doamna Costea, remaritata cu seful sotului ei caruia i-a pricinuit sinuciderea prin risipa de bani, crede a descoperi legaturi intre noul ei barbat si fiica sa Eugenita. Dimpotriva, aceasta nu poate suferi pe tatal vitreg si se sinucide. inteles ca o apologie a primitivitatii si ca paseism, romantismul lui Sadoveanu este in realitate structurat pe comuniunea omului cu natura, spatiu obiectiv, euforizant, si pe actualizarea energiilor si valorilor morale ale lumii vechi, in fond a tipului nostru arhaic de civilizatie. Tara de dincolo de negura nu e tabloul unui tinut fabulos, ci Moldova vanatorilor, boiernasi de tara, mici functionari, intelectuali, tarani de toate categoriile care practica vanatul ca pe o ocupatie straveche, folositoare nu numai pentru agonisirea hranei, dar si pentru ascutirea mintii. Nicaieri fauna silvestra si acvatica nu beneficiaza de atentia scriitorului mai mult decat aici, nicaieri cadrul natural nu-si revarsa mai mult abundenta, nicaieri indrazneala, dar si buna dispozitie si laudele specific cinegetice nu sunt mai mult exploatate. Iepurii sar de multi ca lacustele, sitarii vin in bataia pustii in perechi. Cineva a vanat saptesprezece iepuri singur intr-o zi. Oamenii ucid lupul cu parul, un copil cu o simpla sulita de lemn. Prin prapastii montane se mai vad zimbri si unul pretinde ca i-a iesit in cale chiar un inorog. Ilie Hutanu sta vara intr-o coliba de brad si iarna intr-o groapa sapata in stanca pe Caliman, aproape de Dumnezeu". Pustnicul Antonie protejeaza de vanatori caprioarele. Pandant la Tara de dincolo de negura e imparatia apelor. Un fanaragiu, un strajer de primarie, o baba barbatoasa si un baietan au facut o colonie de pescari cu undita intr-un covru la locul zis Nada Florilor. Aici focul se face cu amnarul, apa de baut se scoate din fundul iazului, papusoii se iau de pe camp dandu-se vama de faina la moara. Mos Hau nu a vazut in viata lui ceasornic, mos Spanu calatoreste numai pana la malul Siretului, lelea Ileana pescuieste, gateste si tamaduieste bolile cu buruieni. Cuconu Vasilica prinde pestele cu mana si e vegetarian convins, cuconu Costache Labusca da iarna cu navodul sub gheata si nu mananca alta carne decat de crap. in amandoua aceste carti Sadoveanu pune amintiri, pagini de autobiografie, citand in prima pe Turgheniev, in cea de a doua pe Alphonse Karr {Livre de borD). in Hanu Ancutei, zece convivi, un comis, un calugar, un zodier, un capitan de mazali, un mester coropcar, un cioban, un haiduc, un negustor lipscan, un cimpoias si un fantanar spun istorii vechi band vin in oale de lut si mancand pui fripti in tigla cu pita din cuptor. Povestirile sunt de un epic senzational, comic sau tragic, autorul mizand pe fantezie, magia amintirii jovialitate si savoare. Avem a face cu un divan comparabil cu cel din Serile ucrainiene al lui Gogol si eu cel din La Ratisserie de la Reine Pedauque al lui France, in literatura romana neegalat decat de Creanga (Mos Nichifor CotcariuT) si Caragiale (La hanul lui Manjoala). Povestea de dragoste furtunoasa alcatuieste subiectul unor povestiri ale acestui divan al libatiilor, ca si al suavului roman Demonul tineretii. Un student in medicina cunoaste cu ocazia unei excursii la manastiri o fata de care se indragosteste. Parintii pleaca precipitat inainte de a-i da raspunsul la cererea lui si cum si tatal sau lasa averea unei femei straine, Naum se calugareste sub numele de Natanail, personaj care fuge cand revede pe Olimpia de altadata, deoarece a optat definitiv pentru alta viata, aceea a spiritului:



Texte, rugaciuni si ritualuri se asezasera ca o umbra protectoare peste zilele lui. Pentru sufletul lui ranit, dezamagit si imbatranit inainte de vreme, radia din ele o poezie patrunzatoare". Dand la o parte inventiile lumii noua, care nu sunt esentiale vietii, nici nu-i aduc fericire, lui Naum i se parea ca gaseste aici adevarata etapa a eliberarii omului, cu o vasta scara de cunostinti si descoperiri acumulate in serii de milenii."

Restituirea valorilor morale ale vechii civilizatii romanesti este si tema din Baltagul, mic epos al transhumantei, dar si elogiu al recuperarii dreptatii, naratiune a razbunarii unei crime, a uciderii, ca in Miorita, a unui cioban de catre tovarasii lui. Nevasta lui Nichifor Lipan, Vitoria, nu tolereaza ca ucigasii sa ramana nepedepsiti si mortul neingropat. Urmand itinerarul barbatului ei statornicit de veacuri, energica femeie ajunge fara gres la tinta si impaca destinul, oficiind cuvenitele randuieli. Desi timpul actiunii e aproape de zilele noastre, exista tren si telefon, intamplarile au caracter mitic, conduita Vitoriei opunandu-se radical practicilor civilizatiei de tip filistin, mercantil. Aceeasi conceptie prezideaza in romanul Noptile de Sanziene, roman si, mai degraba, poem al rezistentei naturale impotriva invaziei. Sanzienele sunt florile Sfantului Ioan, a carui zi de nastere e 24 iunie. Florile protejeaza impotriva duhurilor rele. Un astfel de duh e francezul Bernard, venit sa exploateze padurile printului Mavrocosti inglodat in datorii. Printul a convenit de nevoie, dar localnicii simbolizati prin Peceneaga, nomad stabilizat, se opun strainului impreuna cu sora printului, Kivi si cu toate vietatile, silindu-1 sa renunte. Stapani si supusi traiesc aici dupa legi si practici ce par strainului de nepatruns, dar care asigura dainuirea.



Scriitor atat de variat si divers, Sadoveanu ramane in literatura romana creatorul romanului istoric. A parcurs in aceasta directie toate modalitatile speciei. Soimii se poate compara in cele mai bune pagini de lui cu Taras Bulba de Gogol. Tonul e, ca si in Vremuri de bejenie, exuberant eroic, semanand cu cel din Ivanhoe de Walter Scott. Un spor in directia documentatiei cat si a conflictului inregistram in Neamul Soimarestilor, de data aceasta analogia putand fi facuta cu romanele istorice ale lui Henryk Sienkiewicz (tip Prin foc si sabiE). Mai greu de comparat este o capodopera ca Zodia cancerului sau vremea Ducai voda, cu subiect extras din cronica lui Neculce, roman istoric de factura speciala, inedita. S-a facut o apropiere de romanele lui Rabelais, valabila in ceea ce priveste jovialitatea, savoarea, culoarea si eruditia rafinata a evocarii. Lipsesc insa satira si grotescul, convertite in umor si ironie subtire dupa formula Anatole France. De altfel, abatele Paul de Marenne, ambasador francez la Constantinopole in trecere prin Moldova secolului al XV Il-lea, a fost chiar in intentia autorului, dupa toate probabilitatile, un travesti al autorului Istoriei contemporane. Aceeasi maniera se afla in romanul Nunta Domnitei Ruxanda inspirat din cronica lui Miron Costin si o nuvela de Gheorghe Asachi. In Creanga de aur se foloseste modul initiatic, imaginandu-se un preot al lui Zalmoxis in magul Kesarion Breb dacul, dar se apeleaza si la istoria Bizantului din vremea imparatesei Irina (780-790 si 792-802), poate la Charles Diehl (despre imparateasa Irina a scris un roman Paul Adam, Irene et Ies eunuques, 1907). Kesarion Breb e cel de-al treizeci si treilea Deceneu, preot al lui Zalmoxis, pastrator al valorilor incoruptibile antecrestine ale spiritului, in contrast cu cele pe cale de disolutie ale lumii bizantine. in trilogia Fratii Jderi, dimensiunile sunt de epopee, acest roman fiind incontestabil adevaratul nostru epos eroic. Fratii Jderi a dezmintit opinia pusa in circulatie la un moment dat ca Sadoveanu, asemeni autorului anonim al Mioritei, ar fi congenital un poet liric, incapabil de mari constructii epice. Oricat lirism ar intra in Fratii Jderi, nimeni nu va putea nega ca accentul cade pe bogatia peripetiilor, a faptelor, a naratiunii, prin urmare, a configurarii epice a eroilor. Scriitorul s-a servit atat de tehnica epopeii clasice, homerice, cat si de aceea a romanului de aventuri (tip Les trois mousquetaires de Alexandre DumaS), izbutind sa realizeze una din cele mai populare carti ale sale. Cand Frajii Jderi va fi tradusa in limbi de mare circulatie, figura lui lonut va deveni tot atat de cunoscuta ca si aceea a lui Ahile si D Artagnan. Lectura romanelor lui Anatole France Clio si Tha is, poate a celebrei carti a lui Fairfax Downey despre Soliman Magnificul l-au indemnat pe Sadoveanu sa schiteze romanul unei faimoase sclave venetiene in Roxelana, care a trait intre 1505 si 1561 si a ajuns favorita si sultana-haseki, khurem, razatoarea", mama lui Selim mest, betivul, ucigasa lui Mustafa. Nuvela Roxelana a aparut in volumul Fantazii rasaritene. Ultimul roman istoric al lui Sadoveanu, Nicoara Potcoava, este transformarea, nu si anularea romanului juvenil Soimii. Opera de sinteza, incarcata de sadovenism, Nicoara Potcoava era in intentia autorului o scriere de observatie morala clasica, formulata in sentinte. O anume impresie de incarcare a facut pe unii sa prefere romantismul neingradit al romanului de debut. Se poate adauga o oarecare incredibilitate a eroului, vazut ca un print de Renastere meditativ si melancolic, ca un Lorenzo de Medici, regretand placerile tineretii, in locul unui Ivan rupator de potcoave, calarind naprasnic cu buzduganul in mana, incapabil, desigur, sa citeasca Etiopica lui Eliodor (versiunea Amyot din 1547). Este discutabil ca personajul sa aiba constiinta horatiana a destinului implinit (non omnis moriaR), cert este totusi ca Sadoveanu a vrut sa realizeze in figura acestui voievod efemer tipul domnitorului intelept, fie si victima a imprejurarilor istorice nefavorabile. Mai intelept decat Ivan Potcoava Cretul, cum ii zice Ureche, e, fara_ indoiala, Stefan cel Mare, aparatorul independentei si suveranitatii Moldovei din Fratii Jderi, invingatorul lui Soliman Hadambul in batalia din 10 ianuarie 1475 de la Vaslui, caruia Sadoveanu i-a dedicat si o biografie, infatisandu-1 ca un diplomat ascutit" si un strateg, teribil si prudent". II vedem meditand pe temafortuna labilis dupa incheierea pacii cu turcii:



Doamne, striga sufletul voievodului, gresit-am catre tine, caci nu am indeplinit ce nadajduiam. Gresit-am, caci m-am semetit, crezand prea mult in puterile mele. Numai Dumnezeu poate scoate la tarm cele bune de cele rele, caci are inaintea lui vesnicia; dar timpul meu e marginit si iata manastioara din pustie, in care am facut odinioara legamant, s-a risipit de furtuna si de varvari; si pasii mei pe nisip nu se mai cunosc; primavara vietii mele s-a scuturat; cei iubiti ai mei ma parasesc, putini mai staruiesc langa mine; vitejii mei cei mai buni cad; in fata mea se deschide zarea amurgului. Si n-am faptuit nimic; toate cate am lucrat au fost desertaciune si vanare de vant."

Interesanta in Viata lui Stefan cel Mare e marturisirea, profesiunea de credinta a scriitorului care se vrea intai de toate povestitor, nu istoric, dupa exemplul lui Cantemir:

Nefiind istoric, eu imi voi ingadui sa dau iara si povestei strabunilor nostri dreptul ei. Nu sunt realitati numai cladirile de piatra, si petecele de hartie; mitul pastreaza eternitatii lamura sufletului generatiilor. Ceea ce au crezut batranii si ceea ce vor crede copiii nostri, desfatati de vis, e un adevar pe care nu-1 vor putea inlatura oamenii prea seriosi."

Permanenta operei Iui Sadoveanu rezulta din extraordinara adaptare a mijloacelor artistice la procedeele literaturii populare epice, lirice, gnomice, rezumate in darul de a zice, echivalent cu a canta, ceea ce inseamna a exprima sentimente si a spune intamplari, de obicei si una si alta in acelasi timp. in Sadoveanu se confeseaza sufletul colectiv intr-o povestire aparent linistita ca apa marii inainte de furtuna, cu lungi taceri pentru contemplarea decorului, lasand loc liber sugestiei si incordand asteptarea auditorului pana la inevitabilul deznodamant. Intr-o astfel de expozitie, placerea evocarii bizuita pe memoria afectiva a faptelor, melancolie sau umor retinut, stabilesc intre autor si cititor o legatura intima care depaseste cu mult durata lecturii.



ION AGARBICEANU



Primele povestiri ale lui ION AGARBICEANU (1882-1963) din volumele De la tara (1906), in clasa culta (1909) si Doua iubiri (1910) sunt scrise sub influenta lui Mihail Sadoveanu si au orientare romantica sau naturalista {Cula Mereut, Costea Padurarul, Dan jitarul, Plutasii, Hotul, Fierarul Petrea, FefeleagA). Naturalismul se accentueaza in volumele in intuneric (1910), Prapastia (1910), Schite si povestiri (1912), Datoria si De la sate (1914), in care apar portrete in carbune ale unor oameni umili, apasati de conditii vitrege, infruntand cu seninatate destinul (Telegut, Fispanul, Praginel, Gheorghiut, Saracul Toni, Cersitorul, Ghiutu, Duhul bailor, Melentea, VarvoarA). Autorul vede oamenii si mai ales patimile lor, facand greseala de a moraliza, desi cu tact.



Ca si Sadoveanu, Agarbiceanu are intuitia sufletului obscur, trudnic, prabusit in bezna, din care incearca zadarnic sa iasa la lumina. Trei romane scrise in aceasta perioada (Legea trupului, 1912; Arhanghelii, 1914; Legea mintii, 1915) sunt, casi povestirile, greoaie, impiedicate, nu fara bogatie de fapte si observatie tipologica. Modelele in Legea trupului sunt Doamna Bovary si Anna Karenina. Un student in drept logodit nu-si poate infrana pornirea catre viitoarea soacra si in consecinta se sinucide. Legea mintii ofera reversul conduitei. Teologul Andrei Pascu isi reprima pasiunile trupesti si se dedica idealului moral. Ideea de a scrie romanul afacerilor din jurul unei mine de aur i-a venit lui Agarbiceanu din lectura romanului afacerilor din jurul unei statiuni termale, Mont Oriol de Maupassant. Romanul e tot tezist. Iosif Rodean, proprietarul minei, se imbogateste, se dezumanizeaza si se ruineaza, in timp ce viitorul sau ginere, tanarul cleric Vasile Murasanu, cumpatat si onest, intemeiaza un camin fericit.



Din numeroasele volume de povestiri si schite publicate dupa razboi (Popa Man, Luncusoara din Paresimi, Chipuri de ceara, Trasurica verde, Spaima, Diavolul, Dezamagire, Visurile, Chipuri si icoane, Minunea, JandarmuL), interesante sunt Popa Man (1920) si Jandarmul (1941), cea dintai, cu apriga figura a preotului Emanoil Manovici, serios in treburile bisericesti dar barbar in cele lumesti si asupra caruia femeia iubita are o inraurire cand binefacatoare, cand diabolica, infundandu-1 in infernul desfraului -, cea de-a doua, cu figura demonica a unui barbat imbogatit prin faradelegi nestiute si care tine in mana doua femei decise amandoua sa nu-1 piarda, nevasta si ibovnica, dominandu-le si dupa ce dispare, ca un vampir.

Tenace, Agarbiceanu a scris, dupa razboi, o duzina de romane, fara sa intre in randul marilor romancieri. Primul, Stana (1929), era mai mult o povestire despre o femeie haiduc. Biruinta (1930) aduce in scena o noua doamna Bovary, in persoana Vilmei, sotia notarului Vasile Grecu, gata sa urmeze un conte rus cand sotul, devenind preot, opteaza pentru prestigiul profesiunii barbatului. Un esec e Dolor (1930), mic roman" tratand zbuciumul lui Ilarie Bogdan" in dialoguri etice pe tema durerii. Rabojul lui Sfantu Petru (1934) seamana cu romanul lui Upton Sinclair, They Caii me Carpenter (1922). In locul lui Isus, inspecteaza satele si orasele (Bucuresti si altelE) dupa razboi, realitatile politico-social-morale, portarul raiului. Concluzia e ca peste tot domina politicianismul, demagogia, coruptia, minciuna, vladicii insisi fiind buieci", condusi de muieri. Aceasta parabola e continuata si in romanul Sectarii (193 8), sarja a luptelor dintre cele doua partide de guvernamant ale caror ziare sunt alimentate amandoua de acelasi corespondent, cu stiri diferite. In personajul Ilie Zapartan, autorul a pornit de la Pamfil Seicaru. Licean odinioara (1939) nareaza pe seama lui Ionica Albu, un fel de Budulea Taichii, anii de invatatura ai autorului la liceul din Blaj. Dupa bacalaureat, Ion Albu vine la Bucuresti si, student, lupta in 1916 aparandu-si satul natal, Bogatu, din Transilvania. La aparitie, in 1941, Jandarmul era prezentat tot ca roman, o mare drama in Maramures". Prea putin roman era si Domnisoara Ana (1942), istoria carierei unei fete oneste de mici slujbasi cucerind orasul. Tipuri ardelenesti din generatia tanara de dupa Unire, care au activat, terminandu-si studiile, la sate, apar in romanul cronica In pragul vietii (1942). Dintr-o vasta cronica a vietii ardelene din timpul primului razboi mondial, proiectata in trei volume, a aparut, in 1943, numai volumul Vremuri si oameni. Lume noua. Necazurile functionarilor administrativi ardeleni, raspunzatori, inainte de razboi, de reusita alegerilor partidului aflat la putere sunt zugravite in romanul publicat in 1944, Valtoarea. Din acelasi an, dateaza romanul, publicat postum, Strigoiul.



Amintirile din 1940 sunt continuate dupa al doilea razboi mondial cu Din copilarie (1956), Din munti si din campii (1957) si File din cartea naturii (1959), povestiri pentru copii. Ultima scriere a lui Agarbiceanu e povestirea din 1961, Faraonii, despre fiica lui Tancu, voievod al tiganilor, Rusalina, ravnita de uzurpatorul lui Tancu, Dinu, pentru fiul sau Ilie. Rusalina lucreaza in fierarie cu tatal sau, la camp, coase rochii si, dupa pierderea tragica a parintilor, umbla sa-si razbune tatal, avand nu mai putin un sfarsit trist. Operele complete ale scriitorului au inceput sa fie republicate in 1962. Primele patru volume (1965) contin Schite si povestiri, volumele V, VI (1968-1971), Povestiri si nuvele (V cuprinde si romanele Stana, Dolor, Rabojul lui Sfantu Petru, iar V, Pascalierul, Jandarmul, Faraonii si Valurile vanturile. povestire din primii ani dupa Unire, inedita, din 1942), volumul VII (1972) Arhanghelii, volumul VIII (1973) Legea trupului, volumul IX (1976) Legea mintii, volumul X, Biruinta si Sectarii.

Scriitor inegal si monoton, Agarbiceanu ramane totusi un pictor original, fie si miniaturist, al lumii rurale transilvane, al Fefeleagai si al hocmanilor din minele de aur din Tara Motilor, un povestitor remarcabil cand asterne peste realitate o lume de fantasme si de inchipuiri.



C. SANDU-ALDEA, EMIL GARLEANU



In nuvelele si schitele sale publicate mai ales in Samanatorul si Luceafarul C. SANDU-ALDEA (1874-1927) isi recruteaza eroii din lumea boierilor de tara, a vatafilor, logofetilor, argatilor, hangiilor, carciumarilor, delincventilor (hoti de cai sau de porcI), din oamenii campiei dunarene si ai Baltii Brailei {In urma plugului, 1905; Pe drumul Baraganului, 1908; Ape mari, 1910). Sima Baltag, care-si salveaza stapana de furia unui taur si, devenit, stapanul ei, se scufunda cu ea intr-un suvoi de gheata, e prototipul eroilor lui bantuiti de porniri senzuale tulburi, dominati de instincte. O anume vigoare in zugravirea fiintelor ce se lasa in voia energiei lor naturale, telurice, cu unele ecouri din Zola, nu i se pot tagadui acestui prozator amator care in pictura Baraganului a fost comparat cu Millet. Un anumit ton pedagogic, vulgarizator prejudiciaza indeosebi cand scriitorul se hazardeaza in analiza psihologiei asa-zisei lumi bune, rafinate, in romane (Doua neamuri, 1909; Pe Margineanca, 1912), dar capacitatea de figurare a sufletului elementar, disimulat, cu reactii imprevizibile, nu-i lipseste lui Sandu-Aldea si unele nuvele ale lui pe tema suspiciunii sunt demne de luat in seama. infatisarea marilor catastrofe, a calamitatilor (inundatii, seceta, grindina, incendiI) este, de asemenea, specialitatea lui.

O nota proprie in evocarea vechilor boieri patriarhali moldoveni, avand, chiar in actuala stare modesta, orgoliul genealogic, dedati la tabieturi, dar loviti de metehne" si salbaciuni" aducea in Bah-anii (1905) ofiterul EMIL GARLEANU (1878-1914), Sineturile conului Gheorghies aparea, in Fat-Frumos, dupa Neamul Udrestilor de I.A1. Bratescu-Voinesti. La Garleanu e vizibila o anume ironie in zugravirea acestei lumi crepusculare, pierduta in exersarea interminabila a pasiantului si a concinei pradate. Si in observarea lumii rurale, sub inraurirea lui Maupassant, din care a tradus Une vie, Garleanu e antisentimental, obiectiv. Caracteristice din acest punct de vedere sunt schitele inecatul, Ochiul lui Turculet si Punga,publicate in Convorbiri critice in 1907 (ca si volumele Cea dintai durere, 1907 si Intr-o noapte de mai, 1908). Tehnica narativa e a instantaneului. Fratele unui inecat nu deplange mortul, multumit ca si-a putut recupera leul imprumutat. Autorul transcrie exact vorbirea taraneasca:

"- Eu am luat caruta asta de la un vecin si m-am repezit, cand am auzit ca l-o adus apele aici. Ca imi moare un copchil acasa si mi-i nevasta bolnava, si n-am para franta-n punga. Am avut numai leul ista de parale, ca vandusem un lavicer."

Voind sa se insoare, flacaul Turculet isi pune un ochi de sticla si, intrebat de doctor cum se simte, raspunde: imi pare ghine, da parca tot nu vad asa de limpede". Doi soti amarati ajung la bataie pentru punga unui sinucis. In punga nu erau insa bani si barbatul, pe care femeia il face starchitura", crede ca necuratul a schimbat banii in plunghi" (gloantE). Din celelalte volume publicate de Emil Garleanu, Odata!

    (1907), 1877. Schite din razboi (1908), Nucul lui Odobac, Trei vedenii (1910), scoala a popularizat Din lumea celor care nu cuvanta, instantanee in stilul Istoriilor naturale ale lui Jules Renard (carabusul, furnica, musculita, greierul, fluturele, libelula, ciocanitoarea, gaita, prepelita, buhna, vulturul, cocosul, pichirea, soarecele, iepurasul, caprioara etC).



IOAN PAUL SI ALTII



Doctor in litere de la Budapesta cu o teza despre Noul curent popular din literatura romana (1883), nu altul decat cel introdus de Slavici la Tribuna, IOAN PAUL (1857-1926), colaborator la Revista noua, publica in 1916, in colectia lui Vlahuta Scriitori romani, nuvela Florica ceterasul, cu episoade din revolutia de la 1848 din Tara Motilor, interesante literar prin portretul scripcarului si cioplitorului de pietre de mormant Florica, om fara pasare de ziua de maine", in contrast cu ciracul sau Bara, barosar, incapabil el insusi de a prinde vreun cantec, acompaniatorul lui din cobza. Opera intreaga a lui loan Paul s-a publicat in volumul Florica ceterasul si alte nuvele (1926). In cele peste douazeci de volume de proza publicate intre 1903 si 1929, AL. CAZABAN (1872-1966), colaborator ]& Moftul roman si Luceafarul (intre altelE), aducea o viziune sumbra a lumii rurale unde taranii sunt indobitociti sau speriati" de autoritati: Chipuri si suflete (1909), Ce nu se poate spune (1914), Un taran e declarat pelagros fiindca, luandu-i-se boii pentru datorii, a innebunit. Altul se judeca luni de zile cu fratele sau si cand crede ca a scapat de necazuri, e luat cu sila de jandarmi sa voteze. O baba, adusa de jandarmi ca martora intr-un proces, moare de frica. Niste copii s-au salbaticit de foame si la intrarea strainilor in casa se baga sub pat. In schite, autorul cultiva uneori umorul negru, dizgratios si stupid (Intre femeie si pisica, Pacatul sfintiei salE). in 1961 se publica o culegere din scrierile sale, cu titlul unui volum din 1904, Destept baiat!

    Dupa parerea autorului insusi, primul volum de schite umoristice, din 1903, incurca lume, ar fi trebuit sa se cheme mai curand incurca literatura". O imagine contrara lumii rurale privite idilic, cu simpatie, apare in literatura lui ION CIOCARLAN (1874-1942), de oarecare ecou in epoca (Pe plai, 1903; Traiul nostru, 1906; Inima de mama, 1908; Vis de primavara 1909; Fara noroc 1914; Flamanzii, Du-te dor si Tainele muntilor, romane, ultimul din 1940). O vulgarizare a folclorului, a lui Creanga si a lui Sadoveanu, e toata opera lui IOAN DRAGOSLAV (1875-1928), compusa din aproape douazeci de volume (La han La trei ulcele, Facerea lumii, 1908; Povestea copilariei, 1909; Povestiri de sarbatori, Povesti de Craciun, Codreanu haiducu, Povestile florilor etC). Iorga situa alaturi de Sadoveanu pe autodidactul VASILE POP (1871-1931), concurent al lui Radulescu-Niger in roman {Cum iubeste o fata 1907; Cum sa iubim 1908; Ah!

    cat esti de frumoasa?!

    Americana indragostita, Cuceritorul de inimi, O dragoste din ochi etc. etC). Din Vlah uta porneste proza lui IOAN ADAM (1875-1911) din volumul Pe langa vatra (1900), continuat de nuvelele din Floride camp (1900), cu doua romane anticitadine, Ratacire si Sybaris (1902), o Constanta pitoreasca si diverse alte povestiri (Nazuinti, Voia marii, Vorbe de claca etC). Poezii corecte sub aspect formal (cateva sonetE) a publicat in sase volume, din 1901 pana in 1941, VASILE DEMETPJUS( 1873-1942), mai cunoscut ca nuvelist si romancier de la Tineretea Casandrei (1914), pana la Vieti zdrobite (1926), cu eroi distribuiti pe profesiuni: Domnul deputat, Domnul colonel, Monahul Damian. Capitala e la el Orasul bucuriei. A tradus din Balzac (Jupan CorneliuS) si Edgar Poe (Motanul ucigas). Asemanatoare cu prozele lui Sandu-Aldea sunt nuvelele lui M.I. CHIRITESCU-PRIAR (1879-1946) din Granicerul (1912) si Rasaduri (1914), unde descrie o inundatie, un atac al lupilor care sfasie un cal si lupta intre granarii romani si cei greci. Prieten de pescuit al lui Sadoveanu, N. DUNA,REANU (1881-1973) urmareste viata oamenilor din delta si din porturi, continuand pe Victor Crasescu (Chinuitii, 1907; Din imparatia stufului, 1914 sicuegerea.FrumoasaPaulina, 1972). Mici povestiri din Campia Dunarii in grai local cuprind scrierile lui I. CHIRU-NANOV(1882-1918)^a/-a/o^cra, 1911; Ochiuldracului, 1914, autor si al unui memorial de compilatie, Pe caile profetilor (I-II, 1916). In dependenta de Caragiale, Bratescu-Voinestisi SadoveanueN.N.BELDICEANU(1879-1923), naratorromantic sentimental, preocupat de cazuri sau fapte diverse (Chipuri de mahala, 1905; Cea dintai iubire, 1906; Maica Melania, Povestiri marunte, Taina, 1909; La un han, odata, 1911; Chilia dragostei 1913; Fetita doctorului, 1914). in linia Sadoveanu-Agarbiceanu e ROMULUS CIOFLEC (1882-1955), intai cu nuvele (Doamne ajuta-ne, 1907; Lacrimi calatoare, 1920), apoi cu note de calatorie si romane (Vartejul, 1937; Pe urmele destinului. O goana in jur de sine insusi, I-II, 1943; Boierul, postuM). Portrete de tarani munteni, agitati, veseli, liberi, limbuti se afla in multele volume de nuvele, schite, legende, romane, piese de teatru de I.C. VISSARION (1879-1951), putin citite azi (Draci si strigoi, 1899; Fara paine, Marlanii, 1912; Nevestele lui mos Dorogan, Ber-Caciula, Rasculatii, Petre Parcalabul, LupiI). Un dublet prolix, fara talent, al lui Vissarion e MIHAIL LUNGIANU (1879-1966) cu Icoane dinpopor (1910), Din umbra satelor, povestiri si icoane (1913), Zile senine, icoane de la tara (1914), Mucenicia neamului (1922), Rancurele, Povesti si altele.





AL. DAVILA, CATON THEODORIAN, ZAHARIA BARSAN, C. RAULET



Lui ALEXANDRU DAVILA (1862-1929), care publica in Samanatorul balada Stramosii, i se datoreste cea mai buna drama istorica romaneasca Vlaicu-voda (1902). Actiunea se petrece in al saselea an al domniei lui Vlaicu fiul lui Nicolae Alexandru Basarab, in 1370, la Curtea de Arges. Doamna Clara, mama vitrega a lui Vlaicu, nobila marchiza catolica, obtinand rolul de regenta, urmareste sa aserveasca interesele statului roman regatului maghiar. Ea aduce la curte pe baronul Kaliany, reprezentant al regelui ungur Ludovic, si incearca sa obtina consimtamantul lui Vlaicu de a infiinta un episcopat catolic la Severin. Pentru a castiga timp, Vlaicu lasa pe doamna Clara sa creada ca accepta infiintarea episcopatului catolic si-si salveaza astfel sora si cumnatul zalogiti regelui Ludovic. Apoi, cand ostatecii sunt adusi in tara, isi schimba brusc atitudinea, dandu-si opozitia pe fata. Boierii trec de partea sa si doamna Clara se decide sa-1 suprime, dar Vlaicu e prevenit de nepotul sau Mircea si aparat de omul sau de incredere, Ruman Grue. Doamna Clara e inchisa la Snagov si Mircea spera sa obtina de la Vlaicu mana sorei sale, fiica doamnei Clara, Anca. Insa Vlaicu a promis pe Anca tarului sarb Simion Starit. Crezandu-se tradat, Mircea vrea sa injunghie pe Vlaicu, dar lovitura o primeste Ruman Grue. Voda vrea sa dea ucigasului o pedeapsa umilitoare, Mircea cere o moarte vrednica de chinurile lui sufletesti. Dupa ce intr-un discurs patetic ii arata micimea acestor chinuri fata de suferintele tarii si ale domnitorului ei, Vlaicu il iarta si-1 numeste in locul lui Ruman Grue. Voievodul nu e numai un print disimulat si abil, dar si un patriot ardent, dispus oricand la sacrificiu in numele intereselor tarii. Versul trohaic de 16 silabe (metrul Scrisorilor lui EminescU) are o curgere naturala, impecabila:



Chinuri!

    Dar priveste sanul bietei noastre de mosii, Numara, de poti, pe dansul urmele de vrajmasii Iata chinurile noastre si cu ele, doruri, vise, Pe mosia stramoseasca-n lung si-n lat cu sange scrise!

   



Prozele lui CATON THEODORIAN (1877-1939) sunt astazi cu totul vestejite (Petale, 1891; Prima durere, 1906; Calea sufletului, 1909; La masa calicului, 1911; Povestea unei odai, 1914; Cum plange ZinicA), afara poate de romanul Sangele Solovenilor (1908), cu conflictul din Fratii de Sadoveanu (Andrei, fiul mosierului Murat, mosteneste sangele mamei sale, in vreme ce fiul nelegitim, Mitrut, pe acela, vrednic, al tatalui. Andrei abuzeaza de sotia lui Mitrut, iar acesta se sinucidE). Din diversele piese pe care le-a publicat Caton Theodorian intre 1912 si 1936 (Ziua din urma, Comedia inimii, Nevestele domnului Plesu, Stapana, Greseala lui Dumnezeu, Jucarii sfaramate, singura durabila e comedia Bujorestii (1916). Apar aici doua caractere: un batran interesat sa-si perpetueze prin urmasi nu atat stirpea cat numele, Fotin Bujorescu, si un naiv din categoria Prostului lui Ludwig Fulda, dispus sa se devoteze unei fiinte care a facut un pas gresit, spiterul Amos, pierzandu-si identitatea spre a si-o recastiga prin noblete. Amos convine sa poarte numele de Bujorescu, sa devina tatal unui copil care nu-i apartinea si in cele din urma sa faca prin dragoste, dintr-o casatorie de convenienta, o casnicie efectiva.



Lirica lui ZAHARIA BARSAN (1878-1948) din Visuri de noroc (1903) si Poezii (1907) e un ecou din Iosif si Goga. Proza din Ramuri (1906) si Nuvele (1909) e neinsemnata. Popularitatea i-au adus-o piesele de teatru (Sirena, 1912; Se face ziua, 1914), indeosebi poemul dramatic in versuri Trandafirii rosii (1915) unde un Fat-Frumos, Zefir, se sacrifica pentru o Cosanzeana, Liana, inrosind cu sangele lui un trandafir ce dobandeste puteri tamaduitoare, desi Liana, amenintata de o boala fara leac, se consacra fanfaronului Val-voievod (se vede inraurirea lui Victor EftimiU). Multe piese de teatru a publicat intre 1912 si 1928 (Cea mai de seama, Pacat cu gandul, Cu perdelele lasate, Baia domnitei, Palaria, Urechea mahalalei. PapagaliI), epigrame, poezii, nuvele, schite, un roman politist (Zidul socoteliloR) productivul C. RAULET (1882-1967).



N. IORGA, ILARIE CHENDI



N. IORGA (1871-1940), autorul monumentalei Istorii a romanilor in zece volume (1936-1939), este si autorul primei Istorii a literaturii romanesti de la origini pana in 1934, in opt volume (1901-1934), inceputa cu Istoria literaturii romane in secolul al XVIII-iea, de la 1688 la 1821, si continuata cu Istoria literaturii religioase a romanilor pana in 1688, in 1904, volume reeditate in ordinea fireasca in 1925, 1928 si 1933. Istoria literaturii romanesti din veacul al XlX-lea, in trei volume (1907-1909), este precedata de Contributii la istoria literaturii romane in veacul al XVIII (1905) si urmata de Istoria literaturii romanesti contemporane, in doua volume, de la 1866 pana in 1934. Sunt reluate aici cele doua volume de Schite din literatura romana (1893) si Pagini de critica din tinerete (1921) la care, pentru a avea imaginea completa a criticului si istoricului literar, trebuie sa adaugam doua volume de evocari, Oameni care au fost (1911-1916), reeditate cu adaosuri in patru volume intre 1934 si 1939, doua volume de articole din Samanatorul, intitulate O lupta literara (1914-1916), Istoria literaturilor romanice in dezvoltarea si legaturile lor, trei volume, din 1920, si Istoria literaturii romanesti, introducere sintetica (1929).

N. Iorga este un admirabil istoric al fenomenului literar vazut in context mai larg, cultural, in functie de evolutia institutiilor, a dezvoltarii social-politice, un restaurator neintrecut al perioadei medievale si al fazei de tranzitie spre literatura moderna, dar un critic capricios si de un gust incert, entuziast cand nu trebuie si minimalizator cand nu te astepti, pe criterii extraestetice, de obicei morale. Ca director al revistei Samanatorul, ca si al altor publicatii precum Neamul romanesc sau Cuget clar (Noul SamanatoR), a dus o campanie de legitima aparare a traditiilor, a spiritului national, a valorilor istoriei, culturii si limbii romane, dar si o lupta zadarnica impotriva inovatiilor, a pretinsului decadentism simbolist, impotriva oricaror influente sau schimburi culturale, osandind asa-zisa galomanie (la 13 martie 1906 a condus o miscare de strada impotriva reprezentarii unei piese de teatru franceze la Teatrul NationaL), pronuntand adevarate blesteme: Jos nemernica baiguiala straina din saloanele cosmopolite Jos cartuliile de simtire falsificata si de coruptie Jos maimutaria nelegiuita."

Ni trebuie, scria el, o cultura a tuturora, de sus pana jos, dintr-un hotar al romanimii pana la altul, cu o cultura care sa fie a noastra, carti pe randurile inspirate ale carora sa cada deopotriva lacrima inaltei, bogatei doamne si a satencei, carti smulse de maini nerabdatoare pana unde rasuna graiul acestui neam."

Aceasta literatura pe deasupra claselor, sanatoasa sub aspect moral si de exaltare a puritatii etnice, era absolvita in mentalitatea criticului de calitatea artistica, de unde incurajarea pseudotalentelor si proliferarea unei literaturi primitive sau mediocre nu numai in epoca dinainte de razboi, dar si in perioada interbelica, a lui N.I. Bontas si Lelita Catrina, impotriva lui Arghezi si Rebreanu. Totusi, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Al. Davila chiar Iosif, Agarbiceanu, Garleanu si altii au stiut sa aleaga ce era bun din indrumarile lui Iorga si sa fructifice, urmand in primul rand indemnurile proprii, tendinta nationala in opera lor, gandirea si sensibilitatea poporului roman.

Iorga a nazuit sa fie poet si dramaturg. A publicat intre 1893 si 1932 trei volume de poezii si intre 1911 si 1940 treizeci de piese de teatru, indeosebi drame istorice, dar si mitologice, religioase, folclorice, cateva comedii (M Viteazul, invierea lui Stefan cel Mare, Un domn pribeag, Fratele pagan, Cantemir batranul, C. Brancoveanu, Tudor Vladimirescu, Moartea lui Dante, Moliere se razbuna, Sarmala, amicul poporului, Doamna luileremia, Gheorghe Lazar, Isus, Fata babei si fata mosneagului, Cleopatra, Frumoasa fara trup, Fiul cel pierdut, Sfantul Francisc, Casandra, Zidirea manastirei din Arges, Ovidiu, Catapeteasma rupta-n doua, Moartea lui Asur, Sangele lui Minos, Zbor si cuib, Moartea lui Alexandru, Regele Cristina, Vagabondul etc.)-

Cugetari (1911), sapte volume de Memorii (1931-1939) si o extraordinara autobiografie in trei volume, O viata de om asa cum a fost (1934). in dependenta de Iorga, a facut critica literara ILARJE CHENDI (1871-1913), luand atitudine impotriva simbolistilor, neexcluzand pe Minulescu si Arghezi {Preludii, 1903; Foiletoane, 1904; Fragmente. Informatiuni literare, 1905; Impresii, 1908; Portrete Literare, 1911).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.