Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Timpul este umbra noastra (Interviu) despre Sinteze literare



-De ce o antologie de science-fiction romanesc si de ce la Editura Dacia din Cluj?

- Ideea a fost a lui Mircea Oprita (care, dupa cum stiti, este redactor la Editura Dada din QuJ). De fapt, proiectul lui e mai larg, fiind gandit pe mai multi ani de-acum inainte, daca nu pe un intreg deceniu. Ati observat desigur ca antologia recent aparuta are coperta de colectie, indusiv o emblema grafica, dupa care colectia va putea fi recunoscuta. Sunt mai multi ani, acum, de cand Mircea Oprita mi-a vorbit prima data de acest proiect. E vorba ded de o colectie, sau o serie editoriala, sau o suita de antologii, fiecare dintre ele propunandu-si sa infatiseze dtitorului roman (sa-i "prezinte", dupa cum scrie pe coperta) cate-o "scoala" nationala afirmata in concertul international al genului fiecare cu timbrul ei distinct, cu profilul ei, cu "personalitatea" ei (in sensul in care profesorul Const Ciopraga de la Iasi vorbea despre "personalitatea literaturii romane", intr-o carte purtand chiar acest titlU). Si cine poate cunoaste mai bine acest spedfic, dne poate "simti" mai bine aceasta "personalitate" a unei literaturi, decat cineva aflat si format in interiorul ei, in chiar plasma ei nutritiva si formativa? Astfel incat antologiile care vor urma vor fi "prezentate" fiecare de un scriitor sau de un critic apartinand respectivei literaturi. Acesta va semna prefata si comentariile la autori si texte, dar va fi, mai intai, autorul selectiei. (Este vorba, cum se poate vedea, de proza scurta, povestiri si nuvele, pentru ca romanele au un alt regim editorial si ridica alte probleme - finanriare, de spatiu tipografic, de copyright etc.) Fara sa divulg, acum, secrete care nu-mi apartin, va pot totusi spune ca urmatoarea aparitie va fi, dupa cate stiu, o antologie de fantascienza italiana.

- Suna bine fantasdenza. Mai bine decat sdence-fiction ori SF.



- Oricat de bine ar suna, chiar si italienii, desi se afla in posesia unui atat de sonor si de superb cuvant (ceea ce, din pacate, nu e si cazul nostrU), chiar si italienii ineep sa adopte in ultimul timp denumirea anglo-americana a genului, science fiction, acreditata definitiv si irevocabil pe plan international (si este vorba, realmente, de un "gen" prin excelenta internationaL); francezii pun cratima la mijloc, science-fiction, si nazalizeaza in pronuntie; cei mai multi prefera sigla SF (cu majuscule, americaniI) ori *f (cu minuscule, britaniciI), pe care-o pronunta fiecare cum vrea: es-ef (eI), sefe (noI), dar eu, personal, prefer pronuntia esfe: si suna mai bine, zic eu, si e si mai maniabila in flexiune si in derivare (esfeul, esfeului, esfeistii etC). Din aceleasi motive am propus candva, intr-un articol din Echinox, sa-i zicem stiintifictiune.



- Sa-i zicem si-asa. Din partea mea Dar, revenind la antologia aparuta recent la Editura Dacia, decen-a "prezentat-o" chiar Mircea Oprita, din moment ce-a fost ideea lui?

- Din motive tactice. Nu pot vorbi aici si in numele redactorului de carte, poetul Dan Damaschin, nu stiu ce parere are el despre iepuri, dar eu, personal, am fost initial pe post de "iepure": asa se numesc, mi se pare, in cursele de alergari (atletism, ciclisM), cei care se instaleaza tactic la conducerea plutonului la inceputul cursei, pentru a insela vigilenta adversarului.

- Mda. Epurasul usa rupe. Si vice-versa.

- Vitavercea.

- Vitavercea. Vizavi de vizavarza. Cine era adversarul ?

- Ghici ciuperca cine!

    Mircea Oprita era "luat la ochi", inca din 1983-84, cand cu aparitia romanului sau Cina cea mai lunga, pe alocuri "desenat dupa natura", ceea ce n-a scapat vigilentei "binevoitorilor", de profesie sau ocazionali. Apoi, chiar la inceputul lui 1989 era cat pe ce sa se lase din nou cu fulgere si traznete, la aparitia romanului lui Cornel Cotutiu Sarpele albastru, al carui redactor de carte a fost tot Mircea Oprita; asa ca era deocheat rau, nu prezenta suficiente garantii pentru "foruri", care ar fi suspectat automat si antologia de science-fiction, in caz ca ar fi facut-o el.

- Dv. prezentati mai multe garantii?

- Nu mai multe, una singura, si buna: anonimatul. Nu stia nimeni de mine, in afara de "fanii" din mediile sf. Dar va dati seama ca "tovarasii cu munci de raspundere" nu se recrutau din aceste medii.

-Rau faceau, uite unde-au ajuns. Dar, de fapt, in ce an ne aflam? Nu acum, atunci.

- Oferta catre editura am facut-o, cred, in 1988; in primavara lui 1989 am primit acceptul editurii si tot atunci, imediat, am trimis autorilor chestionarele istorico-literare ("plagiate" dupa chestionarele trimise de profesorul Mircea Zaciu pentru celebrul Dictionar interzis; de fapt, redactasem pentru acest dictionar si cateva articole dedicate unor scriitori sf, articole recuperate si valorificate acum in textul "medalioanelor" din antologiE). Peste vara n-am stat, asa ca in septembrie 1989 am prezentat prefata si textele selectate, lucrand in continuare la medalioanele critice dedicate autorilor. In acest stadiu m-au surprins evenimentele din Decembrie 1989. Fata de proiectul initial, n-am avut a face nici o schimbare, ci doar o adaugire: am inclus (am reintegrat, de fapT) in sumarul antologiei pe Adrian Rogoz si pe Gheorghe Sasarman, a caror prezenta inainte nici nu intra in discutie: erau plecati definitiv in Germania (R.F.G., la acea data); in prefata, le mentionam totusi numele, mizand pe o lipsa ori eclipsa de vigilenta a "forurilor" (din moment ce pana si bunul Homer mai dormita cateodata), astfel incat in textul prefetei n-a mai trebuit sa adaug nici macar o virgula.

Ce-as mai vrea sa spun este ca, odata ce mi-a pus mie in mana antologia, Mircea Oprita nu s-a mai amestecat pe urma in "bucataria" ei, mi-a lasat libertate deplina in alegere si in opinii (altfel nici n-as fi acceptaT), astfel ca toata raspunderea pentru carte, cu plusurile si minusurile ei, inerente, imi revine in intregime. Este pentru prima data, la noi, cand o editura acorda un spatiu atat de generos (520 de pagini, mari, manuscrisul avea peste 650) unei carti de scienee-fiction. Tin, de aceej sa folosesc ocazia pe care mi-o ofera acum revista Tribuna, pentru a multumi inca data si pe aceasta cale, cu voia dv., Editurii Dacia, d-lui Vasile Igna, directori editurii; d-lui Mircea Oprita, "nasul" cartii; d-lui Dan Damaschin, redactorul d carte; d-lui Calin Stegerean, tanarul grafician al editurii, autorul superbei coperte cartii si a colectiei; d-nei Virginia Suciu-Pop, corectoarea cartii; si d-lui Molnar Attil; tehnoredactorul cartii. Multumesc si "Imprimeriei de Vest" din Oradea, det asteptarea de un an si mai bine, cat a durat procesul tipografic, mi-a cam pus nerv la incercare; dar, cand ma gandesc ca totusi cartea a aparut si e bun aparuta, acun cand nici nu stiu daca ar mai putea sa apara, la pretul actual al hartiei, imi da seama ca trebuie sa ma consider un om fericit si sa nu mai zic nimic.



- Ba sa ziceti, ca mai am intrebari. Cartea a aparut deci in 1991, vara, dar a foi redactata in 1989. Nu e "datata", nu e depasita de evenimente, nu e o aparitie anacronic in momentul actual?

- Intr-un fel, asta am si vrut, sa ramana asa, "datata", si m-am abtinut s intervin cu "aduceri la zi" la corectura in spalturi, tocmai pentru ca astfel i-as alterat acest caracter "anacronic", "datat". Am fost surprins si depasit d evenimente, asa e, dar, cum spuneam, n-am avut a schimba nimic din ce facuser inainte. Daca asa a vrut istoria, sa ne ia pe toti prin surprindere cu aceasta brusca i imprevizibila cadere de cortina, daca s-a lasat deci cortina peste o epoca, pe care m abtin acum s-o calific in vreun alt fel decat ca revoluta, atunci, mi-am zis, si carte asta la care s-a intamplat sa ma gaseasca si pe mine lucrand, in cotlonul meu, trebui sa fie o oglinda a unui sfarsit de epoca, nu a unui inceput. Nici n-ar fi putut, de altfe sa fie asa ceva, e prea devreme, in fond nimeni nu stie inca, la ora de fata, ce anume inceput in Decembrie 1989 si cum va arata literatura romana peste un deceniu, s zicem. Singurele "anacronisme" adevarate ar putea fi doar cele cateva "aduceri la zi operate fie in redactie, la corectura, fara stirea mea (vezi, de exemplu, debutul li Ovidiu PecicaN), fie chiar de mine, fara sa-mi dau seama, in "restantele" care mi-a mai ramas de lucrat pentru primavara lui 1990 (medalioane la autori din ultim parte a sumarului si rezumatele in limba engleza).

- Chiar, ce-i ai aceste rezumate in limba engleza?

- La fel am procedat si cu editia Anestin, aparuta tot la Dacia, in 1986: ca s incercam marea cu degetul, fara a risca nimic si fara a investi nimic in plus. Nu exclus, is it?, ca aceste rezumate in englezeste sa trezeasca atentia sau curiozitate cuiva, la vreo revista sau la vreo editura, undeva, in lumea larga, unde altfel e as greu de ajuns (iar de patruns, si mai greU). "Avem un vis neimplinit", vorbesc d miscarea sf din Romania, acela de a vedea o antologie de scienee-fiction romanes publicata la o editura din Anglia sau din America (sau din Canada, sau di Australia - hai, treaca de la noi, dar nimic altceva!

   ). Noi, aici, traim cu impresia o cu iluzia ca suntem buni, ca suntem foarte buni, dar cum poti sti cat de bun esti d fapt, pana ce nu te masori cu cei mai buni din lume? Cateva "varfuri" competitiv la standardele anglo-americane exista si la noi, exista, cred eu, chiar in antologia d care vorbim, dar "piata", acolo, e foarte dura.



- Sj care ar fi aceste standarde?

- In materie de roman nici nu merita sa discutam, nu avem roman sf romanesc competitiv la nivel mondial (de fapt nu avem aproape deloC). Dar proza scurta avem, si merita sa se stie care sunt standardele pentru ca o povestire (short storY), in caz ca aspira cineva la asa ceva (si de ce n-ar aspira?), sa-si poata incerca sansa de a fi publicata in revistele si la editurile care consacra:

1) Sa nu fie, ca regula generala, mai veche de 10 (zecE) ani. (Iata o justificare in plus a limitelor cronologice pe care le-am stabilit selectiei: eu am zis 20 de anI).

2) Sa fie, pe cat posibil, scurta, sansa publicarii fiind invers proportionala cu numarul de cuvinte: dura lex, sed lex, chiar daca nu e o lege scrisa, chiar daca nu e un criteriu estetic, ci doar unul comercial.

3) Sa aiba o "idee" originala, frapanta, sa nu fie, cum se spune, "fumata"; si nu-i chiar asa de usor sa vinzi castraveti unui gradinar care are in propria lui gradina toti castravetii posibili si imposibili si inca ceva pe deasupra



4) Sa nu semene cu ce scriu ei acolo, sa le ofere deci un frison al noului si pe aceasta latura, a unui "timbru" national exotic, nu numai individual distinct.

5) Sa semene, totusi, cu ce scriu ei acolo, si anume - in ce priveste scriitura propriu-zisa: fara fraze lungi si stufoase, fara adipozitati verbale si arborescente sintactice, fara lungi pasaje descriptive sau analitice; pana chiar si alineatele nu-i bine sa fie prea lungi, sa nu dea paginii aspectul grafic compact, "indesat", care descurajeaza din capul locului eventuala intentie de lectura a cititorului grabit sau indecis; pagina se "aeriseste", desigur, cu mult dialog si cu naratiune laconica, rapida, eventual eliptica, dar densa si coerenta; intr-un cuvant - brevilocventa.

Oricat nu ne-ar veni sa credem, dar aceasta ultima exigenta este cea mai prohibitiva pentru scriitorul roman (si nu numai pentru cel de sdence-fictioN), acesta fiind, de la natura, locvace si divagant, "causeur", mandru nevoie-mare de farmecul sau "bonom", "sfatos", "spumos", "invaluitor", "spiritual", "meridional" etc. In sdence-fiction, insa, legea n-o fac meridionalii, o fac septentrionalii, ca ne place ori nu.

- Si-atunci, de ce acest titlu, otice-ati zice, nu tocmai scurt: "Timpul este umbra noastra"?

- Asa se procedeaza in mod curent, titlul uneia dintre povestirile antologate devine si titlul antologiei. De ce tocmai acest titlu si nu altul? Pentru ca suna bine, are eufonie, are ritm, are cadenta de vers: "Bate vantul frunza-n dunga". Este, de fapt, un perfect octosilab trohaic - versul predilect al poeziei romanesti, dupa cum ne asigura spedalistii in versificatie. Ceea ce nu inseamna -revenind la antologie - ca ar fi vorba de o selectie tematica: dupa cum am precizat si in prefata, am indus in selectie nu numai povestiri despre timp si paradoxurile lui (desi nu lipsesc nid acesteA), d orice "varfuri" valorice, indiferent de tematica, acele performante artistice maxime pe care le-am putut (sau am crezut a le puteA) identifica si, la nevoie, demonstra ca atare.

Nu e vorba nid de o selectie "onomastica": n-am intentionat nid un moment sa fac o antologie de "nume", de autori, d una de texte, atat, indiferent de "pozitia" si de "cota" autorilor indusi in sumar ori lasati pe dinafara. Iar cronologic, perimetrul pe care mi l-am delimitat este acela specificat si in subtitlul cartii: ultimele doua decenii. Mi-am propus sa reunesc intre aceleasi coperte operele majore si reprezentative aparute in acest interval de timp, anii 70 si 80. Daca am reusit sau nu? Nu-mi fac iluzii ca nu vor fi obiectii, contestari, proteste, contrapropuneri etc, dar in definitiv, asa si este normal sa se intample: selectia, in orice antologie, exprima punctul de vedere subiectiv, dar legitim subiectiv, al antologatorului. O antologie nu poate fi infirmata prin obiectii si contestari, ci numai printr-o alta antologie, mai buna. N-as spune ca o astept sau n-o astept cu nerabdare, aceasta alta antologie mai buna, perfect posibila si chiar prezumabila, desigur; sper numai sa-mi lase macar atata ragaz cat sa-mi pot antrena si eu reflexele democratice pe care acum le pretind de la altii.

Cat despre tanarul scriitor timisorean caruia i-am "confiscat" titlul (si care, din pacate, n-a ajuns sa si-1 vada mai intai pe coperta unui volum al sau, propriu, desi ar merita-o din plin - situatie in care se afla multi alti autori, inclusi ori neinclusi in antologiE), asadar pe Constantin Cozmiuc l-am avertizat de rechizitia din oficiu la care am procedat, si n-a avut nici o obiectie: de musai, ca de voie buna

- Va atrag atentia ca tot ce declarati poate fi folosit impotriva dv. Asa ca, pana sa va chemati telefonic advocatul, mai am eu o intrebare, ultima, care nu seamana cu nici o alta si care va ofera - cum ziceati? - "frisonul noului": la ce lucrati in prezent, ce proiecte de viitor aveti?

- Ei, uite ca tocmai asta e proiectul - cum ziceati? - tocmai "frisonul noului", ce ziceti de asta? Sper sa repet figura peste exact un deceniu, in anul 2001 (nu 2000, nota bene, a 2001: A Space OdysseY). Sper sa pot comenta atunci, intr-o alta antologie, care sa nu semene deloc cu cea de-acum, numai povestiri si nuvele inca nescrise astazi.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.