Tema ruinelor este frecventa in literatura preromantica si aparitia ei coincide cu inflorirea, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in Apus, a cercetarilor arheologice. Cartea lui Volney, Les Ruines ou Meditations sur Ies revolutions des empires (1791), a fost citita si la noi de vreme ce o traducea, in Moldova,
Ionica Tautu, sub titlul Sfaramarile sauprocetire asupra revolutiilor imparatilor, si, in Tara Romaneasca, Stanciu Capataneanu. Atentia acordata vechilor monumente istorice domina opera unor poeti ca Delille si Byron, cunoscuti lui Iancu Vacarescu, si are ecouri in poezia lui Vasile Pogor. Cei care i se dedica in mod special la noi sunt trei poeti morti de timpuriu: VASILE 12. CARLOVA (1809-1831), ALEXANDRU HRISOVERGHI f 1811-1837) si Mihil CUCIURAN (1819-1844).
Dupa Eliade, Carlova tradusese Hero si Leandru, de Musaeus si actul I din Za ie de Voltaire. Debutul si 1-a facut cu Pastorul intristat, o idila teocritiana cu ceva din Pastor fida de Guarini, pe care-1 citea stolnicul Constantin Cantacuzino. Inserarea porneste din L isolement a lui Lamartine, notand solitudinea si depopularea provocata de absenta mbitQV^
Rugaciune invoca divinitatea in favoarea dreptatii pentru patrie si oameni, Oda_ostirii romane proslaveste nou infiintata militie in care CariQva_era sublocotenentTCelebra a ramasjiuinurile Targovistei debutand cu o intreita exclamare de admiratie pentru ceea ce reprezenta inca intr-o vreme de apasare straina Jlrgovi^tea^simbolul vredniciei si libertatii romanesti:
O, ziduri intristate!
O, monument slavit!
in ce marime nalta si voi ati stralucit, Pa cand un soare dulce si mult mai fericit, isi ravarsa lumina p-acest pamant robit!
Meditatia e inca indatorata motivului clasic fortuna labilis. Soarta nestatornica, dintele saturnian isi arata inca o data efectul, dar ochiul linistit mai poate descifra in fala risipita a edificiilor de odinioara un izvor de cuvinte si de idei, o nadejde de viitor. insa Carlava., primul poetroman modern, a murit prea tanar. Sub indemnul sau ori al epocii. tAlexandru Hriggyerghu^fiter si el, traducator din Al. Dumas (AntonY) a compus o mai prozaica oda Ruinelor cetatii Neamfu (Va iubesc rasipuri sfinte, samn marirei stramosesti"), urmat intre altii de Mihail Cuciuran cu O zi si o noapte de primavara pe ruinele cetatii Neamtu, replica prolixa la"0 noapte pe ruinele Targovistei de I. Eliade Radulescu.