Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




MONOGRAFIA REVISTEI RAMURI despre Sinteze literare



Dl Florea Firan c. mai de multa vreme, un cercetator al revistelor craiovene. Locul central in preocuparile d-sale il ocupa revista Ramuri", cea mai notorie si mai longeviva. A publicat, acum vreo doua decenii, o bibliografie a Ramurilor" si, acum, ii inchina o monografic, insotita de intreg aparatul critic necesar. Studiul, indicii si celelalte segmente ale aparatului critic confera dimensiune acestei monografii care a capatat corpolenta a aproape 500 de pagini. E mult, c putin? E. as spune, ca aceasta corpolenta a epuizat practic toate clementele necesare tratarii componentelor unei reviste care, in 1995, implinea aproape un secol de aparitie cvasi neintrerupta. De acum incolo, monografia d-lui Florea Firan despre revista Ramuri" devine un instrument util de referinta.

O revista intr-un oras este, incontestabil, un factor de binefacatoare iradiere culturala. La Craiova, oras mare si cu oameni bogati, s-au facut tentative pentru intemeierea unor reviste literare (Dl Florea Firan isi incepe, de altfel, nimerit monografia cu un istoric al revistelor craiovene de dinaintea Ramurilor"). Cea mai semnificativa e, desigur, Revista olteana" intemeiata de nefericitul Tradem (Traiam DemetrescU) si prietenul sau G. D. Pcncioiu. Ea n-a trait decat intre anii 1888-1892, dar prin versurile si notele lui Tradem a trezit atentie si a avut oarecare ecou de presa. Dupa alte tentative, toate esuate, in sfarsit, in decembrie 1905, apare Ramuri" care, spre deosebire de celelalte, va avea parte de longevitate. S-a intamplat ca revista a aparut intr-o perioada dominata de samanatorism si tinerii initiatori ai publicatiei, C. Saban-Fagetel si D. Tomescu, sa fie cu totul cuceriti, pana la fanatism, de curentul patronat de Samanatorul", condus acum chiar de N. Iorga. Articolul program, scris, cum se va dezvalui mai tarziu, de D. Tomescu, isi exprima admiratia fata de Samanatorul" condus de prea puternicile maini ale asa-numitului imparat al gandirii". Apoi se arata ca, de fapt, calauziti de aceste consideratiuni si convinsi cu desavarsire de cele spuse, am pornit sa dam fiinta unei reviste, aici, pe pamantul oltenesc Si scopul nostru e de-a culege talentele tinere, neincercate inca, si samanand in sufletele lor dragoste netarmurita pentru directia cea cuminte ti sanatoasa, sa Ic dam prilej sa-si incerce aripile chiar in cuibul oltenesc". Chiar titlul revistei a fost ales tot ca o expresie a afilierii acestei mladie sfioase, rasarita din trunchiul viguros al unui curent literar care cucerise intregul suflet romanesc". Spre Ramuri", salutat pe data de N. Iorga, au afluat condeiele samanatoriste, cele mai multe lipsite de insemnatate si inghitite de uitarea, dreapta, a istorici literare. La inceput, au colaborat aici si M. Sadoveanu, O. Goga, A. Cotrus,



I. A. Bassarabescu, G. Ranetti, G. Topirceanu. Aceste colaborari din afara veneau insa cand si cand, dupa insistentele solicitari ale redactorilor. Grosul sumarelor era alcatuit din productia submediocra a talentelor locale din care insistenti erau cei doi militari (N. Vulovici si St. BraborcscU). Dintre localnici cei mai notorii si demni de stima era Elena Farago (din martie

1907 membru, pana in 1908, in comitetul de redactie ale revisteI) si 1. M. Marincscu. Dar Elena Farago, cu un trecut simbolist, nu prea se incadra bine in fizionomia pasunist agresiva a revistei, patronata de directiva critica a lui D.

Tomescu. Un fapt se impune a fi relevat. Daca Samanatorul"

si celelalte reviste samanatoriste; au izbutit sa produca talente remarcabile, Luceafarul" pe Goga si Agarbiceanu, Fat-Frumos" pe GarleanU), Ramuri" are tristul privilegiu de a nu fi produs, in nici un gen, nici un talent relevabil. Pana si D. Tomescu, criticul revistei, nu s-a putut impune in peisajul critic al timpului ca o voce autentica si ascultata. A fost. mai curand, o porta-voce, singurul lui merit (a murit, tocmai, in 1945), daca merit poate fi numit, este ca a ramas, si intre razboaie, un samanatorist de stricta observanta, condamnand literatura bolnava". De semnalat ar fi numai ca, spre deosebire de lorga, a sfarsit prin a saluta opera lui Rebreanu, inglobata insa literaturii taranesti, ceea ce voia sa insemne samanatorismului.

Dar gratie unei dibace politici financiare, revista continua sa apara, publicand productia samanatoristilor intarziati. in ianuarie 1915 Ramuri" fuzioneaza cu revista lui N. Iorga,

Drum drept", luand, cum ceruse marele savant, numai titlul revistei iorghiste. A fost, marturisea peste 14 ani C. Saban-

Fagetel, o incercare de a-1 vedea pe dl Iorga revenit in mijlocul luptelor literare si refacand disciplina samanatorista printr-o actiune pe care orgoliul nostru o cerea pornita de la Ramuri". A fost un efort inutil pentru ca N. Iorga incetase de a mai fi critic literar, iar aparitia, inca in martie 1906, a Vietii Romanesti" a determinat trecerea marilor talente care populau Samanatorul" (disparut, de altfel, in iunie 1910; Iorga il parasise inca in 1906), inclusiv Sadoveanu, spre revista ieseana iar altele gravitau in jurul revistei lui M. Dragomirescu, Convorbiri critice".

Dupa numai un an de la incetare a aparitiei (1918), Ramuri" reinvie. C. Saban-Fagetcl avea, acum, tipografie, era un fruntas politic liberal, cu certe aspiratii, si avea nevoie de o publicatie a sa. in 1919 Ramuri", deci, reapare. isi pastreaza insa - datorita lut D. Tomescu, poate si a lui Fagetel - orientarea samanatorista, incat, in 1926. Pompiliu Constantinescu observa in Sburatorul" ca ideologia samanatorista a capatat forma unui regionalism literar, avand in ramura sa olteana falanga cea mai pronuntata". Revista e bilunara si are parte mai ales de colaboratori craioveni: Elena Farago, C. D. Fortuncscu, C. D. Pencioiu, I. Dragu, Marcel Romanescu, Eugen Constant. Din cand in cand N. Iorga onoreaza revista cu colaborarea sa, devenind, cum se anunta din 1922 pana in 1927 chiar directorul publicatiei. Apoi, dupa 1920, aici se produce un reviriment sensibil. incep sa colaboreze N. Crainic, Al. Busuioceanu, Lascarov-Moldoveanu, Vasilc Al. George. craiovenii Al. Popescu-Telega, I. Dongorozi (CraioveanU) reanimati samanatoristii I. Ciocarlan, I. U. Soricu. Poezia lui Blaga, socotita un simbol al decadentei moderniste, e constant blamata. O nota din nr. 9/1920 mentiona: Dl Blaga pare insa ca uneori vrea sa-si mistifice cititorii fortandu-i sa-si scoata poezie din materialul brut pe care {i- serveste D-sa". Revista, din 1921, isi remaniaza formula, Tomescu intrand parca in eclipsa. Dintre noii colaboratori mai importanti e G. M. Vladescu. Din 1922 revista devine saptamanala, Iorga devenind aici director, publicatia avand ca subtitlu Drum drept". Chiar in nr. 1 din 1922 marele savant semneaza un lung articol program (continuat si in urmatoarele trei numerE) intitulat, desigur, Literatura nevertebrata romaneasca si literatura normala europeana. Ca odinioara la Samanatorul", carturarul semneaza rubrica Cronica", atacand tot ceea ce iesea din cadrele unui traditionalism normativ, inteles atat de restrictiv incat literatura romana, de s-ar fi putut, ar fi trebuit sa-si curme evolutia, pentru a reveni la motivele si formulele de altadata. intr-un articol din 21 aprilie 1922 lorga marturisea ca scopul sau e inalt: Reluarea vechiului obicei, prea mult timp parasit, de a Iovi fara crutare ceea ce azi infesteaza si infecteaza ulita literara. Reinceperea deci, in conditii care nu sunt mai rele ca acum vreo douazeci de ani, a razboiului contra oamenilor cari cred ca A«noutateaA» daca e destrabalata, poate inlocui si inspiratia sincera si tehnica onesta, care sunt singurele izvoare ale adevaratei literaturi". Iorga c suparat foarte ca impotriva Ramurilor-Drum drept" se organizase o coalitie care cuprindea Viata Romaneasca", Sburatorul", Gandirea", Cugetul Romanesc", Vieata noua" etc. A semnat, in replica, articolul Contra ignorarilor si a insultelor. D. Tomescu isi urma fidel maestrul, declarand intr-un articol din decembrie 1925: Suntem si astazi, ca si acum 20 de ani, in plina miscare samanatorista Actiunea vie si rascolitoare, de acum 20 de ani, a fost numai inceputul unei propagande care, biruind, isi asteapta acum rezultatele". Revista craioveana e atacata de peste tot inclusiv de Gandirea", care socotea samanatorismul un ciclu literar definitiv apus. Tomescu va intinde o mana amicala Gandirii", in care vede salutar revigorarea traditionalismului. Sumarele revistei conduse de N. Iorga sunt atone si aglomerate de nume fara ecou. Versul dintr-o poezie a Iui Mihai Mosandrei (nr. 23/1922) Ramuri, plapande, ramuri goale" poarta in sine, fara sa vrea, nu stiu ce simbol tragic pentru calitatea literara a revistei. in 1924 reapar aici Crainic, Anton Cotrus, Radu Gyr, Cezar Pctrescu, Marcel Romanescu, Cincinal Pavelescu, Zaharia Stancu. Erau, acestea, in incruntatele pagini ale revistei craiovene, mici oaze de literatura autentica. in 1928 Iorga abandoneaza directia revistei, care redevine Ramuri". Cum si Tomescu paraseste redactia pentru a prelua conducerea Scrisului Romanesc", directiva ideologica o are, acum, Radu Dragnea, un invatat carturar ardelean, foarte activ la Gandirea" si Cuvantul". Idealul sau e mai departe de la Samanatorul", prin samanatorism, facand apel la resursele spiritualitatii native". Dragnea incerca realizarea unui front comun cu Gandirea". N-a avut timp sa izbandeasca pentru ca trecerea lui aici a fost scurta. in 1929 Fagetel apeleaza la colaborarea lui Arghezi, Cezar Petrescu, Voiculescu, Sadoveanu. Revista reapare tocmai in 1934. E acum deschisa tuturor innoirilor literare si, de aceea, mai substantiala, desi directiva samanatorista nu a fost deloc abandonata. Revista a continuat sa apara pana in 1947, dovedind o longevitate demna de elogiat. A fost, negresit, in capitala Baniei, un puternic factor de iradiere culturala. Reaparitia revistei Ramuri", in 1964, a semnificat o continuitate, desi pub:icatia s-a aratat deschisa, acum, innoirilor de tot felul, impunandu-se prestigios in peisajul literar al timpului. E foarte bine ca dl Florea Firan a inchinat acestui eveniment aproape centenar monografia, densa desi unele aprecieri sunt adesea edulcorate, despre revista Ramuri". E nevoie de astfel de studii recuperatoare.



Aprilie 1996

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.