Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Convorbiri critice despre Sinteze literare



Din 1906, N. Iorga facea parte din comitetul de redactie al Convorbirilor literare. Directia vechii reviste era incredintata in 1907 lui S. Mehedinti, ambii favorizind, spre insatisfactia lui Mihail Dragomirescu, elev al lui Titu Maiorescu patrunderea ideologiei samanatoriste. Aceasta e chestia de principiu" care determina despartirea lui Mihail Dragomirescu de Convorbiri literare pentru a lansa la 1 ianuarie 1907 o publicatie proprie bimensuala : Convorbiri, devenita in al doilea an Convorbiri critice. Propunindu-si sa reactualizeze principiul gratuitatii in arta esteticianul se refera sarcastic la categoriile de : critici biciuitori, care, robi ai impresiilor de o clipa, revarsa in public, din sufletul lor de foc, multa iubire, dar si mai multa ura : critici migalitori si cirtitori, care pentru vrednicia adversarilor au un cintar zgirrit si pentru vina proprie nici unul ; critici plini de logica, dar lipsiti de miez" etc. Examenul intreprins in mesajul Catre scriitori si cititori, din primul numar, pregateste terenul pentru un ideal de nepar-tinire senina si de cumpanire cinstita", aspirind sa judece toate manifestarile literare ale spiritului romanesc de azi si de ieri, si sa croiasca o cale noua in literatura noastra". Revista se angaja sa combata pentru desavirsita autonomie a artistilor si a poetilor", sa-i libereze de tirania individualitatilor strimte, a curentelor de moda, fie straine, fie nationale". Prin1 influente exterioare" se inteleg problemele contemporaneitatii, in special conditionarea sociala a artei, de care esteticianul vrea sa faca abstractie. Tezele maioresciene despre inaltarea in lumea fictiunii ideale" (formulate in studiul Comediile d-lui CaragialE) sint amplificate pro domo : Cine vrea sa /inteleaga cu adevarat opera de arta si cine vrea s-o judece in adevarata ei valoare va trebui, in fata ei, sa lase din capul locului la o parte orice preocupatii practice sau stiintifice. El va trebui, pe de o parte, sa uite ca este parintele unei familii, cetateanul unei tari, membrul unui neam ; iar, pe de alta, sa nu puna pret pe nici unul din adevarurile, uneori sigure, dar de cele mai multe ori indoioase, cu care i-a imbogatit mintea .stiinta moderna". Program estetizant pi,na la ultimele consecinte.



Coordonatele estetice propuse de Mihail Dragomirescu sint enuntate cu totul vag : concentrare in sine insusi", sinceritate fata de sine insusi", abnegatiune fata de propriile lucrari" si altele ca acestea, reluate in asociatii felurite. Samanatorul si Viata romaneasca utilizau in aprecierea operelor de arta criteriul politic si cultural, nu criteriul artistic" ; la Convorbiri literare singurul criteriu e modalitatea de expresie :

Atitudinea criticului, in conceptia critica a acestei reviste, n-are sa fie influentata citusi de putin de continutul operei de arta. Nationalisti si -umanitari, conservatori si poporanisti, realisti si romantici, clasici si simbolisti, impresionisti si parnasieni, toti poetii, numai adevarati poeti sa fie, au dreptul sa fie judecati cu aceeasi masura masura cerintelor artei. In virtutea acestor cerinte, criticul, fiind indiferent la continutul operei de arta, va pretui cu deosebire acele produse literare, care, mai intii, vor intrupa sentimente izvorite mai mult din adincul fiintei scriitorului decit din sugesiiunea intimplatoare a mediului nrtistic, politic sau cultural; dintre acestea, pe acelea care vor fi concepute cu mai multa adincime si relief; iar dintre aceste toate, pe acelea care vor fi intrupate cu mai multa perfectiune".

Hotarit sa rastoarne scara de valori, mentorul Convorbirilor critice e departe de a avea obiectivitatea necesara, mani-festind o puternica tendinta de grup. Despre o poezie de Mi-nulescu (Romanta celor trei corabiI) aparuta in Viata literara, scrie cu severitate. Numai cind greseste", poetul da cite o strofa buna. Altminteri, poezia e un amestec de prozaism indraznet si de galimatie in care lipsa de gust nu se poate nici macar sustine prin armonia particulara a poetului". Cind Mi-nulescu devine colaborator la Convorbiri critice (printre altele cu : Odeleta, in orasul cu trei sule de biserici, Gotterdam-merunG) Romanta fara muzica, Romanta noului venit, Romanta mortului Pastel bolnaV) lucrurile se schimba. D. Anghel e negat de plano. In Cum cinta marea e manierism" si betie de cuvinte", acest poet obisnuind sa puna o haina prea larga pe trupuri prea mici". La Bacovia descopere un sonet umoristic" ; versul Prin mahalali mai neagra noaptea pare" ar fi inspirat din schitele tinarului Beldiceanu". Pentru Ovid Den-susianu de la Viata noua (ironizat : Mallarme roman !

   "), simbolismul si impresionismul francez inseamna toata arta,, desi de fapt aceste forme literare n-au ajuns pina acum prin nici o opera la marea arta".

Insuportabil e Octavian Goga, tratat ca o bete noire" care provoaca idiosincrasie. Graiul piinii ofenseaza gustul prin nota sentimentala exagerata", prin armonia monotona" si desfasurarea ideii neclara si fara gradatie". intr-un bilant, Dupa un an (1908, nr. 1), criticul jubileaza : gratie Convorbirilor critice preeminenta poetului ardelean Goga" a incetat. Ideea de seninatate a criticii", invocata initial, e uitatar Dragomirescu dirijind campanii. Daca azi Cerna este un nume cinstit in miscarea noastra literara, aceasta se datoreste nu numai lui insusi, ci si A«ConvorbirilorA»". Examenul critic al operei poetului, intreprins in laboriosul studiu Trei scriitori : Cerna, Sadoveanu, lorga (1907) e, in. ce priveste pe primul, o apologie. Cerna e ca si Eminescu", un poet de o mare varietate", cu o limpede si puternica idee originala asupra vietii". Cind Ilarie Chendi si Ovid Densusianu se arata rezervati fata de meditatia Floare si genune, aparatorul intervine energic. in palmaresul criticului, detronarea lui Goga" e citata ca o victorie de care se va vorbi. Nu Goga trebuia sa fie recunoscut ca cel mai insemnat poet al vremilor noi, nu era el poetul care ne putea da un drept mai mult sa intram in miscarea literara a omenirii, ci Cerna" (Convorbiri critice, 1910, nr. 1).

Foarte activi in primul an al Convorbirilor critice sint Cincinat Pavelescu, Ion Minulescu, Al. T. Stamatiad, D. Nanu, Corneliu Moldovanu (cu Cintarea cintarilor, Satrapul din/ Rodos, Cetatea soareluI), H. Frollo si altii cu orientari contradictorii. Paralel cu prolificul A. Mindru colaboreaza 0. Or-ieanu, Oreste, Mihai Codreanu (cu sonetul Dumnezeul ateuluI), Barbu Nemteanu, Mihail Saulescu, Serban Bascovioi, Leon Feraru. Colaborari rare provin de la Aron Cotrus, Araur (Ar-thur !

   ) Enasescu, Victor Eftimiu, N. Davidescu, Neoclasici, parnasieni si simbolisti.



Revista ar fi determinat si detronarea d-lui Iorga de pe scaunul criticei", limitind recunoasterea meritelor lui, din punct de vedere literar, numai pe terenul retoricei, mai intii morale, mai pe urma pamfletare" (Un pas inaintE). Mihail Sadoveanu nu putea fi detronat". E numai minimalizat. Prozatorului ii lipsesc cele doua insusiri care dau viata vecinica operei de arta : adincimea conceptiei si concentrarea formei". Lipsa unitatii de ton" se agraveaza printr-o reala neputinta de patrundere psihologica" ; sensualismul dragostei are prea putin a face cu inalta emotiune estetica : este o simpla placere bruta () mai mult dulce decit inaltatoare" (1907, pp. 181 184). O nuvela de Sadoveanu, Sfintul Vasile, inspirata din aceleasi realitati cu una de Ion Dragoslav (SfintuL), desi mai artistic scrisa, e incomparabil inferioara din punctul de vedere al conceptiunii" (1907, p. 223). Alta comparatie intre o nuvela de Sadoveanu si inecatul de Emil Girleanu dezvaluie la acesta din urma (cel mai bun povestitor al nostru") calitati de pur epic" (1907, p. 317). Girleanu a mers mult mai departe decit Sadoveanu, se conchide alta data (Un pas inainte, 1910, nr. 1). Se concede, totusi, ca Sadoveanu are calitati de mare scriitor" (Trei scriitorI).

Studiul lui Ibraileanu despre Bratescu-Voinesti e persiflat: o critica stiintifica gen Gherea". Nuvela in lumea dreptatii nu are valoare poetica, nu atit pentru ca este, cum s-a zis, tendentioasa, ci pentru ca e antiestetica si antilogica". in schimb, o capodopera e Doua surori. Cu Ion Agirbiceanu e intolerant. Asemenea lucrari (o schita : Tutu IliE) se ard, nu se publica in reviste care vor sa traiasca". La C. Sandu-Al dea (Pe drumul BaraganuluI) e o rara putere de a prinde fara sfortare armonia dintr-o situatiune, o stare sufleteasca si natura". Devenit colaborator la Viata romaneasca, deosebitul talent de stilist" dispare brusc. Viata romaneasca detine preeminenta romanului" ; Convorbirile critice exceleaza in nuve-listi, de care Mihail Dragomirescu e montat. Acestia sint Emil Girleanu (inecatul, Punga, Hambarul, Ochiul lui Turculet, intr-o noapte de mai etC), Ion Dragoslav (cu fragmente din Facerea lumii, La han la trei ulcele, Povestea, copilariei etC), I. Chiru-Nanov (Moara din RepezeancA), Mihail Lungianu, samanatoristi ca structura, si altii. Notabila e prezenta lui Liviu Rebreanu (in 1910 cu Prostii, Culcusul, Golanii, DintelE). I. L. Caragiale (autor al unei fabule, Boul si viteluL), publica un basm concis, Fat-Frumos cu mot in frunte, adaptare dupa Perrault (Riquet a la houppE). Din prozele lui E. Lovinescu (O dragoste florentina, Povestea lui Coco, Asa e la vilegiatura, intr-o zi de cursE) singura interesanta astazi e un Adaos la insemnarile lui Neculai Manea", cu intregiri la volumul lui Sadoveanu. Sub pseudonimul Radu Bucov se travesteste Mihail Dragomirescu, care descrie istoria naturala a unui parazit literar".

Larghetea cu care accepta lucrari dramatice de A. de Herz (Noaptea invierii, Floare de nalba), de Enric Furtuna (Batrinul SoriN), de Al. T. Stamatiad, C. Riulet, Artur Gorovei, G. Val-san si altii e derutanta. Totul compenseaza insa prin descoperirea lui M. Sorbul. Sub numele real, M. Smolsky, acesta dadea in 1908 piesele Vint de primavara, Poveste banala, inviere, Doua credinte, Praznicul calicilor (comedie tragica), iar sub pseudonimul Sorbul un episod istoric dramatic, in versuri", Saracul popa. La Convorbiri critice (1910) apare drama istorica Ion Armanul, devenita Letopiseti. Corneliu Moldovanu, cronicar dramatic echilibrat, publica traduceri (PoliecT), alaturi de D. Nanu (AndromacA), G. Orleanu (CiduL) si altii.



Aulic, criticul crede a da sentinte definitive. In Poetica a demonstrat odata pentru totdeauna" ca limba romana nu-si poate apropia metrul exametric", utilizat de G. Murnu in Iliada. In 1910 scria un articol, Poporanismul, menit sa puie capat discutiunii". Cu alte cuvinte : interventie destinata sa impuna adevarul absolut, dupa care orice discutie ar deveni superflua. N. Em. Teohari era angajat tactic in aceeasi actiune, ocupindu-se, la scurt timp, de Teoria si procedeurile poporanismului literar. in acelasi context, E. Lovinescu (care de la Paris trimite articole si proza) se refera la I. Al. Bratescu-Voinesti, I. A. Bassarabescu, Octavian Goga, evitind limbajul riscant. Directorul Convorbirilor isi elogia colaboratorul, ulterior adversar, pentru reinvierea vechiului dialog platonic" in critica. Era un critic plin de imaginatie si de eleganta" si prozator foarte interesant" (1908, nr. 5). Cind insa incearca sa fundamenteze teoretic metoda impresionista, Mihail Dragomirescu il contesta (Impresionismul d-lui Lovinescu, 1909, nr. 11). Un tinar, A. Spiru-Bacau, studiaza Psichologia d-lui LA. Bratescu-Voinesti, iar I. Netzler (viitorul I. TrivalE) discuta cu acuitate rationala drama Apus de soare. Articolele lui Mihail Dragomirescu (Valoarea literara a prozei poetice a lui Emi-nescu, Gongorismul Convorbirilor literare" si altelE) includ nu o data observatii exacte. in general insa judecatile sale de valoare sint vulnerabile daca nu savuros comice prin siguranta netulburata a sentintelor. Simtul proportiilor e categoric in suferinta.

La Convorbiri critice s-a pus accent pe constructie si acuratetea expresiei, ceea ce, ca metoda de atelier, constituie un merit. Mihail Dragomirescu se ocupa direct de arta plastica romaneasca, rnilitind pentru cunoasterea interferentelor intre arte. Pozitiva e si ideea suplimentelor informative, concepute sistematic ; deci supliment artistic (pictura romaneasca prezentata de Mihail DragomirescU), supliment filozofic, muzical, de literatura populara sau de literatura universala contemporana. Criticul vedea in Convorbiri una din cele trei mari reviste literare ce avem" (1909, nr. 1).

La fiecare inceput de an, directorul, activ, vine cu precizari si remanieri. 17c la 1 ianuarie, 1908, Cincinat Pave-lescu il seconda ca prim-redaetor, D. Nanu, Emil Girleanu, E. Lovinescu, Corneliu Moldovanu si H. Frollo fiind redactori. Pentru prima oara in literatura romana", la Convorbiri critice se grupau sub aceleasi principii de arta, scriitori din cele mai deosebite scoale". Din 1909, pe frontispiciu se putea citi : directori Mihail Dragomirescu si Ion Peretz, profesori universitari". Anul urmator (1910), revista facea : Un pas inainte"



Dintr-un articol din Convorbiri literare (1906), Directia noastra literara, se intrezarea aspiratia lui Mihail Dragomirescu de a se erija in critic de directie noua, in scaunul abandonat de Maiorescu. La Convorbiri critice se strecoara in program ideea unui atelier sau laborator poetic, cu motivarea ca un bun critic izbuteste fara silnicie sa faca pe scriitor sa-si revada opera si s-o perfectioneze". Aceasta, fara a-i atinge individualitatea" si a-i prescrie idei preconcepute, tendinte, imagini si sentimente straine de atmosfera lui sufleteasca". Cenaclul dragomirescian devine un fel de scoala activa, sub indrumarea profesorului de estetica. Structura proprie fiecaruia trebuia pusa in valoare cit mai complet si cit mai veridic". La simbetele literare" din casa criticului se reunesc pe linga scriitori mediocri, figuri interesante, in curs de afirmare : Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sorbul, E. Lovinescu, atmosfera fiind evocata de cel dintii in autobiografia spirituala Nu sint ce par a fi (1941). Dupa razboi, criticul isi exercita actiunea in cadrul Institutului de literatura. O noua serie a Convorbirilor critice aparea in 1935.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.