Modalitati ale nararii
Povestirea (vezi naratiuneA)
Rezumatul reprezinta in genul epic o tehnica narativa constand in prezentarea succinta, de catre narator, a actiunilor personajelor, din necesitatea de a comprima o perioada mai indelungata din evolutia lor. Apare atat in naratiunea clasica (I. Slavici, Moara cu noroC), cat si in cea moderna (epilogul autorului din romanul
Patul lui Procust de C. PetrescU).
Scena reprezinta subdiviziunea unui capitol sau a unui tablou epic, similara cu episodul, caracterizata printr-o relativa independenta fata de intreg, in sensul ca inchide o anumita semnificatie si are, eventual, o valoare simbolica. Termenul este imprumutat din domeniul dramaturgiei, de la care pastreaza determinarile spatiale, temporale, cele tinand de scenariu, miscarea personajelor, observarea detaliilor etc. (scena cinei de la inceputul romanului
Morometii de M. PredA).
Vorbirea directa (stilul direcT) este o modalitate de expresie prin care un scriitor sau personajele lui isi exprima gandurile sub forma unei constatari obiective, consemnata in scris integral, fara modificare din partea vreunei instante narative. Poate lua forma dialogului direct, semnalat prin linii de dialog, sau a citatului introdus cu ajutorul ghilimelelor. Se distinge prin folosirea vocativelor, a verbelor la imperativ, a adresarii la persoana a Ii-a, a expresiilor declarative.
Vorbirea indirecta (stilul indirecT) consta in transmiterea informatiilor in forma modificata prin interventia naratorului, care nuanteaza sau adapteaza comunicarea personajelor la situatia epica a textului. Se caracterizeaza prin prezenta propozitiilor enuntiative, a pronumelor la persoana a IlI-a, a topicii obiective.
Stilul indirect liber este o modalitate de reproducere a gandurilor personajului care presupune trecerea de la planul naratorului la cel al constiintei personajului, deci o schimbare a perspectivei narative. Spre deosebire de vorbirea indirecta, care este semnalata de prezenta unor verbe declarative sau a unor conjunctii subordonatoare (ca, sa, daca), stilul indirect liber isi pastreaza independenta sintactica, trecerea de la vocea naratorului la cea a personajului nefiind punctata prin nici un fel de avertisment. Este des intalnit in opera epica si are o deosebita valoare stilistica, deoarece ambiguizeaza discursul prin suprapunerea vocii auctoriale pe cea a personajului (I. Slavici,
Moara cu noroc, M. Preda, MorometiI).