1. Literatura sf romaneasca a parcurs cateva etape. Prin ce se individualizeaza momentul actual?
2. isi poate revendica anticipatia o istorie pornind de la izvoarele mitice, sau este o descoperire a epocii moderne?
1. Fara a disocia acum prea strict intre cum este si cum ar trebui sa fie, s-ar putea spune ca momentul actual al literaturii sf la noi se diferentiaza de momentele anterioare printr-o mai acuta constiinta de sine a acestei literaturi, printr-o mai adecvata raportare la dublul context si la dubla subordonare in care se afla, fatalmente, prinsa (literatura romana "generala" si contextul international al genuluI), fara a reusi sa faca pe deplin fata nici exigentelor "de acasa", nici celor "de aiurea", din motive pe care toata lumea le cunoaste si le accepta ca pe o fatalitate {lipsa unei/unor reviste de specialitate, lipsa unei/unor edituri mai generoase cu spatiul acordat, lipsa traducerilor s.a.m.d.). S-ar mai putea adauga, poate, mai mult ca un deziderat, o radicalizare pe criterii estetice care sa secondeze radicalizarea pe criterii sociologice, adica de sociologie a literaturii. In rest, cred ca o excesiva faramitare a etapelor nu poate fi de nici un folos: nu poate ajuta la nimic sa ne oprim din drum mereu, la fiecare cativa pasi facuti, ca sa masuram o data si inca o data ce distanta, infima, am mai parcurs. Este de preferat, in acest caz, o crestere "oarba", vegetativa, daca nu se poate altfel, dar oricum spontana si imprevizibila.
2. Cautarea si descoperirea retrospectiva a unor precursori este legitima in literatura, ba, mai mult, este chiar curenta. Departe de a fi "brevetat" acum in science-fiction, fenomenul a insotit mereu istoria miscarilor si curentelor literare, mai vechi si mai noi. Ceea ce se intelege azi, in mod propriu, prin science fiction nu poate fi conceput ca existand inainte de revolutiile industriale si stiintifice ale secolelor al XlX-lea si al XX-lea. Mitologia nu mai era insa propriu-zis vie la acea vreme, "izvoarele" ei secasera de mult, chiar "Dumnezeu era mort", si pe fondul acestui naufragiu al mentalitatii mitice si religioase, naufragiu la care contribuise cu nu putine "torpile", si-a instaurat stiinta suprematia pe care i-o recunoastem astazi, configurandu-si intre timp si o "mitologie" a sa proprie. Nimic nou in asta, inca din Antichitate se cunostea si se practica, la anumite semintii, legea de a se pedepsi cu moartea uciderea unui preot, cu exceptia cazului cand ucigasul putea face prin act dovada ca e in stare sa ia el insusi locul preotului ucis. Aceasta fiind situatia, recuperarea sfaramaturilor naufragiului, recuperarea si "convertirea" intru srience-fiction a unor vechi mituri care prezinta, in insasi configuratia lor originara, predispozitii la aceasta "convertire", este cat se poate de binevenita, luand in considerare aici si infuzia de prestigiu cultural pe care aceste mituri o aduc cu ele.
Raspunsuri la ancheta realizata de Lucian
Ionica si Lucian-Vasile Szabo, in Orizont, Timisoara, serie noua, anul XXXVUI, nr.23 (1059), 5 iunie 1987.