Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



REALITATE SI FABULOS. SONDAREA FONDULUI ETIC despre Sinteze literare



Gala Galaction



Un prozator a carui biografie spirituala transpare in diverse personaje e Gala Galaction (numele real : Grigore Piscu-lescU), figura tolstoiana, cu perpetua inclinare spre cazurile de constiinta. La aparitia volumului de nuvele Bisericuta din Razoare, revista Viata romaneasca ii schita colaboratorului un portret care nu e decit un joc de contraste. Fiecarei trasaturi ii corespunde un dublet, incit pitoresc" si paradoxal" coexista, intr-o succesiune plina de neprevazut : Defensor eclesiastic si poet liric in proza , intelectual fin si crestin practicant; un temperament pasionat si un moralist ultra; dibaci comentator al Bibliei, cunoscator adinc in Exegeza si admirator al lui Verlaine, Oscar Wilde etc. ; taranist in subiecte si A«ecriturist.A» extrem, de cel cu A«sonoritatiA»- in stil ; in acelasi caiet are pagini de efuziuni lirice,- alaturi de procese verbale si note din anchetele eclesiastice (1914, nr. 1). Originalitatea consta in efortul de a unifica aceste contrarii intr-un destin. Toata activitatea lui Gala Galaction, moralist cu imaginatie de meridional aprins, e un lant de manifestari duale, intre cotidian si etern, real si fabulos, preocupat daca nu de a armoniza, dar a pune in paralela pe marii dascali ai cugetarii revolutionare cu propovaduitorii de azi si de alta data ai conceptiei si ai vietii crestine" (Intre revolta si contemplatie, Contemporanul, 1948, nr. 85). inclinarea spre confesiune, la autorul Morii lui Califar (n. la 16 apr. 1879, Didesti-TeleormaN) este enorma. Paginilor memorialistice cunoscute li s-a adaugat un voluminos jurnal, aproape in totalitate inedit, extrem de interesant, inceput (prin 1896) sub influenta fratilor Goncourt. Fiu de arendas de mosie, in mediul rural cunoscu dramele taranimii. Dupa rascoalele din 1888, tatal, om cu oarecare instructie, il transfera la invatatura la Rosiorii-de-Vede. De la povestile din Halima si ispravile cu haiduci pasiunea pentru cunoastere alterneaza cu contemplatia, liceanul de la Sf. Sava" peregrinind in visuri, in poezia cimpiei si a codrului, si in labirintul cartilor si al cetilului". Pe fondul contradictoriu se declanseaza conflictul intre sensibilitatea ardenta si problemele de constiinta ; probabil prin filiera materna (mama descendenta din clericI), latura ascetica lupta cu impulsurile virstei. Niste trandafiri, asociati cu revelatia primului fior erotic, ii evoca senzatii stranii, detaliate retrospectiv cu minutia analitica a unui Renan. Un buchet daruit de o colega de examen liceanului de doisprezece ani, care raspunsese exemplar, marca inceputul deosebirii dintre bine si rau, dintre dorit si nepermis, dintre veghe sanatoasa si reverie culpabila, dintre barbatesc si feminin" (TrandafiriI).



La Sf. Sava", Gala Galaction e un licean studios si reflexiv, tentat de literatura ca experienta de viata si creatie. O schita trimisa la Viata lui Vlahuta fu intimpinata cu vagul : Mai incercati". Prin clasa a sasea, un medalion consacrat lui Macedonski (intr-o mica publicatie proprie, Zig-zag, trasa la poligraF) atragea atentia poetului, care, sensibil la elogii, il reproducea in Liga ortodoxa (1896). Pe Tudor Arghezi, coleg de liceu cu o clasa in urma, il intilni in cenaclul lui Macedonski, debutant in iulie 1896 in Liga ortodoxa. Gala Galaction publica luna urmatoare, la moartea lui Traian Demetrescu, primul articol Dinir-un carnet (semnind Grigore PisC). La curent cu dezbaterile sociale, receptivi la inovatiile estetice simboliste, asupra celor doi, temperamente opuse, se exercita influente comune. Sociabil, Gr. Pisculescu lega prietenie inalterabila" cu Arghezi, N. D. Cocea si V. Demetrius, perpetuata printr-un contract nescris", care le permite sa ramina independenti si sa nu caute adapost in nici un cenaclu literar" (Marturie literara).

Debutul in proza se produse la Adevarul ilustrat (1896), cu schitele Pe terasa si Harpistul Dionis, prozatorul publicind apoi, in alte periodice, versuri parnasiene (Aurora mistica, Pe lyra). Doua intimplari, asociate cautarilor specifice virstei, converg la liceanul in ultima clasa din 1898, intr-o criza mistica. Una e contactul cu La Cathedrale, opera catolicului Huysmans, cealalta, impresia produsa de Josephin Pe-ladan, a carui aparitie in Bucuresti a fost pentru mine cel dintii eveniment dintr-o serie de evenimente providentiale" (Marturie literara). Fenomen de conjunctura, in momentul in care miscarea socialista se dezorganiza. Zicindu-si mag (sar"), initiat in misterele astrale asiro-chaldcene, aparind intr-un exotic costum indian, puternic parfumat cu mosc, sugerind prin concentrarea figurii extazul, Peladan, poet si dramaturg, autor de scrieri cu implicatii oculte-simbolice, era un aventurier care, dupa ce facuse prozeliti in Franta, gasi teren de expansiune in mediile snobe de la Bucuresti. in ce-1 priveste pe Galaction, el era, ca si Arghezi (Ion TheO) sensibilizat pentru ocultism din momentul primelor legaturi cu Liga ortodoxa a lui Macedonski, unde se cultiva o anumita poza fideista. Galaction se inscria in 1898 la Facultatea de filozofie si litere de unde insa, ca efect al crizei sufletesti agravate, trecea anul urmator la teologie. Concomitent, Tudor Arghezi imbraca la Cerni ca vesmintul monahal. Dupa rezumate ale cursurilor lui Titu Maiorescu si C. Dimitrescu-Iasi, de la sectia filozofica, publicate la sugestia lui N. Petrascu in revista acestuia, Literatura si arta romana, viitorul prozator dadea tot acolo un eseu despre Iulia Hasdeu (1899).

Singura manifestare literara din etapa bucuresteana a studiilor teologice e nuvela Moara lui Califar, de valoare exceptionala, aparuta in aceeasi Literatura si arta romana (1902). Absorbit de studii, continuate la Cernauti (dupa ce temporar fu subsef de birou la CosistoriU) in 1909 obtinea titlul de doctor : Am construit castele in Spania visurilor teologico-lite-rare si numai de citeva ori am mai deschis usa revistelor." Moment notabil, colaborarea la Linia dreapta (1904) a lui Arghezi, unde, autorul nuvelei il osindesc juratii ? (ulterior devenita Gheorghe CatalinA) utiliza pentru intiia data pseudonimul Gala Galaction. Tot acolo incepea ciclul de Scrisori catre Sirn-foroza, in ton religios apologetic, continuat cu intermitente pina dupa razboi, la un moment dat la Viata romaneasca. Alta nuvela la nivelul Morii lui Califar fu Copca Radvanului, trimisa Revistei idealiste in 1907.

Postul de defensor ecleziastic ce i se atribui in 1909 (echivalent cu calitatea de procuror bisericesC) implica peregrinari prin tara si contacte cu oameni feluriti, utile prin noutate omului de litere cuprins de un naboi de povesti si de epopee" (Marturie literara). Revenit la literatura, Galaction tiparea in 1910 la Viata sociala, stimulat amical de N. D. Cocea, citeva scrieri reprezentative : De la noi la Cladova, In padurea Co-tosmanei, Linga apa Vodislavei, Gloria Constantini si altele, incluse in 1914 in Bisericuta din Razoare. Schita care da titlul volumului aparuse, impreuna cu Trandafirii, in Viata noua, dovada a contactelor cu mediile simboliste, confirmate prin colaborari ulterioare la ziarul Seara al lui Bogdan-Pitesti si la Cronica lui Tudor Arghezi. Prin freschetea filonului folcloric, revelat in 1910, Galaction era un Sadoveanu muntean, fara marea poezie a acestuia, mai preocupat insa de cazuri morale, ceea ce explica simpatia grupului de la Viata romaneasca (primul volum va fi editat de revista ieseana). Galaction era pentru cei de aici cel mai insemnat scriitor care a aparut in regat de la Sadoveanu incoace" (Viata rom., 1910, nr. 9). Zicin-du-si mai mult moldovean", el se considera dupa un sfert de veac un reprezentant al gruparii. Cu drept cuvint, cind se va face numaratoarea scriitorilor nostri (), repartizati pe familii, eu stau alaturi de amicii de la Viata romaneasca" (Ieri, alaltaieri si azi, in Viata romaneasca, 1935, nr. 3). Gala Galaction are temperament de militant, cum o probeaza publicistica de atitudine democratica din Rampa, Flacara si in special din Cronica (1915 1916), la aceasta din urma codirector cu Arghezi. Clopotele din Manastirea Neamtu, volum din 1916, editat de Facla, reunea beletristica ; alt volum din acelasi an, La tarmul marii, reprezinta pe publicist.



Dupa razboi, profesor din 1926 la Facultatea de teologie (predind printre altele limba ebraica), Galaction e in acelasi timp prozator si foarte fecund publicist, intilnit in zeci de reviste si gazete. O lume noua (1919), Raboj pe bradul verde (1920), Toamne de odinioara (1929) sint scrieri de publicist, solicitat de probleme sociale si literare. In Roxana (1930), Papucii lui Mahmud (1932), Doctorul Taifun (1933) La raspintie de veacuri (1935) gasim experimentele unui prozator care n-a putut deveni romancier reprezentativ. Alte lucrari nu intra in sfera literaturii. De amintit, totusi, Caligraful Tertiu (1921) si o fantezie dramatica, Rita Craita.

Pseudonimul Gala Galaction, care a parut ciudat, ilustreaza afinitatile intelectualului cu antichitatea elina, evocata in Caligraful Tertiu. Climatul Heladei trebuia sa formeze obiectul altei scrieri, Columnele Partenonului, anuntata ca fiind in preparatie" inainte de al doilea razboi mondial. Proiect nerealizat. Zeci de articole de aspect autobiografic, partial reproduse in Oameni si ginduri din veacul meu (1954), proiecteaza lumini asupra scriitorului democrat, dupa eliberare deputat, membru al Academiei (1947). La 8 martie 1961, Galaction muri, dupa ce o paralizie il tinu la pat cinci ani.



Proza scurta

» Ca si Sadoveanu, Galaction e inainte de toate povestitor, cu deosebire personal cind valorifica sugestii folclorice de pe tarmul dunarean sau de la Olt. La temelia" unor pagini ca Moara lui Califar, In padurea Cotosmanei, Mustata Efendi ajunge Macarie Monahul stau citeva din povestirile tatalui. La fel, citeva din povestile Teleormanului se prevad in Zile si necazuri din zavera, Linga apa Vodislavei, La Vulturi !

    si mai ales in Papucii lui Mahmud " (Marturie literara). Disocierea intre nuvela si povestire tine la Gala Galaction de raportul intre obiectiv si lirism, acesta din urma fiind adesea dominant. in Gloria Constantini se manifesta un nuvelist fara exigenta clasica a lui Caragiale, dar atent la lectia acestuia, intimplarile din zona silvestra a Cotosmanei sau de la apa Vodislavei tin, ca timbru, de tehnica naratorilor populari, in alte povestiri (convertirea musulmanului Mustafa Efendi, de exemplU), ecouri din literatura hagiografica se intilnesc cu posibile reminiscente din l rois contes de Flaubert. Problema de personalitate, prozatorul nu-si recunoaste (scriindu-i lui Ibraileanu la 18 octombrie 1911) nici un model :

Am crescut ca si Tudor Arghezi, pe baragan. N-am facut parte din nici una din maretele scoli literare care fac fericirea Romaniei; n-am cunoscut si nu recunosc nici un maestru; n-am invatat bunul ton si gratiile literare in nici un salon de A«beaux espritsA». Nu sint frumos si nici nu vreau sa fiu. O!

    mai ales, nu vreau, in ruptul capului sa fiu frumusel !

    Tin sa fiu daca pot sa fiu, daca sint intr-adevar eu insumi, cu putinele mele calitati si cu nenumaratele, dar caracteristicile mele cusururi"

Moara lui Califar, amestec de realism si fabulos, cu tranzitii de la real la legenda si basm, reprezinta pentru prozator (care acum are douazeci si trei de anI) descoperirea unei modalitati narative urmata in cele mai bune pagini. Prin apelul la folclor, Galaction se situeaza, concomitent cu Sadoveanu, in prelungirea creatorilor reprezentativi din secolul precedent, nota de specificitate romaneasca fiind relevanta. in esenta, Moara lui Califar si hi padurea Cotosmanei au afinitati cu La hanul lui Minjoala de Caragiale, fiind in acelasi timp, naratiuni de tipul fragmentelor din Hanu Ancutei. Fabulatia deriva in Moara lui Califar din eresul popular, de unde interventia diavolului, prin intermediul unui morar dintre padurile de la Alautesti si Capristea. Batrinul Califar isi vin-duse sufletul Satanei pentru nu stiu cite veacuri de viata". Un modest Faust valah. Mediul in care se misca vrajitorul e plin de mister : Nimeni nu vazuse moara in umblet, moara macina numai pentru stapinul sau Nichipercea, si cine stie pe ce vreme." Tentat de averile cu stigmat diabolic ale lui Califar pentru a caror dobindire multi isi pierdusera viata. Stoicea copil de pripas" si paznic la cireada satului isi incearca norocul, adresindu-se morarului. intii, isi spala chipul in iazul morii, pretext magic de pierdere a individualitatii reale :

Acest iaz, in care moara se privea de veacuri, nu era un iaz ca orisicare; pentru ca pe fata lui nu se izvodea niciodata, nici o unda. De-a pururi, fata lui sta linsa, limpede, inghetata ca un stei de sare stravezie intr-un ram de trestii si de salcii. Zagazul ce se inalta in coasta morii era spuneau crestinii infiorati intarit pe dedesubt cu oasele acelora pe care-i ispitisera comorile satanei si venisera la Califar ca sa se procopseasca".



Din real, actiunea se muta in vis, tinarul devenind vechilul peste toti vechilii boierului Rovin" (nume sugestiv, prevenit din rovina", smirc, adecvat cu Califar, nume de pasare acvatica.). Fiica lui Rovin, Tecla, se indragosteste de Stoicea, cu care se marita, insa intervin tatarii, devastind conacul, lasind in singe totul. Cum visul se intrerupe, vacarul inselat suprima pe vrajitor ai carui creieri, se sleira pe pod." Galaction are preferinte pentru finaluri dramatice. Atras de iazul blestemat, Stoicea se arunca in el, cu capul inainte", si spinteca adincul straveziu".

Tragic e si sfirsitul din Copca Radvanului, povestire superioara Cintecului de dragoste sadovenian, cu care are analogii. Fiul Saftei chelareasa de la curte, Mura lautarul nu poate aspira nopedepsit la dragostea stapinei, domnita Oleana, destinata boierului Voinea de pe Lotru, personaj aspru si salbatic". La nunta, tiganul trebuie sa cinte in praful radvanului" pina la Rimnic, la curtea mirelui. Fapt extraordinar, la Copca Radvanului alaiul nuptial e atras in apa de puteri necurate". Si aici intervin practici de magie neagra, caci Safta nu pare straina de accident :

Pamintul a pierit de sub copite si de sub roti, cum piere gheata in rotocolul copcii; si radvanul miresei si alte doua-trei s-au dus in apa Oltului, in Copca Radvanului. Clinele de Olt sapase pe dedesubt tot malul, cit tine astazi copca !

    Dar nu era intimplare-, ci lucru necurat. Caci vioara lui Mura a tisnit din Olt in vazduh si a luat foc. Si zbura pe apa Oltului de vale cu arcusul peste ea si ardea c.it o capita si cinta si juca"

Final spectaculos, cu molitve impotriva diavolului. Vioara s-a stins si a plesnit ca un butoi", dupa care Oltul dezvra-jit", arunca pe mal, la lumina facliilor crestine si la vederea norodului adunat si ingrozit, pe Mura si Oleana, imbratisati si morti" . . .

La tirgul Riurenilor, care tine douazeci si cinci de zile, negutatorii ciupesc", macina", si cara", lautarii cinta balade : Cintecul lui Jianu, Toma Alimos, Kira Kiralina. La intoarcere, drumul e plin de care si de postalioane, de vite si de oameni". Episodul cu substrat esoteric relatat sub titlul in padurea Cotosmanei se desfasoara tot linga Olt, peste care se lasa apusul plin de flacari si de aur". Ochiul lui Gala Galaction, atent la culorile tari, percepe cu voluptate penumbra si tenebrele. Negustorului Mantu Mihu, poposit cu altii in padure, noaptea ii pare mai rea si mai temuta decit tuturora". O nevralgie ii scoate din adincul creierilor" amintirea unei nopti din copilarie, spre o simbata a mortilor", la cimitir, in intuneric, situatie psihologica pregatita inteligent se misca o lighioana cu par de vulpe si cu trup de om". Trage in ea cu pusca si aratarea cade. Curajosul Florea Frincu Tocalie, circiumar si hot de pe Oltet", descopere ca vrajitorul ucis adormise oamenii cu o mina de mort".

Momente de tensiune sint caracteristice si evocarilor cu fond realist, plasate in trecut. in timpul bejeniei de la 1821, Iordache Cojocaru, negustor bogat, sanchiu si nemilos, care nu ridea niciodata si batea pe calfe de le zvinta", maltrateaza pe un cioban ai carui ciini ii rupsesera nadragii. Cel ofensat obtine satisfactie de la un turc, care decapiteaza pe tiran (Linga apa VodislaveI). Refugiindu-se pentru a evita pe turci, o femeie nu-si poate duce singura copii la adapost. Pe unul, ascuns pe o capita in munte, il sfisie vulturii (La VulturI) Alt episod din acelasi context istoric, cu bejenari inspaimin-tati de turci, pare o scriere de cronicar : Zile si necazuri din zareva. in nuvelele cu eroi contemporani, in prim plan trece moralistul, care, ca pictor al unor pasiuni violente, observa cazuri-limita. Pentru Gala Galaction problemele de constiinta sint in acelasi timp probleme de comportament fiziologic ; pasiunea erotica devoranta rupe echilibrul iar oamenii actioneaza aproape ca niste damnati, unii cazind, altii opunind simturilor o constiinta torturata. Criza erotica din nuvela De la noi, la Cladova se complica prin obstacole ce o frineaza. Cucerit de frumoasa Borivoje, sirboaica de la Cladova, sotie a virstnicului negustor Traico, pasiunea popei Tonea, de pe tarmul romanesc al Dunarii, declanseaza un dezechilibru in constiinta tradus intr-o mare tensiune fiziologica. Trupul era silit sa arda intr-un joc cu mult mai puternic decit poate sa rabde". Dragostea devine si la Borivoje un fel de combustie vie, rupind orice echilibru : Din clipa aceea, marmora stralucita a fapturii ei a trecut, din nevinovatie si somn in focul iubirii si-al suferinta. A fost si pentru popa Tonea si pentru ea un ceas deopotriva de nenorocit si de ars de fulgerele sortii". Iubirea sirboaicei, augmentata de singuratate si boala, e fara probleme de constiinta ; a lui Tonea, amic al lui jupin Traico, obstacolata de 6 constiinta ce-si impune sacrificiul. in momentul agoniei, Borivoje. primeste de la preotul chemat pentru ruga de dezlegare o imbratisare mistica", singura permisa. Finalul are similitudini cu Le Broyeur de lin de Renan, unde fiica unui breton bogat, impiedicata de familie sa se marite in conditii de inferioritate, se indragosteste de confesorul ei ; comite un mic furt, din fervoare erotica, insusin-du-si o fata de masa a preotului, spre a-i oferi alta si a se apropia de acesta.

Cu temperamente frenetice ca acestea, ciocnirile sfirsesc inevitabil tragic. intre pasiune si dogma, la popa Tonea a invins ratiunea, insa cu regrete : Acum, ma duc sa pling pe cununa biruintii mele !

   " Dilema corneliana a fost privita prin prisma teologiei. Diferentiati de contemplativii romantici, eroii caracteristici lui Galaction sint in conflict cu ei insisi, dar si cu altii, intr-o desfasurare de forte ce se anuleaza prin moarte. Protagonistii din Gloria Constantini, fratii vitregi 13a-lea si Constantin Fierascu, apropiati de aceeasi femeie, Fru-sina, dispar napraznic impreuna cu aceasta. Galaction e un analist, de tip traditional, un observator al miscarilor exterioare, dar si al reactiilor intime, punind in descriere culoare si energie pentru a transmite stari de tensiune maxima. Conflictul nuvelei, dramatic in sine, decurge din cuplarea a doua obsesii : nebunia iubirii" si patima aurului, trasaturi ale individualitatii lui Constantin, capricios si fantast. Acesta, fiu al unui roman si al turcoaicei Sultaneh, e posedat de descoperirea unei comori, vis dealtminteri implinit. Faptele au loc la Celei, linga ruinele fostei cetati romane Malva sau Sicibida, dar comoara, constind din monede cu efigia lui Constantin cel Mare avind in exerga inscriptia Gloria Constantini e gasita intr-un colt al casei. Scena in care se ivesc intii lucirile a doi carbuni" e antologica :

Dar pina sa se aplece sa dea cu clestele, iata ca se aprind alti doi carbuni ti apoi inca doi Lumina celor sase carbuni se prefacu in lumina a sase stele vii, tainice, tremuratoare, in lumina a sase ochi. nevinovati si viorii, ca ochii de copil. Apoi din fiecare ochi scaparari vapai albastre, vapaile se varsara una intr-alta si facura ca un lac de spirt aprins, sub care cei sase ochi clipira dureros si se zbatura pina ce se mistuira in flacara totala. O comoara!

    Si cu degete prinsa de friguri dibui pe vatra cutitul, pe care sa-l infiga semn, in mijlocul vapaii. Dar vapaia plesni deodata si flutura in zecimi de spicuiri azurii, ca deasupra unui lighean intreg cu spirt,"

Informat de adulterul blondei, zveltci, mladioasei" Fru-sina cu Constantin, Badea, negustor bogat, ii surprinde. in incaierare, Badea cade, lovit de Constantin cu un tirnacop, asasinul fugind cu femeia la Dunare pentru a-si pierde urma in Bulgaria. Cad insa sub gloantele granicerilor iar comoara se risipeste in fluviu, o data cu fugarii. Tratarea cu mici exceptii, e riguros realista, cu o excelenta gradatie psihologica in sensul revelarii patimilor devorante, incheiate brusc.

Interesanta e la Galaction alternanta a doua procedee : unul vizind potentarea starilor sufletesti in paralelism cu natura, altul, dimpotriva, ducind la efecte contrastante, prin tranzitii repezi de la o stare la contrariul ei. Oleana din Copca Radvanului e frumoasa ca seara si mai frumoasa decit ea, caci seara are numai un luceafar, pe cind ochii Olenei erau ca doi luceferi". in lupta cu tentatia, traversind Dunarea, popa Tonea din De la noi, la Cladova e un suflet bipolar scindat intre spiritual si carnal : inainte-i colcaia furnicarul de aur si de argint al Dunarii ; intr-o parte era Borivoje si tarmii seinteietori ai ispitelor-sirene, in cealalta parte sotia si cinci copii, o casa si un rost" Sint simboluri adecvate continutului psihologic. in Moara lui Califar, Stoicea si morarul sint personaje de basm ; continutului folcloric ii sint asociate firesc procedee ale exprimarii orale, cu particularitati dialectale. Tonea e intelectual; limbajul lui cu elemente neologistice si teologale e nuantat in vederea monologului interior si a examenului de constiinta. Rezervat in general fata de posibilitatile prozatorului, E. Lovinescu regreta (in Gloria Constantini, indeosebI) abuzul neologistic", precizind ca e vorba numai de neologismul inestetic, si, mai ales, de neologismul vulgar, ziaristic, in asociatii banale si parazitare", in timp ce alte scrieri apartin unui poet inainte de toate", de mare vigoare stilistica si intr-o pura limba romana" . .. {Istoria literaturii romane contemporane, IV, p. 91). Imputarea in cazul nuvelisticii e pripita, fiind insa dreapta daca se aplica romancierului.

Proza scurta nu include, in rest, pagini deosebite. Un tinar functionar, Alexandru Teofil e taiat de tren in momentul in care se indrepta spre mama sa pentru a-i impartasi hota-rirea apropiatei casatorii (Mi-e draga NonorA). La Viata romaneasca schita fu refuzata. Gratie biografiei unui ciine (Viteazul JaP), se schiteaza satiric momente din viata stapinei, o curtezana. Vioara lui Hugolin e istorisirea romantica a unei iubiri nefericite. Celestina, fiica silvicultorului Madarassy, din-tr-o localitate maghiara de pe Dunare, da recitaluri foarte apreciate, cintind la vioara lasata de verisorul Hugolin de la Triest. La un recital la Budapesta, violonista observa intr-o loja pe varul aventurier, casatorit cu o contesa. Disperata, ii inapoiaza vioara, dupa care se retrage la manastire. Analiza deziluziei erotice e palida. Pagini realiste contine povestirea O stea prin fereastra lui Manolas, o mica drama de constiinta. E vorba de framintarile unui student casatorit din recunostinta cu o palida Emilia, de venirea pe lume a trei copii, de existenta obscura a eroului subsef de birou, intr-un mediu refractar culturii. Steaua" la care aspira Vasile Manolas, poet necunoscut, e o colega de la Facultatea de litere, Salomea Mi-chaeli. Tinarul, care nu cunoscuse dragostea, se deda cu voluptate unei pasiuni impregnate de fantezie. Rezistenta Mi-chaelei il aduce insa la realitate, ideea morala triumfind.

Sub titlul Clopotele din manastirea Neamtu sint reunite evocari, impresii, pagini memorialistice si meditatii, citeva avind ca pretext florile : Bujorii, Narcisii, Crizantemele. Metafore si comparatii din mediul floral definesc, pe plan mai larg, proza lui Galaction. Dupa un deceniu de intrerupere, revenirea la literatura echivala cu o noua primavara. Peisajele redescoperite au facut sa izbucneasca in inima mea, de sub frunzele scuturate a zece ani de teologie, parca un popor navalnic de ghiocei si viorele" . . . Prozatorul admira prospetimea macesilor plini de floare", viziunea holdelor de smarald, mireasma aglicelor si a dediteilor". il imbie ca pe fete, culorile si lucrurile gingase" (Marturie literara). Despre continutul unui opuscul, La tarmul marii, ne previne subtitlul, reverii si note, bucata titulara fiind o reverie marina dupa tipare clasice : E dat ca marea sa se zbuciume de-a pururi, e dat ca inima omului sa nu fie niciodata impacata". Unele note au un pronuntat caracter social progresist. in Caligraful Tertiu se evoca poetic, in maniera Renan, scene din Helada in epoca patrunderii crestinismului.



Romanele



Dualitatea de atitudini intre laic si religios si-o explica Gala Galaction, pe de o parte prin sensibilitatea excesiva" si interesul pentru analiza, pe de alta printr-o inteligenta bine intentionata, optimista si filantropica", inclinata spre filozofia teista (Marturie literara). Romanele, scrise dupa preotire (hirotonit la patruzeci si trei de anI), sint tributare unei accentuate conceptii teologice, exprimind in ansamblu ideea iluzorie despre inlaturarea contradictiilor sociale prin intermediul religiei. Daca s-ar fi limitat la proza antebelica, locul lui Gala Galaction in literatura n-ar fi fost mai putin important. La cincizeci de ani autor de romane, acestea contribuie la cunoasterea unei personalitati, dar sub raport artistic sint de departe, inferioare nuvelelor.

Un prim roman din 1918, Margo, neterminat, aborda probleme sociale, cu vadite simpatii socialiste. Tezismul din Roxana (1930) are alta perspectiva. Ideile se organizeaza in sensul demonstratiei teologice, pledoaria tintind sa figureze plastic misiunea umanitara a clericului Abel Pavel, intr-o ambianta saraca de periferie bucuresteana, bintuita de epidemii sufletesti si trupesti". Nu o data, Abel Pavel apare in ipostaza de tolstoian in reverenda, intelegind sa practice, in secolul al douazecelea, un crestinism activ, in formele lui primare. Personajele sint, in fond, niste argumente in sprijinul tezei ; confesiunile epistolare ale lui Abel Pavel catre ieromonahul Veniamin, saturate de citate si formulari biblice, nu au naturaletea necesara. Tendinta fundamentala a romanului e de un umanitarism sincer, dar ineficient, Abel Pavel, personaj utopic, comportindu-se ca un romantic. Ignorind esenta relatiilor sociale contemporane, acesta considera ca ridicarea unei catedrale si a unui azil (manastire laica") ar fi in masura sa diminueze dramele oropsitilor din cartier. Contactele cu bogatasul Atanasie Ceaur si cu amicul acestuia, bancherul evreu Simon, episoade in care apar succesiv conducatorii unei organizatii muncitoresti, mitropolitul primat, primarul orasului, directori de ziare, cheama insa la realitate. Proiectele filantropice se prabusesc, drama lui Abel Pavel, in felul sau zelator al moralei absolute incheindu-se cu zguduiri de constiinta. Atanasie Ceaur, personaj respingator (capatina rotunda si voluntara", priviri diabolice"), acceptase sa sprijine actiunea lui Abel Pavel, subordonind tacit idealismul acestuia intereselor proprii de parvenire politica. Devenit meditator al copiilor lui Ceaur, parohul desteapta interesul erotic al Ro-xanei, stapina casei (ecou din Rosu si negrU), element ce complica dezbaterile morale intime. in acelasi timp, clericul nu ramine indiferent la seductiile tinerei Debora, Salomee" moderna. Iat-o deci pe fiica bancherului Simon, care vrea sa treaca la crestinism, in competitie cu Roxana. Lupta cu tentatia nu devine, ca in De la noi, la Cladova, pustiitoare ; criza lui Abel Pavel se rezolva in singuratate, acesta retra-gindu-se sa mediteze la Cernica. Tranzitia de la social la psihologic ramine nefructificata estetic, eroul neavind viata. De retinut e pledoaria impotriva sovinismului si, ca revers, iubirea de oameni", atitudine polemica in opozitie cu practicile exclusiviste ce se schiteaza in epoca.



Desi optica in sine ramine teologica, romanul urmator, Papucii lui Mahmud (1932), cu actiune scindata in trei momente, se apropie de realitatile etico-psihologice in alt mod, oferind o remarcabila analiza a remuscarii. Materia romanului, cu actiune in timpul razboiului de la 1877, contine, implicit, pretexte de dialog privind raporturile dintre diverse religii. intr-o circiuma din Rosiorii-de-Vede se regasesc, in-timplator, personaje modeste : sergentul Mutafu, care escorteaza un convoi de prizonieri turci, Savu Pantofaru, mesterul mesterilor", un infirm damblagiu si orb" si altii. Sergentul relateaza intimplari de la Plevna si la plecare, Savu, nededat cu alcoolul, ucide un prizonier, scena din care retine un amanunt obsedant : incaltamintea turcului avea botul cascat si degetele de la picioare ii ieseau afara". Redevenit lucid, faptasul e zguduit de o lunga febra tifoida, cu delir si viziuni". Maladia fizica si drama de constiinta se potenteaza reciproc, intr-un amestec de reactii confuze, analiza acestora constituind o pagina de profunda vibratie umana :

Savu incepea sa existe intr-o aratare care nu era el. dar care il privea numai pe el. In stepa, in soare, undeva unde iti crapa limba de sete, undeva unde sira spinarii era articulata de carbuni aprinsi, statea intins pe spate, pustiu si monstruos, nu stiu cine, cu capul invizibil. In jurul lui, din cerul de spuza, se clatinau deodata siraguri lungi de corbi. Cadeam spre cel culcat pe spate, ca niste taciuni spulberati, si ajungeau Unga el: corbi si ciori Si din aceste pasari ce se scuturau din incendiul de sus, una singura stia cine este cel intins si mort. Si corbul stiutor al tainei se lasa pe pieptul umflat cit o movila, isi varsa pe el rubinele ochilor si croncanea ritmic si sinistru : Mah-mud !

    Mah-mud !

    Mah-mud !

   "



Constiinta crimei cere expiere. Un duhovnic, Silvestru, il da canon sa lucreze o mie de perechi de incaltaminte de tot felul, pentru toata virsta" - pentru a le darui nevoiasilor si degeratilor. In locul urii (aluzie la miscarile rasiste din epoca), eroul cultiva iubirea de oameni, intretinind legaturi de amicitie cu Ibrahim, negustor din Turnu, si cu Marcu Gold-stain, modest curelar, cugetator rationalist de un scepticism discret. Pilda cu inelele (din drama Nathan der Weise de LessinG), la care se refera Marcu Goldstain, demonstreaza relativismul oricareia dintre ele. Din trei inele perfect identice, simbolizind mozaismul, crestinismul si mahomedanismul, unul singur e de aur, calitate insesizabila la simpla vedere. Fanatismul religios e o eroare. Turcul, de loc rigid, consiliaza pe Savu sa respecte si pe Dumnezeu si pe Mahomed, o modalitate de a fi iertai si bine primit si intr-o imparatie si in cealalta". Cu astfel de convingeri, Savu pleaca in Turcia, la prietenul lbraim retras in patrie, la Eyub dar se stinge in barca, aproape de tarm. La mormintul penitentului, lbraim pronunta in limba plaiurilor valahe" cuvinte ce rezuma conceptia scriitorului despre raporturile dintre confesiuni : Frate Savule Mahmud, pe care l-ai vazut pretutindeni si l-ai slujit o viata intreaga, se odihneste in cimitir ghiaur, linga parintii tai. .. Vino si tu de te odihneste in pamint turcesc, linga parintii lui lbraim !

    . . . " Ultima fraza a romanului propune, asadar, lichidarea antagonismelor dintre religii, printr-un, armistitiu universal. Ideea pacificarii prin iubire nu e insa decit un miraj de domeniul romantismului.

Problema responsabilitatii etice sta la temelia romanului Doctorul Taifun (1933), dezbaterea avind afinitati cu invierea de Lev Tolstoi. Subiectul trebuia sa se condenseze (cu doua decenii inaintE) intr-o nuvela : Doctorul Gorila. Intretinind relatii cu Floreal Vasilescu-Plopu, venita la consultatie, eminentul medic Bobirca, supranumit Taifun, devine tatal unul copil. Legaturile femeii cu sotul legitim fiind rupte, doctorul Taifun e gata s-o ia de sotie, solutionind astfel cazul. Intre timp insa, medicul afla, stupefiat, ca Floreal, avusese legaturi cu Vlad Gherasimcscu (secretar general al ministerului la care era functionar Vasilescu-Plopu, fostul ei sot) si cu Titu Margarit, nepot al lui Gherasimescu. Pacienta lui Taifun, des-frinata, lipsita de scrupule, asigurase pe fiecare din acestia ca ar fi tatal copilului, pentru a obtine de la ei avantaje. La un mic conciliu, convocat de Taifun, participa Vlad Gherasimescu si un amic, doctorul Hristodurache, cu intentia de a discuta cazul insinuantei Magdalene. Din acuzata, Floreal (FloricA) devine acuzatoare, dcmonstrind ca la originea pervertirii ei sta climatul social burghez : M-am gasit singura in acest oras haotic, crescut si invirfuit dupa razboi cu lopetjle aviditatii si ale desfriului.. . Fata de nouasprezece ani, ur-cind scarile tuturor autoritatilor si institutiilor, sub ochii lubrici ai domnilor de la ghiseuri si de la birouri, ca sa gasesc ticaloasa leafa din care sa traiesc si sa-mi sfirsesc studiile universitare." Finalul, ca solutie etica, e tolstoian. Zguduit de argumentele celei stigmatizate, doctorul Taifun se casatoreste cu eroina, gest reparator dar singular si, in fond, neverosimil. Nu e, nici pe departe, dramatica analiza din opera prozatorului rus, ci o clementa universala, in care limitele dintre viciu si moral dispar.

Tot problema relatiilor sentimentale si matrimoniale sta in atentia scriitorului, in La raspintie de veacuri (1935) mai putin un roman, cit o ampla fresca de epoca din perspectiva autobiografica. in special al doilea volum include numeroase pagini de jurnal. Precizari despre stuctura operei sint furnizate in Preliminarii. Reactiile personajelor principale trebuie puse in legatura cu realitati de la raspintia anilor 1898 1900", in ambianta academica de la Facultatea de litere din Bucuresti. Inventia propriu-zisa fiind modesta, expunerea e sistematic complicata. Digresiuni, meditatii, reminiscente livresti, arabescuri filozofico-sociale si solutii morale se intretes fara preocupari de compozitie. Urzeala cartii mele cita se vede azi si cita va mai fi este luata dintr-un jurnal intim si completata, dupa trebuinta, cu marturiile cotidianelor epocii. Din acest punct de vedere, fabula mea are picioare de cronica". Impresionat de prelegerile inaugurale la cursul de istoria filozofiei engleze, tinut in 1898 de Titu Maiorescu, studentul Grigore Pisculescu publicase un rezumat in revista Literatura si arta romana (utilizat si in romaN). Din biografia filozofului John Stuart Mill, prieten timp de doua decenii, ulterior sot al doamnei Taylor (devenita vaduva), scriitorul retine puritatea morala. Considerata factor decisiv in desavirsirea unei personalitati, lectia doamnei Taylor e localizata in cadru autohton. Floreal Vasilescu-Plopu din Doctorul Taifun ilustra prabusirea ; exemplul doamnei Taylor exceleaza in virtuti modelatoare. Calificativul de fabula convine dezbaterii din La raspintie de veacuri mai mult decit oricare altul. Autorul nu-1 evita :



Fabula mea apartine veacului trecut Adevaratul titlu al fabulei este : O lectie asupra lui John Stuart Mill. Cu prilejul vreunei editii viitoare, poate ca voi restabili adevaratul titlu".



Doru Filipache, student la litere si filozofie in 1898, sustine, cu alti colegi, idei socialiste si admira pe Gherea. Momente din viata literara, prietenia cu Lara Teobald (Tudor ArghezI), spectacole teatrale, expozitii de arta reconstituie tabloul epocii, incarcat pina la prolixitate. Atras de colega Antonina Tantu, idealul la care se refera Filipache e poemul vietii lui John Stuart Mill si al doamnei Taylor". Insa protagonistul e un fantast meridional cu singe aprins, in a carui structura Dionysos era mai tare decit Apolo". Ca urmare in declaratiile lui erotice se confrunta elanul biologic si sua-vitatile unui dolce stil novo" reactualizat



Cine esti dumneata si ce mandat ai pentru sufletul meu, dincolo de chemarea prea cunoscuta, dar pururi frageda si fecunda a surorilor Beatricei ? Sint aproape doua luni de cind te stiu departe de mine. Cit am trait in aceste doua luni!

    Ce drum nebanuit si purificator am facut in labirintul inimii mele !

    Cit de sus m-am ridicat in meditarea si in priceperea de mine insumi. Domnisoara Antonino, le-am vazut neincetat si pretutindeni in drumurile mele de intim si neopelerin !

    Dar te-am vazut departe, intr-o glorie sacra si solara, de care eu stiam bine ca sint nevrednic sa ma apropii".



Structural, Doru Filipache reprezinta entuziasmul inocent, incapabil de frina. Apropiindu-se de Elvira latropel, studenta in medicina, enigmatica si stralucita"; casatoria cu Antonina (emula a doamnei TayloR) pare anodina. Antonina, Sanda, Elvira razoare de busuioc, vetre de rozeta si cordoane de chiparoase" se succed intr-un joc de oglinzi stranii. Prezenta Elvirei declanseaza un tumult de sensualitate : Sint poet si menirea mea este pasiunea . . . pasiunea pentru icoane, pentru cintec si pentru femeie, care este cintec si icoana laolalta (.. .) Nu mai am sotie si nu mai am onoare. Nu mai sint si nu ma mai cheama decit nebunia biruitoare care te soarbe !

   " Grecoaica Elvira (alta ipostaza a taylorismului") ii curma delirul cu argumente energice, nu lipsite de ironie : Ramii linga Antonina Fa-i trei-patru copii, in dorul meu Si aseaza aceasta intilnire a noastra ca pe un trandafir, la presat in dosarele dumitale literare"



Cu toate limitele de aspect religios si consideratiile discutabile in planul vietii sociale, romanele lui Gala Galaction sint citabile in masura in care propun consecvent respectul pentru om. Ideea concilierii contradictiilor sociale prin intermediul religiei ramine, evident, utopica, demonstratia pierzin-du^se in divagatii cu perspective confuze.



Publicistica



Scriitor, militant, continuind traditia intelectualului angajat din secolul trecut, Gala Galaction se considera, ca artist, un glas al epocii :

Un seriilor, conchide el in programul unei mici reviste, Spicul (1918) orice ar face sau ar crede, este Jiul vremii in care s-a nascut. Opera lui, oricit de noua si, la prima vedere, de emancipata de ceasul contemporan, nu este, in realitate, decit un produs riguros deductibil din conditiile istorice, sociale, economice ale timpului si ale locului. Au legi, in lumea aceasta, stelele, cristalizatiile si ciclonii. Au legi si manifestarile noastre poetice, oricit de eterate sau de vijelioase ar fi ele".

Publicistul din 1918 1921, de la Socialismul, Chemarea, Renasterea, Lumea noua, Cartea vremii, nu separa literatura, ca arta, de ideea de militantism umanitar, regretind ca scriitorii romani zabovesc atit de jalnic sa priveasca duhul vremurilor ajunse si nu sint in stare sa aduca literaturii romanesti cinstea ca a luptat si pentru o mare cauza sociala" (O lume noua). Pe marii intelectuali" si adevaratii artisti" ii cheama sa adere la Manifestul lui Romain Rolland din 1918. Literatura pentru cei multi si dornici, aceasta e teza unui alt articol. Convulsiile din epoca intronarii unei dreptati sociale necunoscute pina acum" constituie un admirabil material de observatie, de aceea creatorii ar trebui sa vina macar odata pe saptamina si sa se amestece, cu dinadinsul, cu simpatie, in valul crescind al proletariatului muncitoresc". Marturisirile de credinta de dupa razboi sustin consecvent necesitatea tendintei in arta. Functia sociala a artei ne apare ca un splendid rasarit de soare", scrie prozatorul prefatind romanul Doctorul Taifun. In acelasi sens se pronunta in preliminariile la fresca La raspintie de veacuri:

Marea mea convingere este ca indeletnicirea literara trebuie s.a fie prevazatoare, dornica sa instruiasca pe ceilalti si sa le foloseasca. Cine scrie chiar si literatura, trebuie sa fie cel putin un pedagog, daca nu un profesor, Sint totdeauna trist de moarte, cind descopar in cartea unui scriitor tendinte raufacatoare si perverse".

Ca sa nu cada in cea mai trista negustorie ce exista", un scriitor trebuie sa aiba deapururi in sufletul lui un dram de civism si de profetism". Admiratia se indreapta spre creatorii care, iritind putin Parnasul si pretentiile artei pentru arta, dau sugestiuni sanatoase". in practica, scrisul iui Gala Galaction raspunde in mod constant acestor principii, abuzind chiar de tonul moralizator, de un anumit retorism didactic sau teologic. in ciuda formatiei teologice, el ajunge totusi, datorita legaturilor cu cercurile muncitoresti, la concluzii inaintate : Ceea ce proletariatul din cele patru raspintii ale lumii a afirmat prin munca, prin presa, prin greva, prin congrese, prin perseverari eroice, inainteaza spre-noi, ca o suprema zi de Paste. Conceptiile cele vechi, politice si economice, se pregatesc sa doarma in praful bibliotecilor. Aparatorii vechii alcatuiri sociale incep sa se indoiasca si sa se intrebe, daca nu cumva lumea mai poate trai si altfel decit sub regimul burghe-zo-capitalist" (O lume noua).



Rindurile acestea au fost scrise in 1919.

Pentru N. Iorga si E. Lovinescu, autorul Morii lui Califar e un samanatorist. La Viata romaneasca, O. Botez il opune lui Hogas, calificindu-1 cel mai crestin dintre scriitorii romani, in timp ce Hogas e cel mai pagin. in realitate, autorul de proze scurte, realist si fantast, se sustrage artificiului samanatorist, dind fondului folcloric o interpretare proprie. Limba viguroasa, cu seva populara, e parasita in romane, in avantajul expresiei erudite, de catedra. Remarcind multiplicarea elementelor abstracte si neologistice, Tudor Vianu clasifica pe prozator (moralist al pasiunilor intense") printre scriitorii de tip carturaresc, cu multe mijloace intelectuale" (Arta prozatorilor romanI). Umanistul e insa, cum s-a remarcat, un temperament bipolar, un moralist reflexiv si un sentimental, un rationalist si un liric, unul din scriitorii importanti ai vremii.



VOLUME : Minunea din drumul Damascului, teza de licenta, Buc, Minerva", 1903 ; Apologia unei legi si mai presus de ea a unui principiu ? Buc. Gobl", 1909 ; Bisericuta din Ra/.oare, Iasi, Viata romaneasca", 1914; Viata lui Eminescu,. Buc, Flacara", 1914; Clopotele din Manastirea Neamtului, Buc, Facla", 1916 ; La tarmul marii. reverii si note, Buc, Steinberg", bibi. Caminul", nr. 3, 1916; O lume noua ?, Buc, Cugetarea", 1919 ; Raboj pe bradul verde, Iasi, Viata romaneasca", 1920; Toamne de odinioara, nuvele, Buc, Adevarul", Dimineata", nr. 8, 1924; Caligraful Tertiu, Adevar si inchipuire. Buc, Cultura noua nationala", 1929 ; In pamintul fagaduintei Scrisori catre Simforoza, Buc, Cugetarea", 1930; Roxana, roman, Buc, Nationala Ciornei", 1930; Papucii lui Mahmud, roman, Buc, Adevarul", 1932. Doctorul Taifun, roman, Buc, Cultura nationala", 1933 ; La raspintie de veacuri, roman, Buc, Cultura nationala", 1935; in gradinile Sf. Antonie, Buc, Vremea", 1942 ; Rita Craita, fantezie dramatica, Buc, 1942 ; Mangalia in vara anului 1922 si mai tirziu. Buc, Casa scoalelor", 1947; Oameni si ginduri din veacul meu, Buc, ESPLA, 1954; Opere alese, ESPL^l, voi. I, 1956, voi. II, 1958; prefata de T. Vlrgolici; Opere alese, Buc, ESPLA, editie ingrijita de T. Vir-golici, introducere de D. Mica, voi. I, 1958, voi. II, 1961, voi. III, 1962, voi. IV., 1965.



REFERINTE : D. Caracostea, Un poet nou, in Viata romaneasca, IX, 1914, nr. 4 5 ; N. D. Cocea, Fratele meu Galaction, in Facla, VI, 1916, nr. 1 ; Al. Sahia, Un fiu al umanitatii : Gala Galaction, in Ultima ora, 1929, 26 mai; Al. Philippide, Gala Galaction romancier, in Adevarul literar si artistic, IX, 1930, nr. 521 ; Mihail Sebastian : Papucii lui Mahmud in Romania literara, I, 1932, nr. 1 ; Al. Philippide, La raspintie de veacuri, in Viata romaneasca, XXVIH, 1936, nr. 6 8 ; Ovidiu Papadima, Gala Galaction sau nostalgia clasicismului, in voi. Creatorii si lumea lor, Buc, F.P.L.A., 1943; Al. Philippide, Gala Galaction povestitor si romancier in Analele Academiei, voi. IX, 1959 ; Tudor Arghezi, Gala Galaction, in voi. Tablete de cronicar, Buc, E.S.P.L.A., 1960; Tudor Arghezi, Gala Galaction, in Contemporanul, 1961, nr. 12 ; Mircea Zaciu, Gala Galaction, memorialistul, in Tribuna, 1961, nr. 38; Tudor Vianu, Studii de literatura romana, Buc, E.D.P., 1965 ; Teodor Virgolici, Gala Galaction, Buc, E.P.L., 1967, (bibliografie ampla).



Ion Agirbiceanu

Cazuri de constiinta din perspectiva unui moralist de formatie teologica dezbate si transilvaneanul Ion Agirbiceanu, unul dintre cei mai fecunzi prozatori contemporani. Colaborator la Luceafarul, la publicatii samanatoriste sau de alta nuanta, solicitat de fapte de viata din cadrul rural, dar si observator al altor medii, autorul Arhanghelilor e, inainte de orice, o constiinta umana. Literatura, ca orice arta, descopera viata",

iata esenta raspunsului la ancheta intreprinsa de Luceafarul pe tema poporanismului in literatura. De oamenii din popor nu se apropie in spiritul doctrinei poporaniste, exemplele citate referindu-se la scriitori de la Alecsandri si Eminescu pina la Sadoveanu. Nu-1 intereseaza indivizii care aduc in scrierile lor pe taran sau viata lui, numai ca un spectacol pentru boieri, ca o variatie, ca o curiozitate, nici aceia care

imitind ce-i la moda s-apuca sa descrie viata taranilor s-apoi n-o mai scot din ha ? ce ? din caciula, opinci, mitos etc, nici aceia care de cite ori au lipsa de patriotism inhata de plete pe vrun mocan." . . . Raspunsul dat in 1910 constituie axa unei activitati si, implicit, un program. Sfera observatiei nu trebuie limitata exclusivist" intr-o directie unica, iata un principiu. Viata este destula in toate paturile societatii. Viata sanatoasa, viata bolnava, aparitii de tot felul, care nu trebuie neglijate". Literatura sa incite cunoasterea, iata alt principiu, astfel ca multe rele" sociale si etice sa fie sanate" si poporul sa ajunga la constiinta puterii sale de viata".

Prin urmare literatura angajata, si daca ceva merita aprobarea nesovaitoare, constata G. Calinescu, este tactul de-savirsit cu care acest prelat stie sa faca opera educativa ocolind anosta predica". in operele realizate literar, teza morala e absorbita in fapte, obiectivata, si singura atitudine pe care si-o ingaduie autorul e de a face simpatica virtutea". (Istoria literaturii romane, p. 564). Tarani, dascali, clerici, notari, mineri, diversi slujbasi formeaza lumea obisnuita a prozatorului. Cind isi aplica observatia asupra existentei citadine, rezultatele sint minore. Din clasa culta" retine profiluri stravezii, fara autenticitatea celor din ambianta rurala. Pe aceasta din urma o cunostea in profunzime, scriitorul (n. Ce-nade-Alba, 19 sept. 11882) fiind mult timp legat de ea. Stra-mutindu-se din Agirbiciu (Copsa Mica) intr-un alt sat, bunicului Vasile Boariu i s-a spus Agirbiceanu, nume mostenit de prozator. Tatal, Nicolae Agirbiceanu, padurar, mester bun la cintat", citea Gazeta de Brasov, Foaia poporului de la Sibiu si povestirile cu haiduci ale lui N. D. Popescu. Ana Olariu, mama, nestiutoare de carte, era un tezaur de folclor. Din mediul silvestru evocat in Marturisiri (Revista fundatiilor, 1941, nr. 12), viitorul scriitor duce cu sine ceva din ,.mireasma padurii". Licean la Blaj, cu amintiri consemnate in Licean odinioara (1939), el descoperea basmele lui Is-pirescu si nuvelele lui Nicu Gane. Urmara poetii, de la Vacaresti la Cosbue, dupa Eminescu si Caragiale ajungind la Slavici si Creanga. Debutantul trimitea versuri la gazeta Unirea din Blaj (1900) semnind Alfius ori Horatiu. Samanatorul ii publica mai tirziu o Legenda slava, una din cele mai frumoase balade care s-au scris in romaneste", zice N. Iorga. Dupa foiletoane satirice aparute in gazeta lugojana Drapelul (1902 1903), sub pseudonimul Potcoava, studentul in teologie de la Budapesta se integra in gruparea Luceafarului. Dupa licenta (1904), fu putin timp prefect de studii" la Blaj. inscris la Facultatea de litere din Budapesta, la istorie, dupa un an (1905 1906) renunta, din cauza dificultatilor pecuniare.

Preot prin sate ardelene, la inceput in Bucium-Sasa, din muntii Apuseni, prozatorul observa oamenii, relatiile sociale, impresionat de drame diverse. Cu o perseverenta exemplara, opera inceputa la Luceafarul se amplifica, inregistrind proza scurta, romane, memorialistica, saizeci de volume. in 1911 era preot la Orlat (SibiU), de unde in 1916 urma armata romana in retragere, oprindu-se scurt timp la Bucuresti, trecind apoi la Bacau si in Ucraina. in refugiu, la Bacau, scoase o efemera publicatie, indreptarea literara. Fost membru in Sfatul national din Transilvania si presedinte al sindicatului ziaristilor din aceasta provincie, prozatorul stabilit la Cluj a condus ziarul partidului national Patria (1910 1927) si revista Transilvania (1928 1930). Din 1928 era secretar al Astrei" pentru sectiunile de stiinta si literatura. Stramutat in 1940 la Sibiu, din cauza dictatului de la Viena, dar neabatut de la literatura, scriitorul revenea in 1944 la Cluj. Figura de prim plan a culturii din Transilvania, membru al Academiei, muri la 28 mai 1963.

Din proza lui Agirbiceanu, inegala, remarcabile sint ci-teva opere de un realism sever. Primul volum, De la tara (1906), aparut in plin curent samanatorist, e mai putin probant decit in intuneric (1910). Titlu semnificativ, acesta din urma convine unui mare numar de schite avind ca obiect drame rurale. Luncusoara in Paresemi (1920), jurnal al preotului Man, Ceasuri de seara (1921) si alte scrieri cu infiltratii ro-mantico-samanatoriste, nu concorda cu limbajul din in clasa culta (1909) sau Chipuri de ceara (1923), cu elemente satirice. Limite de ordin etic-crestin sint vizibile de departe in Legea trupului (1926), Legea mintii (1927), Stana (1929), sau in Biruinta (1932), in care tezismul abate conflictul de la cursul logic. Arhanghelii (1914), solid roman social-psihologic, reprezinta un moment important in creatia scriitorului. Revenirea la romane cu teme sociale se produce tirziu, cu Razboiul lui Sfintu Petru (1934) si Sectarii (1938).

Pe o mare intindere a operei, Agirbiceanu consemneaza aspecte de tipul durerilor inabusite" descrise de Sadoveanu. Ca lector, era impresionat de obiectivitatea rece a lui Balzac, insa ca structura prozatorul e mai aproape de Tolstoi si Gorki, la care dezbaterile etico-sociale presupun o continua participare. Pentru el scrisul e umanism ; degajarea unui adevar devine problema de constiinta. Literatura cu tarani de opereta, inconsistenta estetic, indispune ca arta, contravenind bunului simt. in plus, ofenseaza ideea de adevar. La eroii intelectuali il atrag laturile in care contradictii interne si externe definesc oameni, aparitii cu existenta etica framintata.

Prin eroi preocupati de probleme grave, prozatorul transilvanean propune valori morale respectabile, raminind ca dramele sa lucreze multilateral in constiinta cititorului. Ideile din Marturisiri despre fina|itatea creatiei apartin unui moralist modern, comprehensiv si echilibrat. O opera literara care nu adauga nimic la gindul nostru, la simtirea si vointa noastra, la bucuria noastra de viata, cred ca e zadarnic scrisa, zadarnic citita. . . Nu exista artist constient care sa nu stie ce vrea cind lucreaza la o opera de arta. Daca asa-nu-mita tendinta in arta se reduce la aceasta vointa constienta, nu exista opera de arta fara tendinta". In rezumat, orice creatie adevarata e o sporire a vietii". Comentind, asemenea romancierilor rusi, cazuri de constiinta, prozatorul le rezolva in spiritul inaltarii spre o filozofie a iubirii de oameni. ,,in drumul spre cresterea umanitatii", un erou al povestirii Dolor dezvaluie unul din propriile idealuri ale autorului : Eu cred ca o singura propaganda trebuie pusa deasupra tuturor : mila de cei nenorociti, de cei bolnavi, de cei in grea suferinta" . . . Nu e vorba de filantropism burghez, in numele unei compasiuni de la superior la inferior. Mila devine la Agirbiceanu, daca nu o norma activa, cel putin o forma de aparare a umilitilor intre ei, unii consacrindu-se altora. intr-un fel care-i este propriu, scriitorul militeaza pentru umanism cu mijloacele artei. Cind nu aluneca spre predica, intrebarile, indoielile, crizele de constiinta iau dimensiuni epice. In loc de meditatii, moralistul scrie nuvele si romane. La creatorul Arhanghelilor, idealuri superioare angajeaza, concomitent ratiunea si sensibilitatea, oamenii devenind obiect de studiu, eroi-probleme. Reductia sufleteasca ce caracterizeaza existenta celor din intuneric cersetori, sarmani, dezmosteniti reclama o pictura sobra, exacta ; din tablouri de o mare simplitate, care au facut pe H. Sanielevici sa pronunte cuvintul clasicism, emana o discreta poezie. Se aude coarda lirica. Dupa aprecieri de ordin general despre Literatura de peste munti, tonica, morala, H. Sanielevici relua demonstratia, referindu-se la Agirbiceanu in special. Povestirile sale te captiveaza, te tulbura, te inalta, te intaresc sufleteste. Durerile morale ale altora autorul le simte ca pe ale sale, le-nte-lege adinc si le reda cu sinceritate" (Noi probleme literare, politice, sociale, p. 19).

Mult mai restrins ca la Galaction, fantasticul si eresurile au partea lor (Comoara, Vilva bailor, Valea draculuI). Lipsita de complicatii, arta prozatorului nu iese din cadrele traditionale. Agirbiceanu da prioritate fizionomiilor, reactiilor exterioare, izbutind mai putin sa valorifice prin analiza trasaturi intime. Unitara ca problematica, unitara de asemenea in privinta procedeelor, opera dezamageste prin stingacii de compozitie si inexpresivitate verbala. Nu o data expunerea difuza si lungimile compromit idei generoase. N. Iorga saluta, totusi, naturaletea vorbirii, cu motivarea ca prozatorul nu-si fabrica" stilul ; fraze de toata frumusetea par a se scrie singure" ; in unele pagini nu e nimic construit", totul dind iluzia realului. Adevarul e ca, scriitor nelaborios, el se salveaza prin puterea de observatie. Fara multa culoare (sub acest aspect ca SlavicI), pictura sociala din schite si povestiri retine mai putin prin dramatism, cit prin participare si atitudine. Se poate vorbi de atmosfera si medii tipice, cadrul contribuind la definirea oamenilor. Ca la Sadoveanu, contemporan caruia ii arata consecventa stima, suflete impietrite isi traiesc drama in tacere, osificarea, scepticismul, marginirea fiind rezultatele unor conditii tragice.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.