Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




ALTE MODALITA,TI SIMBOLISTE. VIATA NOUA despre Sinteze literare



Ovid Densusianu



Perfecta buna credinta cu care animatorul Vietii noi, figura de anahoret claustrat intre ziduri de carti, a servit cauza poeziei, sprijinind destine incerte, intretinind o atmosfera de intelectualitate, inclina mai mult in perspectiva istoriei literare decit volumele de versuri, nu numai nerezistente, dar fara nici un ecou, chiar in epoca. Observatia lui E. Lovinescu, ostil lui Ovid Densusianu, ca nu poezia acestuia a determinat activitatea criticului, cum se intimpla, de obicei, cu poetii deveniti critici", ci critica lui Ovid Densusianu (ca poet ErviN) a determinat poezia, este exacta. La poetul Limanurilor albe (1912), vointa se substituie vocatiei, incit poezia, produs al ratiunii, ignora registrul amplu, marile avinturi lirice, fiind, cu rare exceptii, lipsita de nerv si caldura. Printr-un curat paradox, nici un element inovator, nici o tentatie spre structuri inedite, concretizate in metafore, nu salveaza mesajele acestui partizan al modernizarii. Deschis cuceririlor civilizatiei, salutind cu Verhaeren trepidatia citadina, temeritatea aviatorilor, viitorul feeric", poetului ii trebuia, ca sa convinga, un temperament aprins ; admirator al lui Remy de Gourmont si Henri de Regnier, preconizind aticismul, simtul masurii", limbajul sau e insa mai potrivit cu ritmul meditatiei, sobrietatea detinind, in scara valorilor apreciate de el, primul loc. Versul alb nu puncteaza ideea cu posibilitatile lui de ritm, nici nu creeaza muzica. Laudabil ca intentie, optimismul umanitar nu gaseste tonul estetic.

Intre umbra zilelor apuse" si minunile existentei, optiunea pentru acestea din urma orienteaza nava spre limanuri albe, simbol al marilor spatii necunoscute reprezentind in esenta infinitul. Cutezatori Icari, Solii departarilor stra-muta-n inaltimi fiorul / Vietii noastre pin-acum legata / De piatra si tarina", faeind posibil miracolul. Heroica (1919) e apoteoza eroismului in primul razboi mondial impotriva navalei teutone". Proiectate pe foile vietii celor multi", uzinele,, turnuri parasite", devin simboluri ale tragicului :



Vzinele-s catarguri moarte-n ceata

Uzinele tresar privind in departare.

Vzinele-s bolnavi ce aiureaza"

Alte simboluri urmeaza. Carpatii dau sufletelor putere din puterea stincilor", muntii sint titani, stapani pe veacuri". Precum in Eroica lui Beethoven, cu solemna marcia funebre", un moment de reculegere e consacrat celor cazuti pentru libertate. Mausoleul vostru e-n mii de amintiri Eroi din Marasesti !

   ". De regretat e ca prozaismul inunda, in accente retorice :

Otelul si carbunele sint azi puterea Ce-alaturi de-ale noastre incordari Lumina viitorului o pregateste In ale pacii binecuvintari"

Invocind orizonturi istorice si rurale, fragmente din Sub stinca vremii (1919) aduc in primul plan Codrul, Satul, Doina, cu modulatii folclorice : Codrul mi-a fost frate / Prin pustietate" (Cintecul pribeaguluI). invatatul cu preocupari folcloristice (autor al antologiei Flori alese din cintecele poporuluI) parvine sa imprime unui portret de pastor (Alion ciobanuL) o vibratie grava, limbajul narativ avind acorduri de Iliada romaneasca. Din grupul de cosasi intorsi mai pe-nserate ca oricind", unul are viziunea confuza a mortii, simbolizata intr-o umbra : Si umbra semana cu Moartea, / Purtind, ca el, pe umeri coasa" (CosasiI). Reflexivitatea din Salba clipelor (1921) isi cauta in zadar expresia. Un idilism aproape mitologic (In umbra amintirilor de-o noapte instelata) coexista in Raze peste lespezi (1924) cu sentimentul efemeritatii. In general, poetul vizeaza o sinteza a diverselor atitudini : afectivitatea din Robiti trecutului se conjuga cu luciditatea Spre luminosul miine, elogiul codrului cu prestigiul tehnicii contemporane. In simbolismul teoretizat de Ovid Densusianu, poetii de la Viata noua au vazut o tentativa de iesire din ingustimile traditionalismului. Eminentul filolog a exercitat asupra colaboratorilor, unii recrutati dintre studentii sai, un prestigiu pe care poetul nu 1-a putut atinge. Unii tineri il urmau totusi cu reverenta, Const. T. Stoika admirind la Ervin poezia motivelor fermentate indelung, subtilizate pina la durere", poezia ce smulge acel A«desir des larmesA», fara sa coboare la imprecatii ori sentimentalism comun" (Poezia, 1915, nr. 6 7). Romanist de reputatie europeana, Ovid Densusianu (Fagaras, 29 dec. 1873) era in 1890 bacalaureat al Institutelor Unite din Iasi, unde absolvi numai ultima clasa, iar in 1892 licentiat al Facultatii de litere de aici. La Institutele Unite avu profesori pe Al. Philippide, I. Caragiani (binehranitul"), St. Vir-golici, P. Poni, Gr. Cobilcescu, Gavriil Musicescu si altii, cu primii trei reintilnindu-se la Universitate. La cursurile de la litere, G. Ibraileanu ii fu coleg. Foarte solide studii filologice la Berlin, cu A. Tobler, A. Bruckner, Willamowitz-Moellen-dorff, continuate la Paris cu A. Meillet, Gaston Paris si Gil-lieron, se incheiara la Ecole des Hautes Etudes", in 1896, cu teza La Prise de Cordes et de Sebille, Chansons de geste du Xll-e siecle. Din 1897 functiona ca profesor suplinitor la catedra de limba si literatura romana a Facultatii de litere din Bucuresti, in 1901 devenind titularul noii catedre de filologie romanica. Cursul de literatura tinut in primii ani ai carierei universitare, privind epoca de la 1800 pina la 1860, deveni dupa doua decenii, revazut, o remarcabila sinteza : Literatura romana moderna (3 voi.). Ca lucrare de autoritate, exceptionala Histoire de la langue roumaine (voi. I, 1901, II, 1938) ramine o opera clasica. in cadrul Institutului de filologie si folclor, creat de el, redacta buletinul Grai si suflet, sapte volume, urmarind efectele transhumantei, etnografia si folclorul in relatiile lor. Volumele Pastoritul la popoarele romanice (1913) si Viata pastoreasca in poezia noastra populara (I, 1922, II 1923), exegeze savante, sint deasemenea deosebit de valoroase.



Dupa colaborari lingvistice la Arhiva, apoi la Revista critica-literara (1893 1897) a tatalui sau, Aron Densusianu, profesor la Universitatea din Iasi, Ovid Densusianu tipari in 1899 drama sociala in versuri intre doua lumi, cu actiune pe la 1840, la Iasi si la manastirea Neamtului, personajele fiind hatmani, postelnici, calugari si tarani. La patruzeci si doi de ani, Ovid Densusianu fu succesorul lui Delavrancea la Academie in 1919. Un important studiu in pregatire, Evolutia estetica a limbii romane, ramase nedefinitivat, filologul disparind la 8 iunie 1938, dupa patru decenii de activitate universitara exemplara. De mentionat revista inaltarea, in doua serii (1919 si 1936), cu caracter social, mai putin cunoscuta.



VOLUME :

POEZII : Limanuri albe, Paris, (Tip, Protat, MacoN), Viata noua", 1912; Heroica, Buc, Viata noua", 1918; Sub stinca vremei, Buc, Viata noua", 1919; Salba clipelor, Buc, Viata noua", 1921 ; Raze peste lespezi, Paris, (Tip. Protat. MacoN), Viata noua", 1924 ; In zorile vietii, Buc, 1925.

Teatru : Intre doua lumi, drama in trei acte in versuri, Buc, Minerva", 1899; W. Meyer-Fdrster, Heidelbergul de altadata, piesa tn cinci acte (trad.), Buc, 1909 ; Calderon, Jucatorul din Zalomeia, drama in trei acte (trad.), Buc, 1910.

REFERINTE : Mihail Dragomirescu, Lumini de fulger, IV, VI, in Convorbiri critice, I, 1907, nr. 5 ; N. I. (N. IorgA), Poezia d-lui Ovidiu Densusianu, in Neamul romanesc literar, V, 1912, nr. 10; P. Nicanor, Un monument de incomprehensiune ca sa zicem asa, in Viata romaneasca, VII, 1912, nr. 3; Ion Trivale, Limanuri albe, in Cronici literare, Socec", 1915 ; C. T. Stoika, Ovid Densusianu, Poezia, in Ecuatii, /, 1915, 1 mai; 1. Petrovici, I. Bogdan, D. Onciul, Ovid Densusianu. Amintiri universitare, in Sburatorul, I, 1919, nr. 36; E. Lovinescu, Figurine : Ovid Densusianu, in Sburatorul literar, I, 1922, nr. 39 ; Mihail Dragomirescu, De la misticism la nationalism, Buc, 1925 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. III (Evolutia poeziei liricE), Buc, Ancora", 1927 ; Perpessicius, Ovid Densusianu : Raze peste lespezi, in Mentiuni critice, Buc, Casa scoalelor", 1928; Mihail Dragomirescu, Semanatorism, poporanism, criticism, Buc, Ed. Institutului de literatura, 1934 ; Pompiliu Constantinescu, Ovid Densusianu, in Vremea, XI, 1938, nr. 542 ; M. Cruceanu, Amintiri despre Ovid Densusianu si Viata noua", in Jurnalul literar, I, 1939, nr. 2; N. Iorga, Un nedreptatit : Ovid Densusianu, in Oameni care au fost, voi. IV, Buc, F.P.L.A., 1939; G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini, Buc, F.P.L.A., 1941; Tudor Vianu, Ovid Densusianu, in Jurnal, Buc, E.P.L-, 1961 ; G. Calinescu, Profesorii mei : Ovid Densusianu, in Contemporanul (Cronica optimistuluI), 1964, nr. 42; Perpessicius, in Alte mentiuni de istorie literara si folclor, II, Buc, 1964; Ov. Densusianu-fiul, Ovid Densusianu, in Gazeta literara, 1965, nr. 47; Lidia Bote, Simbolismul romanesc, Buc, E.P.L., 1966; Dinu Pillat, Ovid Densusianu, in Revista de istorie si teorie literara, XI, 1966, nr. 3 ; Vladimir Streinu, Versificatia moderna, Buc, E.P.L., 1966; Ovidiu Papadima* Ovid Densusianu, in Viata studenteasca, XII, 1967, nr. I; Eugeniu Spe-rantia, Ovid Densusianu, in Amintiri din lumea literara, Buc, E.P.L., 1967 ; Marin Bucur, Ovid Densusianu. Buc, Ed. tineretului, 1967 (bibliografie ampla).



Al. T. Stamatiad

Teatralismul si emfaza sint la Al. T. Stamatiad (numele exact : StamatiadE) particularitati ce contravin discretiei simboliste. Tentatia spre fastuos, de nuanta macedonskiana, e compromisa prin exces, opulenta devenind fastidioasa, prin urmare contraindicata estetic. La Minulescu, trubadur si actor, intervine la timp gestul autoironie ; instalat in Templul iubirii, Al. T. Stamatiad cultiva limbajul sacerdotal, enumerind cu voce alba detalii destinate sa intrerupa respiratia. Poetul trimbitelor de aur ni se prezinta asadar intr-un edificiu cu statui de alabastru si trepte de agata, sanctuar inconjurat de livezi cu fructe ca sori de diademe" ; podoabele sint din aur si pietre nestemate ; ingerii cinta din flaute de aur. Ansamblul e de o caligrafie baroca. Scenografia epatanta, cu o mare aglomeratie de obiecte stralucitoare, caracterizeaza un temperament sensual, dispus sa inregistreze senzatii de arama" si mireasma amintirii". Ideile, in poezie, intereseaza mai putin in sine, ca fond intelectual propriu-zis, desi aspectul acesta merita toata stima cit in masura in care dobindesc vibratie estetica, transmitind prin mijlocirea unui sistem de imagini o dispozitie sufleteasca, un Stimmung. Se intelege ca Al. T. Stamatiad nu poate fi asociat unor creatori-gindi-tori, de tipul Goethe sau Lucian Blaga, la care ideile si poezia se solubilizeaza, contopindu-se desavirsit. Reflectiile sale nu numai ca nu seinteiaza, dar cad intr-un fel de platitudine ce exclude elevatia. Iubirea e, la Al. T. Stamatiad : singura putere profunda si suprema / ce-ntr-adevar exista". indragostitii se agita teribil : Ma lupt cu-nversunare si sufar in tacere" (Iubirea noastra moarE). Ploaia, intunericul, solitudinea sfirsesc intr-o stare de spirit cenlisie, care nu spune nimic : Ce trista o viata !

   " (in noaptE).

Cu astfel de posibilitati, poezia lui Al. T. Stamatiad se roteste in jurul acelorasi motive. incercuita de urit, cetatea e sortita dezagregarii. Ceata, lintol de doliu", turnuri fantomatice, un oras ce pare mort" introduc intr-o Simfonie trista ; declaratiile dezolante (Ma simt asa de singur"), plictisul si nevroza converg in Spleen : Aceleasi case uniforme / Si-aceleasi poduri invechite ; / Aceiasi arbori fara viata / Si-aceleasi zari apasatoare". Toamna si tusca descind din tipare bacoviene : Iubito, e toamna tirzie / Si-n umbra fecioare tusesc". Propozitii din lirica lui Arghezi vestesc, in reluare, descompunerea materiei : Fintina a murit de mult" {Simfonia toamneI). Stari depresive, visuri bolnave", melodii triste", contin multa poza, culminind in Moartea poetului si Poema mortii, discursive, ca intreaga creatie.



Exodul spre tari in care portocalii isi scutura molatic floarea", nu furnizeaza mai multa substanta. Nu i-o gasim nici in simfonii" (Simfonie trista, Simfonie in roz, Simfonia toamneI) nici in mozaicul de impresii din Visuri bolnave ,.in memoria poetilor Iuliu Savescu si Stefan Petica" :



Imense oglinzi aurite, Suave-adieri de miresme, lumini orbitoare-n nuante Si crini numai crini pretutindeni. In fund e Domnita din vise Si cinta din harpa de fildes"

Poetul se repeta pina la saturatie, culori, miresme si sunete urmarind confuzia senzatiilor in maniera simbolista. Pe etajera roza, pe etajera neagra e un poem-demonstratie, sinteza de cintec, de murmuri, de forme si culoare", pregatind cadrul pentru aparitii fanteziste :

Pe trepte de-alabastru coboara castelana, Mantaua ei superba, brodata-n crini heraldici Cu trena ei imensa, pe trepte serpuieste".



Referintele antiburgheze si antirazboinice (Civilizatie, Zile de doliU) duc spre pamflet. Refugiat la Iasi, in timpul primului razboi mondial, Al. T. Stamatiad publica in ziarul Romanul ciclul Tarii mele : Cu ape-adinci si vii cum e oglinda, / Crucificata de tilhari", nediferentiat.

Macedonskian consecvent, Al. T. Stamatiad (n. Bucuresti, 12 mai 1885 1956) debuta la douazeci de ani, sprijinit de mentorul Literatorului, colaborind ulterior la Viata noua, Convorbiri critice, Flacara, Sburatorul, in 1918 fiind prim redactor al Literatorului in noua serie. Profesor de franceza la Arad, din 1924, fonda acolo revista Salonul literar (1925 1926). Volumele se succed la intervale mari : Din trimbite de aur (1910), Margaritare negre (1918), Pe drumul Damascului (1923), Peisagii sentimentale (1936). Interpretarile din lirica universala, Din flautul de jad (antologie chineza), Esarfe de matase (antologie japoneza), Catrenele lui Omor Khayyam dupa versiuni franceze sint meritorii in masura in care orienteaza spre vechi literaturi. Acestora li se adauga traduceri din Baudelaire, Wilde, Maeterlinck si altii. Proza din Cetatea cu portile inchise (1922) alcatuita din parabole" in maniera Oscar Wilde, e artificiala. O piesa de teatru, Femeile ciudate (1911) in colaborare cu C. Riulet, n-a avut rasunet. Impresiile din Citiva scriitori (Savescu, Petica, Goga, MaeterlincK) sint simple apologii.



VOLUME: Din trimbite de aur, poeme, Buc, Tip. Poporul". 1910; Margaritare negre, poezii, Buc, 1918; Pe drumul Damascului!

    poeme religioase, Buc, Casa scoalelor", 1923; Peisagii sentimentale poeme, Buc, Ed. Adevarul", 1936; Cortegiul amintirilor, poeme si poezii, editie completa si definitiva, Buc, F.P.L.A., 1942 ; Ciclul mortii de Maeterlinck (trad.), 1914; Sufletul lui Baudelaire, culegere si traducere, ed. Salonul literar", 1927; Catrenele lui Omar Khayyam (1932) etc.

Proza, opinii critice : Cetatea cu portile inchise, parabole, Buc, Casa scoalelor", 1921; Poemele in proza ale lui Baudelaire, (traD) Buc, Tip. Poporul" (1912); Poemele in proza ale lui Oscar Wilde, Buc, H. Steinberg", 1919; Doi disparuti : Iuliu C. Savescu si Stefan Petica, Buc, Flacara", 1915; Citiva scriitori (Savescu, Petica, Goga, MaeterlincK), Arad., Bibi. Semanatorul", 1925.

Teatru : Femeile ciudate, piesa intr-un act, (colab. cu Riulet), 1911.

REFERINTE: Luciliu (Al. MacedonskI), O treime de poeti, in Liga conservatoare, I, 1905, 25 sept.; (O. DensusianU), Din trimbite de aur, in Viata noua, VI, 1910, nr. 10 ; Ilarie Chendi, Din trimbite de aur, in Luceafarul, 1910, IX, 1910, sept. (repr. in Schite de critica lit, Cultura nationala", 1924) ; Evandru (I. M. RascU), in Opinia (lasI), 1910, 16 iulie; G. Bogdan-Duica, Un simbolist, in Romanul (AraD), 1912, 27 apr. si 5 mai; M. Cruceanu, Poetul Al. T. Stamatiad, in Sarbatoarea eroilor, 1914, martie-apr.; Pompiliu Paltanea, Adevar si legenda, in Viata noua, 1916, 1 martie; Tudor Vianu, Margaritare negre, in Literatorul, 1918, 5 oct. ; Marcel Romanescu, Margaritare negre, in Sbu-ratorul, 1920, 12 aug.; I. E. (Emil IsaC) Cetatea cu portile inchise, in Adevarul lit. si artistic, 1922, 11 oct.; N. lorga, Pe drumul Damascului, in Ramuri, 1923, 17 oct.; Liviu Rebreanu, in Romania, 1923, 22 noiemb. ; Mihail Dragomirescu, De la misticism la rationalism, Triumful unei scoale literare. Buc, 1925, p. 391 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora", 1927; Perpessicius, Mentiuni critice, voi. /., Buc, Casa scoalelor", 1928 (repr. in Opere, voi. II, E.P.L., 1967 ; Dem. Basarabeanu, Poezia lui Al. T. Stamatiad, Buc, Cultura romaneasca", 1937 ; G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini, Buc, F.P.L.A., 1941 ; G. Calinescu, Material documentar, in S tudii si cercetari de istorie literara si folclor, X, 1961, nr. 4.



I. M. Rascu

La Viata noua ca debutant, la revista proprie Versuri, devenita Versuri si proza (1911 1916) ca animator simbolist, I. M. Rascu e un meditativ mai mult senin, diferentiat de melancolia lui Verlaine si Jules Laforgue din care citeaza versuri in exerga. Impresiile din natura se concentreaza in vitralii cu transparente solare; poetul interioarelor, cu tablouri statice si reverii muzicale, are satisfactii de intelectual fin, atras de misterul lucrurilor vechi, obisnuit sa stoarca din amintiri esente. Sub cupole de vis (1913), ca si Orasele dezamagite (1914) si Nelinisti, volum din 1927 dar incluzind produsul unui deceniu, alterneaza intre acesti doi poli : vesnica visare sub bolta instelata" si atmosfera saloanelor imbatrinite.

Tenta intelectuala discreta se mentine si in notatiile de natura, care sint ale unui citadin. in Tyrol persista fragmente dulci din Freischiitz", cerul are nuante de iris". La Port Royal, din ciclul ultim, Renuntari luminoase (1939), se pune intrebarea daca sufletul : Viseaza, cinta sau in- largi viziuni / Creeaza totul din livresti detalii ?". in Excursii cu careta, prin seninul naiv si clar din Vrancea", imaginea unei tinere citind intr-un cerdac evoca pe Noua Heloisa" a lui Rousseau. Asocierea fondului primitiv-autohton cu sensibilitatea unui modern; ca la Ion Pillat, caruia ii dedica poezia Excursii, excelenta, constituie nota distinctiva a acestui intelectual, om al cartilor, care implantat in decor urban, priveste spre vetrele de sat". Picturile cu fructe dormitind ,,pe crangi trudite", in tablouri cu prospetiuni din cromatica lui Gauguin, exalta intr-o glorie solara freamatul virginal si miracolul gradinii. in acelasi timp, pentru ochiul dedat ru subtilitatile culturii, livezile sint sonore temple cu zvelte colonade", tulpinile sugerind tuburi de orga". Senzatii colori stice, auditive si tactile se sustin reciproc intr-o remarcabila viziune impresionista, traducind explozia sevei :



Se coace vara-n aer si lin, ca pe conducte, Se urca-n tevi de ramuri, ce-nfig in raze cangi, A brazdei seva calda, vibrind sub coji de fructe Si seva se bulbuca la capete de crangi.

Si-atunci tisnesc din ale frunzisului unghere Gutui ce-atirna crude, greoi, ca pline pungi, Sau pere inimi rosii sau pumni rotunzi de mere Si prune ce par picuri albastre si prelungi.

Colori, stropind spre-azururi avinturi de drapele, O, fructe dulci, pomana pamintului iubit, Contururi de lumina umflate ca vintrele Pe care ochi de Eva si-Adam s-au odihnit".

(LivezI)

In salonul vechi de tara, cu portrete decolorate, orice lucru-atinse-o clapa ce trezeste un ecou", timpul parind impietrit, intoarcerea in trecut, intr-un mediu cu rezonante biografice, are ca punct terminus o epoca de simplitate, potrivita rememorarilor :



in salonul vechi de tara am pasit ca-ntr-un altar Sfiicios, copilaria ma privea de prin unghere. Prins de zid, acelasi ornic urca-al timpului calvar Si aceleasi bibelouri dorm pe-nguste etajere.

In acest muzeu de-obiecte, amintiri, dorinti discrete,

In acest altar de pace, rece si patriarhal,

Furisez timid fiinta-mi covirsita de. regrete,

Si pe crestet las sa-mi cada vremea moarta, ca un val".

Desi modern, I. M. Rascu nu agreeaza, cu Ion Minulescu, Ovid Densusianu, M. Cruceanu si ceilalti, ritmurile citadine, apropiindu-se in mod evident de liricii moldoveni. Poetul oraselor dezamagite", amator de lecturi in natura (Viziuni seninE), savureaza noptile cu fosniri de nuci si melodii de Weber (Din cerdaC), privelistile cu aer romantios din statiunile balneare, avind afinitati cu Eminescu si Sadoveanu, ca si acestia romantic :

Vom merge dar, prieteni, spre vagile lumini

Si-n circiumi-afumate ne vom visa-n castele. Nu poti altfel petrece in statii balneare, Uitate si sarace din satele avare".

(NelinistI)

Formatia poetului e totusi citadina, amintirile mergind spre scoalele froebeliane" si pensionatele ciudate ca melancolice fatade". Sali de clasa, guvernante batrine, la poarta vinzatori de portocale si oameni cu flasnete, lume eterizata" in timp, formeaza, in Pension, un moment retrospectiv cu subtilitati anatolfranciene. Fenomenul cunoasterii progresive la copii, n-a fost abordat, anterior, cu mai multa sensibilitate :



lncinsa-n dansuri de mistere, de suferinte, de minuni, A curs inconstient si-agale, copilaria-mi monotona.

Venea parfum de romanite din al livezilor amvon Vn clopot vag de catedrala pllngea balade-n departare.

Ah, Oberon, Cenusareasa si alte titluri sunatoare"



Privit cu gravitatea lui G. Rodenbach, orasul trist ca un cavou sau transfigurat sub imperiul fanteziei se metamorfozeaza in functie de moment. O, te-am urit de-atunci, cetate cu zidurile tale sure / Si-n sufletu-mi dormeau concerte si sonatine de padure" (Oras). in Orasele dezamagite, pietele sint lacuri oglinditoare de-nserari", trasurile plutesc pe strazi", calatorul solicitat de miragii" mingiie cu ochii fara voie rotunde brate de silfide". Cortegii mortuare, fanfare funebre, tipete de goarna fara ecouri tragice baco-viene lasa impresii anihilate metodic, poetul refugiindu-se sub cupole de vis". Berariile de periferie soptesc : nu aceas-ta-i viata ce-am fi sorbit-o poate-n alte sfere". La oras, omul e trist si mut" ; tipicul cotidian, lectura ziarului intra in .sfera acelorasi gesturi din vremile vechi, / intocmai ca-n nuvela lui Gogol : Oameni vechi". insa elogiul nu revine integral satului agramat, in care nu s-a ratacit / vreodata-o foaie din vreo carte tiparita", intunecatul sat de uitari, sat de suspin", incercuit de dureri livide" (Proza). I. M. Rascu e un poet al atitudinilor duale, divizat intre trecut si prezent, intre realitate si vis, intre oras si natura, lirica lui reprezentind ceva din psihologia epocii. Solitar in nopti eterizate", pe sub arcade, ogive, lampioane, ascultind orgi si piane, privind dansuri magice", dealuri triste" si negre cartiere", ritmurile lui. inaintasii dupa mama ai poetului (n. Iasi, 31 martie 1890) erau francezi din Pierrefonds (OisE), fapt la care I. M. Rascu, eminent profesor cu studii la Paris, se refera patetic (Balada strabunilor, NelinistI). Vechile contes bleus" si povestea Co-sinzenei isi exercita atractia in acelasi timp : De ce mi-ati nins in pieptu-mi orchestre de-antiteze ?". Dupa Versuri si proza, autorul Nelinistilor a redactat revista Indreptar (1930 1931). Pagini de critica (32 de opere din literatura romana, 1933, Eminescu si Alecsandri, 193(i, Convingeri literare, 1937, Alte opere clin literatura romana, 1938) si un volum memorialistic, Amintiri si medalioane literare (G. Bacovia, G. Ibrai-leanU) se . adauga operei poetice. Primele volume publicate au fost traduceri : Polyphem, (poem dramatic de Albert Sa-main (1911) si Cruciada copiilor de Marcel Schwob (1912).



VOLUME: Sub cupole de vis (Clape senzitive, Eros cinta, Prin binoclul intorS), poeme, Iasi, Ed. Versuri si proza", 1913; Orasele dezamagite, patru poeme, cu un portret de Iser, Iasi, Ed. Versuri si proza", 1914 ; Nelinisti, poeme, Buc, 1927 ; La Lisieux cu sfinta Tereza, poem, Buc, 1934; Renuntarile luminoase, poeme, Buc, 1939; Poeme, Buc, E.P.L., 1967, cu o prefata de D. Micu; Anuarul Societatii literare, Gr. Alexandrescu", Focsani, 4 voi. (anii 1920, 1921, 1922, 1923); Amintiri si medalioane literare, Buc, E.P.L., 1967.

REFERINTE : (O. DensusianU), Sub cupole de vis, in Viata noua, IX, 1913, nr. 4 ; G. Topirceanu, Sub cupole de vis, VIII, 1913, nr. 4 ; I. Minulescu, Sub cupola de vis, in Viitorul, 1913 ; C. Sp. Hasnas, Sub cupola de vis, in Flacara, II, 1913 (p. 231) ; I, Trivale, Sub cupole de vis, in Cronici literare, Buc, Socec", 1915 ; (O. DensusianU), Orasele dezamagite, in Viata noua, X, 1924, nr. 3; Pompiliu Constantinescu, Nelinisti, in Sburatorul, IV, 1927, nr. 11 12; Octav Botez, Nelinisti, in Viata romaneasca, XIX, 1927, nr. 5; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora", 1927 ; Perpessicius, Nelinisti, in Mentiuni critice, voi. II, F.P.L.A., 1934 ; G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini, Buc, F.P.L.A., 1941.



Mihail Cruceanu

Atras de Verlaine, din care traduce, debutantul cu preferinte innoitoare frecventa in 1905 cenaclul lui Macedonski, momentul biografic fiind evocat tirziu in Jurnalul literar (1939, nr. 2). La Viata noua, la Versuri si proza si Flacara se manifesta ca simbolist, combatind taranismul literar .si strimtimea in conceptii a celor ce-1 reprezentau". La Rampa efectua in 1912 prima ancheta Asupra poeziei noi. Un aer de melancolie difuza, de la plachetele Spre cetatea zorilor (1912) si Altare noua (1915) pina la Fericirea celorlalti (1920) demonstreaza permanenta unui romantism frinat de tendinte reflexive. Fata de formele posibile ale intimismului, Mihail Cruceanu opteaza pentru o poezie intima in legatura cu unele stari afective prin care au trecut toti oamenii si vor mai trece". Pina la un alt volum, Lauda vietii (1945), se scurge un sfert de secol, interval in care poetul isi consacra eforturile, ca militant al P.C.R., problemelor politico-sociale. in raza reveriilor lui Mihail Cruceanu intra florile, aromele, vitrinele, oglinzile, aspectele caleidoscopice ale strazii, feericul kermeselor, sentimentul timpului fiind legat indisolubil de erotica. Garoafa roza, Buchetul sint rememorari soptite, la limita dintre madrigal si elegie ; intr-un paralelism simbolic, declinul iubirii transpare in cromatica stinsa din Trandafirii galbeni, ca la D. Anghel :

Trandafirii galbeni ce-i purtai aseara, Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceara, Erau tristi ca glasul stins de rugaciune, Trandafirii galbeni, ce-ti puteau ei spune ?

Ce-ti puteau ei spune ?

Mortii tac pe veci !

   

Dar la sinu-ti tinar, trandafirii reci,

Ingropati in cuta albelor dantele,

Raspindeau aroma cintecelor mele".

Fecioare pale, cu ochi de vise", trec diafane sub clarul de luna, intretinind mirajul. Din vechi oglinzi cetoase, confidente ale trecutului, se desprind fantome :

Cind totul doarme adincit in vise, -De prin oglinzi rasare- clar : Regretul.

Dar iata ca deodata vioara din oglinzi Imprastie-un alt cintec, uitare si regrete" (Poema oglinziloR)

Fantezia are, din loc in loc. contingente cu Minulescu dar fara poza acestuia. Amintirile plutesc asemenea unor arome, flori presate intr-o carte in care amantii : , Ci-tit-au, rind pe rind si tare, povesti de vis si nebunie" (Asteapta-n poarta-un trecatoR). Paralel cu N. Davidescu si I. M. Rascu, Mihail Cruceanu e un poet al interioarelor somnolente, complacindu-se intre tapete, tablouri si perdele sau descifrind cu voluptate sufletul odaii", inimile celor care ca-ntr-un filtru s-au topit" (Sufletul odaii melE). In cetate, insula cu mii de ochi deschisi .si orbi", vitrinele (Vitrina cartilor tacute, Vitrina papusilor, Vitrina nestemateloR) sarbatoresc jertfa mintii creatoare". Limbajul adecvat pentru lectura sotto voce devine in Vitrina cartilor tacute discursiv : Poeme pline de iubire ; poeme de gindire-adinca ; poeme vii, clocotitoare" ; iar finalul salutind avintul luptei ne-sfirsite care creeaza si distruge" nu se ridica la poezie. E prea didactic.

Citabile sint instantaneele citadine, inregistrind cu detasare poezia strazilor (Strada singura si dreapta) si policromia duminicala : Strada-n zi de sarbatoare flutura ca o batista". Flamurile, tineretea de la kermesa estompeaza impresiile negre. Pe un alt plan. cu perspective spre natura, de amintit, iintr-o biografie a podgoriei, suita : Via-n soare, Ploua-n vie, Seara-n vie, Luna-n vie, Sapatul, Via-ngropata. Sinteza de regrete, contemplatie si apeluri generoase, poezia lui Mihiail Cruceanu (n. Iasi, 13 dec. 1887) sugereaza un climat delicat.

Tatal, medic, a profesat un timp ia Mozaceni-Arges. Poetul fu coleg, in cursul superior de liceu, la Sf. Sava", cu G. Topirceanu

VOLUME : Spre cetatea zorilor, poeme, Tirgoviste, 1912; Altare noua, poeme, Buc, Flacara", 1915 ; Fericirea celorlalti, poezii, Craiova, 1920; Povestiri pentru tine, (proza), Buc, Ed. Alcalay", 1924; Lauda vietii, Buc, 1945 ; Poezii alese, Buc, E.S.P.L., 1957 (cu o postfata a poetuluI) ; Versuri, Buc, Ed. tineretului, 1969.

REFERINTE : Luciliu (Al. MacedonskI), O treime de poeti, in Liga conservatoare, 7, 1905, tir. 6 ; (Ovid DensusianU), Spre cetatea zorilor, in Viata noua, VIII, 1912, nr. S ; Ion Trivale, Spre cetatea zorilor (Remorca simbolista), Cronici literare, Buc, Socec", 1915; (Ovid DensusianU), Fericirea celorlalti, in Viata noua, XVI, 1921, nr. 11 12; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora", 1921; Valeriu Rapeanu, Poezii alese, in Gazeta literara, IV, 1957, nr. 33; Perpessicius, Povestiri pentru tine, in Opere, voi. II, Mentiuni critice, Buc, E.P.L., 1967; Ion Cruceana, Mihail Cruceanu, in Arges, III, 1968, nr. 8.



Const. T. Stoika

Inovator in spiritul simbolist de la Viata noua, foarte tinarul Const. T. Stoika (n. Buzau, 23 febr. 1892), traducator din Baudelaire, Verlaine, Henri de Regnier, Sar Peladan (Oedip si SjinxuL), dispunea de o cultura clasica de reala distinctie, concludenta in referintele la clasicii latini si in special in versiunile proprii din Horatiu si Lucretiu (Poemul naturiI), de o acuratete desavirsita. Muri pe front, in Transilvania, in actiunile din apropierea muntelui Suru, la 23 octombrie 1916, dupa ce publicase un volum, Licariri (1910), lasind in manuscris o pledoarie pentru simbolism : Scoala noua victorioasa in lupta cu parnasienii si realistii. in versurile din Viata noua, Flacara, Versuri si proza si celelalte, remarcabile ca siguranta a expresiei, tentatia modernista e discernabila in imagistica difluenta, mai subliniat inca in reflexivitatea transpusa in simboluri. Corbul batrin (Un sol neasteptaT) si molidul alb sugereaza, in planuri intervertite, un fond sufletesc in care certitudinea si misterul, credinta si indoiala se intrepatrund, traducind o vaga tristete metafizica :



Am intrebat molidul alb, de soare nepatruns :

-Pe cine-asteapta tristul corb ?A» Si nimeni n-a raspuns.

A«Lumina ce-o ascunde-n ochi pe luna-am intrebat

De unde-a rupt-o negrul corb ?A» Si luna s-a-ntristat.

Si sufletului meu i-am zis : A«De ce nu cinta, sa-l ascult ?A»

Si mi-a nupuns tacerea lui : A«Fiindca-a murit de mult!

   A»

Melancolia, iluziile, parfumurile, florile, cartile, fintinile, solitudinea, amintirile, erotica sint elemente combinate multiplu, destinate sa exprime biografia interioara. Limbajul liric din Privesc tablourile vechi, neexcelind prin noutate, defineste un profil in formare, solicitat, precum D. Anghel, de tablouri vechi" si ecouri ce ,,se trezesc prin unghiuri", atras ca Stefan Petica de viori in care dorm de mult uitate, triste melodii". Surisurile ard incremenite", pe frunti apasa medalii mari de plumb". in Odaia tapetata cu amintiri, relicve grupate conventional creeaza o atmosfera ; tacerea ce doarme obosita", un Verlaine legat in aur", un album deschis, cadre vechi, clavirul mut, parfumuri moarte" recompun prin asociatie afectiva imaginea unei tinere pe fondul galben" al timpului.

Poetul era licentiat al Facultatii de litere din Bucuresti, in 1915 redacta cu Mihail Saulescu, V. Demetrius si I. Chiru-Nanov o publicatie repede disparuta, Poezia. Postum i s-a tiparit volumul Poezii (1928) prefatat de Ovid Densusianu.

VOLUME: Licariri, poezii, Buzau, 1910; insemnari din zilele de lupta, Buc, Tip. profesionala D. C. Ionescu, 1921 ; Poezii (1912 1916), cu o prefata de Ovid Densusianu si o notita biografica de Cezar si Titus Stoika, Chisinau, Tip. eparhiala, 1928); Sfinxul, de J. Peladan (trad.), Buc, Viata noua", 1914.

REFERINTE: (Ovid DensusianU), Sfinxul, in Viata noua, X, 1914, nr. 8; Ovid Densusianu: Const. Stoika, in Viata noua, XIII, 1918, nr. 11 12; Cezar Stoika, Un poet risipit : Const. T. Stoika, in Dreptatea, 1922, 23 oct.; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora", 1927 ; Per-pessicius, Poezii, in Cuvintul, IV, nr. 1129, 1928, 15 iunie (repr. in Mentiuni critice, voi. II, Buc, F.P.L.A., 1934) ; Paul I. Papadopol, Poetul erou Const. T. Stoika, luptator literar, in Preocupari literare. VIII, 1943, nr. 9 10.



Al. Gherghel

Trei decenii si jumatate, de la Cintece in amurg din 1906 pina la Pe tarmul marii (1941), Al. Gherghel cultiva o poezie lustruita in care ponciful si locul comun se confunda. Reveriile debutului, legate de climatul Vietii noi, poarta in acelasi timp amprenta momentului samanatorist. Paralel cu note surdinate", cu sufletul trist vibrator al vioarei", cu templul amintirii" si alte asociatii in maniera simbolista, circula clisee de genul : vintul tainic", zarea senina", duioase aduceri aminte", eterna poveste". Reamintita insistent, melancolia devine Cintec de doliu, Apus trist, Doliu straniu, Deznadejde. Tristete fara cauza, totusi : Cazute sint frunze pe drumuri uitate / Simbolul atitor ceasuri pierdute" (MelaneoliE). Sonetele din Insula uitarii (1924) si Cristale (1936), sint in esenta meditatii despre Pagliaccio, moarte, pocainta, sau descrieri : Vitrina, Pisica, Stepa, corecte si reci.

Fixat in decor tomitan, poetul sesizeaza sublimul marin si pitorescul dobrogean. Pe mare, ,,orgie de lumina", pe calea stelelor nemiscatoare", corabii albe. Cind zorii topesc comori de pietre nestemate", in portul fara nume" apar, in panorama multicolora, matasurile fine", fildesul si fruc-tele-aurite", toata viata tarilor straine". Mirajul necunoscutului, vesnic nenteleasa departare", exoduri spre infinit", plaje de topaz confirma, in maniera simbolista, apetenta pentru indefinit. Stampele cu muezini, moschei si ruine par comentarii lirice la picturile lui N. N. Tonitza, cu exces de smarald si diamante. Cite-o scena wagneriana", cite o viziune cu mindre femei sarmate salveaza de banalitate unele sonete din etapa tarmului marii". O ironie subtire acompaniaza piruetele din Ghicitoarea, in stilul dezinvolt al lui A. Mirea :

Balrina-ntinde cartile pe masa Bolborosind sibilice cuvinte, Iar eu, ma fac c-astept cu luare-amlnte Sa aflu vesti pe drum de seara-n casa.

De-mi spune de noroc, ascult cum minte; Daca-mi vorbeste de A«necazA», nu-mi pasa. Femeia ce mi-e draga de ma lasa. Parerea-mi, dau, ca-asa, e mai cuminte.

Un dar de bani, de unde ? doar din luna !

    Si rid, de-mi prevesteste-o veste buna, Sau lume-n cas , cind singur sint pe lume !

   

Nici A«drumulA» nu ma tulbura din glume : De-ar fi si-acum, sfirsitul sa ma cheme, Sint pregatii de drum, de multa vreme"



Poetul de la Constanta era originar din Pitesti (n. 27 aprilie 1897 20 dec. 1951) unde avu coleg de liceu pe Ion Minulescu. impreuna, liceenii redactara o mica revista, Luceafar, singurul numar aparut intimpinind fulgerele directorului scolii. Dupa studii universitare (litere si drepT), la Bucuresti, Viena si Berlin, facu avocatura in Dobrogea.



VOLUME : Cintec in amurg, Buc, Ed. Librariei scoalelor" C. Sfe-lea, 1906 ; Insula uitarei, poezii, Constanta, Editia Const N. Sarry, 1924 ; Raze si umbre, Constanta, Tip. Dobrogca juna", 1933; Solitare, sonete. Constanta, Tip. Albania", 1935; Cristale, Editia Municipiului Constanta, 1936; Pe tarmul marii, poeme, Constanta, Ed. Dobrogea juna", 1941; Dobrogea in viata romaneasca, Constanta, 1935.

REFERINTE: Notita, in Convorbiri critice, 1907, 148; E. Lovi-nescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. IU, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora", 1927.



Vintila Paraschivescu

Dupa contacte cu Junimea literara si Convorbiri literare, Vintila Paraschivescu (Buc, 7 febr. 1890 6 febr. 1965) se alatura din 1914 Vietii noi, la care colaboreaza pina la disparitia revistei. A lasat un volum de versuri, Cascadele luminei (1921) si unul de proza. La maturitate (magistrat, avocaT), preocuparile literare sint abandonate. Alternind intre versul traditional si cel liber, Vintila Paraschivescu evoca nave, talazuri de smarald, nopti de cobalt, diafane galeuri", Pastorala lui Mozart, Frumusetea, Iubirea, parcuri sonore si bulevarde, in Imnul muncii se vede modelul Ovid Densusianu :

Se-aud sirenele,

Semnale lungi ce mor in departare

Iar cosurile cenusii

In slavi isi flutura sub soare

Stindarde lungi de fum.

In sunetul haotic de masini Sint mii de glasuri, E viata si puterea care cinta, Prin vocea-i maiestoasa de arama, Eternul imn al muncii"

Volume : Cascadele luminii, Buc, 1921; Pe vifor, nuvele si schite, Buc, 1938.

Referinte : (P(ompiliU) P(altaneA), Mercure de France, 1925, nr. 653 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane, voi. III, Evolutia poeziei lirice, Buc, Ancora", 1927; necrolog, in Steaua, XVI, 1965, nr. 3, martie.



Barbu Solacolu

Dupa un debut grabit la Flacara (1912), Barbu Solacolu (n. Buc, 5 martie 1897), colaborator la Viata noua, Versuri si proza. Facla si Rampa, isi intrunea versurile in 1920 in volumul Umbre pe drumuri. Fost coleg de liceu la Sf. Sava" cu Ion Vinea, dupa razboi publica la Contimporanul. Cu participari sporadice la viata literara pina dupa al doilea razboi mondial, Barbu Solacola realizeaza traduceri : o antologie Ronsard (1959), Ifenric VI de Shakespeare (1958), Carducci (1964) si altele. Nostalgia departarilor, misterul acvatic, voluptatea amintirii apartin conventionalului simbolist :

E trist E toamna Seara. Solitar, destram pierdut, tacut, trecuturi cind frunze vestede arar presar paminiul umed de saruturi.

Prin crengi, in umbra-n freamate de frunza, o, despletitele femei ce pling o, despletitele femei ce pling

si visul cum incearca sa sc-ascunza in ochii-mi desfrunziti ca si un cring"

(E trist E toamna)

Tentatiile clasiciste, parnasiene, sint insa clare nu numai in sonete, unele remarcabile. Poetul facu studii filozofice si de stiinte economice, obtinind doctoratul in cea de a doua specialitate, la Berlin, cu Werner Sombart, Heinrich Herkner si Aloi s Riehl.

VOLUME : Umbre pe drumuri, Buc, 1920; Umbre pe drumuri, cu o prefata de Serban Cioculescu, Buc, E.P.L., 1968.

REFERINTE : G. Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini, Buc, F.P.L.A., 1941 ; Poeti de la Viata noua", Buc, E.P.L., 1963.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.