Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




UN STUDIU DESPRE PROLETCULTISM despre Sinteze literare



Despre perioada proletcultista de la noi se va scrie, fara indoiala, mult si cu folos, pe sectiuni sau pe ansamblul fenomenului, clarificandu-se lucrurile. Deocamdata, au aparut trei carti, cam haotice si lipsite de busola, ale d-nei Ana Salajan si, recent, studiul inedit al lui Marin Nitescu. Studiul acesta, elaborat in 1979 si depus imediat, autorul a tot sperat sa-i fie publicat la Editura Cartea Romaneasca". A fost o speranta Tara acoperire a autorului care, are dreptate dl Mircea Zaciu intr-o scrisoare catre M. Nitescu, datorita tonului fara acoperire strategica a studiului n-avea nici o sansa sa treaca prin furcile cenzurii. Dl Mircea Zaciu il asigura pe autor ca de ar fi trait Marin Preda si continua sa se afle in fruntea editurii isi lua raspunderea publicarii. Nu cred ca prestigiul lui Preda ar fi invins cenzura. Autorul, lolusi. n-a dezarmat si, prin memorii catre presedintele Uniunii Scriitorilor si Nicolae Ceausescu, staruia sa-i fie publicata cartea. N-a izbutit. Cartea apare postum (autorul, pensionat in 1989, moare in aprilie 1989), de-abia in 1995, prin grija devotata a d-lui Mihai Ciurdariu, adaugindu-i si alt studiu postum, de mare relevanta si curaj, Dialectica puterii (as adauga titlului ultim precizarea, in lumea comunista). M. Nitescu n-a fost un critic proeminent, o voce critica stiuta si ascultata. Volumele sale, nici unul de elaboratie, sunt culegeri de articole, cele mai multe aparute in Viata Romaneasca", unde a fost redactor pana la pensionare. Acest statut de care n-a putut trece i-a creat o anormala stare de complexat, secretand uri si idiosincrazii neimpacate. Faptul se vede, imediat si de la o posta, cand ii citesti acest studiu postum, singura sa lucrare de sinteza. (Si tocmai pe aceasta n-a apucat s-o vada publicata.) isi detesta efectiv colegii de breasla mai bine cotati, sefii de la Viata Romaneasca" (d-nii Ioanichie Oltcanu si Cornel RcgmaN). colegi de redactie (Vladimir Colin, Florenta AlbU) si nutrea o irepresibila dorinta de a plati polite. Departe de mine gandul ca M. Nitescu si-a scris studiul in acest scop. Dar ca l-a folosit pentru a plati polite - se va vedea - e incontestabil. Aceasta, din pacate, i-a obturat obiectivitatea, conferind studiului o subliniata subiectivitate partinitoare, cariindu-i substanta. Pentru ca un astfel de studiu daca nu e scris rcce-profcsional, cu mult calm stiintific si detasare, ci emotional-rcsentimcntar esueaza in vendetta si isi diminueaza fatal din statutul necesar de exegeza obiectiva.



Regretatul autor a depus mare efort documentar, citind publicatiile perioadei august 1944-1965, de unde si-a cules materialul nutritiv pentru elaborarea acestui studiu. Oricate carente ar avea (si arc!

   ), c, negresit, o contributie importanta care va fi mereu citita si citata. Izbuteste, fara indoiala, sa reconstituie fizionomia perioadei proletcultismului la noi, cu toate ale ei particularitati si imprumuturi din modelul sovietic. Motivele obsesive ale perioadei, interdictiile si principiile forta sunt bine puse in pagina, recompunand un tablou care a fost terifiant. Dupa parerea mea, perioada proletcultista nu incepe, cum propune autorul, din chiar august 1944 ci, de fapt, de la inceputul anului 1948. Perioada, scurta dar foarte involburata, dintre 23 august 1944-decembrie 1947, a fost una in care dezbaterea de idei a mai fost posibila cu adevarat, in care predictiile P.C.R. erau contrazise de presa independenta sau a partidelor istorice, in care s-a polemizat mult injurai, de pilda, a crizei culturii si a altor teme de interes absorbant. Legea hartiei e, totusi, de-abia din 1946, cand P.C.R. foloseste aceasta parghie pentru a-si adjudeca hartia, juguland, dimpotriva, presa independenta si de opozitie (inclusiv cea literara) care era nevoita sa-si diminueze tirajele, sa-si spatieze aparitia, sa o suspende, iar alte publicatii - noi - nu puteau aparea. Dar dezbatere de idei a fost si e nepotrivit sa asezam acesti peste trei ani sub zodia totala a proletcultismului. Apoi, tot in spatiul acestei perioade, e inexacta afirmatia autorului ca invitarea imperioasa la epurari (in presa, administratia publica, S.S.R., invatamant. AcademiC) a fost exclusiv opera P.C.R. A fost o masura reclamata si de fortele politice democratice (P.N.T., P.N.L., P.S.D.) care. toate, la unison, cereau epurarea colaborationistilor cu vechiul regim antonescian sau legionar. E vadit ca autorul n-a citit ziarele Dreptatea". Liberalul", Libertatea" si altele independente pentru a se fi convins de aceasta. Epurarea lui Ion Barbu din S.S.R., de pilda, a fost ceruta lotusi, in octombrie-decembrie 1944, de ziarul Dreptatea" al P.N.T. (Am publicat, relativ de curand, doua scrisori inedite ale lui Ion Barbu in aceasta chestiune si articolul fulminant din 6 decembrie 1944, aparut in Dreptatea", care cerea epurarea lui Ion Barbu din S.S.R.) De altfel, ma pregatesc sa scriu o carte despre aceasta perioada (august 1944-decembrie 1947) si ii cunosc bine fizionomia. Autorul a studiat bine presa literara si politica a perioadei 1948-1964. Din pacate, isi bizuic studiul exclusiv pe acest material cules din presa. indraznesc a crede ca e, totusi, insuficient. Ca un cercetator cu stagiu al curentelor de idei, socot ca e necesar, pentru intregirea tabloului, sa se apeleze, numaidecat, la documente de arhiva. Intereseaza aici nu numai fata exterioara a lucrurilor (articole de presa, proza, poezie, dramaturgie, critica literara), ci si mecanismul interior al adoptarii unor decizii din partea P.C.R. Numai studierea stenogramelor unor sedinte ale Biroului Politic al CC. al P.C.R. (P.M.R.), ale Sectiei de propaganda, ale celei de Stiinta si Cultura, ale consfatuirilor pe diverse teme literare pot poate clarifica lucrurile, identificand decizii de sus. Studiul aprofundat al acestei perioade sub raport literar se poate face numai dupa deschiderea arhivelor si accesul liber la aceste dosare (inclusiv la cele ale SecuritatiI). Pana atunci, plutim la suprafata, neizbutind sa descifram mecanismele secrete de interior care declansau diferite actiuni. Nu spun ca acest strat de suprafata e irelevant, ci numai ca e insuficient si nu poate lamuri tot procesul cu ale sale dedesupturi hotaratoare. intr-un loc autorul scrie sententios: Daca toti scriitorii de valoare ar fi preferat sa taca decat sa accepte si chiar sa laude conditia degradanta a cenzurii si autocenzurii, demnitatea de scriitor ar fi fost salvata". Cred ca n-are dreptate. Daca toti (inclusiv Calinescu, Vianu, Sadoveanu, Ralca, apoi ArghczI) ar fi tacut, atunci cultura romana si-ar fi suspendat existenta, in dauna ei si cu consecinte catastrofale. Asa, cu pretul compromisurilor acestor mari valori, mai mari la unii, mai mici la altii - cultura si literatura romana a continuat sa vietuiasca. Ce ar fi devenit generatia mea. azi sexagenara, de n-ar fi avut parte de astfel de directori de constiinta, ca Vianu, Calinescu. Ralca? Ar fi fost. cu siguranta altfel (in raU) sau n-ar fi fost deloc. incat, asa privind lucrurile, compromisurile acestor mari valori au fost si jertfe reale pentru a se salva ceea ce se mai putea salva. Acea injuriata de autor Cronica a optimistului" a lui Calinescu (in Contemporanul") a fost. de fapt. oaza de lumina a generatiei mele. O citeam cu infinita delectare, dandu-nc pilda despre tipul scriiturii artiste in publicistica. N-am inteles de ce ignora autorul Cronica de familie a lui Petru Dumitriu din cartile mari, cu adevarat estetice, ale perioadei. Dupa cum n-am inteles de ce crede autorul ca in aceasta perioada opera clasicilor literaturii romane a fost total pusa la index. Nu-i adevarat. Primele editii critice din opera unor clasici ai literaturii romane au aparut in 1957 (Gr. Alexandrescu si Miron CostiN). iar editia I. L. Caragiale se inaugureaza in 1959. Si ele au fost impecabile filologic si, cel putin acestea trei. cu textul integral. Apoi a fost inaugurata colectia Scriitori Romani", tot la E.S.P.L.A. si E.P.L. Si ea a avut parte de aparitii respectabile. in conditiile dramatice de atunci, o echipa de carturari vrednici si-a facut, infruntand potrivnicia, datoria cat si cum se putea. De ce sa le fie anulat efortul real?



In sfarsit, hazardata si partizanala cu totul e distribuirea rolurilor in aceasta epoca a proletcultismului. Si in textul studiului si, mai ales, in sectiunea Profiluri de epoca" (portrete comentatE) lipsesc figuri de frunte ale proletcultismului (Traian Selmaru, Nestor Ignat, Sorin si A. Toma, Dan Desliu, Eugen Frunza, Victor Tulbure etc, etc.) si ii aflam, adesea cu stupoare, pe Al. Piru, Cornel Regman si, oricat pare de necrezut, Eugen Simion, Nicolae Manolescu si Gabriel Dimisianu. E, aici, o grava rasturnare de planuri, nu atat o confuzie, cat rastalmacirea, prin abuz, a lucrurilor si o razbunatoare platire de polite Se spune ca N. Manolescu. de pilda, va deveni unul dintre cei mai activi si mai A«promitatoriA» critici in spiritul realismului socialist si al dogmatismului proletcultist, in paginile A«ContemporanuluiA». Si asta pentru cateva cronichete. la debut, in 1962, adica atunci cand tanarul Nicolae Manolescu avea 23 de ani. Iar despre dl Eugen Simion se spune ca daca ar fi debutat in anii de expansiune a dogmatismului proletcultist, el ar fi scris la fel ca C. Regman sau D. Micu". Ce sens au aceste procese de intentie, cand se stie ca nici dl Nicolae Manolescu, nici dl Eugen Simion. nici dl Gabriel Dimisianu nu au practicat proletcultismul si nu l-au afirmat. Dimpotriva. Sau ce sens are citarea, la bibliografie, drept poeti realist-socialisti pe dl Petre Stoica, d-na Florenta Albu si d-na Ana Blandiana, aceasta din urma pentru doua poezii scrise la 17 ani, mereu citate, in anii optzeci, de revista Saptamana". Sa procedezi aidoma Saptamanii", iata o prea trista indeletnicire. Asta in timp ce A. Toma, Dan Desliu, Eugen Frunza si Victor Tulbure lipsesc cu totul din capitolele studiului. Noroc ca aceasta carte se incheie cu eseul politologic, scris in 1975, Dialectica puterii, remarcabil in toate ale sale alcatuiri.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.