Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Reviste satirice din secolul al XIX-lea despre Sinteze literare



"Nicbipercea" (1859-1864)



La scurt timp dupa Unire, in februarie 1859, aparu mai intii revista satirica "Tintarul", ai carei redactori, trecuti pe frontispiciu, erau C. A. Rosetti si N. T. Qrasanu, primul scmnind in paginile publicatiei Constantin Trandafi-rescu, iar al doilea N. T. Cetatenescu. lin iunie 1859 N. T. Orasanu fonda insa, singur de data aceasta, o alta revista satirica - "Spiridus" -, care nu dura decit pina iulie 1859. "Tintarul", redactat numai de C. A. Rosetti, isi inceta aparitia la 25 august 1859.

/indeosebi "Spiridusul" se pronunta in favoarea reformelor preconizate de Cuza, satirizind eforturile boierimii de a le impiedica. in ace9t sens pot fi amintite versurile Lamen-tatiune la ziua de 24 ianuarie, semnate, semnificativ, Cio-coianu, si articolul Monastirile inchinate, in care se scria, cu ironic : "Cite milostenii nu se impart de cuviosii egumeni in fiecare an, pentru sufletul raposatilor ctitori ? cite camasuri de matasuri si cite bratelete de aur nu port chiar astazi o suma din damele cele mai frumoase si mai cochete d-aici ? Fiecare din smeritii parinti, nu tin oare, cu toate cele trebuincioase, cite trei-patru fete sarmane, de care lumea invatata rau, scorneste alte znoave ?"

incetindu-si aparitia, la 14 iulie 1859, "Spiridus" fu continuat, in mod declarat, de la 23 iulie, de "Nichipercea". Noua publicatie aparu, cu intermitente, pina in 1864, si uneori sub alte titluri, ca "Ochiul dracului", "Artagul dracului", "Codita dracului" si altele.

"Nichipercea" sustinea actiunile innoitoare din timpul Unirii :

Sa maturam, Sa scuturam. Si murdarii Si tilharii, Gunoi ti pral, Boier si graf, Si din palate Si de prin sate.

Atitudinea antiboiereasca si anticiocoiasca a publicatiei se manifesta deschis :



E de ris bietul boier Cind spercaza c-o sa vie Iarasi timpul cel de ieri S-aiba populu-n sclavie.

Demagogia patriotarda si democratismul de parada erau dezvaluite fara menajamente : "Ciocoiul ce face astazi patriotism si libertate, face ca magarul imbracat in piele de leu, dar care, crapind pielea si iesindu-i o ureche afara, a ajuns de risul copiilor".

"Nichipercea" fu continuat, scurt timp, de "Cicala" si "Sarsaila", apoi de "Ghimpele".



"Sarsaila" (1866, 1871)



Dupa o aparitie de citeva luni, la inceputul anului 1866, revista satirica "Sarsaila" isi inceteaza existenta, continuata fiind de "Ghimpele". in 1871 insa, paralel cu "Ghimpele", apare din nou, iarasi pentru citeva luni, sub o noua redactie. La reaparitie, "Sarsaila" are un pronuntat caracter antimonarhic, atacindu-1 deschis pe Carol I si pe favoritii acestuia. in articolul-program al noii serii, amintind imprejurarile in care aparuse cu cinci ani in urma, se spunea : "Acum cinci ani, dupa ce toti in toate partile alergara sa gaseasca un cap pentru noi romanii, de chiu de vai aleseram pina culeseram pe ast Voda de azi, care nu mai stim citi ani implineste, ori citi mai are de-mplinit pina i-a iesi maseaua de minte". Trezit dintr-un somn lung, de cinci ani, "Sarsaila" constata ca in aceasta perioada, sub domnia lui Carol I, lucrurile s-au inrautatit si mai mult: "Maria sa s-a-nsurat, si pe Constitutiune a dat-o afara din palat in tara saracie si coruptiune, pavage proaste si abuzuri pre-tutindenea, iar starea sociala mai rea decit pe vremea mea".

Versurile, articolele, ca si micile bucati in ppoza publicate in "Sarsaila" satirizau moravurile corupte ale protipendadei, viciile si anomaliile sociale, obiectivul principal al atacurilor constituindu-1 insa monarhia. Paginile publicatiei sint presarate cu astfel de ironii fatise la adresa falsei straluciri a lui Carol I : "De ce atitea tunuri, fratioare, in ziua de 8 aprilie ? inteleg cele 101 de dimineata, dar alea de pe la prinz si pina seara ?

- in lipsa de entuziasm din partea romanilor, fac chef tunurile in zilele M. Sale !

   "

Aceeasi atitudine antimonarhica este evidenta in aproape toate poeziile publicate aici. Citam, de pilda, din poezia Hai sa zicem :

J lai sa zicem sase !

    Sase fiere grase, Sase draci sinistri Ce se zic ministri

Cu guri de ciocoi

Sug singe din noi.

Hai sa zicem sapte !

    Sapte negre fapte Ne-au adus plocon Cel naltat la tron

De cind a venit

De ne-a izmenit

Ultima pagina a publicatiei era alcatuita din ingenioase caricaturi care satirizau mai ales coruptia si patimile asa-zisei "lumi inalte".



"Ghimpele" (1866-1879)



Printre revistele satirice din a doua jumatate a veacului al XlX-lea, "Ghimpele" a avut una din cele mai lungi existente, 1866-1879. lin primii ani de aparitie, publicatia, orientindu-se dupa politica liberala, manifesta ostilitate fata de Cuza, Bolliac si Bolintineanu. Ulterior diminueaza atacurile impotriva acestora, iar la moartea lui Alexnadru Ioan Cuza insereaza articole de cald si simtit elogiu.

Cu toate aceste sinuozitati de orientale, "Ghimpele" a manifestat continuu, inca de la primele numere, o fatisa atitudine antiboiereasca si anticiocoiasca, satirizind politicianismul venal, corupt, patriotismul de parada, demagogia parlamentara, abuzurile si practicile meschine ale claselor po-sedante. La putin timp dupa aparitie, publicatia isi amplifica atitudinea critica fata de rinduielile social-eeon ornice si politice din acea vreme, transformindu-se intr-o adevarata tribuna antimonarhica.

Materialul satiric publicat de "Ghimpele" era variat. O frecventa deasa aveau glumele si calambururile redactate succint, a caror poanta satirica era usor sesizabila. Iata, spre exemplu, citeva din acestea : "Se zice ca intr-un consiliu tinut de cei mai gogonati financiari ai patriei, singurul mijloc ce 1-a gasit ca sa imbogateasca statul, a fost ca sa saraceasca pe toata lumea". Sau : "La o masa politica, unde spuma spiritul si elocinta in citeva cupe, un deputat intreba pe colegul sau de ce tot cere cuvintul, cind stie bine ca nu are cuvint ? - Sunt in dreptul meu, raspunse neobositul orator Tara nu m-a trimis aici ca sa tac ; trebuie, in numele colegiului meu, sa cer aceea ce nu am nici eu, nici acei cari m-au ales !

   "



Lasati dinastia in pace, Mortaciune a trait, Orice-ati zice, orice-ati face Mortaciunea-i pe slirtit.

in "Ghimpele", al carui proprietar era T. I. Stoenescu, se semna, in mod frecvent, cu pseudonime greu de identificat : Ioga, Eu, Hai-hui, Tipeliga, Grivei etc. Totusi, din cind in cind, apar si semnaturile unor publicisti cunoscuti in vremea respectiva, ca I. C. Fundescu, Al. Deparateanu, G. Tautu si altii.

Doi dintre colaboratorii "Ghimpelui" trebuie insa amintiti in mod deosebit. Este vorba, mai intii, de cunoscutul folclorist G. Dem. Teodorescu si, apoi, de I. L. Caragiale.

Colaborarea lui G. Dem. Teodorescu, sub pseudonimul Ghedem, a inceput in numarul din 17 mai 1870, cu pamfletul Animale poiitice-Maimuta, pamflet care se inscria in linia atacurilor antimonarhice ale revistei. La scurt timp dupa aceasta data, G. Dem. Teodorescu incepe sa colaboreze intens, publicind articole si poezii in fiecare numar, ulterior ajungind sa redacteze singur numere intregi. Viitorul folclorist ataca deschis pe Carol I, dezvaluind mizeria poporului, a maselor taranesti :

Azi, la om in batatura Domnul girbaci se incura

Pe spinare de roman, Si cureaua isi infringe Pina da de rosiu singe

Cu o pofta de pagin.

Perceptorii si zapcii Ca lepra, ca zavergii,

Pe taran se napadesc ; Fura, prada, impileaza Si bat groaznic de svinteaza

Locul unde nemeresc.

Colaborarea lui G. Dem. Teodorescu la "Ghimpele" a durat pina in anul 1874.



I. L. Caragiale si-a inceput colaborarea la "Ghimpele" in numarul din 16 decembrie 1873, in care publica povestea satirica in versuri Sarla si ciobanii, semnind cu initialele I.L.C. Ulterior, incepind cu numarul din 26 mai 1874, publica "cronica literara", "cronica fantastica", "cronica sentimentala" etc, semnind Car. si Palicar. La "Ghimpele", I. L. Caragiale a publicat pina in 1875.



"Asmodeu" (1871-1874)



"Asmodeu" se subintitula "revista saptaminala, politica, literara, comerciala, industriala", dar era, in fond, o publicatie satirica, dupa cum precizeaza si in "Profesiunea de credinta" din primul numar, aparut la 14 martie 1871 : "Avind speranta sa infiintam un jurnal umoristic stabil, ne-am pus toate silintele a grupa in jurul acestuia mai multe pene cari s-au distins in acest genere Ne vom ocupa tot asa de riguros de societate ca si de politica, ambele fiind strins legate. Daca nu sunt caractere si moralitate in societate, nu sunt nici in politica".

De la inceput, "Asmodeu" isi afirma deschis atitudinea antimonarhica, exprimind aversiunea maselor populare fata de Carol I si indemnind chiar la inlaturarea acestuia :

Unde ride, altul plinge

Si mereu miinile-si fringe.

Unul e un Domnitor,

Celalalt bietul popor.

Daca ride, e ca-i vine, imbuibat de prea mult bine. Vrei sa rizi si tu popor ? la-ti dreptul de Domnitor !

   

Critica monarhiei a constituit principalul obiectiv al revistei. Ironiile incisive, persiflarile batjocoritoare nu vizaunumai pe monarh, ci si pe cei care il adulau si-1 slujeau cu servilism. in articolul De unde flori ?, de pilda, comentin-du-se stirea aparuta in "Monitorul oficial" ca regelui i s-a facut o primire "splendida" la Ploiesti, se scria : "Ca ferestrele erau decorate cu covoare frumoase, aceasta iarasi se poate, caci primavara impuiaza moliile si fiece casa care are mobile de Imuri, covoare, chilimuri, velinte etc. le intinde pe ferestre ca sa le bata vintul.



Dar ca se aruncau buchete de flori de pe ferestre, aceasta nu o intelegem si iata de ce : in Ploiesti nu este dccit o singura gradina cu florarie, din care se poate lace buchete, gradina d-lui Iiie Trasnea. D-sa insa stim ca a stat vara trecuta mai multe luni de zile la puscarie pentru alegerile din mai, anul trecut, si pentru 8 august. in acest spatiu de timp i s-au vestejit in gradina nu numai toate florile, dar si toata iarba ce ar fi putut procura astazi pentru I.I.L.L.

De unde prin urmare atitea flori ? Ne veti raspunde, poate, ca rnai sunt si gradinile de suL) patronagiul starostei de gradinari, Guta Antonescu.

Asa este. Dar acestea sunt legume, si daca din ele s-au cules buchetele ce se aruncau cu profusiune, atunci nu mai avem nimic de obiectat".

Si in "Asmodeu", ca si in alte publicatii satirice din acea epoca, articolele si versurile erau semnate cu pseudonime nastrusnice. Se publicau insa reproduceri, ca, de pilda, fabula Elefantul de Grigore Alexandrescu, satirele populare publicate de At. M. Marienescu in "Familia" si altele.



"Claponul" (1877)



De formatul unui carnet de buzunar, "Claponul" aparu doar in 6 numere, in 1877, avind, pe coperta, urmatoarele subtitluri : "Foita hazlie si populara. Apare cind iese de sub tipar. Tirajul se face in 33333 exemplare. Deviza este : ieftin si bun !

   " Iar in articolul-program din primul numar, se spunea : "Acest organ rococo s-a hotarit sa apara meteoric in brosuri de 32 de fete, in cari un comitet de redactie (patruzeci fara unu de colaboratorI) vor insira productii variate, prea nostime si caraghioase" Cei "patruzeci fara unu" de colaboratori erau insa unul singur : I. I.. Caragialc, care redacta in intregime publicatia respectiva.

Paginile "Claponului" pot fi considerate un exercitiu preliminar pentru autorul de mai lirziu al Momentelor. La rubrica "Gogosi" erau inserate astfel de comentarii care deszva-luiau ridicolul unor practici ale institutiilor oficiale : "Ce trebuie sa fie masurile ne-urgente ale Politiei !

    O circulara catre ipistatii unei mahalale : Acum douazeci de zile si mai bine, femeia Stanca Vaduva nc-a reclamat ca i s-a furat din curte, peste noapte, o fringhic de rufe si o donita. Va comunic ca sa luati masuri urgente intru cautarea delicventului". Parodierea, cu finalitate critica, a stilului din publicatiile, circularile si proccsele-vcrbale oficiale, agramat si incoerent, o intreprindea la rubrica "Prospatura", in care, printre altele, ironiza stilul si sintaxa "Monitorului oficial" : "iin ziua de 22 corent, pe scara, intre orele 10 si 11 antemeridiane, locuitorul Ion Ciupitul din comuna Facalet, plaiul Podgoriei, judetul Ialomita, care dormea pe prispa casei, fiind retinut in padure cu cercuri de bute, o furtuna care venea din sus despre miaza-zi cu nor gros, ramiind trasnit, pe loc, arzin-du-i si un patul plin cu porumb, in care nu se afla deloc bucate, fiind gol." Iar intr-un pretins "articol de fond", intitulat Situatiunea Europei, redactorul "Claponului" viza in mod direct superficialitatea si tonul sforaitor al presei din acea vreme : "Saptamina aceasta in Europa a fost ca toate saptaminilc de sapte zile numai. in aceste sapte zile s-au petrecut foarte multe si marunte, - dar numai doua singure evenimente de adevarat calibru european s-au aratat pe orizontul politic, spre a face caracteristica saptaminii : aparitia Claponului in Bucuresti si declararea neutralitatii Spaniei in chestia Orientului".

La virsta de 25 de ani, din momentul redactarii "Claponului", I. L. Caragiale prefera si glumele cu mai putina substanta umoristica, cum e aceasta : "Din cauza intreruperii cailor, neprimind de trei zile posta din Urlati, nu putem da nimic nou despre mersul resbelului din Asia Mica".

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.