Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Junimea si junimismul - modele axiologice in dezvoltarea literaturii despre Sinteze literare



Influenta A«JunimiiA» pentru literatura si cultura romaneasca a fost imensa. Legitimitatea esteticului, descurajarea mediocritatilor, cultivarea literaturii populare, impunerea realismului ca formula estetica necesara, omagiul limpiditatii clasice si al visarii romantice se datoreste in buna masura, Junimii si junimismului." (Zigu Ornea, JunimeA)

Societatea a carei activitate avea sa directioneze decisiv intreaga cultura romaneasca isi are izvorul in cenaclul iesean (octombrie 1863) numit initial ULPIA sau ULPIA TRAIANA, ai carei membri (tineri scoliti la universitatile germanE) se intruneau saptamanal in casele lui Titu Maiorescu, Vasile Pogor ori Iacob Negruzzi din Iasi. initiatorii acestei societati au fost: Petre Carp, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, Vasile Pogor, The.0dor Rosetti, cel care a dat si numele fara pretentii - A«JunimeaA»".

Desi- nu au avut un statut organizatoric, ci numai o deviza ENTRE QUI VEUT, TE QUI PEUT!

    ", societatea a fost conceputa in vederea desfasurarii unor activitati lierar-stiintifice care, in timp, s-au concretizat in: prelectiuni poporale", intalniri saptamanale, editarea de reviste si ziare, colaborarea la alte periodice ale vremii, infiintarea unor tipografii si a unor institute de invatamant. Prioritatea activitatii junimistilor a constituit-o insa totdeauna literatura.

Conceptia estetica a junimistilor si intreaga lor atitudine filosofica s-au subordonat culturii nationale, continuandu-i astfel pe pasoptisti. in general, junimistii s-au situat pe pozitiile evolutionismului englez, carora le-au adaugat criticismul kantian si elemente din filosofia lui Schopenhauer.

Ideile junimismului s-au concretizat in lupta impotriva formelor fara fond, in sustinerea autonomiei esteticului fata in fata cu eticul, politicul si etnicul (celebra teza a artei pentru arta", opusa tezei artei cu tendinta", promovata de C. Dobrogeanu-Gherea in revista ContemporanuL), promovarea unei mentalitati specifice, caracterizata de T. Vianu drept spirit filosofic specific (gustul speculatiei teoretice", cultul gandirii abstracte", pretuirea ideilor generale"); spiritul oratoric concretizat in formula critica si polemica a dizertatiei; gustul clasic si academic (increderea in modele si canoanE); ironia sau zeflemeaua" ; spiritul critic disociativ manifestat in respectul adevarului.



La inceputuri, problemele mari ale A«JunimiiA» au fost cele legate de critica culturala -probleme de limba, ortografie, poezie populara -, de raspandire a literaturii universale prin traduceri. Simultan, junimistii s-au angajat si intr-o critica de indrumare a creatiei artistice, cu scopul clar de a forma o literatura de valoare europeana, o critica si o estetica romaneasca eficiente. in domeniul limbii, au militat pentru introducerea alfabetului latin, pentru aplicarea principiului fonetic in scriere si imbogatirea limbii cu neologisme numai in masura in care se impune cu necesitate prezenta unui termen pentru a denumi o realitate noua. Se ridica impotriva exagerarilor puristilor", care doreau scoaterea din limba a tuturor cuvintelor nelatine.

Etapele evolutiei Societatii Junimea" : in perioada 1863-1874, sediul societatii este la Iasi. Acum se elaboreaza principiile junimiste si se desfasoara actiuni cu caracter polemic in probleme referitoare la limba, literatura, cultura. Se practica o critica negatoare, de descurajare a mediocritatilor", din dorinta de a se forma un teren cultural propriu dezvoltarii unei literaturi originale; intre 1874 si 1885, societatea functioneaza concomitent la Iasi si la Bucuresti. Este o etapa de consolidare a directiei noi" ; acum se practica o critica de sustinere, de incurajare si promovare ale scriitorilor tineri si talentati, ridicati din randul celor care frecventau Junimea", dar si din alte zone ale literaturii; a treia etapa inregistreaza un nivel valoric mai scazut, fiind situata intre 1885 si 1895, cand sediul si activitatea societatii se desfasoara numai la Bucuresti, iar actiunile au doar caracter universitar si politic.

Organul de presa al Junimii" a fost revista Convorbiri literare (nume dat de Iacob Negruzzi, redactor-sef pana in 1893). Prin format, sobrietatea si eleganta stilului articolelor de doctrina, prin gust si exigenta, revista ieseana continua traditia celor care au precedat-o: Romania literara (1853, V. AlecsandrI), Dacia literara (1840, M. KogalniceanU), Revista romana (1861, OdobescU), Familia (1865, losif VulcaN).

Ca orice revista de cultura, Convorbiri literare s-a dorit un ferment intelectual, iar profilul i-a fost determinat de cativa factori capabili s-o individualizeze: simtul contemporaneitatii ; receptarea activa si impartiala a traditiei nationale; talentul si prestigiul colaboratorilor; afirmarea unei constiinte critice; curajul punctelor de vedere proprii, exprimate in numele unui ideal artistic bine clarificat si al unei statornice simpatii pentru tot ce reprezinta valoarea autentica (promovarea ideiloR).

Referindu-se la principiile fundamentale ale revistei Convorbiri literare, A.D. Xenopol, in O privire retrospectiva asupra Convorbirilor literare (voi. I, Presa libera) selecta trei dintre acestea:





1. Raspandirea spiritului de critica adevarata.

2. incurajarea progresului literaturii nationale si combaterea sarlatanismului literar imbracat sub masca unui fals patriotism.

3. Sustinerea neatarnarii intelectuale a poporului nostru si deci combaterea imitatiunii de la straini."



Programul revistei, intitulat Cuvant inainte si intocmit de Titu Maiorescu, dar publicat in primul ei numar sub semnatura lui I. Negruzzi, precizeaza noua orientare: Scopul revistei este de a reproduce si a raspandi tot ce intra in cercul ocupatiunilor literare si stiintifice, de a supune unei critici serioase operele ce apar in orice ramura a stiintei, de a da seama despre activitatea si procedurile societatilor literare, in special a celei din Iasi, si de a servi ca punct de intalnire si infratire pentru autorii nationali".

Sumarele numerelor ulterioare au confirmat aceasta orientare, ceea ce demonstreaza ca revista raspundea nevoilor culturale ale epocii, fara sa piarda din vedere, nici chiar in polemici, problemele mari ale spiritualitatii nationale, directionarea acesteia spre forme inalte in manifestare.

Convinsi ca de la sine nu se schimba nimic", junimistii s-au angajat in lupta pentru adevar si valoare autentica. Ca urmare, usoara sau nu, critica a fost si va ramane o practica necesara in viata unui popor, caci intelegerea raului este o parte a indreptarii". Asadar, daca la Dacia literara critica era incidenta, la Convorbiri literare ea devine un deziderat. Ca urmare, revista executa nemilos formele goale" si pana in 1873 afiseaza o critica cu efecte pozitive adanci in literatura si cultura romana.

Critica constructiva practicata a facut din Convorbiri literare o revista polemica (articole teoretice, articole-sarja menite sa inlature mediocritatile, articole elogioase referitoare la folclor si adevaratele talentE).

Prestigiul revistei rezida in programul sau complex si in colaboratorii pe care i-a avut in timp: scriitori (Eminescu, Creanga, Caragiale, Alecsandri, GogA), istorici (V. Parvan, A.D. Xenopol, N. IorgA), filologi (S. Puscariu, I. Bianu, G. Dem. TeodorescU), filosofi (V. Conta, P.P. Negulescu, C. Radulescu-Motru, I. Petrovici, L. BlagA), critici literari (Titu Maiorescu, Mihail Dragomirescu, Eugen Lovinescu, Dumitru CaracosteA). Acesti colaboratori au dat si au impus prestanta si eternitate revistei iesene. Publicati, ei au fost onorati si diacronic au onorat revista prin colaborarile lor.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.