Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




POEZIA IDEALULI NATIONAL SOCIAL despre Sinteze literare



Octavian Goga



Precursorii in linie barbateasca fusesera ,,de peste doua sute de ani" pastori, nu in Rasinari, ci pe Tirnave, la Cra-ciunelul de Sus, cu podgorii renumite. Studiile la liceul maghiar din Sibiu, cu multi colegi romani, ultima clasa la liceul romanesc din Brasov (dupa un conflict cu profesorul de istorie Tompa ArpaD), anii de universitate la Facultatea de filozofie si litere din Budapesta, care-i confera in 1904 un absoluto-rium", contactul ulterior cu atmosfera universitara de la Berlin, nu estompeaza interesul pentru problemele satului transilvanean. Sub pronumele Octavian, liceanul de la Sibiu publica in* 1898 primele versuri in Revista ilustrata de la Reteag a folcloristului Ion Pop-Reteganul, fiind acceptat imediat la Familia din Oradea, la Tribuna si Tribuna literara din Sibiu. in iulie 1902 aparu la Budapesta Luceafarul; o intensa colaborare determina pe poet sa renunte la identitatea voalata {Ion Codru, Nic. Otava, Othmar etc.) aparind cu numele real. Ambianta il stimuleaza, Oct. C. Taslauanu afirmind ca Goga nu ar fi perseverat, daca nu exista Luceafarul. La Viata romaneasca (unde da si traduceri din Ada NegiI) si la Tara noastra, revista proprie datind din 1907, publica fara zelul de la Luceafarul.

Tranzitia de la exercitiile minore ale debutului la limbajul profetic, solemn, se opereaza rapid, Goga, temperament dinamic, devenind porta-voce al celor din tara fara steag si spada". Tribun, poetul Oltului atrage atentia, luindu-si in serios rolul de artist angajat. El e un Silvio Pellico si un Beranger, cu idei precise. Am fost toata vremea un revoltat social pentru nedreptatile care loveau poporul (declara intr-o scrisoare catre G. Bogdan-Duica, publicata postuM). Din literatura ungureasca pe care o cunosc in intregime, trei oameni m-au oprit in loc : Petofi, cu strigatul lui dupa libertate, Ma-dach, invaluit in tenebre, si Mikszath, evocatorul mester al vietii de la tara. Din toti trei am facut multe traduceri risipite in toate partile"(Tnbuna, 1957, nr. 6). La un moment dat, saluta ideile progresului" contemporan, elogiind (in Taranul in literatura noastra poetica) arta care tine pas cu dorintele multimii in lupta pentru dezrobirea proletarilor de sub catusele capitalismului" :





In locul apoteozei razboiului, ni se da apoteoza muncii. Artistii se inspira din constiinta sociala, din sufletul celor multi. Romancierul isi inlocuieste eroii, in locul castelanului aseaza ca o problema a cercetarilor sale pe functionarul ostenit in munca lui de birou; poetul, in locul poeziei minilor albe, ocroteste pe strune durerea fetei care tuseste in fumul de fabrica; pictorul infatiseaza munca. Monumentalitatea unui Michelangelo in sculptura nu mai gaseste continuatori, si un Rodin, un Meunier ne infatiseaza trupul muncitorilor de fabrici. Conceptia aristocratica a artei a fost sacrificata. In literatura un GerHauptmann, Ada Negri, Zola, Gorki sint toti purtatorii acelorasi idei (). Lozincele culturii universale isi fac drum, trezesc dureri adormite, cheama la viata ginduri noi si creeaza intre luptatorii omenirii o solidaritate militanta" (Viata romaneasca, 1907, nr. 12).

Preocupati de probleme economice, taranii lui Slavici si Rebreanu, mai tirziu ai lui Pavel Dan, actioneaza aproape exclusiv sub impulsul emanciparii materiale. Goga vede satul sibian de sub munti in perspectiva revendicarilor economice, dar si in cadrul problemei nationale. Intre cele doua categorii, separatia nu e posibila. Diferit de militantul Hugo, care utiliza toata lira", dind expresie tuturor sentimentelor, Goga se limiteaza programatic la coardele cu rasunet social si national. Pentru el, taranul e un chinuit al pamantului" si fiindca arta nu fuge de marile dureri ale vietii", misiunea scriitorului este sa fie un luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se transforma intr-o trimbita de alarma" (Fragmente autobiograficE).

Totul pleaca de la istorie si realitate, poetul declarimdu-se observator si inregistrator constient al tuturor evenimentelor", urmarind satul cu toate figurile lui", cu toate framin-tarile anonime, cu toate bucuriile, incepind de la botez si pina la coborirea in pamint". Din fisele de observatie rezulta, ca la Sadoveanu, convingerea ca existenta ruralilor nu se refuza complexitatii : intr-un sat de tarani uscativi si atosi (afirma un personaj din Mesterul ManolE) gasiti toata galeria marilor chinuiti si pe Hamlet si pe Polonius, si pe Ofelia, pe toti" Linga astfel de Hamleti in cioreri si Ofelii cu altite, poetul descopera mari revoltati.

Eu n-am fost taran precizeaza in mentionata scrisoare autobiografica dar am priceput pasurile satului si m-am contopit cu toate durerile lui. Taranii mi -:-au parut singurii oameni intregi la noi Mi-am zis: trebuie sa jac in versuri monografia sufleteasca o unui sat din Ardeal cu toate figurile si toata culoarea lui".

Vatra milenara, satul din Poezii e o sinteza a satului transilvanean sub dominatie straina, la confluenta secolului trecut cu secolul al douazecilea. Nu reprezentarea plastica, ci viata morala, cu impulsuri specifice, ii da substanta. Nu e satul lui Blaga, cazut in incremenire ireala, sursa de mituri ; la Goga satul apare ca succesiune concreta pe fundalul unei existente tragice. Viziunea fiind istorica si etica, generatiile contemporane tintesc, toate, spre idealul de libertate si demnitate nationala. Ochiului i se ofera autentice scene de gen. intii ambianta familiala : casa de tara, ravasul turmelor de oi infipt in grinda", copilul plecind la scoala cu sfatul matern : Si sa te porti la-nvatatura !

   " (Casa noastra). Decorul general include figuri tipice : clacasi gravi, ermetici chiar, dascali exemplari, dascalite scriind (in numele nevestelor") mesaje feciorilor dusi in slujba la-mparatul". Li se alatura cantorul", ingenios tilcuitor" din Esop, Anita crismarita, Laie Chiorul cintaret din patru strune". Fragmente de biografie colectiva din care emana jalea patimirii", aceasta coexistind cu revolta. Cite un accent erotic mai energic, in nota Cosbuc (Si-as -aprinde atuncea satul I Sa-l vad para vilvataie"), se epuizeaza brusc, peste cintece asezindu-se elegiac dorul". Sub latura erotica, Goga se roteste in zbor planat, el nefiind initial un interpret al dragostei. Pilonii si stelele satului, acestea sint. Un sat amplificat pina la dimensiunile Tranisilvaniei intregi. Goga e un poet local, in cel mai inalt si mai adinc inteles al cuvintului", observa N. Iorga si prin aceasta unul din poetii nationali, nu plecind de la teorii sau de la sentimente generale" (Samanatorul, 1905, nr. 44).

Herald si profet, insa la nivelul marii arte, era normal ca mijloacele poeziei lui sa fie ale unui rapsod cu fraza limpede, potentind prin repetitie adevaruri evidente, vazind taranul in.tr-un amestec de observatie realista si de proiectie simbolica" (E. LovinescU). Identificindu-se pina la extrema limita cu destinul celor osinditi sa plinga si sa taca", verbul cu rezonante de bronz comunica direct, narativ, drama multimilor : Sint cantaretul celor fara nume" (O raza). Ideea logica trage dupa sine, afectiv, adeziunea inimii, intr-un acord desavirsit. Jalea din magistrala confesiune patetica Noi emana polifonic din toate zarile arcului carpatin, din mii de glasuri, intr-o imensa miscare corala. Este esenta unei multitudini de constiinte ce se exprima in unitatea unui eveniment. Ca in tragedia antica, pe fundalul murmurat al Corului pare a se distinge Anti-Corul, fiecare propozitie fiind scandata, simbolic parca, de alt recitator. Element-cheie, tristetea face legatura cu mosii si parintii", pauzele dintre propozitii avind o savanta vibratie psihologica :



La noi sint codri verzi de brad Si cimpuri de matasa; La noi atitia fluturi sint Si-alita jale-n casa. Privighetori din alte tari Vin doina sa ne-asculte ; La noi sint cintece si flori Si lacrimi multe, multe

Pe bolta sus e mai aprins, La noi batrinul soare, De cind pe plaiurile noastre Nu pentru noi rasare La noi de jale povesiesc A codrilor desisuri,



Si jale duce Murasul Si duc tustrele Crisuri.

La noi, nevestele plingind

Sporesc pe fus fuiorul,

Si-mbratisindu-si jalea pliny;

Si tata si feciorul.

Sub cerul nosiru-nduiosat

E mai domoala hora,

Caci cintecele noastre pling

In ochii tuturora".



De o parte fragezimea spatiului, simbolizat in dominantele lui plastice (codri verzi de brad", cimpuri de matasa"), de alta imensa jale", caracteristica timpului in mers, istoriei. Contrastul genereaza un sentiment al absurdului, natura ne-raminind indiferenta. Se produce, ca in lirica populara, un fel de contaminare etica, insa nu de la natura catre oameni, ci invers. Neistovita suferinta se revarsa, inundind mediul, incit jale duce Murasul si duc tustrele Crisuri", fluturii sint mai sfiosi", roua trandafirilor" se converteste in lacrimi. Miracol al artei, din propozitiile de o simplitate primara emana fluidul unei melancolii extraordinare. in. transparentele viziunii lui Goga, istoria imprumuta misterul apelor adinci, in a caror oglinda iluzorie oamenii se revad dincolo, transfigurati, pe un tarim straniu. Situatia istorica schimbindu-se, capodopera subzista in latura pur estetica. Noi e o doina indimenticabila.

Dar jalea, oricit de persistenta, nu sfirseste iru dolorism si pasivitate absoluta ; doina de jale insinueaza compensator revolta. Linistea, resemnarea, sint numai o ipostaza, caci sub masca lor de infrinti se pregateste furtuna. Jalea tacutilor mucenici sta pe aproape de mihninea taranilor sadovenieni, purtatori de dureri inabusite". Asistam la un fenomen psihologic de o natura speciala : jalea si revolta se intrepatrund, intr-o unduitoare ambivalenta. indoita oprimare nationala si sociala care a fost partea romanilor transilvaneni, determina atitudinea militanta, dar militantismul poarta in el cenusa vechilor deceptii. Relatia de la jale la speranta, de la liniste la explozie corespunde psihologiei maselor. Exponent, Octavian Goga e un Vasile Lucaciu al poeziei. Sint suflet din sufletul neamului meu", spusese Cosbuc. Al vostru-i plinsul strunei mele", exclama Goga in Plugarii (publicat in Luceafarul intr-un numar consacrat pictorului N. GrigorescU).

Tot ce urmeaza e o demonstratie in imagini. Iata insiruirea lunga" a seceratorilor, in opozitie cu istapinul gliei". Sint fantome, ostenii fara nume", cazind de cruda-mpo-varare a tuturor durerilor din lume". S-a vorbit de afinitatile de ton dintre Clacasii lui Goga si poezia Vaticinio (ProfetiE) a italiencei Ada Negri. Poetul insusi isi recunoaste o inrudire" cu poezia acesteia, in care descopere o rascolire de framintari a sufletului italian, o rascolire a tuturor elementelor care reprezinta principiul de suferinta si de munca : Tempesta si Fatalita" (Fragmente autobiograficE). Tortura clacasilor, sub ucigatoare suliti" solare, e mai degraba dan-tesca :



Mosnegi slabiti, ce scris-aveau pe frunte

Zadarnicia pletelor carunte ;

Barbati sfirsiti, cu sufletele moarte,

Cu tot amarul unei vieti desarte.

Si-n lung sirag femeile trudite

Cu ochii stinsi, cu sinul supt de truda".



Miscarea gloatei urmeaza un ritm funebru, de o tristete compacta. Schitat la timpul imperfect intr-o atitudine inceputa din veacuri, tabloul (elaborat la CharlottenburG) devine procesiune dramatica. De lungi secole, bate, ca o limba de clopot, reflectia-refren :

Si se tira poporul mut de umbre, Neputincioasa ceata de-ngropare".

Linga umarul lui Goga sta efigia lui Dante. Evident, jalea fiind a mediului, ne-am insela vazind in poetul patimirii" o structura elegiaca. Goga-militantul poarta armura. Insis-lind in descriptia tragicului colectiv, scopul e redresarea etica. Ugo Foscolo, poet al Risorgimentului, chema la bravura, tri-mitind pe contemporani sa cerceteze mormintele umbrite de chiparosi ; gloriile Italiei ofereau o perpetua lectie de comportament. Tulburatorul lamento transilvan al lui Goga presupune la celalalt pol energie comprimata, gata sa erupa. Rapsodul isi compune un limbaj profetic, cind luminos, cind incarcat de lava, degajind din marea durere semnele viitorului. Tehnica potentarii prin repetitie merge la tinta, furtuna, fulgerele, viforul fiindu-i necesare ca unui Jupiter tonans. Sensul invocatiei Rugaciune, uvertura la intiiul volum, e clar



In suflet seamana-mi furtuna, Sa-l simt in matca-i cum se zbate, Cum tot amarul se revarsa Pe strunele infiorate ;

Si cum pe bolta lui aprinsa, In smalt de fulgere albastre, Incheaga-si glasul de arama : Cintarea patimirii noastre".



La orizont se ridica un fat balan", fatul ast al patimii amare", justitiar in perspectiva : infricosatul crainic, izbavitor durerilor strabune". Metafora lapidara, solul sfint" simbolizeaza o generatie ce intra in viata luptind : Cu mina Iui viteaza, indrazneata, / Zdrobi-va cartea legilor batrine". Conceput astfel, cuvintul devine izvor de apa vie", element dinamic". Am fost proroc, pe drumul din pustie, / Cind zilele mureau nemingiiate", declara Profetul in postumul Din larg.

Folclorul dirijeaza spre atitudini caracteristice. Transfigurat, Lautarul pune in miscare, precum vrajitorul din poveste, intregul cadru, Din jalea pribeaga a .strunelor tale / Mareata cintare de nunta". incep sa freamate brazii". La marginea codrului (stapine codru", crai batrin"), asteapta oameni ai faptei ; Oltul e asociat oprimatilor, confident si razbunator. incins cu lanturi" de-mparatul, iata-1 de veacuri simbolizind : Durerea unui neam ce-asteapta, / De mult o dreapta sarbatoare". Analogia continua vizionar : Ca unda ta strivita, gemen / Si noi, tovarasii tai buni, / Dar de ne-om prapadi cu totii / Tu, Oltule, sa ne razbuni !

   "



Ideea razbunarii este un fel de leit-motiv : codrul, apele vor dezlantui forte irezistibile, minia latenta va exploda. in vinzoleala codrului cuprins de furtuna : Atitea veacuri umilite / isi gem strivita razbunare" (In codrU). Ascultind patimiri" felurite : Aprinsi feciorii string praseaua / Cutitului din cingatoare" (ApostoluL).

Cind scrie la persoana intii, Goga e altul, blestemand orasul inegrit de fumuri", servitutile vietii moderne in ansamblu. Sentimentul dezradacinarii, exploatat de samanatoristi, ia proportii : De ce m-ati dus de linga voi ?" iata intrebarea-sinteza" (BatrinI). Regretul implica dorinta" de a reveni intre rurali, ca om de omenie", deziderat imposibil : Ca s-a schimbat atit de-atunci" (ReintorS). Totul e trist. Simbolizata prin gradina pustie", dezolarea musca sufletul bolnavit de doruri multe" (SinguR). Melancolia autumnala nu omite pe nimeni : Ni s-aseamana povestea, / Pui golas de ciocirlie" (ToamnA). insa dincolo de zboruri joase, primul volum include tot ce e mare in Goga. Vestitor al unei vremi ce va sa vie", poetul impresiona pe Maiorescu prin forma frumoasa in care a stiut sa exprime cuprinsul patriotic". Fapt revelator, descrierea unor figuri obisnuite din viata poporului () cistiga deodata pe linga valoarea si menirea lor normala o insemnatate, am putea zice o iluminare si stralucire extraordinara, ce nu se poate explica decit prin aprinderea luptei intru apararea patrimoniului national" (Critice, III). intr-o alta optica, C. Stere ii consacra un articol entuziast : Cintarea patimirii noastre. Rezervele, cite sint, se pierd in masa elogiilor.



Consonanta cu zbaterile sociale si nationale ii daduse lui Octavian Goga o subliniata claritate a scopului, ceea ce pentru un poet militant e decisiv. Volumele urmatoare nu mai au siguranta tonului initial, Ne cheama pamintul (1909), onorabil in ansamblu, fiind cel putin cu o treapta mai jos. Se simte repetitia, Graiul plinii reluind propozitii cunoscute : Cinstite miini, de soare arse, / Si inasprite de sudoare : / Din truda saptaminai voastre / Traieste-a lumii sarbatoare". Finalul confesiunii in munti e un ecou al incheierii vibrante din Rugaciune ; intre cintarea patimirii noastre" si cintarea cintarilor mele" apare o sensibila diferenta. Citeva pagini insa poarta marca poetului, viguros in latura protestatara. Contemporan cu monumentalul semizeu al lui Cerna, Cosasul lui Goga, cu fata supta", infiorat de truda stearpa", continua povestea mare a miinilor nerasplatite" ; sclipind, otelul alimenteaza reflectia semnificativa: Trudita, chinuita coasa,/ Vei mai cosi tu numai iarba ?" Din nou imaginea miinilor revine in biografia simbolica Un om, lauda lor (biete miini de truda") atingind coarde patetice. Moartea-eliberare declanseaza meditatia : intiia data-ncrucisate", miinile rezuma un destin : De-acum pamintul te asteapta". Nu e bocet fiziologic, ci recviem :



Cinstita .sluga credincioasa, Vor odihni a tale moaste, Doar glia neagra si manoasa Atit de bine te cunoaste inchisii ochi n-or sa mai stie, Si nu s-or tulbura de jale Cind cai straini vor paste iarba De pe movila gropii tale". impotriva domnilor" ce le-au luat pasunea", scriu carte patru juzi din patru sate, de la Muras mai la vale". Avertismentul din De mult este expresia jalei exasperate : Si, -naltate imparate, noi n-am vrea sa facem moarte !

   " Umbre vegheaza, chemind duhul razvratirilor negre". Din vilvataile lui 1907 rabufneste drama celor ce mii de ani tacura" (CaiN), remediul preconizat fiind compasiunea : Fiorul sfint al dragostei de frate" (O tara stiU). Latura depresiva se extinde, cintecele sintetizind icoane sterse", flori bolnave", groapa visurilor". Ranit de pustietatea larga si atita de saraca", Sufletul vegeteaza intr-o lume de cenusa". Ambianta citadina Din umbra zidurilor (1913) nu fortifica. Dezolat, cu pasi ratacitori", poetul e un om ce-a inceput sa moara". Soarta cintaretilor de la oras" il irita de mult ; acum spectacolul urban e Agonie :



Prin praf, prin fum, prin vorbe de ocara, Te-ai dus, sarmane suflet de la tara. Din orice colt mi te pindea o sirma Si ie-alunga un suier de masina".



La Paris, are viziuni negre. Pe strazi urla Babilonul" si trece hohotind pacatul", turnurile de la Notre-Dame sint doua brate blestemind Gomora". Ion Minulescu evada in acest timp in porturi imaginare ; Goga priveste inapoi : Eu ma visez in sat la noi, acasa". Se reafirma solidaritatea cu mosii si stramosii mei din zile moarte", totusi senzatia golului revine. Confesiunea La moarte reia eminescianul Mai am un singur dor. Nelinistea moderna (interesul pentru Baude-lairE) se intilneste cu nostalgia pentru actiune, ca la simbolistul de aspect revolutionar Ady Endre, prieten apropiat. in esenta, impunsaturile solitudinii apartin unui contradictoriu om fara de tara", mag" si pribeag". Explicatia trebuie cautata, pe de-o parte in distantarea de valul popular, pe de alta in atitudinea de expectativa a guvernului roman privind razboiul. Adresate tarii neutrale", ocazionalele Cintece fara tara din 1916 sint pagini intunecate", certificate ale unui zbucium care s-a stins testimoni del perir mio lento". Poezie-manifest. in acest moment, sol al dragostei si-al urii", vestitor de biruinti", Goga blestema, intr-o sacra minie, spurcata pajura de prada" (Pajurei cu doua capetE), salutind cu Petofi libertatea. Dupa ce cunoscu temnita din Seghedin pentru un articol revendicativ din 1912, stabilit la Bucuresti, poetul Oltului actiona concomitent ca gazetar.



La sfirsitul razboiului, optiunea pentru politica era totala. Dupa colaborarea din anii 1922 1924 la Tara noastra in a doua serie, cariera poetului (din 1923 academiciaN) e ca si incheiata. Malitiosul H. Sanielevici il declara diletant" : un creator, zice el, nu abandoneaza poezia in plina maturitate. Reminiscentele, confesiunile si meditatiile din postumul Din larg (1939) formeaza un fel de jurnal intim, poezia ra-minind un deziderat : ostrov de flori". intre reminiscente, de mentionat Bisericuta din Albac. Confesiunea titulara Din larg, mai veche, exprima ceva din tensiunea dramatica a unui destin, dind expresie de escaladare :

Mai sus . Mai sus . Cetatile de stele Cuprind rotirea gindurilor mele, Si, ca un sin ocrotitor de rnama O nazuinta proaspata ma cheama".

Solitudinea obsedeaza, Profetul ostenit aspirind sa plece in pustie". Sufletul nu se regaseste : O casa goala mi se pare, / O casa care nu cuvinta" (PustiU). Ultima strofa din Cinta moartea, cu irizari de lumini intangibile, ar putea servi ca epigraf intregii opere :

Si cum, sub iimpla mea fierbinte, O lume veche-mi reinvie, Nu cite-au fost imi vin in minte, Ci cite-ar fi putut sa fie".

Deruta omului politic, cazut in rataciri grave, prim ministru intr-un guvern ultrareactionar si adept al fascismului, a intrerupt zborul unui creator autentic. Finalul lui Goga (la 7 mai 1938) sta sub semnul dramei.

Paginile de rasunet sint greu de comentat, remarca G. Calinescu, fiind cu mult deasupra goalelor cuvinte, de un farmec atit de straniu si zguduitor". Simplitatea clasica presupune un extraordinar mestesug. Sobrietatea tine de legatura cu folclorul, contact ce explica, prin intermediul baladelor, tendinta narativa. Totul suna in ritm de mari clopote, suge-rind fie dezolare profunda, fie furtuni. Un profetism de colorit bisericesc sublimeaza jalea, care confera oamenilor, prabusiti chiar, dimensiuni de epos antic. Fragmentele autobiografice precizeaza ca poetul citise multe carti bisericesti" din biblioteca tatalui. Cind vrea sa reliefeze latura tragica sau profetica, cuvintul duce la ceaslov si moliftelnic, la altar, strana, clopot. In codru psalmodiaza glas cucernic de tropare" sau freamata molcom zvon de patrafire". Peste amurgul toamnei : isi mi.sea-ncet podoaba lui bolnava, / ca din cadel-niti fumul de tamiie" (DascalitA). Nici vorba, Goga a cercetat pe Eminescu si Cosbuc, creatori cu baze populare. (Se si revendica de la Noi vrem paminT). S-au alcatuit liste de reminiscente eminesciene, mai toate privind insa ritmul interior, vibratia. Traducerilor-exercitiu din Schiller, Uhland, Heine, le-a succedat interesul pentru Tragedia omului a lui Madach, de care-1 apropie tensiunea tragica. Petofi, Ady Endre si Carducci, inrudirea" recunoscuta cu poezia Adei Negri, marcheaza alte contacte, dar sunetul propriu se suprapune inriu-ririlor, indiferent de unde vin. Limba mi-am faurit-o singur, am fost un Robinson" in Mortua est, cu influente din Tragedia omului de Madach (titlu definitiv : Frumoasa din urma) Ilari e Chendi gasea ra, prea putin taran, Goga e un modern in intelesul cel mai indraznet al cuvintului" (ImpresiI). N. Iorga o considera la nivelul lui Eminescu. Viziunea si structura poemului sint insa obisnuite, influenta liricii moderne neducind la un plus de originalitate.

Particularitatile artistului se releva in special in dinamica viziunii. Exista un stil Goga, grandios-vizionar, rezultind din amplificarea dimensiunilor si repetitia in ritm suitor. Plugarii devin proiectii monumentale :

Voi singuri strajuiti altarul Nadejdii noastre de mai bine.

Voi cei mai buni copii ai firii, Urziti din lacrimi si sudoare.

A voastra-i jalea cea mai mare, A voastra-i truda cea mai sfinta".

Ca autor de panouri ample, Goga inalta intii citeva coloane de sprijin. Pe treptele edificiului urca tribunul, adre-sindu-se ascultatorilor ; lirica lui, expozitiva, retorica, descinde din balada, fiind structural orala. Melancolia din Casa noastra se condenseaza intr-o intrebare :

De ce-ti stergi ochii cu camasa, Ori plingi, vecine Niculae . "

La groapa lui Laie, elogiul funebru e doina travestita. De remarcat inversiunea topica, destinata a crea atmosfera :

Povesti-va alunei struna inaltimilor albastre, Vremea lunga cita jale Scris-a-n sufletele noastre".

Alte inversiuni confera cadrului o anumita solemnitate :

infioreaza-se nisipul" (Pe inseratE) In taina tacerii pomeste-se vint"

(DimineatA)

Cite un element lexical regional sau mai putin, obisnuit aduce culoare, cel putin o clipa :

Norodul a cuprins podmolul" (ApostoluL) Mosnegi, ceteti ai cartilor din strana"

(Dascalita)

Crainicul exceleaza in dozarea efectelor dramatice, Oltul si Clacasii incheindu-se in fortissimo tunator. Cite un distih rezumativ fixeaza, ca la o cadere de cortina, ideea memorabila :

Incheaga-si glasul de arama Cintarea patimirii noastre" (RugaciunE)

Drept vestitorule apostol

Al unei vremi ce va sa vie !

   " (ApostoluL)

Cu astfel de mijloace, originalitatea poetului legat de Oltul nost batrinul e incontestabila. Desi inegalitatea jeneaza, Goga e unul din poetii reprezentativi ai epocii.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.