PARTEA INTAI in campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se bata Cimpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari.
Era inceputul verii.
Familia Moromete se intorsese mai devreme de la camp. Cat ajunsesera acasa, Paraschi, cel mai mare dintre co,pij»jse daduse jos din caruta, lasase pe altii sa deshame si sa dea jos uneltele, iar el intinsese pe prispa o haina veche si se culcase peste ea gemand. La fel facuse si al doilea fiu, Nila; intrase in casa si dupa ce se aruncase intrun pat, incepuse si el sa geama, dar mai tare ca fratele sau, ca si cand ar fi fost bolnav. Al treilea baiat, Achim, se furisase in grajdul cailor, se trantise in iesle sa nu-l mai gaseasca nimeni, iar cele doua fete, Tita si Ilinca, plecasera repede la garla sa se scalde.
Ramas singur in mijlocul bataturii, Moromete, tatal, trasese caruta sub Umbra mare a celor doi salcami de langa poarta gradinii si apoi iesise si el la drum cu tigarea in gura. Parea de la sine inteles ca singura mama ramanea sa aiba grija ca ziua sa se sfarseasca bine Moromete statea pe stanoaga podistei si se uita peste drum. Statea degeaba, nu se uita in mod deosebit, dar pe fata lui se vedea ca n-ar fi r daca s-ar ivi cineva Oamenii insa aveau treaba prin curti, nu era timpul de iesit in drum. Din mana lui fumul tigarii se ridica drept in
- Ce mai faci, Moromete? Ai terminat, ma, de sapa?
Iata ca se ivise totusi cineva. Moromete ridica fruntea si il vazu pe jfecinul sau din spatele casei apropiindu-se de podisca. Se uita numat o data la el, apoi incepu sa se uite in alta parte; se vedea ca nu o astfel de aparitie astepta. „Pe ma-ta si pe tine, chiorule!" sopti atunci Moromete pentru el insusi, ca si cand pana atunci ar mai fi injurat pe cineva in gand
7 si acum il ingloba si pe vecin, fiindca tot aparuse; dupa care raspunsese foarte binevoitor:
- Da, am terminat Tu mai ai, ma, Balosule?
— Am- terminat si eu. Mai aveam un petic dincoace in Pamanturi, mi l-au sapat ai lui Tugurlan Ce faci, Moromete, te-ai mai gandit? imi dai salcamu ala?
Moromete se uita tinta la vecinul sau intelegand pentru ce iesise el la drum si nu raspunse la intrebare. „Da, am discutat odata sa-ti vand un salcam! Poate am sa ti-l vand poate n-o sa ti-l vand De ce trebuie sa ne grabim asa!?" parea el sa-i spuna.
- Dar Victor al tau El nu mai iese la sapa, Balosule? Sau de cand este voiajor nu-l mai aranjeaza? zise Moromete. Adica admitem cazul ca fiind ocupat mai adauga el.
Vecinul avu banuiala ca aceste cuvinte nu sunt chiar atat de nevinovate cum s-ar fi putut intelege din glasul cu care fusesera rostite, dar trecu dlpfc ca si cand n-ar fi inteles ce se intampla, apoi deodata repezi calului cu pata puterea un picior in burta.
Tot atunci mama iesi in prag. Avea fata rosie si obosita, iar naduseala Tgea in siroaie innegrite peste obraji si gat. Ilie, unde s-au dus fetele alea? Ce fac eu aici singura? Acu se ericeste si ce mancati? Raci o sa mancam, fa, d-aia te vaiti tu? raspunse Moromete tragand spre grajd. iaci nu se gaseau nicaieri in apele satului. Tocmai raci, prin urmare, tu sa manance la masa. Femeia se sterse cu deznadejde pe frunte, iti in sec si pieri in tinda.
Vn in hiti in sec si pien in unu».
L Niculae, unde esti, ma? striga Moromote spre gradina.
- Aicea sunt! se auzi un glas deundeva.
- Aicea sunt! se auzi un glas aeunaeva.
- Ce faci acolo? Treci incoace si ajuta-i ma-tii! Te dusesi in gradina sa te odihnesti, ca pana acum statusi! Cand ti-oi da una dupa ceafa, iti sat mucii pe jos!
| Pe poarta gradinii intra un baiat de vreo doisprezece ani. Avea capul o <-- «-nlatri sai 8°l 5* camasa de pe el era ferfenita. Picioarele goale erau pline de zgarieturi ■1 mai dai, Moromete? Ca vroiam I ^ cu urme de ^^ inchegat cu praf
- Treci la ma-ta si vezi ce treaba are! spuse iar Moromete, pornind incet spre gradina. peste asta.
- Pai de ce zici ca nu vreai sa mi ti-l platesc
Drept raspuns, Moromete incepu sa se uite pe cer. ""t - Sa tii minte ca la noapte o sa ploua. Daca da ploaia asta, o sa fa< o gramada de grau, Tudore! zise el.
Balosu nu mai zise nici el nimic; apoi dupa cateva clipe schimba vorbi - Ma intalnii pe la pranz cu Jupuitu. Zicea ca maine dimineata1! porneste prin sat dupa fonciire. Moromete ramase nemiscat.
—> - Zice ca a primit o dispozitie, sau un ordin, dracu sa-l ia Ca are de achitat fonciire si n-o s-o achite maine, o sa le ia din casa.
Moromete se mohori dintr-o data. Vru sa raspunda, dar se ridica neasteptate de pe stanoaga si sari spre poarta; un cal scapase din gr si vroia sa iasa la drum.
- Nea indarat, blegule, unde vreai sa te duci? striga omul inchizand poarta in nas.
Calul nu se sperie insa, ramase cu botul langa uluca si sufla puteri pe nari, apoi, cu dispret parca, se intoarse cu spatele si incepu sa se frej de uluca.
- Nea, n-auzi, surdule! Tu-ti adineaurea ma-tii! striga Morome infuriat.
Calul se opri din scarpinat si porni nepasator spre prispa casei unt "~-«mi».te se lua dupa el, dar calul nu-l lua in seama, t=~ .mrip. incepu sa roa
II
Baiatul se urni de langa poarta si intra in tinda. La vatra, femeia se c iinuia cu o mana sa mestece mamaliga, iar cu alta sa prajeasca niste o ipa in tigaie. Alaturi de vatra, prinsa intre doua caramizi, clocotea o e. a cu ceva verde inauntru. Femeia daduse jos caldarea cu mamaliga si ( mesteca aprig, incercand din cand in cand s-o tina pe loc cu talpa piciorului.
- Venisi cu oile, ma? Du-te repede si prinde-o pe Bisisica Viu si eu acum sa le mulgem Sa torn mamaliga Unde sunt fetele alea?
Baiatul se uita la maica-sa si se intoarse alene indarat, fara sa spuni ^va. Iesi in curte si incepu sa stranga oile spre obor. Cativa miei sariseri i prispa si lingeau sare. _ - Casi, manca-te-ar cainii! zise el apucand mieii de gat si facandu-l< vant de pe prispa. inchise poarta oborului si ramase intre oi tacut. Oborul era mic si cel douazeci, douazeci si cinci de oi abia aveau loc sa se miste. Una dintr
-le, care statea alaturi de baiat, freca pamantul cu copita ci mica si s
:ulca incet, suspinand. Era o oaie batrana si blanda care mergea totdeaun
W urma cardului. oi ui iot<-
-vil
- Ai prins-o, ma? Hai mai repede ca se raceste mamaliga! Baiatul se intoarse nepasator spre mama lui care intrase in obor un caldaroi in mana si abia se misca.
- Hai, Niculae hai, Niculae! Sa nu-ti dau acum cateva! Undte e Bisisica? Treci s-o prindem, unde te tot uiti? zise femeia cu un glas mpale si cam indepartat, ca si cand ar fi vorbit gardurilor.
- Lovi-o-ar moartea de Bisisica! mormai Niculae, apropiindu-se c e o oaie neagra si cornuta care se pitise intr-un colt si astepta nemiscita, ascultand parca cele ce se spuneau despre ea.
Baiatul se repezi asupra ei si o apuca de picior; oaia nu se misca, idar cand isi simti piciorul prins zvacni pe neasteptate si-l tranti pe baiat cu burta la pamant.
- Fire-ai a naibii, daca nu te omor! scrasni el si ridicandu-se cii o sprinteneala uimitoare se repezi iar. De asta data, el n-o mai scapa din maini. Oaia sarea in trei picioare si gemea greu. Femeia se apropiecu caldarea si o apuca de celalalt picior, o trase spre buza caldaroiului si incepu s-o mulga. Niculae o tinea de coarne si o izbea cu salbaticie peste bot. i
- Manca-te-ar lupii sa te manance! Daca n-am sa te omor intr-o zi Femeia zise s-o lase in pace sa nu mai dea in ea degeaba. Cum degeaba?
Mergea in frunte si totdeauna tara intreg cardul in goana peste izlaz si nu se mai oprea pana nu ajungea pe locurile de pascut. Niculae era silit sa alerge si el si arunca zadarnic cu bulgari spre ea. Cand ajungeau pe miriste, baiatul cadea istovit de goana pe o brazda si plangea in nestire. Uneori o prindea cu ajutorul altor baieti si o batea cu cruzime. Oaia se cumintea un timp, lasa alteia conducerea cardului, apoi iarasi isi lua locul. Cateodata, innebunit, Niculae alerga inaintea oilor aflate in plina goana, despartea cardul de oaia bezmetica, o alunga in porumburi cu ciomagul si o batea cu bolovani pana il paraseau puterile. Oaia sarea din loc in loc, fugea, se oprea tremurand si gemea de lovituri. in ziua aceea nu mai alerga, dar a doua zi goana si chinul baiatului reincepeau cu prospetime. Niculae o tinea minte inca de pe cand era noatina. intr-o iarna, la Boboteaza, venise popa cu caldarusa si intrase in obor sa stropeasca oile cu aghiazma. Bisisica - asa o botezase Achim cand o invatase sa impunga ca berbecii - iesise din card si ridicase fruntea spre popa. Cand parintele facuse semnul crucii zbicind din busuioc, oaia, crezand ca e vorba de impuns, se repezise in patrafirul aceluia bestecaind cu cornitele ei mici printre picioarele popii.
- Gata, ai scapat, zise femeia lovind cu mila spinarea oii, care in tot timpul mulsului tremurase ca frunza. Da-i drumul, Niculae!
Baiatul ii dadu drumul de coarne, izbind-o in acelasi timp cu piciorul in grumaz; apoi prinse alta oaie, care cat simti mana femeii sub uger, i singura se lasa pe caldaroi si incepu sa rumege linistita.
10
- Vezi, asta de ce sta?! ingana Niculae, ca si cand cineva ar fi pretins ca toate oile seamana cu Bisisica. Nu stiu, mama, dar eu m-am saturat Vsu le loveste moartea de oi, ingana el mai departe jelindu-se. Eu nu ma mai duc cu oile Toata lumea le da la cioban, numai tata s-a gasit mai ■ r^T «a ma trimita pe mine De ce nu-i spui sa le dea la cioban? De doua luni de zile nu m-am mai dus la scoala. Are sa ma lase repetent
_ Gata, zise femeia, alta Hai mai repede ca se raceste mamaliga! jsjiculae prinse alta oaie care nu mai era blanda. El o apuca de bot cu ura si-i stranse nasul:
_ Stai! Ce! o iai pe urmele Bisisichii, fire-ai a naibii!? bolborosi el. Apoi se adresa mamei cu alt glas: Eu spun una si tu te faci ca n-auzi! N-auzi ca ma lasa repetent?
_ Ce sa-ti fac eu daca te lasa repetent? Parca daca te duci nu te lasa! raspunse femeia cu gandul in alta parte.
- N-auzi ca nu ma lasa?! zise baiatul necajit. De cate ori vreai sa-ti tot spun?
- Ce sa-mi tot spui? intreba femeia cu acelasi glas indepartat si imbulzit de alte ganduri. Alta, spuse ea iar. Se vede ca nu prea le-ai pascut azi Asta abia a dat cateva picaturi!
Niculae, de asta data, striga:
- N-auzi, mama?
- Aud, ma, aud! Spune! raspunse femeia mai apropiat.
- Pai nu ti-am mai spus? „Tu, Moromete, nu te speria ca n-ai carti si ca n-ai venit asta-toamna, eu te trec clasa numai sa vii la examen. Sa inveti pentru examen, ca nu ti-am pus note"
- Pai sa te duci la examen, zise femeia, iarasi cu gandul imprastiat.
- Cum sa ma duc, mama, daca n-am invatat?!
- Pai invata! raspunse femeia moale.
- Cum sa invat?! striga Niculae deodata atat de indignat si furios ca ridica si bratele, si glasul lui de copil rasuna ascutit in linistea amurgului care incepuse sa acopere salcamii.
- Ia si tu o carte cu oile si citeste. Ce vreai sa-ti fac eu? raspunse femeia cu un glas in care razbatusera cateva urme de interes.
- Care carte, mama, care carte? Nici Citirea n-a vrut sa-mi cumpere tata. De unde sa iau, ca nimeni nu mi-o da. Daca m-ar lasa sa ma duc la scoala
Femeia tacea si mulgea mai departe oaia.
- Mai e vreuna? intreba ea apucand alta oaie. Treci si tine-o sa nu-mi verse laptele, mai spuse ea, strangand caldaroiul intre genunchi.
Niculae apuca oaia de gat cu o mana, iar cu cealalta o atinse pe femeie Pe umar.
- Mama, spune-i tu lui tata zise el rugator, dar glasul i se rupse si stoase un strigat. Oaia se miscase si-l calcase pe o buba de pe picior cu
11 opfl copita ei mica si ascutita. Niculae izbucni pe neasteptate intr-un p sfasietor si se lasa jos ca o carpa.
- Ce e, ma, te-a calcat? intreba femeia sec. De ce nu te pazesti? Ti oaia sa nu-mi verse laptele!
La auzul glasului lipsit de mila al mamei, baiatul incepu sa planga mai adanc, perpelindu-se pe jos si izbind cu pumnii lui mici in pamant afanat de balegarul vechi al oilor. Femeia prinse alta oaie si incepu i mulga singura si tacuta, in timp ce Niculae continua sa planga. Intr vreme el inceta orice miscare, se ridica in capul oaselor si ramase ( coatele pe genunchi. Se simtea ca durerea piciorului ii trecuse de m el insa plangea mai departe pe genunchi, ca si cand ar fi cantat ceva lui si deznadajduit:
- Aaa aaa
- Ce e acolo ma? se auzi din drum glasul lui Moromete. Iar te-a cai oaia? Taci din gura, ca nu-ti iese matele.
Femeia tocmai atunci terminase de muls si pleca din obor. Ea se in mijlocul bataturii si vorbi cu un glas care il facu pe Niculae sa se opreas* din plans.
- Lovi-o-ar moartea de vorba, de care nu te mai saturi, Ilie! Toa ziua stai de vorba si beai la tutun si mie imi arde camasa pe mine. Dai altii n-au treaba si au chef de vorba Copilul asta plange aici si el sta poarta si bea tutun. Veniti de la deal si va lungiti ca vitele si eu sa indi singura o ceata de haidamaci
Paraschiv ridica fruntea si-o privi pe femeie cu o ura cuibarita in de pe vremea cand mama lui buna murise. Din drum, Moromete se ur spre poarta si intra in curte tacut.
- Ce e, fa, zaltato, ce vreai sa fac eu? Daca e bleg si-l calca si oile
- Toata lumea are treaba, Catrino, zise Tudor Balosu din drum. Femeia nu raspunse nici unuia si intra in tinda.
- Moromete, zise Tudor Balosu, nu stai, ma, sa-ti dau banii? Moromete facu un gest nedeslusit.
III sa clantane din dinti. E rece ca gheata.
- Ei, ca gheata, vezi-ti de treaba, asa e la inceput, raspunse cealalta intrand in garla vitejeste.
Tita se apleca si o stropi pe neasteptate cu un val de apa. Fata cea lirica tipa ascutit, se stramba infiorata, apoi deodata se apleca si ea si o improsca pe sora-sa de sus pana jos. Se balacira catva timp tipand mereu, apoi Tita se opri si striga:
- Ajunge, treci si ma freaca pe spinare, trebuie sa ne intoarcem acasa! Fetele incepura sa se spele pe rand, cea mai mare uitandu-se din cand in cand cu teama sa nu le vada cineva. intr-un timp ea chiar sari din apa si se repezi spre mal. Partea de garla unde se scaldau era un loc dosnic la marginea satului, numit, nu se stie de ce, Valea Morii. Langa vale se intindea un fel de crang lat, mai mult un fel de iaz parasit de apele raului care curgeau pe marginea satului, Dinspre partea aceea, care facea un cot mare langa gropanul unde stateau fetele, se auzea cineva plescaind prin apa si apropiindu-se din ce in ce.
- Treci, fa, afara, Ilinco, n-auzi ca vine cineva? zise Tita speriata.
- §i daca vine, ce? raspunse Ilinca nepasatoare.
- Fa, zapacito, nu ti-e rusine? Treci afara, n-auzi?
Fata insa, chiar de-ar fi vrut sa se mai ascunda, n-ar mai fi avut timp. De dupa cotul apei se ivi, printrp frunzele aplecate ale cracilor de salcii, partea de la genunchi in jos a picioarelor cuiva. Fata cea mare cand vazu pantalonii acera umbland prin apa, isi trase repede camasa pe cap si pieri in tufisul salciilor tremurand. De-acolo ea auzi numaidecat niste glasuri si ingheta.
- Ce faci, fa, aici,1 te scalzi?
- Da, ma scald, ce sa fac, raspunse Ilinca si incepu sa rada.
- Scalda-te, fa, se auzi iarasi glasul acela.
- Pai, ma scald, raspunse iar Ilinca. Apoi fata din tufis se auzi strigata:
- Tito, treci incoace ca nu e nimeni. E Florica lui Miulet si cu ga |Leana, vor sa prinda peste. S-au imbracat in pantaloni.
Tita iesi din tufis inca inspaimantata si cand le vazu pe cele doua cu | plasa, incepu sa rada:
- Ce naiba, Floareo, zise ea, ai bagat-o in pantaloni? Era sa mor de
Era al unei fete parasite, cantat insa de un flacau. Spunea ca odal era iarna, dar el, baiatul, tot venea la ea, acum e soare si frumos si el nj mai vrea sa vina Vocea urca in noapte si in amintire cu pati clocotitoare Moromete se ridica si iesi pe prispa. El se intoarse ii numaidecat indarat si se aseza iar pe pragul lui. Ceilalti ascultau toti fai sa se miste, uitand in aceste clipe de ei insisi.
- Doamne sfinte, cum canta flacaul asta! murmura mama uimita. Birii e, nu-i asa, Tito? intreba ea cand afara cantecul nu se mai auzi.
- Da, el e! raspunse fata. Morometii se dezmortira si revenira iarasi la starea lor dinainte. Mi se terminase si acum ar fi trebuit sa se culce, dar cei trei, Paraschiv, Ni si Achim, care dormisera inainte de masa, nu pareau ca au de gand faca asa ceva.
Cand se despartise de Tita lui Moromete, lui Birica numai de cantj nu-i ardea; se grabise sa se duca acasa, sa stea Ia masa si sa plece urma s-o cheme pe Polina la poarta. Se dusese acasa, dar nu putuse manance si plecase devreme, nu mai avusese rabdare sa astepte pana dui mancarea oamenilor.
Birica avea douazeci si patru de ani si era in vorba cu Polina de pil iarna. Nu stia ce sa mai creada despre ea. I se mai intamplase o data tina la o fata si nici atunci nu intelesese pentru ce la inceput fetei ii placu si mai pe urma, tot asa, nu mai vrusese sa iasa la poarta. Acum insa parca mai rau, intelegea si mai putin. Intrase in vorba cu Polina la un c la curatat porumb, se juca inelusul. Polina nu ghicise ca inelul e la Birii si cel care avea cureaua si conducea jocul il intrebase:
„Cate sa-i dau, Birica?"
„ Cate vrei!" raspunsese Birica si asta insemna ca trebuia doar atinga palma, adica de forma.
Atunci vazuse un suras de batjocura pe buzele fetei, parca ar fi sa-i spuna ca n-are nici un rost s-o crute, fiindca tot nu-i place de el.j
„Ba nu, da-i una fierbinte ca focul", spusese atunci Birica.
Jocul continuase si Birica fusese scos sa ghiceasca la cine e ine Gresise inadins, stia ca inelul trebuie sa fie la Polina.
22
„Cate sa-i dau, Polino?" intrebase intr-adevar cel care conducea. „Da-i una moale ca lana si una iute ca fulgerul", raspunse Polina. Pe cea iute ca fulgerul o primise drept in inima si se infiorase dt bucurie. In seara aceea nu mai vorbise nimic cu ea, dar in seara urmatoare venise singur la poarta ei si fluierase. Stia ca n-are sa iasa, ca trebuia si-vina seri de-a randul la poarta ei pentru ca ea sa aiba timp sa se gandeasca si abia dupa mai multe seri din acestea ea sa iasa in sfarsit si sa-i spuna, sa-i dea de inteles, ca s-a gandit la el si ii place, sau s-a gandit si n-o lasa maica-sa. Dar ce ciudat lucru, ea iesise chiar in prima seara - a doua seara de cand intrase in vorba cu ea - si nu suflase nici un cuvant nici despre maica-sa, nici despre cineva de-ai ei si nici macar cuvintele obisnuite: „Ma duc, ne vede cineva". Se apropiase de el dintr-o data, foarte hotarata, zapacindu-l prin nepasarea ei fata de primejdiile care o pandeau, primejdii adevarate si cunoscute de toate fetele si de care ea parca nici nu vroia sa stie. intelesese mai tarziu ca ea tinea la el mai de mult, nu vroia sa spuna de cand, era limpede ca rAi din seara aceea cu inelusul, ci mult mai dinainte. Faptul ca o fata ca Polina tinea la el - el care placea fetelor doar cand canta, mai mult nu tinea la el nici una fiindca era flacau cu multi frati si nu-i venea decat un pogon de pamant - il facuse mai pe urma pe Birica sa uite ca e flacau sarac si sa se gandeasca mai cu indrazneala la insuratoarea lui. Cand ii daduse apoi de inteles Polinei ca se gandeste sa se ia cu ea, Polina se facuse rosie si se uitase la el cu niste ochi ciudati, ca in seara aceea la clic: „Si daca eu nu vreau, ce-ai sa faci, Birica?" intrebase ea. „De ce sa nu vrei?" „Mai stii? Poate ca nu tin la tine." El o apucase de mana crezand ca glumeste, dar ea il lovise peste brat si se trasese indarat. Paruse cu adevarat manioasa pe el si Birica nu prea intelesese.
Aducandu-si aminte de aceasta intamplare uitata, Birica se opri in mijlocul drumului lovit parca fara veste de intelesul tarziu si cumplit pe care aceste cuvinte ale ei il adevereau. Vru sa se intoarca din drum, dar continua totusi sa mearga spre casa Polinei si mergand el uita ca vroia sa afle ceva de la ea; nu mai vroia decat s-o vada. intai de toate s-o vada. Parca ii uitase chipul si neputandu-se grabi decat la pas, deodata el incepu sa cante. Gandul ca s-ar putea ca ea sa nu iasa nici de asta data - si atunci ar fi ramas singur cu dorinta lui chinuitoare de a-i vedea chipul -se ascunsese undeva in adancul inimii si canta intr-o ciudata uitare de sine. in dreptul Morometilor glasul sau se franse tot asa cum incepuse, pe neasteptate. Casa Polinei era la un pas; Birica se opri pe podisca lui Balosu 5 fluiera.
23
Casa Polinei ramase linistita. Birica mai astepta putin si fluiera d nou. De asta data auzi usa de la tinda deschizandu-se. Gardul lui Balosn era inalt si Birica n-o vedea pe fata. Dar nici nu se uita, fiindca auzind-o ca vine, hotarase sa nu dea buna seara si nici sa inceapa el cel dintai vorba. Portita scartai usor si cateva clipe tacerea nu fu turburata de nimic; Birica sedea pe podisca, jumatate intors si astepta.
- Ce e, ma? Ce fluieri aici? Ce, e tarla lui tac-tau?
Birica se rasuci speriat. in poarta, in locul Polinei, il recunoscu
Balosu.
- De ce sa nu fluier? bolborosi el cu un glas sumbru. Nu cumva crea ca te-am fluierat pe dumneata?
Dupa ce spuse aceste cuvinte, Birica vru sa se indeparteze.
- Pleaca in ma-tii d-aici si sa nu te mai prind ca fluieri la poarta mea, ca pun cainii pe tine.
Birica se apropie cu bagare de seama de tatal Polinei si ii sopti:
- Nea Tudore, ia seama la vorba ca nu ti-am facut nimic.
- Ce sa iau seama la vorba? Ce cauti tu la fata mea?
Si fara sa mai dea alte lamuriri, il si apuca pe flacau de gulerul camasii si il imbranci. Birica se trase singur indarat, dar puse mana pe stinghia stanoagei, gata s-o smulga. Ramase insa nemiscat. in spatele lui Balosu aparuse Victor, voiajorul, cu o maciuca in mana.
Birica astepta cateva clipe sovaielnic, apoi se indeparta cu fruntea in pamant.
Curand insa se intoarse inapoi. Cei doi nu mai erau la poarta. Vru sa fluiere, dar se razgandi si din nou se indeparta. De asta data se opri in dreptul Morometilor. Veni langa gard si sopti prin intuneric:
- Ba Nila-m !
- Cee-m ? Care esti? sopti Nila de pe prispa.
- Ia vin pan-aici, zise iar glasul de langa garduri. Eu sunt! Birica. Intrigat, Moromete iesise si el pe prispa.
- Tu esti, Birica? intreba el.
- Vreau sa-i spun ceva lui Nila, raspunse Birica.
Flacaul intra in curte si se apropie prin intuneric de cei de pe prispa.
- Buna seara, zise el moale. Unde esti, Nila?
- Ce s-a intamplat, ma? mormai Paraschiv, rezemat in intuneric di stalpul casei.
- Nila, unde esti, ma? intreba Birica fara sa raspunda. Hai, nu mergu ce mai stai? N-ai mancat? ]
- Hai, ca merg, acuma, raspunse Nila, coborand de pe prispa.
- Ce s-a intamplat, Birica? intreba Moromete. Birica se aseza pe prispa si deodata izbucni.
24
_ Nea Ilie, ce dracu vreai sa se intample? Stii si dumneata ca la o fata fdare si-un magar zbiara! Eram in vorba cu asta a lui Balosu.
- Mai Birica, prost mai esti, zise Moromete, in soapta, ca si cand s-ar fi temut sa nu-l auda vecinul. Nu mai gasesti tu alta fata? E satul plin. Si nu-ti ajunge aici, te mai duci si la Mirosi si la Balaci, poti sa iai J _A„S 1^ nnnare. D-aia te vaiti tu? imi spuse si mie adineauri
temut sa nu1 a aca nu-ti ajunge aici, te mai duci si la Mirosi si la Balaci, pt satele la rand pana la Dunare. D-aia te vaiti tu? imi spuse si mie adineauri lde tatsau ca Polina si cu ala sunt in vorba de mult Ca e daca uu-%. -,—a satele la rand pana la Dunare. D-aia te vaiti nu mu 5Fu^ w_____
;n drum alde tat-sau ca Polina si cu ala sunt in vorba de mult Ca e daravela veche in acest timp, Birica se sculase de pe prispa si se tot misca, ascultandu-l pe Moromete.
- Minte, striga el deodata, cand Moromete ispravi.
Paraschiv, Nila si Achim tresarira la strigatul flacaului. Birica porni repede pe langa prispa si se opri langa gardul gradinitei in dreptul caruia se ghicea prin intuneric casa si batatura lui Tudor Balosu.
- De ce minti, ma? striga Birica spre Tudor Balosu. De ce minti, ma? spuse el din nou, ca si cand ar fi stiut ca acela il asculta. Nea Tudore, sa fiu al dracu lasa! Iar tu, Polino, sa nu crezi ca eu am sa mai ca n-o sa mai dau eu ochii cu tine!
Flacaul pleca de langa gard si injura incet; el veni insa numaidecat indarat si de asta data incepu sa strige fara teama, ca si cand ceea ce spusese inainte l-ar fi rascolit rau, facandu-l sa-si piarda masura:
- Ce e, ma, ce crezi tu, ai? Ca daca ma gonesti de la poarta Da ce, ma, crezi ca te-am fluierat pe tine? Asmuti cainii pe mine, ma, ca pe-un tigan? De ce sa asmuti cainele pe mine, nea Tudore, daca ai o fata si fluiera cineva la ea, dumneata trebuie sa asmuti cainele? Ce ti-am facut eu dumitale? Ti-am facut eu ceva vreodata? Pai de ce asmuti cainele pe mine, nea Tudore, daca de furat nu te-am furat, de facut nu ti-am facut nimic? Atunci de ce sa asmuti cainele pe mine, nea Tudore? De ce sa asmuti cainele pe mine, ma, tu-ti dumnezeul ma-tii, Balosule! Chiorule!
- Birica! striga Nila de pe undeva unde era.
- Birica, taci, ma, din gura, unde-ai baut? murmura Paraschiv. il stiau un flacau la locul lui si erau nedumeriti de aceste strigate. Socotira ca trebuie sa-l tina de rau, dar Birica se smuci.
- Ia lasa-ma, ba! striga el pornind iute spre poarta. Hai, Nila, mergi sau nu mergi? Ce crede el ca eu sunt prost?
Spunand cuvantul prost, flacaul tasni deodata inapoi langa gradinita si incepu din nou sa strige.
- Fa, Polino, uite ce e! Daca tu crezi ca eu sunt prost, fii tu mai desteapta. Eu te las, fa, marita-te! Marita-te cu schiopul ala si lasa-ma pe ^ine asa prost cum sunt eu. Si daca dumneata, nea Tudore, iesi la mine
5» amuti cainele, pai lasa!
25
Pe la casele vecinilor se vedeau palcuri intunecate de baieti si fete ^ ascultau in tacere. Birica iesi in drum si-l striga din nou pe Nila, intreba^ du-l daca merge sau nu. Nila vru sa-i raspunda, dar flacaul iesise la sose si plecase.
- Asmute cainele pe mine! striga el iar, oprindu-se in mijlocul sosele ca si cand cei care ascultau i-ar fi cerut socoteala. Am venit si eu la poartj lui ca un flacau si el sare la mine, parca as fi venit sa-i sparg casa Las? Balosule! Mai vorbim noi doi, cu voiajorul tau cu tot va aranjez eu -voi, incheie el amenintator si de asta data se indeparta de tot de ~ fetei.
• VI
Tot timpul acesta, de dincolo, din curtea lui Tudor Balosu nu se auzi nimic, ca si cand casa ar fi fost pustie. Paraschiv, Nila si Achim, impreun cu tatal lor iesisera catesipatru in poarta. Mai pe urma, se apropiasera t cele doua fete si Niculae in urma. Cand Birica o lua incet spre sosea, Nil se dezlipi de langa poarta, unde statea rezemat, si porni alene in urm lui. Moromete il petrecu o vreme cu privirea pana se indeparta cativa pf de santul soselei, apoi il striga deodata, ca si cand pana atunci ar fi s1 la indoiala, gandindu-se la ceva.
- Nila, unde te duci?
- Ma duc cu asta, raspunse Nila, oprindu-se.
- Nu te mai duce, zise Moromete incet. Ia vin incoace. Nila se intoarse nedumerit si se opri langa podisca.
- Nu te mai duce, spuse din nou omul. Iart-o in seara asta ca nu moare! Nu ti-o fura nimeni.
Paraschiv si Achim se uitau intrigati la tatal lor. Nu-i oprise pe nici unul, in nici o seara, sa plece de acasa. Se indepartara alene de langa poarta, pornind spre un grup de fete si baieti de alaturi, unde cineva canta din fluier, iar ceilalti jucau.
- Nila, vin incoace cand iti spun, zise Moromete din nou, dupa ce Paraschiv si Achim se indepartasera.
Omul intra in curte si porni spre gradina, iar feciorul il asculta. Cand ajunsera in fundul gradinii, Moromete se opri langa un dud si se aseza pe o buturuga de soc, facandu-i semn flacaului sa se aseze alaturi:
- Nila, zise Moromete cu un glas moale pe care fiul nu il cunost Tu ce zici, ma, sa se duca ala cu oile la Bucuresti?
Auzind intrebarea tatalui ramase intr-o tacere incarcata de zapai si de uimire. Dupa felul cum tinea capul in jos se vedea ca nu e obisn
26
A. puna, acest cap, la intrebari asa de grele, parca il tragea capul in jos J6 grea ce era intrebarea tatalui. Moromete continua:
, Eu i-as da drumul, dar vezi si tu ca daca n-am avea bruma aia de lapte de la oi, ce-am manca? Nu poti sa dai la sapa si la secere si sa n-ai jg mancare decat stir si stevie. Dar ce facem la toamna cu imprumutul je la banca? Si te pomenesti maine-poimaine ca mai vine si Jupuitu cu fonciirea! Tu auzi, ma? intreba Moromete cu un glas nelinistit de tacerea fiului.
Nila tusi, miscandu-se pe buturuga.
- De, ma, zise el incet. Ai auzit ce zicea mama: (Moromete tresari cand il auzi vorbind astfeL) ar fi bine sa se duca Daca face ceva, ne mai cumparam si noi mai pastram graul nu mai facem ca anul trecut, sa ramanem toata iarna fara paine
- Ma, Nila, ingana Moromete cu acelasi glas moale pe care copiii nu prea i-l cunosteau, ce mancam, ma, te intreb? Se duce el cu oile la Bucuresti, asta nu e greu, dar ce mancam?
- Mai sunt oameni care n-au oi si traiesc, muncesc. Ce sa facem?! Cuvintele ce sa facem, flacaul le spusese nu ca un raspuns, ci ca o hotarare. Glasul i se schimbase, suna mai increzator, ca al unui om de nadejde pe care te poti bizui.
- Bine, Nila! Te-am intrebat ca sa nu ziceti ca asa si pe dincolo, ingana Moromete, ridicandu-se de pe buturuga. Vaz ca Paraschiv asta, degeaba a facut armata. Nu se insoara, nu se gandeste la nimic il intreb intr-o zi: „Ce facem, Paraschive? Vine ala cu fonciirea, n-am platit-o de doi ani de zile". „Ce sa facem, raspunde el cu botul ala al lui ca de zavod, pai de ce n-ai platit-o pana acuma?" „Pai ai uitat ca am cumparat noatinile alea?" „Ei si daca le-ai cumparat, ce-ai facut, zice, acu vinde-le la loc si plateste fonciirea." „Dar tu ce faci, n-ai de gand sa te insori? Altii ca tine sunt la casele lor, ca oamenii, cu copii, cu vita lor in batatura." „Cu cine sa ma insor?" zice. „Cum cu cine sa te insori? Se prapadira fetele pe lumea asta si nu gasisi cu cine sa te insori?" „Da-le-n iacacine de fete!" zice. Asa ca, treaba voastra! Faceti cum stiti, dar sa nu mai aud pe urma ca ziceti ca eu v-am oprit,
Moromete vorbise incet si rar, cu fruntea aplecata in jos, se ridicase m picioare si framanta o foita de jurnal in palma. Nila se ridica si el de
Pe buturuga.
- Nu stiu daca tu te-ai gandit pana acum, reincepu Moromete. Anul trecut am facut caruta si d-aia am ramas cu fonciirea neplatita Acuma, Ssta vrea sa se duca la Bucuresti cu oile. Bine, sa se duca, sa-l vedem ce :- Eu nu zic sa faca doua mii de lei pe luna. Doua mii de lei, nu e Sunt patruzeci de duble de grau. Asta nu se poate, murmura
27
Moromete speriat parca. Asculta, Nila. Pana in toamna sunt trei luni de zile. Daca el vine la toamna si-mi intinde sase mii de lei in mana, si nu douazeci, cum se lauda el, pai atunci mai dau si vreo doua carute de grau si am scapat anul asta si de banca si de fonciire. Pai crezi ca vine el de la Bucuresti cu sase mii de lei, Nila? Crezi ca vine, ma?
- Sase mii de lei? Adica doua mii de lei pe luna? se gandi Nila. Pai de ce sa nu vie?
- Pai vine? zise Moromete, incepand sa scapere dintr-un amnar. Aduce el sase mii de lei? Ca atunci n-ar mai zice nimeni nimic. Am rabda vara asta, am plati banca si ne-ar ramane noua aproape tot graul. La anu vedem noi pe urma ce-om mai face. Da vine? Aduce el sase mii de lei?
- Eu zic ca aduce, raspunse Nila convins. El se lauda cu de trei ori pe-atat!
- Poate sa aduca si de cinci ori atat, asta nu ma priveste pe mine, zise Moromete. N-are decat sa va ramana voua, sa va imbracati si sa faceti ce vreti cu ei. Mi-e sa-mi dea sase mii de lei. Pai aduce el, de! Vine el cu sase mii de lei?
Ajunsera la poarta gradinii si Moromete o deschise incet. Nila trecu in curte alaturi de tatal sau, gandindu-se daca acuma are sa poata pleca prin sat.
- Si nici sase, ingana Moromete dupa un timp cam indelungat de tacere. Patru mii de lei, ma! exclama el ca si cands-ar fi tocmit cu cineva. Hai, lasa! Ai castigat, oile sunt sanatoase! Mie da-mi patru mii Pai imi da el patru mii de lei?
- Aduce, ma! Lasa-l incolo! Daca nici patru mii de lei n-aduce, atunci Moromete se aseza pe prispa si ramase tacut.
VII
Dupa plecarea lui Birica si a lui Paraschiv si Achim, Tita si Ilinca mai statusera putin in drum apoi se culcasera ostenite. Catrina Moromete il chemase pe Niculae in tinda, vrand sa-i dea de mancare laptele pe care i-l oprise.
- Nu mananc, se strambase baiatul tafnos. Nu mi-e foame.
- Ia si mananca, ce vreai, sa ti-l torn in cap? zise mama suparata. Crezi ca mi-e mila de tine? Dar maine-poimaine iar te apuci sa zaci de friguri si sa mai stau atunci si de tine, ca nu sunt satula de cate am in spinare
Baiatul se aseza pe pragul unde statea tatal sau si la inceput manca sclifosindu-se, dar apoi foamea i se deschise si la sfarsit miorlai:
- Mai e? Mai da-mi!
28
- NTculae! Niculae! Se vede ca bine-ti face tata-tau ca te plesneste, zise mama.
Niculae o privi nevinovat si mama se inmuie. Baiatul o simti chiar ca se cazneste sa nu rada.
- Hai, mama, mai da-mi! Zau mi-e foame!
- Na! facu femeia, care intre timp cautase prin oalele de pe polita si scoase o bucata mica de branza. Hai mai repede, baga-n tine, ca sunt moarta de osteneala.
Dupa ce manca, Niculae iesi pe prispa si se vari in asternut. Tocmai atunci tatal si fratele intrau in curte pe poarta gradinii, vorbind intre ei. Baiatul incremeni sub patura cand auzi ceea ce spunea tatal sau. Inima ii batea ca un ciocan. Sari din asternut gafaind si intra in tinda peste maica-sa, care se sperie cand il vazu cum arata.
- Mama, am scapat de oi, sopti el cu glas aprins.
- Ce-ti veni? zise ea suparata parca. Cine ti-a spus?
- Tata! Uite-l afara, vorbeste cu Nila despre Achim, zice ca sa se duca.
- Prostia ta, raspunse femeia necajita parca de bucuria baiatului. O sa te duci acolo, la deal, si-o sa fie vai de pielea ta. Era mai bine cu oile. Fugi si te culca, nu mai sta aci degeaba!
Niculae iesi din tinda nitel bleojdit, dar cat ajunse afara, incepu sa sara in asternut ca o zvarluga. Moromete, care se asezase pe prispa, se pomeni deodata cu el in spinare. Omul se scutura suparat si incerca sa-l dea la o parte, dar baiatul il apucase de gat si se tinea de el ca scaiul.
- Da-te, ma, la o parte, zapacitule! mormai tatal sacait, vrand sa para ca n-are nici un chef. Se vede ca nu vii colo la sapa; ai sa vezi tu ce-ai sa patesti! Da-te la o parte, n-auzi?
Niculae sari de pe prispa, si se lua dupa caine, dar nici Dutulache n-avea chef, pentru ca se feri dinaintea lui si porni repede spre gradina cu capul in jos.
- Ilie, zise femeia inchizand usa tindei si apropiindu-se de barbat. Ea se aseza pe asternut oftand si se intinse rupta de oboseala. E bine ca-i dai drumul sa se duca, zise ea gemand. Asa fac copiii oamenilor si d-aia o duc bine. Numai sa nu rabdam noi p-aci degeaba.
Moromete nu raspunse nimic, incepu sa se dezbrace. Nila se duse la celalalt capat al prispei si se prefacu ca vrea sa se culce, dar o lua incet spre poarta. Din drum, Paraschiv chema:
- Bai Nila-m !
- Hai, ba, ca viu acuma, raspunse Nila din mers, suparat parca. Mama adormi numaidecat. Pe drum, glasul baietilor si fetelor slabise.
Numai cateodata linistea noptii tremura de rasul prea ascutit al vreunei
29 fete, ori clocotea de fluieratul prelung, ca o chemare indepartata, al vreunui baiat.
Niculae dormea cu tatal sau, spate in spate. El se culca putin nelinistit de tacerea tatalui si asculta multa vreme taraitul ciudat al gainilor urcate pe cracile celor cativa pruni din gradina. Astepta ca taica-sau sa adoarma si sa se bucure in voie ca a scapat de oi si mai ales de Bisisica.
Cand simti miscarea usoara a spatelui tatalui sau, se ridica intr-un cot si se rezema de perete. Ii venea greu sa creada ca peste cateva zile n-are sa se mai scoale cu noaptea-n cap, sa scoata oile din obor si sa plece cu ele pe izlaz. Sa porneasca spre matca satului si sa treaca prin apa garlei care totdeauna dimineata ii chinuia picioarele umflate, bobotite de bubele care ii zvacneau sa coaca. Dincolo de garla erau niste gropi mici, pline de cicoare cu floarea albastra ca cerul de primavara. in fiecare dimineata Niculae uita de ele si se impiedica in cotoarele lor verzi si rasfirate, facan-du-l sa urle de durere. intr-o zi se infuriase si le facuse ferfenita cu cio¬magul. La fel se infuriase deznadajduit de piatra de hotar din capul miristii. Era o piatra colturoasa, infipta adanc in pamant si invalita in ierburi, incat nu se vedea deloc. De nenumarate ori se izbise cu picioarele de ea si cazuse lesinat alaturi.
Nu-i venea mai ales sa creada ca are sa scap e de baietii de pe izlaz care uneori il chinuiau. Cei mari il puneau sa le vada de oi, sau il trimiteau cine stie pe unde sa fure tutun sau struguri de pe loturile oamenilor. Cand jucau bobic, il tineau numai in fund sa prinda bobicul si cand ii venea randul, il lasau sa dea numai o data si apoi il timiteau iar la fund Dar ceea ce il chinuia mai mult era faptul ca cei mari il sileau sa se ia la lupta cu alti copii chiar daca n-avea nici un chef. Vrand-nevrand, invatase sa se lupte si sa se bata cu ciomagul. intr-o zi, era singur cu oile pe miriste si se pomenise cu o magaoaie peste el. Era o aratare infricosatoare, cu fata boroscoita cu smarc si cu dintii ranjiti. Era spre seara, iesise din porumb si venea spre el incet, ca intr-un vis Avea fusta rosie, zdrentuita, si in mana un os alb de cal. De groaza Niculae apucase ciomagul cu amandoua mainile si pocnise magaoaia drept in moalele capului. Magaoaia cazuse jos fara sa se mai miste, iar Niculae, inspaimantat, luase oile la goana si incepuse sa fuga cu ele spre casa. A doua zi magaoaia a venit iar, dar cu inca doi insi si l-au batut cu ciomegele pana l-au lasat in nesimtire pe miriste. Oile au intrat in porumb si au fost duse la oborul comunal, iar Niculae a fost luat de frati in caruta si dus acasa, zob. A zacut o saptamana si s-a vindecat, dar dupa aceea l-au prins frigurile. Cand s-a vindecat si de friguri, s-a dus iar cu oile.
Putin timp dupa aceea, intr-o dimineata, se pomeni cu Achim pe miriste, calare pe cai. Fratele ii spuse sa lase oile si sa vie cu el. Au iesit in izlaz,
30 alaturi de care se afla o miriste larga de vreo zece pogoane. Pe izlaz, un card de zece-cincisprezece baieti jucau bobicul. Unii erau de seama lui, altii mai mari cu un an sau doi. Achim descaleca si dadu drumul la cai apoi se apropie.
- Ba, ce faceti voi aicea-m ? striga el si se uita peste ceata de baieti. Cativa mai sfiosi, care stateau jos pe flanele, se ridicara in picioare si se uitau cu teama la Achim. Vreo cativa mai nepasatori jucau bobicul fara sa se sinchiseasca. Deodata Achim se repezi spre ei ca un uliu, tranti vreo cativa de pamant si dadu cateva picioare si palme in dreapta si in stanga.
- Ce, voi n-auziti? marai Achim. Eu strig la voi si voi jucati bobicul mama voastra!
- Nea Achime, sa nu ne injuri ca chem pe tata de colea, zise unul coltos, fulgerandu-l cu privirea.
Achim tasni ca ars spre cel care vorbise, il apuca de gat, dadu cu el de pamant si sari cu picioarele pe el.
- Pa ma-ta si pe tat-tau! urla el ca turbat. Du-te si cheama pe tat-tau! Sa-mi spuneti care ati fost aia care l-ati batut pe frate-meu, ca daca nu, va belesc pe toti!
Achim n-avea atunci mai mult de saptesprezece ani, dar pentru baietii de-acolo el parea mai fioros ca un om mare. Nici unul dintre baieti nu vorbi.
- Niculae, striga Achim, ii cunosti? Ia treci incoace.
- Nu-i cunosc, ca aveau flanelele pe cap cand au venit, raspunse Niculae.
- Aaaaa!!! facu Achim, scuipand in palme. Ia da-ncoace biciul, Niculae. Nu vreti sa spuneti! Stati ca v-arat eu acuma.
Achim apuca biciul si, fara sa se gandeasca nici o clipa, se repezi la unul si-l plesni peste spinare. Cel lovit urla si apuca biciul in mana.
- Nea Achime, nu stiu, eu sunt de pe Delavale, nu mai da. Achim se repezi la altul si mai furios.
- Si tu esti de pe Delavale? Pana-n seara am sa va bat!
- Spuneti, ma, ce, sa mananc eu bataie pentru ei? se auzi un glas speriat.
- Aaaa!!! Tu stii? Spune numaidecat ca-ti roz beregata! racni Achim iar, repezindu-se spre cel care vorbise.
Baiatul se feri, se uita in jur si deodata vorbi pe nerasuflate.
- Nea Achime, nu da! Al lui Voicu Cainaru si cu al lui Burtica l-au batut.
Achim se intoarse spre Niculae, isi arunca palaria de pamant si il asmuti ca si cand ar fi fost caine:
- Ai auzit? Pune mana pe ei!
Niculae, slabit de friguri, galben la fata, nu se misca.
31
- Pune, ma, mana pe ei, n-auzi? striga Achim scos din sarite. Niculae nu se misca.
- Al lui Cainaru si Burtica! striga atunci Achim pe cei care il batusera pe Niculae. Achim avea un glas ciudat, ascunzand ceva tainic si cumplit si Niculae se speriase mai rau de acest glas al fratelui sau decat de loviturile magaoaielor, atunci pe miriste, cand fusese batut. Veniti incoace al lui Cainaru si Burtica. Veniti incoace ca nu va fac nimic, mai spuse Achim.
Cei doi se apropiara si unul din ei isi scoase pearca lui de palarie gaurita in fund de bobic si zise:
- Nea Achime, uite, vezi, mi-a spart capul! Zau, nea Achime, ca mi-a spart capul! Am dat si eu, a dat si el.
- Taci din gura, uratule, raspunse Achim care incepuse sa se invese¬leasca, il vedeti? E frate-meu. Eu nu tin cu el, chiar daca mi-e frate. Tu, asta, cu capul spart, repede-te la el si da cu el in pamant.
Niculae se uitase la fratele sau si se facuse si mai galben. Achim nu se sinchisea.
- N-auzi, ma, asta cu capul spart? se rasti Achim spre baiatul cu capul spart.
- Nea Achime, zau, ne-am batut in parte, se rugara iar cei doi baieti.
- Nea Achime, lasa-i, nea Achime! sarira si ceilalti.
Ochii lui Achim sticlira. il apuca pe cel cu palaria gaurita si-l izbi de pamant.
- N-auzi ce-ti spun? Repede-te la el ca te omor pe ma-ta de urat! Baiatul se scula de jos furios si, nemaistiind ce sa faca, se repezi la
Niculae. Niculae nu se misca din loc. inaintea lui, cel cu palaria gaurita se opri ca tintuit de privirea mare, nemiscata, a celui asupra caruia era asmutit. isi intoarse capul spre Achim, dar tot atunci acesta urla la el:
- Repede-te in el pe ma-ta de urat!
Baiatul se repezi in Niculae si il apuca de gat. Niculae se intepeni si ramase mai departe nemiscat.
- Da cu el in pamant! striga Achim, apropiindu-se cu biciul in mana. Baiatul isi incarliga un picior peste amandoua ale lui Niculae si il tranti la pamant. Apoi, speriat, cu privirea ratacita, plin de groaza, se ridica de pe el si ramase nemiscat, uitandu-se la Niculae care, galben la fata, nu-l slabea din ochi pe fratele sau. Catva timp, toti ramasera nemiscati si tacuti, in clipa urmatoare, Niculae sari in sus ca muscat de un sarpe. Se repezi spre cel care il trantise si il apuca de gat. Luat pe neasteptate, celalalt baiat ramase cu ochii holbati si scoase limba afara, horcaind. Chipul i se invinetise ca un ficat, se facuse apoi pamantiu. Niculae strangea ca un nebun si-l impingea de-a-ndaratelea. Cel strans de gat se impiedica de
32 ceva si cazu. Niculae ii dadu drumul si se intoarse spre celalalt. Vazandu-l ca vine, baiatul o lua la fuga peste camp.
Achim se repezi insa numaidecat si in cativa pasi il apuca de ceafa.
- Stai, pe ma-ta, fricosule. Ma vezi tu ca-i tiu parte? Bate-te cu el Ati venit amandoi si v-ati pus si l-ati omorat cu ciomegele. Erati doi, mama voastra Stai aici!
Niculae se repezi spre el cu un ciomag si vru sa-l izbeasca in cap, dar baiatul se feri si puse el mana pe un ciomag.
- Nea Achime, striga el, aratandu-l pe Nicaiae. ii sparg capul; spune-i sa nu s-apuce de mine!
- Niculae, scrasni Achim, auzi ce spune?
Niculae azvarli pe neasteptate ciomagul si se repezi spre celalalt cu o iuteala neasteptata. Luat tot fara veste, baiatul se clatina si cazu. Atunci Niculae sari in sus cu aceeasi iuteala, puse mana pe un ciomag si incepu sa-l loveasca pe cel de jos cu toata puterea. Baiatul urla, incerca sa se ridice, dar cate o lovitura de ciomag il culca iar la loc.
- Ajunge, Niculae, stai! zise Achim, apropiindu-se. Spune-i sa-si ceara iertare.
- Cere-ti iertare, bolborosi Niculae, izbindu-l inca. Cere-ti iertare! Gandindu-se ca acum are sa scape de toate, Niculae gemu in asternut si se uita la spinarea tatalui sau care se misca si rasufla in somn.
„O sa ma rog de el sa nu ma ia la sapa si o sa ma lase, gandi Niculae suspinand. La secere o sa ma duc, dar sa nu ma ia la sapa pana nu-mi trec bubele si sa pot sa ma duc si eu la scoala."
- Ce faci, ma, tu n-ai de gand s-adormi? spuse Moromete deodata, cu un glas atat de treaz ca baiatul se infiora.
- Ba dorm, raspunse el uimit ca tatal sau putuse sa stea asa de linistit atat de multa vreme.
- Cum dormi? intreba Moromete aspru. Sa mergi colo la sapa si sa dai si o sa te mai vaz eu atunci ca belesti ochii in loc sa dormi.
Niculae se lasa pe capatai si gemu. Apoi ramase nemiscat. Pe drum se auzea din ce in ce mai rar cate un flacau care se intorcea acasa fluierand. De undeva razbatu un tipat usor, subtire, de fata sau de femeie tanara, inecat de intunericul noptii. Prin varfurile salcamilor bazaiau tantarii. Moromete se ridica din asternut si se intoarse pe neasteptate spre Niculae. Baiatul inchise ochii, speriat.
- Nu dormi, ma, o data? zise el apasat, cu un glas turbure. Niculae nu raspunse. Omul nu se misca. Baiatul il simtea inca intors spre el si inima ii ticaia. Moromete se tranti iar pe capatai si peste cateva clipe Niculae ii simti spinarea ridicandu-se si rasufland incet. „A adormit",
33 gandi el dupa o vreme, dar ca si cand omul l-ar fi auzit gandind, se ridica iarasi intr-un cot si se intoarse spre fiu.
- Ma, da tu n-ai de gand sa dormi o data? ingana el ragusit si furios.
Niculae rasufla usor, ca in somn, fara sa-i raspunda.
Din nou omul se tranti pe capatai, dar Niculae astepta multa vreme fara ca sa-i mai simta spinarea miscandu-se. „Nu poate sa doarma. Te pomenesti ca se razgandeste si nu-i mai da drumul lui Achim", gandi Niculae iarasi. Dupa un timp se linisti insa. „Cine stie la ce se gandeste, isi spuse el. O sa vedem maine dimineata".
Moromete se ridica a treia oara, dar acum nu se mai intoarse spre baiat. Niculae il auzi scotocind multa vreme sub capatai, auzi apoi un zgomot de hartie rupta, pe urma amnarul izbind in piatra. Dupa aceea nu se mai auzi nimic. Niculae astepta o vreme cu ochii inchisi, apoi isi misca pleoapele. Tatal statea pe marginea prispei cu spatele indoit si fuma. Baiatul inchise ochii si se hotari sa adoarma. Astepta somnul timp inde¬lungat si adormi. Moromete mai statea inca pe marginea prispei, cu spatele indoit si fuma.
VIII in acest timp Paraschiv si Achim asteptasera in drum. Erau atat de curiosi sa afle ce ii spunea tatal lor lui Nila, incat nu avura rabdare pana a doua zi; renuntara sa se mai duca la fetele la care umblau si il asteptara pe fratele lor sa vina si sa afie ce era
- Ce-ati vorbit, ma, ce ti-a spus? intreba Paraschiv in soapta cand Nila iesi la ei.
- Ce sa-mi spuie, ca sa se duca asta cu oile la Bucuresti, raspunse Nila pe scurt, cu un glas moale, parca vinovat.
- Nila, sopti Paraschiv gros, i-ai spus ceva? Suntem frati, dar sa stii ca eu
Nila lasa fruntea in jos si bombani furios:
- Ce, ba, esti nebun? Cum o sa-i spui?
- Hai mai incolo, sa nu iie-auda, zise Achim. Hai la ga Maria sa vorbim acolo, ca tot nu mai avem timp sa ne ducem pe la fete.
Paraschiv si Nila sovaira. Era cam tarziu.
- Dar hai mai repede, sa nu se culce ga Maria.
Pornira catesitrei alene. Nila tacea si dupa mers parca n-avea nici un chef. Cotira pe niste ulite si se oprira in fata unei curti mici, fara garduri, in fund se vedea o casuta invalita cu paie, un bordei asemanator cu un cotet mai mare de pasari. La un ochi de geam, palpaia o lampa chioara.
34
Bordeiul acesta unde vroiau sa intre era al tusii lor, Maria Moromete, sora mai mare a tatalui. Tusa era o femeie de vreo cincizeci de ani si nu avea nici copii, nici barbat. Ca sa scape de ea, Moromete ii cumparase undeva un loc de casa si ii facuse acest bordei.
Maria Moromete il invinuia pe fratele ei ca nu s-a putut marita si-si face un rost. Spunea ca n-a ajutat-o, ca i-a furat pamantul din spatele casei, ca la impartitul celor trei pogoane mostenite, Moromete a ales pamantul cel mai bun pe care se putea pune vie si ca a gonit-o din casa parinteasca ca un hot. De fapt ea ar fi vrut ca fratele ei sa nu se mai fi insurat a doua oara, s-o fi tinut-o pe ea in casa, sa-i creasca ea pe cei trei, Paraschiv, Nila si Achim, si sa fi trait asa linistit pana la batranete, incat dupa ce fratele se insura a doua oara si ii cumpara si-i facu acest bordei, Maria Moromete se infurie si incepu sa ceara dreptul ei de mostenire asupra casei parintesti si mai ales asupra locului din spatele casei. Fiindca pe jumatate din acel loc se afla casa parinteasca si gospodaria si pentru ca trecusera aproape cincisprezece ani fara ca gospodaria sa fie impartita, mostenirea in cazul casei si locului trecea de drept celui care o folosea. Maria Moromete nu stiuse si nici acum nu stia acest lucru. Nici Moromete nu stia si chiar daca ar fi stiut tot n-ar fi avut ce face cu el.
Maria Moromete traia cu o nadejde a ei veche: sa dea acel loc lui Paraschiv sau Nila, care o fi mai vrednic, si acela sa faca o casa unde s-o aduca si pe ea, sa aiba grija de ea cand n-avea sa mai poata munci. Paraschiv ii spusese ca in curand o sa se insoare, sa-si faca acolo casa si s-o aduca sa traiasca si ea pe langa el. De fapt, maritisul ei nefericit din tinerete o inraise; facuse un copil care ii murise dupa doi ani de trai rau si dupa moartea copilului barbatul o alungase.
Traia acum singura in bordeiul ei si n-o ducea prea rau, la treierat isi baga graul in masina o data cu al lui Moromete, iar la secere la fel, veneau cei trei nepoti, Paraschiv, Nila si Achim si o ajutau. in schimb, ea le facea flanele si ciorapi. in sat i se spunea Guica si nu avea nume bun; se temeau de ea pentru ca cunostea pacatele tuturor si avea limba ascutita. Toata ziua lucra la ciorapi, asezata pe un scaunel in fata bordeiului si oprea trecatorii de pe drum pe care ii intreba fel de fel de nimicuri. Unii ocoleau, dadeau prin alta parte.
Iata cum se intampla cand cineva trecea prin fata curtii ei. Maria Moromete oprea trecatorul strigandu-l cu un glas tainic:
„Ei, cutare, ia stai nitel."
Intrigat, omul se oprea. Maria Moromete se ridica de pe scaunel si venea in drum. Se apropia in tacere, misterios. Apoi intreba in soapta:
„Unde te duci?"
35
Mirat, omul spunea unde se duce.
„Ce cauti acolo?" intreba femeia mai departe. inca nedumerit, trecatorul raspundea si spunea pentru ce se duce, ce treaba are acolo de facut. Maria Moromete spunea atunci despre omul acela unde se ducea trecatorul, ca a auzit ca acesta vrea sa faca^ cutare lucru.
„Asa o fi?" intreba ea cu privirea aprinsa de curiozitate.
Trecatorul raspundea ca se poate, asa o fi.
„Pai atunci frate-sau ce-o sa zica?" intreba ea atunci.
„Dracul sa-i ia, ga Mario, de unde sa stiu eu ce-o sa zica frate-sau?!" raspundea trecatorul.
„ Nu se poate, spunea femeia cu glasul ei ascutit. E dreptul lui."
„O fi, ga Mario, ce m-amestec eu in daravelile lor!" ridica trecatorul din umeri, grabindu-se sa se indeparteze.
„Ei, nu-i asa!" raspundea Guica indignata si se intorcea pe scaunelul ei, bestecaind la ciorap.
Dupa o vreme trecea o muiere. Maria Moromete se ridica si o oprea:
„Cutarita, unde te duci? Ia stai nitel!" Se apropia si ii spunea: „Auzi ce vrea sa faca alde cutare? Ma intalnii adineauri cu cutare - si spunea numele celui pe care il oprise mai inainte - se ducea pe la el si mi-a spus si mie. Tu ce zici? Ala o sa vrea? O sa-l lase?"
Raspandea deci stirea pe socoteala celui dinainte si acest lucru turbura deseori apele, invrajbind chiar si pe cei mai pasnici.
Maria Moromete oprea chiar si pe copiii foarte mici. „Ce-ati mancat aseara?" ii intreba ea in soapta,/punandu-le in mana o jumatate de mar stricat sau cateva seminte de floarea-soarelui.
Porecla de Guica i-o daduse un mocan. Mocanii veneau toamna la campie sa schimbe fructele lor pe porumb si grau. Maria Moromete oprea fiecare caruta care trecea prin dreptul bordeiului ei. Se apropia de coviltirul mocanului, se uita in caruta lui, ii rascolea sacii cu mere si cu nuci, lua cateva in care isi infigea dintii si abia la urma intreba cum le da. Omul spunea cum, iar femeia ij intorcea spatele, mancand din fructele luate, spunand ca nu sunt bune, sunt acre si viermanoase. in acest fel nu numai ca se satura mancand, dar chiar strangea cate un saculet. Se vede insa ca intr-o toamna, un mocan a tinut-o minte si cand a ajuns in dreptul ei n-a mai vrut sa opreasca.
„Stai, ma! n-auzi ca vreau sa iau niste mere?" a strigat femeia de pe scaunelul ei.
Mocanul a oprit si s-a asezat in dreptul coviltirului sa n-o lase sa se urce.
„Ai mere bune?" a intrebat ea vrand sa-l dea la o parte.
36
„Da, am mere frumoase, adu porumbul si-ti dau." , „Ia sa vad!" a spus femeia incercand zadarnic sa-l dea la o parte.
„Adu intai porumbul", a spus mocanul linistit.
„Ia sa vad, ma, stai sa vad si eu ce mere ai!" a spus Maria cu un glas intepat si cam tare.
„Nu tipa, leica, de ce tipi?! Adu porumbul si atunci te uiti!" i-a raspuns mocanul fara sa se dea la o parte.
„Du-te naibii cu merele tale! a zis atunci femeia indepartandu-se de om. Parca n-am mai vazut mere! Uita-te al naibii! Pe ce sa-i dau eu porum¬bul meu, mocanului! Parca fara merele voastre viermanoase nu traiesc!"
„Nu tipa, leica, de ce tipi asa?" a spus mocanul uitandu-se in urma ei uimit.
„Du-te naibii, ma, ce daca tip? Tip in curtea mea, in satul meu, mocane!"
„Leica, nu mai guici asa, ca nu ti-am spart casa, a spus iar mocanul cu vocea lui moale de muntean. Ce guicii asa, leica? Vai, vai! Cum mai guica! Ca o purcea!" a mai adaugat mocanul nedumerit si vorba a fost prinsa de vecini. Maria Moromete se infuria rau cand i se spunea Guica.
Cei trei nepoti intrara in curtea matusii si Paraschiv ciocani in ochiul de geam.
- Ga Mario, deschide!
Maria Moromete deschise usa si cei trei se aplecara pe rand sa nu se loveasca de pragul de sus. Paraschiv abia intra in bordei.
- Ga Mario, exclama el, gata, ii da drumul lui Achim cu oile la Bucuresti! incepe rafuiala!
Si rase hurducat, plesnindu-si palmele una de alta, apoi frecandu-le repede in semn de mare bucurie nestapanita. Maria Moromete se infipse in ochii lui si intreba, incet, ascutit, abia tinandu-si rasuflarea: P - Ce vorbesti, ma? ii da drumul? Zau? Cum a fost? Ce-a zis?
- Nu-mi venea sa cred, raspunse Paraschiv uitandu-se spre pat, vrand sa se aseze, dar matusa il preveni.
- Stai naibii jos pe pamant, ca se rupe patul cu tine Apoi relua intrebarile. Zau, ma? Ia spuneti! Ce zicea, ce zicea?!!
- Avem douazeci si patru de oi cu lapte, asta inseamna doua sute patruzeci de lei pe zi, zise Paraschiv miorlait, incercand sa imite glasul fatarnic al fratelui sau mai mic; asa le tot spunea asta la masa.
- Si el ce zicea?! Ce zicea?! intreba Guica cu glas inecat de curiozitate si placere. Alea ce zicea, puturoasele alea? Ma-sa, ma-sa ce zicea?
Achim raspunse cautand sa-si potriveasca glasul si sa-l faca asemanator cu al mamei vitrege adica: cinstit si intelegator asa cum ii raspunsese tatalui lor la masa:
37
- Lasa-l ma, sa se duca. Nu e vorba numai de banca, dar sunt si ei baieti mari
Paraschiv izbucni in hohote groase. Matusa nu rase, insa chipul ei zbarcit si negru si gura cu buzele supte inauntru se framantara de placere. Nila zambi stingherit, parca rusinat. El spuse:
- Hai, ba, ce radeti asa?
- Pe urma l-a luat pe asta in gradina si nu stiu ce i-a spus. Ce ti-a spus, Nila? intreba Achim.
- Ce mai intrebi, nu spusei o data? bombani Nila.
- Zau, ma? Te-a luat in gradina! Si ce ti-a spus? intreba Guica ca si cand n-ar fi auzit bombaneala lui Nila. Ce ti-a spus, Nila? Spune, ma, da-te naibii, ca cine stie ce ti-o fi spus si tu n-ai inteles. Hai, spune!
Nila tacea cu fruntea in pamant. Faptul ca se lasa greu, pana la urma le strica cheful celor doi frati si il intrebara daca da sau nu, ii da drumul lui Achim sa se duca?
- Nu va spusei, ba, ca ii da? Ce tot intrebati atata? Numai sa aduca bani! adauga Nila cinstit. Sa aduca la toamna patru mii de lei.
Paraschiv rase iar, ragusit, si ii dadu lui Nila un pumn in spinare.
- Auzi, ga Mario? se adresa el matusii, fara sa-l mai ia in seama pe Nila. Sa vezi ce gogosi le turna Achim alaltaieri la sapa.
- Ei, ma, ei! Zau! Ce gogosi, ce gogosi? intreba matusa abia stapanindu-se.
- Douazeci si patru de oi cu lapte, pa putin douazeci si patru de chile pe zi! Asta face doua sute de lei pe zi, ori treizeci de zile, face pe putin sase mii de lei pe luna! Ei! doua mii o sa coste chiria locului de pasunat, iar patru mii ramane castig.
- Ba, eu ma duc sa ma culc; maine trebuie sa merg la premilitara! il intrerupse Nila sculandu-se de jos.
- Stai, Nila, stai, ma, prostule! il opri matusa intepata. Stai sa vorbim* Si se adresa lui Paraschiv: Acum voi ce faceti, tu si cu Nila? Cand plecati? Trp.h^ie, sa fiiflitiinainte, de, secere, sa n-aiba cine sa le secere graul si nici cu ce^sa-l care. Sayedem ce^arisa faca faravoi.
"-^Tu cand pleci cu oile, Achime? intrebiTFaraschiv.
- Sa vedem. Sa vorbim cu al Iu Catanoiu.
- Eu-ac^ca dupa vreo saptaniaiia-in^urma ta, luam caii din grajd. incalecam peTej si fugim. NuasaTma, Nila? y - Ba. eu v-am mai spus^jugirnjjlar nuputem sa furam caii din grajd; afla lumea si ne facem de ras, ras^umejjilajc^u_rjnvirga_in pamant.
"*"- Iete aTmurjuTTSculnatusa indignata. Vezi sa nu-ti dau cateva, blegule! Te-a imbrobodjt alde tac-tau, sa staiji^a muncgjtijejitni_copj»Jmusa^ iasa sufletul! ^jcaii_yostri, e averea" voast^TPacanu murea biatalna-taT erati si voi in casa voastra, nu ca acum, ca n-aveti loc de puturoasele alea.
38
3 co P <
O Q B* ,
3"
•52. co a r^- 3
6J< c p «"O n K- n
8* F r1 o- o a.
■a
->K
O T3 n o g n »
5" ta. pi j^ gs.
II
= < 3 a. 3
65 O
3" B-
"2. g 5 cT p> »
O "O g-r* m *"t
-U-0 §>-.
"> P ta ,
Si *=■ S- B 3
"S. S- s> v - A
8 2.
B. 03 „
»
■S. 3
«a "( co 3
&;■*!
5 & 5c 3 c o. S
-o P H :
Sil1 p a • 03
C^ g- cn Ji,
Cu ff.
»" 5 - o- & pt 3t p P f-i*i
§ 8
Ei •§ 8
3" 2.
3 3 p< 65
P r»
^ ro ri p sv
P 3 C
O-P S i ?iini s. ii pi g- =t o 5 03
S5 -• C3C
3 Jr
.»• a. «■
03
1:
53?
8 S
- Aha, ingana celalalt. De unde e pretul asta?
- Cum de unde e? Asta e pretul pamantului! Tudor Balosu se uita nepasator prin varful salcamilor.
- Bine, Botoghina, zise el dupa un timp. incolo, ce mai faci? Ai terminat de sapa?
- Mai am nitel Numai ca e cam prost cu rarita. Trebuie sa ma duc pe la fierarul asta sa-i ascuta limba, ca nu stiu in ce s-a infipt cand spargeam pamantul cu ea si i-a plesnit buza
- Aha! Bine, ma! ingana Tudor Balosu, ridicandu-se. Ce faci dupa-pranz? Vii devale? Vin p-acolo sa mai stam de vorba.
Vasile Botoghina nu raspunse decat tarziu. Felul nepasator al celui care vroia sa cumpere il nelinistea. Tudor Balosu nu parea hotarat sa sfarseasca repede socoteala, asa cum ar fi vrut Botoghina.
- Asculta, nea Tudore, vrei sa cumperi pamant? intreba Botoghina nemultumit.
- Pai nu-ti spusei? raspunse Balosu din mers, fara sa se mai intoarca, indreptandu-se agale si nepasator spre poarta de la drum.
Botoghina il privi din urma si o clipa intarzie uitandu-se in ceafa alba, nearsa de soare a lui Balosu. Clipa aceasta cat si privirea ascutita a celui din spate il facu pe Balosu sa se opreasca si sa se intoarca pe jumatate spre Botochina.
- N-auzi, ma, ne intalnim devale! Botoghina! Ce treaba ai?! Fiecare cuvant scos de cei trei oameni scartaia, nu se lipea de celalalt, nimerea alaturi, nu se putea rotunji si incalzi, atat Botochina cat si Balosu se uitau in laturi, intorceau capetele in alta parte cand unul din ei deschidea gura.
- Poate ca nea Vasile o fi vrand sa aranjezi acum, tata, zise Victor Balosu, oprindu-se si el si intorcandu-se pe jumatate spre Botoghina.
- Pai ce sa aranjez, ma?! Ce sa aranjez? Nu tot trebuie sa vorbim cu Voicu Dobrescu sa ne faca vanzarea la ocol? D-aia ziceam sa vina devale!
Atunci se auzi un glas aprig din tinda:
- Haide, Vasile, ce tot tii oamenii de vorba; fa asa cum te-ai inteles, nu mai tot tine oamenii!
Cei doi deschisera poarta de la drum si iesira. Vasile Botoghina se intoarse in tinda si se aseza pe prag, incretit la fata.
XXVI
Femeia terminase de strans masa si se stergea pe fata de sudoare cu o treanta nu prea curata. Cand il vazu pe barbat asezandu-se, incremeni cu treanta pe un obraz, in timp ce cu o mana isi vara sub basma suvitele
114 de par care ii acopereau urechile. Dupa aproape cincisprezece ani de la maritis, nevasta lui Botoghina nu mai pastra din frumusetea ei de atunci decat gura si ochii. Avea obrajii subtiri si inaspriti, iar fruntea parca i se ingustase. Semana cu o tiganca pribeaga, cu fata arsa de vanturi si ploi, innegrita si imbatranita inainte de timp. Numai cand statea linistita^fara sa vorbeasca sau sa se uite undeva, abia atunci liniile gurii se rotunjeau ca un desen luminos si imprastiau de pe chipul ei asprimea si urmele anilor. Cat vorbea sau se uita undeva si vedea ceva de facut, trasaturile rotunde si linistite ale buzelor se stricau, lumina ochilor se intuneca.
^ - Vasile, mie de ce nu mi-ai spus nimic de pamant? Cum o sa vinzi
tntnrilp.
P Dar ceva si cu chestiunile lui!" incerca Tupurlan sa alnnpp, totul R)in cu neputinta de explicat ii aduse in ureche glasul acestuia, parca aievea, cum statea acolo la fierarie si citea ziarul „Domnilor! Asa si pe dincolo Ocupatiunea lor mintala" Ce ciudat citea! „Va rog sa ma credeti ca nu eu am scris dracoveniile astea", parca vroia sa spuna Moromete tot timpul.
Nedumerit, Tugurlan lasa tesalatul si se aseza pe marginea ieslei. „Primul agricultor o fi avand pamant?" isi aminti el intr-un fel uimitor discutia lor despre rege.
„Are! zicea Cocosila. Are, asa, cam vreun lot si jumatate".
„Are mai mult, zicea altul, fiindca trebuie sa-l tina si pe ala micu, pe Mihai trebuie sa-i dea sa manance!"
„Esti prost, zicea Cocosila. Ala micu are lotul lui de la ma-sa!"
Tugurlan ramase o clipa cu privirea in gol, apoi deodata izbucni intr-un ^ hohot furios: „Ptiu, fir-ati ai dracului!" scuipa el in pamant si ramase mai departe pe ieslea grajdului, negru la fata. Dar daca amintirea acestor lucruri nu izbutea sa razbata in afara si sa-i lumineze chipul posomorat, simtea totusi cum ceva se topea in el. Cunostea si el starea in care mintea con¬templa in liniste lucrurile si patrundea dincolo de ceea ce aratau ele ca sunt. Era o bucurie deosebita si rara. El se infuriase cand Moromete citise discursul regelui, ei, dimpotriva, se inveselisera. Nu era oare inveselitor sa descoperi ca un rege parea mai putin destept decat Ion al lui Miai? ingandurat, Tugurlan se ridica de pe marginea ieslei si iesi afara. Se duse in casa si se intinse in pat.
„Da, asa o fi, continua el sa se gandeasca, dar saracul Ion al lui Miai era un nevinovat, pe cata vreme primul agricultor avea sute de mii de hectare - Tugurlan stia acest lucru de la fratele sau care, inainte de a intra la Grivita, muncise cateva veri pe mosiile Coroanei - si cand o tara intreaga il lasa sa se lafaie cu atata pamant, nu-mi mai arde mie sa ma inveselesc ca e prost. Lasa ca bine v-am facut ca m-am repezit in voi, gandi Tugurlan mai departe despre cei de la fierarie. Sa va mai ganditi si
165 voi ca nu toata lumea are timp sa se inveseleasca; daca de altceva nu sunteti in stare, inveseliti-va barim mai putin, fir-ati ai dracului!"
Dupa-masa Tugurlan se gandi sa se duca si el la fierarie, sa-§i dreaga secerile. Muierea ii spuse ca au terminat malaiul si ca trebuie sa se imprumute de la cineva, altfel o sa-i apuce secerisul fara nimic in hambar.
- Vezi la Ion al lui Miai, raspunse Tugurlan, indreptandu-se spre poarta.
- N-are nici el!
Tugurlan se opri o clipa fara sa se intoarca:
- Vezi la Tudor Balosu! spuse el.
- Nu mai iau de la Tudor Balosu! se feri si se ruga femeia. O sa ne cheme iar la secerat si ai vazut ce ne da el sa mancam!
- Cere si tu la cineva! se scutura in cele din urma Tugurlan^si porni pe langa garduri cu secerile pe umar.
„Sigur ca da, domnul Moromete! bolborosrapoi in gand. Tu n-ai nevoie sa te imprumuti! Te gaseste secerea cu faina veche in hambar".
Tugurlan se pomeni ispitit sa-i ceara lui Moromete sa-l imprumute. in astfel de imprejurari el cerea ori de la cineva care rupea de la gura ca sa-i dea, cum era Ion al lui Miai sau Marmorosblanc, ori de la Tudor Balosu sau Crasmac, carora le facea zile la camp; niciodata insa de la acesti oameni ca Moromete, nici saraci, nici bogati si carora le tremura mana pana se hotarau sa spuna da sau nu. Lui Tugurlan ii veni un gand: sa-i ceara lui Moromete sa-l imprumute si apoi, fiindca era sigur ca acesta n-avea sa-i dea, sa-i scoata pe nas desteptaciunea de la fierarie. „Nu mai zici ca rezulta trei chestiuni?" si sa-si bata inca o data joc de el.
X
Moromete era acasa, daramase poarta si isi facea una noua. Dupa ce platise cu bani de la Aristide partea de fonciire pe care i-o cerea Jupuitu si amanase jumatate din ea pana spre toamna, se dusese a doua zi la gara si cumparase cu restul de bani o caruta de uluci. Nu se mai putea, atat poarta de la drum cat si gardurile gradinii se innegrisera si putrezisera de tot, trebuiau altele. incepuse intai cu poarta de la drum, si lucrase la ea doua zile. Acum era pe sfarsite cu poarta si nu se grabea deloc sa treaca la gradina: o poarta sau un gard le pui o data la zece ani, daca nu chiar la mai multi.
- Asta depinde de uluca, Dumitre, ii spunea Moromete lui Dumitru lui Nae care tocmai facea observatia de mai sus. Depinde de uluca, repeta el. Asta care am luat-o eu, explica el, e uluca buna. E fag!
166
- Nu prea ai stachetii buni! observa Dumitru lui Nae dupa catva timp, si glasul sau facu ca pe o distanta de zece-cincisprezece case toata lumea sa auda ce fel de stacheti avea Moromete.
Era si Cocosila acolo. Alaturi, cu un topor in mana, Paraschiv ascutea ulucile pe un trunchi. Niculae statea pe vine langa tatal sau si pandea cand sa-i dea cuie. Fara sa se uite, Moromete lua cuiul din mana intinsa a lui Niculae, il potrivea indelung, uitandu-se de cateva ori in spate sa vada daca stachetele va fi prins drept in mijloc, apoi cu tesla imprumutata de la Dumitru lui Nae batea adanc uluca, mai staruind apoi si cu lovituri nefolositoare asupra cuiului care pierise in lemnul alb vrand parca sa spuna ca e de dorit ca acest cui sa nu mai iasa niciodata de acolo.
- Era unul al dracului, unul Nastratin, zise Cocosila scuipand subtire inaintea sa. Si-a pus poarta pe foc si pe urma tot el s-a suparat!
- Niculae, adu ulucile! ceru Moromete.
Paraschiv se oprise din ascutit. Ridica toporul si continua sa ascuta mai departe. Hotarase plecarea la Bucuresti chiar in seara aceasta si era suparat ca Nila intarzia sa se intoarca cu caii de la izlaz. Era furat de ganduri.
- Ce zisesi tu, Cocosila? intreba Moromete. Paraschive, bate tu astea care au mai ramas.
Moromete lasa tesla jos si se cauta prin buzunare sa gaseasca o hartie. O gasi si i-o intinse lui Cocosila sub nas.
- in locul unde e poarta asta era gol, spuse Cocosila in timp ce umplea cu tutun foita lui Moromete. Poarta mica o pusese si p-aia pe foc si venea cum asi veni eu la tine, intra prin golul asta mare.
- Cine, ma?! intreba Moromete sacait ca nu intelegea. Apoi intelese: Aha, cand venea cineva pe la el!
- Asa, ma! Si asta striga din casa, de la geam, ca de ce intra pe poarta mare (adica prin locul pe unde fusese poarta mare!), sa intre tot pe poarta mica! Cum e, Niculae?
- „intr-o zi Nastratin Hogea, lemne de foc neavand", spuse Niculae inceputul acelei povesti.
- Pai ce dracu ii mai pasa lui pe unde intra?! se mira lenes Dumitru lui Nae.
- Pai ii pasa! zise Moromete asezandu-se jos, cu tigarea in gura. Sa nu uite omul unde-a fost poarta! Nu trebuie sa uitam ce-a fost, mai adauga el. Poate facem la loc ce nu mai e
Niculae ii dadea acum cuie lui Paraschiv. intr-o vreme nu se stie ce vazu el la fratele sau ca in loc sa tie cuiele cu varful in jos, cum le tinuse pana atunci, le intoarse, si zambind viclean, le tinu in asa fel ca Paraschiv cand intinsp mana se intepa in ele.
167
J
- Ma, dar prost mai esti! bolborosi Paraschiv cu dispret ingaduitor. Nu asa!
- Dar cum? intreba Niculae nevinovat.
- Invers.
Dumitru lui Nae se ridica alene de jos, de pe iarba.
- Ma duc acasa! spuse el parca nemultumit de ceva. Paraschive, vezi sa nu stirbesti tesla aia!
Paraschiv ridica fruntea si se uita la el:
- Pai dar ce, ba, nea Dumitre, eu bat cuiele cu taiusul? inalt cum era, Dumitru lui Nae vazu peste garduri ceva care il facu atent. "^
- Trece Tugurlan, spuse el si ramase in picioare. Unde dracu s-o fi ducand?! se mira apoi fara nici un rost si fiindca nimeni nu zise nimic, isi dezveli dintii si mai adauga: pazea, Cocosila!
Spre uimirea lor, Tugurlan, care se apropia incet pe langa garduri, cand, ajunse in dreptul portii lui Moromete, se opri si se uita inauntru.
- Ce e, Tugurlane, il cauti pe Cocosila? zise Dumitru lui Nae destul de straveziu.
- Vezi sa nu te caut eu pe tine, raspunse Tugurlan si impinse poarta noua a lui Moromete si se apropie de locul de sub salcam unde acesta si Cocosila stateau jos.
O clipa se uitara tinta la el, apoi isi ferira privirile.
- Buna-ziua! zise Tugurlan cu glasul sau neprietenos, si ceilalti, de uimire, uitara sa-i raspunda.
- Sa traiesti, Tugurlane! raspunse in cele din urma Moromete cu un glas curat si grabit. Uite mai dam si noi din coada pana vine secerea; ca dupa ce vine Niculae, porunci apoi Moromete stapan pe sine, adu un scaun lui nean-tau Tugurlan!
DujnitruJuiNae nu mai pleca, iar Cocosila arjuXga si cand nu s-ar fi intamplat nimic intre el si Tugurlan. (Jand Niculae adusescaunul, Tugurlan se~facu ca nu vede si se aseza si el jos pe pamant. Ramase apoi tacut si astepta tot asa cum asteptau si ei, avand aerul ca a venit asa degeaba si ca are de gand sa stea asa degeaba cat timp au sa stea si ei. Cineva trecu pe drum si din pricina ulucilor albe nu-i vazu pe cei din curte.
- Ce mandrete de om mai e si Vasile asta al lui Tabargel! zise Moromete urmarindu-l cu privirea pe cel care trecea. Cica isi bate muierea in curte sa-l vaza toata lumea, iar aia striga in gura mare: „Aoleo, fire-al dracului, p-aici n-ai dat!"
- He, he, he! zise Dumitru lui Nae cu placere. Pai a prins-o de vreo doua ori cu unul al lui Traila; si cica ii zise „fire-ai a dracului cu"
- Tigani, intrerupse Moromete, si schimba repede vorba. Mai bate un cui in uluca aia, Paraschiv/. Jos mai bate un cui, ca e stachetul mai gros.
Din curtea lui Tudor Balosu se auzi glasul spalat al lui Victor, care ii spunea ceva lui tat-sau.
- Am auzit ca vecinul tau, Moromete, a mai cumparat doua pogoane! spuse Dumitru lui Nae, intelegand ca lui Moromete nu-i place sa auda vorbindu-se desuchiat.
- Asa e vorba! raspunse Moromete. Hm! facu el dupa cateva clipe de tacere. Iar ii „amendeaza" alde Pisica pe copiii aia ai lui. A trecut p-aici pe la mine dupa ce a vorbit cu Tudor Balosu. Alaltaieri. „Ce faci, Traiane, iar vinzi pamant?" il intreb. „Nu vand, zice, ii amendez iar pe copiii aia." „Mai ai?" zic. „Ce?" „Pamant." „Gata! zice. Nu mai vand decat astea doua pogoane. Mai am doua, le pastrez pentru tutun."
Omul despre care pomenea Moromete era cizmarul satului. Avea o droaie de copii pe care cizmarul ii „amenda" mereu vanzandu-le pamantul.
- He, he, he! rase Dumitru lui Nae ganditor. Nu stiu ce dracu are sa faca el cu copiii aia cand s-or face mari.
- Pai ce vreai sa faca, Dumitre! se mira Moromete. Cand s-or face mari si le-o veni vremea sa se insoare o sa le spuna alde tat-sau: „De vandut pamantul, vi l-am vandut, de invatat sa fumati, v-am invatat, de bautura mai invatati si singuri!"
- He, he, he! rase Dumitru lui Nae, de asta data cu satisfactie, asezandu-- se mai bine pe pamant. Zau, ma? Ce vorbesti! intre timp, aproape pe neobservate, mai venisera vreo cativa insi care se asezasera pe iarba fara sa se anunte prin buna-ziua; erau vecinii lui Moromete. Dupa felul cum vorbise, Moromete parea sa aiba ceva nou de spus despre Traian acela, desi ceilalti stiau tot ce se putea sti despre el. Acest Traian Pisica nu vanduse din lot chiar indata ce-l avusese. Dimpotriva,^ambitia lui fusese sa-l mareasca si intr-un fel chiar izbutise, platindu-si titlul de improprietarire si impozitele din cizmarie. Muierea lui insa ii strica planul; incepu sa-i toarne la copii. intaia oara ii facu doi gemeni, apoi dupa aceea patru copii in mai putin de sapte ani, apoi iarasi doi gemeni si inca timp de sapte ani, alti cinci copii. in acesti ani, iarna sau vara, pe vreme rea ori in zile frumoase de primavara, cine trecea prin dreptul casei cizmarului trebuia sa-si puna amandoua mainile la urechi si sa grabeasca pasii. Zarva celor treisprezece copii ai lui semana cu aceea pe care o fac tiganii pribegi cand chefuiesc ori se iau la bataie. Pe seama galagiei si urletelor care se" auzeau uneori din casa lui, femeile spuneau in mod Firesc cand era vorba sa fie priceputa mai bine neoranduiala sau dezmatul din vreo familie: „Ca la alde Pisica".
169
- Cine? Pisica, ma Dumitre?! exclama Moromete vazand ca Dumitru lui Nae isi intinsese picioarele lui lungi, pregatindu-se sa asculte. Pai voi nu stiti nici unul cu cine avem noi de-a face aici in sat, anunta el cu glasul acela nepartinitor, care parca nu era al lui. Sa cauti in toata Romania, de la munte la balta, si la turci sa cautati si altul ca el nu mai gasiti.
Cocosila, gelos de ceea ce avea sa urmeze, il intrerupse pe Moromete spunandu-i ca minte, e prost. Moromete raspunse ca nu-nu, nu minte! Si ca sa convinga pe ceilalti care ascultau, incepu cu o falsa inflacarare si seriozitate sa se injure la persoana a treia ca ceea ce spunea el e adevarat. Atunci Cocosila ii raspunse ca daca e vorba pe asa, sa rascolesti in toata lumea si unul ca Parizianul n-ai sa mai gasesti! Moromete vru sa-i dea lui Cocosila replica cuvenita, dar ceilalti il apucara de maini si-i potolira cu siretenie falsa lui infierbantare.
- Hai, Moromete, lasa-l pe Cocosila, spune de ce zici ca nu mai gasesti altul ca Pisica
- Nu exista, domnule! exclama Moromete si ridica mana in sus si se injura din nou la persoana altuia ca nu exista.
Cineva care nu l-ar fi cunoscut pe Moromete, ar fi putut crede ca intre el si Pisica s-a petrecut ceva neobisnuit. De fapt nu se petrecuse nimic. Moromete se dusese intr-o dimineata sa-i vada pe-ai lui Pisica ce fac ei cand dorm atatia "copii, cum se scoala, ce le spune Pisica, ce face el si muierea, daca se pun la masa si in ge/ieral cu ce se ocupa aceasta familie si mai ales din ce cauza e atata zarva, si zbierete, si galagie, si racnete care se aud de la cinci kilometri.
- Am fost intr-o dimineata la el! Trebuia sa ma duc in ziua aia pe la obor si n-aveam cu ce sa ma incalt, incepu Moromete, mintind din capul locului.
- Tine, ma, cuiele aicea, Niculae, unde te uiti?! se rasti in clipa aceea Paraschiv.
- Ce faci, ma, acolo?! se mira Moromete, uitandu-se la Niculae, care si el se uita la tatal sau cu niste ochi sticlind de nerabdare. Muierea zice: „Ia cizmele si du-te cu ele sa ti se dreaga, le-au ros soarecii acolo in pod". Iau cizmele si plec spre Pisica. Erau ele bune, trebuia numai sa le bata niste cuie pe talpa, ca aveau talpile desfacute. Intru inauntru si, buna dimineata, buna dimineata! Pisica cu ai lui in pat! „Uite, ma, Traiane, trebuie sa ma duc pe la obor si e noroi afara, nu e bun bocancul, bate-mi acilea cateva cuie si unge-le cu ceva", ii spui eu. Nu stiu daca ati mai fost vreunul in casa la el. Tu ai fost vreodata, Cocosila?
- N-am fcist!
- Pai tu unde-ti pingelesti bocancii?
- Eu mi-i pingelesc singur.
170
- Nu stiu, dar eu n-am mai vazut paturi ca ale lui Pisica. Eu zic ca zece paturi de-astea de-ale noastre nu fac cat unul de-al lui. Dar ca sa nu zic zece, zic cinci. Erau asezate acolo in magazia aia a lui, fiindca asa de mare e odaia unde stau ei, ca o magazie. Cand sa ma asez pe scaun, o data ma pomenesc ca ma apuca cineva de gat si se inclesteaza de spinarea mea; intorc asa mana spre ceafa, il apuc de par si il dau jos si ma uit la el: un ala ca un gherlan, de-o schioapa, se uita la mine si facea au! ooo! au! ooo!
- Tii, ma, cuiele astea aici, sau acuma iti dau una dupa ceafa! ameninta Paraschiv de langa uluci.
- Tine cuiele acolo, Niculae, zise Moromete. Era baiatul ala al lui, micu si mutu. Pisica, din pat, cand vede gherlanul ala pe mine, bate din palme: „Sfarfalica, zice, na la tata din tigare!", „Hai, ma Traiane, zic eu, scap oborul, vreau sa cumpar niste cartofi, ce faci?" Traian in loc sa raspunda il vaz ca-si umfla pieptul si o data urla de rasuna toata magazia: „Destepta-rea!" Stiti? Ca la armata! Ei! zic eu! Ce sa-i faci? Aici trebuie instructie ! Nici n-apuc eu sa-mi vin in fire, ca il vaz pe gherlanul ala ca sare de langa tat-sau! Asa cum era, fara izmene si cu burta goala, incepe sa topaie si sa joace sarba peste spinarile alora care dormeau. Stiti cum sarea? Peste nasurile lor, peste ochi, peste capete, pe grumaji. Sarea si mormaia! incep urletele! Au, chiu, jap! Tin te nene! incepe paruiala! Ma uit la Traian si la muierea lui Nimic! Muierea casca si cu pieptenele in mana incepuse sa se tesale. Traian isi rasucea tigarea si numai asa, din cand in cand, ridica fruntea: „Sfar-fa-li-ca! zicea, na la tata din tigare, lua-te-ar dracii!" Din paturile lor, copiii au sarit jos si acolo in fata mea a inceput o viermuiala Trei-patru din ei, aia mai mari, cautau sa-i desfaca, dar ce sa desfaci, ca uite asa le umblau cracile pe sus; si se rostogoleau; si se dadeau de-amboua; si se loveau la burta; si paraiau camasile de pe ei; si se baseau; si le curgea sange din nas! Traian, din pat de-acolo uite-asa «punea, stiti, intai incet si subtire: „Sfar, si pe urma tot mai gros, fa-li-ca!" „Traiane, strig eu, da, ma, in ei, ca-si fac camasile ferfenita!" „Pai tot nu le iau eu altele", zice. „Bine, dar da in ei, de ce ii lasi sa urle asa?" „Daca dau in ei, atunci sa vezi urlete, Moromete", zice el.
- Ce-ai cu mine, nene, esti nebun? striga Niculae indignat.
- Ce-ai cu el, Paraschive?! se mira si Moromete, dar Paraschiv batea in uluca manios si nu raspunse. Tine-i bine cuiele, Niculae! Auzi, Cocosila? Cum crezi tu ca s-au astamparat cei treisprezece copii ai lui Pisica? Crezi ca de bunavoie? Nu, fiindca unii intrasera pe sub paturi si se gatuiau pe-acolo; altii pe dupa soba, altii pusesera mana pe calapoade si se pocneau cu ele Si in timpul asta muierea lui Traian taman se terminase de tesalat. Dupa ce termina ea asa, o vazui ca se ridica in picioare, infige pieptenele
171 sub grinda casei, isi duce o mana la ureche, isi vara un deget in ea si incepe sa-l miste asa repede ca si cand i-ar fi intrat ceva inauntru. „Ei, Ciulco, ia uite, ia! ia uite, ia!" La glasul ei vazu ca una dintre fete se opreste din zbantuit si cand o vede pe ma-sa cu degetul in ureche ramane cu ochii beliti. Ma-sa, iar: „Ciulco, ia uite, ia!" Fata, e una mica de vreo sase ani, seamana cu tat-sau, se apuca cu mainile de par, se lasa pe vine si incepe sa urle ca in gura de sarpe. De ce urla ea, exclama Moromete nedumerit, n-am putut sa pricep! Chestia e ca s-a facut liniste, muierea si-a scos degetul din ureche si fata a tacut si ea dintr-o data. Stiti? Odata a tacut! iti spusei adineauri, Dumitre, de tutun! Moromete se opri si se uita la Cocosila: fiindca veni vorba de tutun, spuse el cu alt glas, mai da-mi o tigare, Cocosila! Tu nu fumezi, Tugurlane?
- Nu, raspunse Tugurlan ragusit.
- Alde Traian Pisica, continua Moromete, pune numai tutun pe pamantul lui. Cand am fost eu cu cizmele, dupa incaierarea de dimineata, care mi s-a parut ca tine loc de mancare, il vaz pe Traian ca se ridica din pat si striga: „Haida! gata! Toata lumea la papusit tutun". A iesit liota afara, s-a suit in pod si s-a intors cu siruri de tutun; umplusera casa; doisprezece insi; faceau papusi si fumau! Afara de doi mai mici si de fete, toti fumau. Traian zice ca el castiga cu pusul tutunului mai mult decat scot eu de pe un lot. Ei, pe urma s-a asezat el pe un scaun si a inceput sa-mi dreaga cizmele. imi dregea cizmele si il chema pe ala micu: „Sfarfalica! Na la tata din tigare!" Si scotea tigarea din gura si-i dadea aluia sa traga din ea.
Dumitru lui Nae isi misca falcile si ramase cu dintii dezveliti, intr-un ras mut, cu privirea sticlind de satisfactie. Dupa ce isi manca astfel placerea pe care i-o facuse Moromete, se mira:
- Si ce dracu face el cu banii de pe pamant?!
- Pai nu-i trebuie sa-i bea, Dumitre? exclama Moromete nedumerit ca inca nu se intelesese bine acest lucru.
- Gata poarta, Moromete! zise Cocosila uitandu-se la Paraschiv, care batea ultimul cui.
Moromete se uita si el ganditor la Paraschiv. Dupa cateva clipe de tacere isi lasa fruntea intre genunchii desfacuti si se indoi.
- Nu e gata! spuse el. Mai trebuie un vitel care sa se uite la ea!
Se ridica apoi sa vada cum a batut Paraschiv ulucile; ceilalti intelesera ca au stat destul si se ridicara sa plece.
- Hai, Tugurlane, mergi la fierarie? zise Dumitru lui Nae uitandu-se la secerile lui Tugurlan.
- Pai, Tugurlan a venit pe la mine, ce sa caute la fierarie? se mira Moromete cu spatele.
172
- Vaz ca e cu niste seceri!
- Aia e altceva! zise Moromete. Dar cu tine ce e, Cocosila? il intreba apoi pe Cocosila. Parca iti lipseste ceva
- Niste parale! zise Dumitru lui Nae rar, si cuvantul parale se urca in salcami si pluti limpede prin imprejurimi. He, he, he, uite la Cocosila, se inveseli el, parca ar zice ca nu-i trebuie!
- Fugi ca esti prost! mormai Cocosila suparat nu se stie de ce si iesi pe poarta agale, fara sa-si ia ziua-buna. De altfel tot asa facu si Dumitru lui Nae, iar Moromete nici nu-si intoarse spatele; se desparteau ca si cand s-ar fi inteles sa se vada indata in alta parte. Cocosila era totusi suparat. Moromete spusese: „Tugurlan a venit pe la mine", ceea ce insemna ca se purta prietenos cu unul cu care el, Cocosila, era certat. Asta nu se facea!
- Ei, ajunge! Strangeti de pe-aici!
Moromete lasa poarta si veni langa Tugurlan. „Strangeti de pe-aici si plecati", intelesera Paraschiv si Niculae.
-/Ce mai faci, Tugurlane? zise Moromete in treacat, asteptand ca Paras¬chiv si Niculae sa plece de acolo.
Avea totusi un glas deosebit pe care nu-l avusese mai inainte.
- Ce sa fac! mormai Tugurlan ragusit de atata tacere. Bine.
- Apuca-te de gardul de la gradina, Paraschive, ca pana maine trebuie sa-l terminam si pe el, mai spuse Moromete in timp ce Paraschiv se indeparta.
„Pana maine ai sa vezi tu ce-o sa fie", ii raspunse Paraschiv in gand.
XI
Tugurlan continua sa taca. Ceea ce vazuse si auzise aci era acelasi lucru, aceeasi vorbarie fara noima pe care o mai auzise si la fierarie si fara de care acesti oameni se pare ca nici nu puteau trai. Acolo, ziarul fusese acela in jurul caruia ametisera invartindu-se, aci, povestirea lui Moromete despre Traian Pisica. Ceea ce il uimise insa pe Tugurlan si il facuse sa paraseasca gandul de a-si mai bate joc de ei, era faptul ca ei pluteau pe apa aceasta a lor cu atata seninatate, incat era cu neputinta sa nu-ti dai seama ca acest fel de a fi era de fapt bucuria si libertatea lor. Daca ar mai fi avut si niste parale, cum spunea Dumitru lui Nae, n-ar mai fi dorit nimic nici pentru ei, nici pentru altii. Moromete cel putin se pare ca chiar ajunsese acolo, adica sa-si ajunga lui insusi cu ce avea. Era sanatos, avea copiii sanatosi, avea doua loturi de pamant, era un om destept care iti facea placere sa stai cu el de vorba (Tugurlan trebuia sa convina ca un om suparat nu putea asculta povestirea lui Moromete despre Pisica fara
173 sa nu uite o clipa de supararea luI) si pe langa toate acestea mai era si un om bun. Acum, la sfarsit, Tugurlan nu se mai indoia ca Moromete avea sa-l imprumute cu bucate fara sa stea pe ganduri. Ce om ciudat! Dar la urma-urmei, de ce se purta el asa de prietenos? se intreba Tugurlan. Nici ruda nu era cu Tugurlan, nici prieten, nici prieten cu un prieten de-al lui Tugurlan!
- Ce e cu prostul ala de Cocosila? se pomeni Tugurlan intreband. Tot el ma injura, si tot el e suparat?
Abia mult mai tarziu avea sa-si dea seama Tugurlan pentru ce simtise el nevoia sa se impace cu Cocosila. Si nu era vorba numai de Cocosila. intrebarile lui din ultima vreme pornisera de fapt din aceasta nevoie de a se impaca cu lumea, dar el inca nu-si dadea seama de acest lucru.
- Pai nu, zice ca tu l-ai injurat intai, explica Moromete cu o anume veselie care de fapt tinea partea lui Tugurlan.
- Pai asa si pe dumneata te-am injurat si dumneata de ce nu te-ai suparat? se rasti Tugurlan si in aceeasi clipa se facu rosu ca para focului.
- Nu, pe mine m-ai combatut, zambi Moromete, scuipand subtire printre genunchi. Aia e altceva!
Tugurlan arata cuprins de o puternica emotie. Niciodata nu facuse ceea ce facea acum.
- Moromete, spuse el cu o voce scazuta, intensa. Uite, asculta-ma aici dumneata esti singurul care meriti loturile pe care le ai!
- Ei, nu mai spune, ma, Tugurlane? se inveseli sincer Moromete.
- Da! Sa tii minte asta de la mine! spuse Tugurlan cu un glas profetic care il facu pe Moromete sa tresara. Acuma, uite de ce m-am oprit la dumneata Imprumuta-ma cu un sac de porumb.
- Ma, Tugurlane, n-am porumb! exclama Moromete. Grau daca vrei!
- Da-mi grau, ca gasesc eu sa-l schimb.
- Ai sac?
- Am acasa.
- Ia cu sac cu tot si mi-l dai tu indarat.
Moromete se ridica in picioare. Tugurlan apuca secerile si porni spre poarta.
- Trec dupa ce ma intorc de la fierarie, spuse el si se indeparta repede pe langa garduri.
Iar spre seara, cand pleca de la Moromete cu sacul in spinare, toata lumea afla ^i se mira si nu intelese nimic din aceasta neobisnuita purtare a lui Tugurlan.
Acasa, el il gasi apoi pe cumnatu-sau Grigore Armearica^care il cautase si duminica trecuta. MuiereaTTTntrebii pe Tugurlan de Ia cine luase el un
174 sac cu grau si se ingrijora: nu cumva s-a imprumutat iar la Tudor Balosu sau Crasmac?!
- Ei, ia spune, Grigore, ce s-a intamplat? se adresa Tugurlan cumnatului sau dupa ce o linisti pe muierea lui spunandu-i de la cine a imprumutat graul. Am vrut sa trec eu pe la tine, dar n-am avut vreme, am lucrat zilele astea la gara, la siloz.
Tugurlan avea de la mosie doar doua pogoane pamant, deoarece nu-i convenea sa dea maiorului jumatate de pe un numar mai mare de pogoane. Altii luau mai mult, Ion al lui Miai, de pilda, muncea vreo opt pogoane. Anul acesta Tugurlan castigase mai bine lucrand cu ziua la gara, unde se construia un siloz.
- Asculta, cumnate, ce sa fac eu cu astia ai lui Aristide? Alde Tache vrea sa ma dea afara! spuse Grigore Armeanca dupa ce Tugurlan se aseza langa el pe prispa.
Tugurlan nu zise nimic. Cumnatul sau era de mult mecanic la moara si dm asta traia, n-avea nici el pamant. Numai ca dandu-i aceasta veste Grigore Armeanca, desi ingrijorat, avea pe de alta parte aerul ca nu prea ii vine lui sa creada ca o sa i se intample chiar asa. Parca ar fi vrut sa-i spuna Tugurlan ce-o sa i se intample.
- Asculta, cumnate, te da sau nu te da afara? intreba Tugurlan uitan-du-se la el curios. Ti-au spus ei ca or sa te dea afara?
- Nu mi-au spus ei, mi-a spus alde Isosica.
- Si alde Isosica de unde stie?
- I-a auzit vorbind.
Parea limpede, dar Grigore Armeanca ar fi vrut sa nu fie adevarat.
- Uite de ce, explica el, daca ei ma dau afara, eu pot sa-i dau in judecata si sa-i pun sa-mi plateasca locul. Eu pot sa nu cer bani pentru loc, si atunci ce-au sa faca, au sa mute moara de pe locul meu?
- Nu inteleg! se mira Tugurlan. Moara lui Aristide e asezata pe locul tau?
- O parte.
- Pai atunci ce-ti mai pasa! se mira din nou Tugurlan. Dar tot nu inteleg. Moara lui Aristide e chiar pe locul tau?
- A vrut el s-o faca dincolo in vale, dar la mine e taman locul unde se intalneste soseaua de la Tatarasti cu drumul dinspre Ciolanesti si pe vremea cand a facut-o el mai avea Crasmac moara aia cu piatra. Nu s-a mai dus nimeni din partea asta la moara lui Crasmac, a stiut el Aristide ce face!
- Pai acolo parca e o magura! se mira mai departe Tugurlan.
- Pai partea aia de magura e a mea si Aristide credea ca e a comunei; cand i-am spus a zis ca o sa ne intelegem noi, o sa ma ia sa lucrez la
175 l> moara. Ei! Si iese acuma fi-sau, Tache, din scoala de meserii si vrea sa fie el mecanic! Asta e povestea!
- Pai, Tache ala parca vrusese Aristide sa-l faca popa! _
- A ramas repetent! spuse Armeanca facand un gest de lehamite.
- E limpede, spuse Tugurlan dupa catva timp de tacere. O sa te dea afara!
Nu era insa deloc limpede, Grigore Armeanca nu-i spunea totul. Era o poveste pe cat de simpla pe atat de uluitoare pe care n-o stia decat Grigore Armeanca. El vroia acum sa se foloseasca de ea ca sa nu fie dat afara, dar nu stia daca o sa izbuteasca si de aceea venise sa se sfatuiasca cu cumnatul sau. Era_mrba iie_faptul ca proprietarii furau de mult graul si, floarea-sQareliii^din_ceie-trei sate „care;. macinaut la ei. Ideea o avusese Nastase, fratele cel mare al lui Aristide. care era coproprietar.
Mpara avea o teava de scurgere pentru ramasite (irimiC) si la inceput, pe*, cand mai exista inca moara lui Crasmac, acest irimic omuljijyuajLCasa la pasari, dar dupa~ce moara lui Crajinac fusese~parasita, Aristidg,
.sa
■ca^pe-jiesimtite irimicul acesta sa fie considerat ca facand parte djn_uium. v^_^^-- ^
Vazand ca oamenii inghit mica hotie, Nastase planuise pe cea mare, care ii izbutise pe deplin. Furtul se facea sub ochii lor, printr-o a doua teava de scurgere, nu prea ingenioasa, care pornea chiar de la cos. Oamenii care macinau se sprijineau chiar cu mana de ea, fara sa le treaca prin cap ce fel de scurgere avea teava aceea. Ei controlau doar irimicul, sa nu fie prea mare, adica nu cumva ca proprietarii sa traga o data cu irimicul si boabe curate.
Teava nu era prea ingenioasa, dar ideea era, fiindca tragerea se facea pe nesimtite si cu anii devenise lege ca la o moara cu valturi nu iese suta la suta faina. Furtul se stabilizase cam la un kilogram din saptezeci si cinci si aducea intr-un an de zile cateva vagoane de grau si floarea-soarelui. Nastase nu ajunsese totusi la acest rezultat fara sa lupte impotriva amenintarii de a fi descoperit. Legand baierile sacului, taranul avea nu o data nedeslusita impresie ca lipseste ceva Nu mult, era adevarat, dar de ajuns ca sa-l faca sa se uite dintr-o parte la coproprietar, sa intarzie banuitor ,< cu mana la gura sacului Dar Nastase, care avea grija sa fie totdeauna j acolo, devenea deodata grabit, striga „altul la rand", il inghesuia pe om 1 fie cu vorba, fie impingandu-l usurel sa faca loc
- Eu zic ca n-or sa indrazneasca ei sa ma dea afara. Daca o sa ma dea, am sa spun la toata lumea hotiile pe care le fac ei acolo de ani de zile, spuse Grigore Armeanca pe ganduri.
Tugurlan se facu atent:
- Ce hotii? intreba el.
176
- Cu cantarul cu irimicul se feri insa Armeanca.
- Prostii! spuse Tugurlan cu dispret. Vreai un sfat de la mine? u" intreba apoi scrutandu-l linistit.
- Da
- Daca te da afara, da-i foc la moara!
- Sa ma bage in puscarie?
- Atunci spuse Tugurlan si dadu din umeri suparat. „Atunci du-te dracului, de ce mai vii la mine sa-mi ceri sfatul?!" ar fi vrut sa-i spuna de fapt Tugurlan.
Grigore Armeanca incheie spunand ca o sa vada el mai pe urma. Tugurlan il intreba apoi ce-i mai fac copiii, mai vorbira catva timp, si la plecare Armeanca ii aminti ca vaca lui, care fatase nu de mult, continua sa dea o gramada de lapte. De ce nu-l trimite pe Marin cu oala sa-i dea niste lapte? Tugurlan raspunse ca o sa-l trimita.
Seara, Tugurlan intarzie iarasi sa adoarma, dar de asta data nu din pricina intrebarilor. intinzandu-se sub asternut el simti cum se intoarce in el acea liniste adanca si ocrotitoare a carei bucurie, in cei peste patruzeci de ani pe care ii avea, Tugurlan n-o cunoscuse decat foarte putin si foarte rar: o simtise mai puternic astazi, cand intarziase de dimineata pe prispa casei. Aceasta liniste nu adormea intrebarile si nici nu le dadea un raspuns, dar le dadea un inteles. Pentru ce? Nu se stie pentru ce, dar daca asa a fost facut, asa o sa ramana si n-are nici un rost sa-si sparga capul daca asta e bine sau rau. Iar daca vreodata o sa afle si de ce, o sa fie cu atat mai bine!
XII in aceeasi seara, fara ca Moromete sa banuiasca ceva, Paraschiv incalecase pe cai spunand ca se duce sa maie noaptea cu ei pe camp si o luase pe drumul spre Bucuresti. Nila il asteptase la Guica si de acolo incalecase si el si pornisera impreuna.
Era o seara cu un cer adanc, incarcat cu stele. Cei doi iesisera in goana la camp si se oprira abia cand lasara in urma valea satului. Caii tropaiu si sforaiau indaratnici, neinvatati cu drumul pe care erau dusi; de nenumarate ori, din plina goana, cautara s-o ia pe drumurile laturalnice ale campiei sau chiar inapoi, atrasi de zgomotele infundate ale satului, de respiratia lui abia simtita.
La un moment dat, Nila se opri si el, tinand calul pe loc. Tacerea campiei era desavarsita si intinderea ei invaluita de intuneric. Ceva se pare ca incepuse sa-l nelinisteasca; el sopti cu un glas turburat plin de indoiala:
177
- Paraschive! Stai!
Paraschiv se opri si el. Astepta cateva clipe si fiindca fratele sau nu spunea nimic, intreba:
- Ce este?
Nila tacea mai departe. Atunci Paraschiv se apropie si mai mult, strunin-du-si calul si intreba iar, ragusit si intrigat:
- Ce este, ma? De ce te-ai oprit?
Nila se uita incet indarat, cu teama, parca s-ar fi asteptat sa fie urmarit de cineva. Sopti nelinistit:
- Ma, unde mergem noi?
Paraschiv ii raspunse printr-o smucitura a calului, pornind in goana inainte pe sosea. Calul lui Nila porni si el pe urmele celuilalt. Goneau unul langa altul in tacere, aplecati peste coamele cailor si pana aproape de intaiul sat prin care trebuiau sa treaca, in afara de un automobil cu niste faruri puternice, nu intalnira pe nimeni.
Tot in aceeasi seara, Vasile Botoghina se pregatise si el de plecare. intre timp copiii aflasera si ei de la mama lor despre boala tatalui lor si despre vanzarea pamantului. Vatica umbla tacut prin curte, parca ratacind, nevroind sa intre in casa, desi Botoghina il strigase de cateva ori. Numai Irina se uita intristata la tatal ei. Statea pe prag cu umerii ei micuti si strambi si il urmarea cum inghite rar si adanc dumicatii. intr-o vreme incepuse sa-i povesteasca despre ceea ce se intamplase in timpul diminetii la scoala; cum la examen domnul invatator Teodorescu o laudase si ii daduse sa invete o poezie; cum pregatisera ei serbarea, care va avea loc chiar maine, de Sampetru, si sfarsise parandu-i rau ca el n-o s-o auda cand o sa spuna poezia. Botoghina n-o auzea nici acum; ii facea rau glasul ei si cand Irina tacu, el spuse:
- Anghelino, ia fata asta la culcare.
Dupa aceea, Botoghina iesise afara si incepuse sa se pregateasca pentru plecare. Umpluse caruta cu niste paie de ovaz, apoi o chemase pe femeie sa vie cu lampa langa caruta si sa lumineze roatele. Botoghina il strigase pe Vatica sa-i aduca oala cu pacura din grajd, apoi amandoi incepusera sa desfaca roatele si sa unga osiile carutei.
A doua zi dimineata, inainte de revarsatul zorilor, Botoghina se destepta si dupa ce il scula si pe baiat, inhama caii, se urca in caruta si impreuna cu el porni spre spitalul din Udup. inainte de plecare el scoase din brau un teanc de hartii, alese doua de cate o mie si i le intinse femeii. Anghelina le lua si ramase cu ele in mana, uitandu-sc nemiscata la omul ei care statea pe cutia carutei cu haturile pe genunchi.
178
- Pana la Udup v-apuca pranzul! Cum o sa se intoarca Vatica singur? Daca ii ia cineva caruta si caii? se temu ea.
Drept raspuns, Botoghina apuca haturile in maini. Simtind miscarea curelelor, caii pornira si trecura podisca de la drum cu zgomot. Femeia o lua in urma carutei si iesi inaintea cailor, oprindu-i in drum. Se apropie apoi de loitra si vorbi iar:
- Vasile, cand ai sa te intorci?
- Am sa-ti scriu eu d-acolo, raspunse omul cu graba. Apoi adauga: Vezi cum ii faci cu seceratul! Ia-o si pe fata aia sa v-ajute. Ai grija sa nu se taie cu secerea. Tacu cateva clipe, apoi vorbi iar: La treierat, vezi ca am aranjat cu alde Cocosila sa va ia in ceata cu el. Tacu iar un timp, apoi vorbi din nou, de asta data cu un glas care arata ca nu mai are nimic de spus: Vezi sa nu se intample ceva p-aici! Si ridica haturile: Haida! Hat! Hai! die!
Caii pornisera, dar femeia se tinea mereu de caruta. Mergea alaturi de rascruci si se uita intruna spre barbatul ei, vrand parca sa mai spuna ceva. El ghici slabiciunea si framantarea ei si ii spuse cu glas gatuit, cu o asprime dureroasa:
- Fugi d-aici! Pazea ca te calca roata!
In clipa aceea, femeia nu se mai putu stapani si izbucni scurt intr-un plans deznadajduit:
- Vasile! Sa nu mori p-acolo, Vasile! Botoghina dadu bici cailor.
XIII
Aproape de pranz ajunse la Udup. Spitalul de plasa era asezat la mar¬ginea satului si de departe semana cu un conac boieresc. Acoperisul lui de tigla se vedea de la cinci kilometri. Era inconjurat de o multime de salcami altoiti, cu coroanele ca niste maciuci uriase, si de duzi stufosi si batrani din care se auzea de departe ciripitul galagios al pasaricilor
Vasile Botoghina opri sub unul din duzii din fata intrarii si sari jos din caruta. Vatica se uita mirat peste cladiri si spuse aratand cu degetul inainte:
- De ce nu opresti in dreptul spitalului?
- Asta e spitalul, nu acolo, raspunse Botoghina. Asa fac toti care nu-l cunosc, se opresc dincolo. Acolo sta doctorul! E casa lui! Stai jos si da iarba la cai!
Vatica sari jos, scoase capestrele din capul cailor, le desfacu sleaurile, lua din caruta un brat de paie amestecate cu iarba si il puse inaintea vitelor. Botoghina dadu catva timp ocol carutei, uitandu-se pe sub
179 sprancene sa-si dea seama de ceea ce se intampla in jurul lui, apoi intra incet in curte spitalului.
Ui Intrarea in cladire avea niste scari de ciment negru care dadeau intr-un ^^oHdor lung; atat scarile cat si coridorul erau intesate de tarani desculti; cu chipurile galbene si supte; de femei imbrobodite strans, cu privirile intepenite si darze, cu cate un copil in brate sau de mana; de lucratori istoviti cu camasile rupte pe ei si murdare; stateau pe cele doua banci de lemn asezate de-a lungul peretilor si asteptau. in afara de cei de pe scari si cei dinauntru, pe langa zidurile spitalului stateau altii sub umbra duzilor in grupuri mici. Era timpul pranzului si unii intinsesera pe pamant legaturile cu care venisera si incepusera sa manance.
Vasile Botoghina vazu inca din poarta mamaligile intinse pe iarba si coridorul intesat de oameni. Intra inauntru si fiindca pe banci nu mai era loc se rezema de tocul usii pe care scria Consultatii si incepu sa astepte cu aceeasi rabdare pe chip ca a celorlalti.
La un moment dat usa se deschise dinauntru fara veste si Botoghina, care se rezemase putin de ea, se clatina si se izbi de umarul doctorului care tocmai iesea.
- Ce te proptesti in usa? Stai jos pe banca! se supara doctorul. i Speriat, Botoghina se trase intr-o parte simtind cum obrajii ii ard dej rusine. Doctorul isi roti privirea peste oameni si spuse:
- Sunteti prea multi azi, cine sta mai aproape sa plece acasa si sa vie maine dimineata.
Dar toti parca intelesera pe dos, adica sa se apropie si sa-i spuna ce-i doare.
- Domnule doctor, de trei zile nu vrea sa mai suga, sta in brate si doarme! Mi-e frica sa nu-mi moara in brate! I-au mai iesit si niste pete rosii pe tot corpul. Nu stiu ce sa
- Varsa mereu, domnule doctor, ce mananca, varsa! spuse alta femeie aratand copilul.
Alte glasuri se ingramadira strangandu-se si inconjurandu-l pe medic. Toata lumea se sculase de pe banci si de afara cativa chiar alergasera inauntru.
Medicul, un om scund si cam gras, cu niste trasaturi inasprite de soare t si vant, intocmai ca ale taranilor, statea linistit in mijlocul bolnavilor si se f uita peste capetele lor, retinut, cam aspru, cu o privire care arata ca ceea ce vedea el acuma era un lucru obisnuit pe care il vedea de multi ani.
El apuca de camasa copilul uneia din femei, i-o ridica spre barbie, dezvelindu-i burta si dupa ce se uita o clipa spuse:
- Fa-i o baie cu flori de musetel!
180
Apoi se adresa unei alte femei, spunandu-i sa se duca la sanitar, sa-i dea niste prafuri, dar femeia cu copilul cu pete pe trup ii acoperi glasul:
- Domnule doctor, i-am facut de trei ori, asa cum mi-ai spus
Un om care statuse pana atunci la o parte se apropie si el de doctor, il apuca de brat si spuse soptit, cu un glas insinuant:
- Domnule doctor!
Dar doctorul nu-l lua in seama. Botoghina se varase si el printre ceilalti si se uita drept in ochii medicului, crezand ca acesta are sa-si aduca aminte de el si are sa-l cheme inauntru. Doctorul deschise usa fara sa ia in seama glasurile numeroase care il chemau si pieri inauntru cu bolnavul care era la rand.
- Ce sa-i faci, zise un taran tanar, posomorandu-se si cautand abatut un loc pe banca. Un singur doctor la atatea sate! De fier sa fii si tot nu prididesti!
Cineva vru sa raspunda, dar in clipa aceea un copil din bratele unei femei incepu sa tipe. Femeia iesi repede afara. Un om ofta greu si se scula de pe banca. O data cu el se mai sculara inca vreo cativa. Dupa o jumatate de ceas, coridorul se goli mai mult de jumatate. Abia pornind prin curtea spitalului, oamenii si femeile puteau fi vazuti ca sunt intr-adevar bolnavi. Un taran inalt ca o prajina mergea incet, abia pasind, tinut de doua rude de amandoua bratele: sudoarea ii navalea des pe frunte si gemea incet, cu gura deschisa, cu privirile ratacite; un altul insa, era singur, si cat se sculase de pe banca, incepuse sa se clatine ca beat, mergea orbecaind, tinandu-se de ziduri. Iesi cu greu si se aseza pe iarba aproape cazand pe branci, in patru labe, ca si cand ar fi fost impuscat.
- Omule, de ce nu intri acolo peste el? zise un muncitor, apropiindu-se de cel cazut si ajutandu-i sa se intinda mai bine. Noi putem sa mai asteptam, dar dumneata de nu intri peste el?
Omul vru sa balbaie ceva, dar tot atunci curtea spitalului fu strabatuta de un glas sfasietor ca de cutit. Privirile se intoarsera spre drum. Pe poarta spitalului se vazura intrand cativa oameni care duceau o femeie pe o cerga. O dadusera jos din caruta si femeia tipase crunt. Ajunsi in fata scarilor, oamenii lasara cerga cu femeia pe iarba si unul dintre ei se sterse pe frunte de sudoare si intra in coridor. Dupa cateva clipe, doctorul iesi afara si intreba scurt, din capul scarilor, spre oamenii care stateau alaturi langa bolnava:
- Cand a nascut?
- Ieri dimineata, domnule doctor! raspunse unul din tarani, luandu-si palaria de pe cap.
- Copilul traieste?
- Traieste, domnule doctor!
Medicul se apropie si privi cateva clipe in jos spre bolnava. Femeia statea cu ochii inchisi si parea moarta; la soare, chipul ei arata albastru,
181 livid. Doctorul se apleca si-i prinse incheietura mainii intre degete. Cat ii prinse insa incheietura, ii si dadu drumul si se rasti la oameni fara mila:
- A{i omorat-o! Ati adus-o in caruta si i-ati mancat zilele!
Unul dintre cei trei oameni care adusesera bolnava, la auzul acestor cuvinte taioase, nu se putu nici el stapani:
- Am adus-o in caruta? N-oi fi vrand s-o aducem cu aeroplanul!
- Haide, lasa vorba! porunci doctorul ca un militar. Bagati-o inauntru. Abia spre seara ii veni lui Vasile Botoghina randul la consultatie. El intra in cabinetul doctorului si spuse:
- Nu ma mai cunoasteti?! Am venit acum vreo doua saptamani Doctorul se apropie de el si-l intreba grabit:
- Da! Ce ti-am spus ca ai?
Botoghina vru sa raspunda, dar doctorul intreba iar, cu aceeasi graba retinuta:
- Cum te cheama?
Omul isi spuse numele si comuna iar doctorul ii intoarse spatele si incepu sa rasfoiasca un registru gros. Rasfoind, intreba din nou:
- Cand spui ca ai fost aici?
- Acum zece-cin spe zile! raspunse Botoghina nedumerit ca doctorul nu-si aduce deloc aminte de el.
- Vasile Botoghina, din Silistea-Gumesti, zise doctorul cu un glas rece. Pai asta e a treia oara cand te consult! Ai fost la raze?
- Da, raspunse Botoghina vinovat si-i intinse doctorului sulul negru al radiografiei, pe care acesta il desfasura la lumina si il cerceta multa vreme.
- Stai jos. De ce nu stai jos? se adresa el bolnavului la sfarsit. Botoghina se aseza pe un scaun rotund si alb si incepu sa urmareasca intrigat fiece miscare a doctorului. Medicul, dupa ce ii aratase omului scaunul, se asezase la birou si incepuse sa scrie pe o foaie. Scria repede si mult, si din cand in cand se oprea, ridica fruntea de pe foaie pentru cateva clipe, apoi, incepea iar sa scartaie din penita. Acest lucru tinu multa vreme si cand doctorul se ridica de la biroul lui, Vasile Botoghina se ridica si el. Medicul insa nu mai arata acum nici o graba. El se aseza pe un scaunel in fata omului si-i facu semn sa stea jos. incepu sa-i spuna rar, apasand pe cuvinte, cu un glas care uneori era strabatut de urme de neincre¬dere, alteori de amenintare:
- Uite ce-ai sa faci! Te duci acasa si vinzi ceva: un cal, un bou, un pogon de pamant
Se opri si spuse dupa cateva clipe, amenintandu-l pe om cu reteta:
- Ai sa te duci la farmacie cu reteta asta. O sa-ti trebuiasca multi bani, pentru ca ai sa iai doctoriile astea dt trei ori. Dar nu e vorba numai de doctorii. N-ai voie nici sa ridici un pai de jos. intelegi? Nimic. Sa nu faci nimic. Si in fiecare zi sa mananci oua, sa bei lapte mult si sa nu-ti lipseasca gaina de la masa. Sa vorbesti cu sanitarul din sat sa-ti faca injectiile si sa
182 te invete cum sa iai doctoriile. Asta e o boala grea, dar voi nu va vindecati pentru ca nu vreti sa cheltuiti. Si chiar daca cheltuiti, cat va simtiti nitel mai bine, gata, va puneti pe munca sa va scoateti parleala pentru ce-ati vandut. Dupa o boala ca asta nu mai ai voie niciodata sa muncesti prea mult Doctorul se opri o clipa: Vrei sa nu mori?
Botoghina facu ochii mari, inspaimantat si raspunse repezit, dar nu indata:
- Da, domnule doctor!
- Atunci sa faci asa cum ti-am spus. incepand de azi te intinzi cu burta la soare, mananci bine, iai doctoriile astea si dupa o luna de zile sa treci iar pe la mine. Altfel sa stii ca nu e gluma. Daca ajungi sa cazi la pat n-ai
. ce mai cauta la mine.
Medicul iesi de dupa birou si-si puse mana pe flanela carpita a omului, care cat o simti se si ridica in picioare.
- Sa nu-ti para lucru de gluma! ca eu stiu cum sunteti voi: „Lasa ca-mi trece", pana incepeti sa va scuipati bojocii pe jos. Va repeziti pe urma la doctor si cand vedeti ca nu va mai poate face nimic, incepeti sa injurati ca nu e bun doctorul.
- Domnule doctor, il intrerupse Botoghina, nedumerit mereu ca medicul uitase ce-i spusese data trecuta, pai eu am facut rost de douazeci de mii de lei, ca mi-ai spus ca ma bagi intr-un spital unde o sa ma fac sanatos intr-o luna, doua
Medicul tresari.
- Douazeci de mii? intreba el neincrezator.
- Pai asa mi-ati spus dumneavoastra!
- Ai la dumneata douazeci de mii?! intreba doctorul uimit, impresionat de privirea bolnavului, pe care abia acum i-o vedea. Era o privire largita, stralucitoare de viata si de speranta, dar strabatuta si de umbre nedeslusite, umbre ale noptilor de neliniste si spaima.
- Pai am vandut din lot, domnule doctor! intari Botoghina limpede si usurat, ca si cand ar fi fost de pe acum sanatos. Adauga senin si impacat: Ce era sa fac? Asta-primavara au murit doi insi la noi in sat, tot asa au stat acasa si
- Uite ce e, Botoghina, da, stiu acuma Asa este, cu vreo douazeci de mii de lei poti sa intri intr-un tratament supravegheat, bine ca ai vandut. Eu ti-am spus data trecuta sa vinzi si sa faci rost de bani, asa cum spun la fiecare. Dumneata, bine ca ai avut ce vinde Uite ce-ai sa faci: ia spune-mi, esti cu caruta?
- Cu caruta, domnule doctor. Cu baiatul.
- Da drumul carutei acasa si ramai aici. Maine o sa te trimit la munte intr-un sanatoriu
183
XIV
A doua zi dimineata, Guica isi lua ciorapul de gat si porni spre casa fratelui ei sa fie de fata cand Moromete si cu toti ai lui au sa bage de seama ca Paraschiv si cu Nila au fugit cu caii la Bucuresti. Se gandea incet, cu o bucurie care ii ungea inima, cum are sa se intinda vestea numaidecat in sat ca cei trei baieti ai lui Moromete au fugit catestrei de acasa cu caii si cu oile si ca asta s-a intamplat - si Guica avea sa aiba grija sa se afle intocmai asa - din pricina celor doua fete ale lui Moromete, care vroiau ele sa puna mana pe averea fratilor
Plecarea aceasta se intamplase cum nici ea, Guica, n-ar fi crezut ca se putea mai bine; intai Achim cu oile, acum doua saptamani; apoi seara trecuta cu amandoi caii, Paraschiv si Nila; astazi era zi de sarbatoare, Sfintii Petru si Pavel; maine toata lumea avea sa iasa la secerat graul. Mai intai, Morometii, ramasi, adica cele doua fete, Tita si Ilinca, Niculae si mama lor Catrina, cu Moromete in cap, n-au sa mai aiba ce manca in timpul muncilor, nu mai aveau laptele; apoi, nu vor mai avea cu ce sa se duca la deal, o sa trebuiasca sa se duca pe jos, cu secerile pe umar; apoi, stransul si treieratul graului, caratul lui pe arie si celelalte munci: n-au sa mai aiba cu ce le face, vor trebui sa dea din colt in colt, sa bata la portile oamenilor dupa vite.
Acest dat din colt in colt ii sara inima Guichii. Si mai ales dusul Morometilor la secerat pe jos. Si inca: Niculae nu stia sa secere, Catrina Moromete trebuie sa ramana acasa si sa faca de mancare, sa ingrijeasca de pasari, Moromete la fel, cu atatia copii, se dezvatase sa munceasca, statea toata ziua pe miriste, zicea ca leaga snopii, fuma si umbla incoace si incolo; singurele care aveau sa munceasca ramaneau cele doua fete.
„Na! Sa va saturati, gandi Guica, apropiindu-se de casa fratelui. Sa munciti acum sa va iasa ochii din cap. Si pana sa cumparati voi cai si oi, se intorc aia cu buzunarele pline de bani! O sa vedeti voi atuncea ce-o sa va faca ei, ca v-ati facut stapane pe casa lor!"
Guica se apropie de podisca fratelui si se opri pe ea, uitandu-se in curte peste gard. Fata cea mare a lui Moromete, Tita, matura batatura cu un tarn urias facut din fire de rosmarin. Pe prispa casei statea, intr-o parte Moromete, iar in coltul dinspre drum Niculae si cu sora lui mai mare, Ilinca. Niculae plangea incet, prelung, jelindu-se prosteste si spunand mereu unul si acelasi lucru:
- Hai, ma, Ilinco, da-mi! Da-mi, ma, Ilinco, n-auzi?! Hai, ma, Ilinco, aaaa! Da-mi, ma, Ilinco, si mie niste flori!
Moromete bea tutun si se uita spre sosea. Din cand in cand, cineva trecea pe drum si il saluta. Moromete raspundea tare, cu multe cuvinte,
184 spunand „buna sa-ti fie inima, cutare", sau „sa traiesti, ma, Dumitrache!". in acest timp Niculae bazaia mereu, dar nimeni nu-l lua in seama, ca si cand treaba lui ar fi fost sa planga asa mereu, fara nici o socoteala.
Guica intra incet in curte, cu ciorapul de gat, si apropiindu-se de prispa, dadu buna dimineata. Nu-i raspunse nimeni. Tocmai atunci Ilinca se rastea la Niculae:
■ - Mai taci, ma, din gura, dezghiocatule! Pana mai alaltaieri te-ai tinut de coada oilor si acuma te gasi coroana. Sa-ti dau eu flori din gradinita ca sa faci coroana altora! Pai dar!
- Da-i, fa, si lui niste flori, dosadito, ce esti asa de carpanoasa?! se auzi din casa glasul mamei.
- Ia mai taci din gura, mama, ati sapat vreunul gradinita? Sa-i dau flori sa faca altora coroana! Ia uita-te!
La auzul acestui raspuns, Niculae incepu sa urle de-a binelea. De asta data el se ridica si sari spre gradinita. i- Sa nu te prind ca iei vreo floare, ca-ti rup zulufii, Niculae, ameninta Iliiica de pe prispa.
Catrina Moromete iesi afara, gatita pentru biserica. in clipa aceea, clopotele bisericii incepura sa bata. Femeia de inchina si se dadu jos de pe prispa. Chipul necajit si ars de soare al femeii era acum linistit, plin" de bunatate. Ea isi sumese fusta neagra de lana si isi ascunse pe la spate cine stie ce albitura care nu trebuie sa se vada. Se uita peste batatura si vazand-o pe Guica asezata pe prispa, cu ciorapul de gat, i se adresa cu multa evlavie:
- Mario, mai lasa si tu ciorapul ala, ca o sa te duci in fundul iadului! Cat e saptamana de mare, umbli mereu pe la muieri si spui ca azi e joi-mari, maine miercurea pasarilor, poimaine lunea verde! Si acum, ca e sarbatoare lasata de Domnul Cristos, lucrezi la ciorap in loc sa vii si tu sa asculti baremi Sfanta Evanghelie!
« - Ei las sa ma duc eu in iad, raspunse Guica lucrand parca inadins Isi mai repede la ciorap. Ce e iadul? S-a intors cineva d-acolo? 11 Moromete isi increti fruntea si aproba subtirel: l - Asea-ie! j Guica continua:
I - Ca n-o fi mai rau ca p-aici. Ca cand oi muri, intri in pamant si te f mananca viermii. Si sufletul? Un abur care traieste si el si se tot plimba l - Pai se plimba! aproba Moromete, cu o indescriptibila ironie. „Pai jda, n-are incotro, se plimba, fireste"
! - Ei, he! facu Catrina, pornind incet spre poarta. Ce trebuie sa fie in ii inima voastra! Stapaneste ala spurcatul! | - Pai, stapaneste! facu Moromete din nou.
:I! 185 in acest timp, furat de starea ciudata a tatalui sau, Niculae uitase sa mai boceasca. Deodata insa el isi dadu seama ca daca mama lui se duce, nu mai e nimic de facut cu coroana lui. Sari de pe prispa si se lua dupa ea si ii iesi inainte si o apuca de fusta; se uita in ochii ei cu jale si incepu sa verse lacrimi cat boabele de porumb de mari:
- Mama, mi-a spus dom nvatator sa fac si eu o coroana, se jeli el deznadajduit. Si mi-a spus sa veniti si voi la scoala, mi-a dat sa invat S» eu o poezie, hai, mai, maica, spune-i Ilinchii sa-mi dea flori din gradinita mi-a spus ca o sa ma treaca clasa si ca o sa spui si eu o poezie dom nvatator Teodorescu mi-a spus sa nu lipsesc, ca am dat examen acu o saptamana, m-a ascultat si mi-a spus sa-mi fac coroana spune-i Ilinchii, mama
Baiatul isi inclesta mainile lui mici si innegrite de soare de fusta aspra a femeii si n-o lasa deloc sa se mai miste. El se uita in sus spre chipul ei si varsa lacrimi atat de coplesitor incat femeia ii puse mana pe cap si inghitind greu ii mangaie urechile innegrite cu palma ei aspra si ii sopti:
- Du-te in gradinija si ia-ti flori, hai!
Apoi, se intoarse spre casa si se uita spre fata. Dar Ilinca i-o lua inainte chemandu-l pe baiat cu un glas inmuiat:
- Hai, ma, treci incoace, capatanosule, nu ti-am spus ca-ti dau, ce te jelesti asa? Plange ca blegu!
Ilinca nu era mai mare ca Niculae decat cu un an, dar se purta fata de el ca si cand ar fi fost cu cinci, cu toate ca atunci cand isi amintea de aceasta diferenta atat de mica, Niculae o plesnea.
- Ilinco, Ilinco, ameninta si mama din poarta! Pentru niste flori, fa? Te vede Dumnezeu de sus!
Moromete, auzind aceste cuvinte din urma, isi lasa capul intr-o parte si intari cu finete:
- Pai te vede!
Guica statea mai departeze prispa, impletea la ciorap si astepta ca fratele ei sa inceapa sa se nelinisteasca de lipsa celor doi, Paraschiv si Nila. Moromete insa statea mereu pe prispa, bea tutun, se uita din cand in cand spre drum raspunzand la saluturi si nu se sinchisea ca desi soarele se ridicase sus pe cer, Paraschiv si Nila inca nu se intorceau cu caii de pe izlaz. Atunci Maria Moromete se intoarse spre Tita, care ajunsese cu maturatu aproape de scara prispei, si intreba intr-o doara:
- Tito, unde sunt, fa, baietii aia?
- Ce ma-ntrebi pe mine? Cu caii pe izlaz, unde sa fie?! raspunse fata in sila.
- Dar de ce n-au venit pana acum? intreba Guica iar, cu o bucurie ascunsa.
- Du-te si-i intreaba, raspunse fata ursuza.
186
„He, o sa vedeti voi! O sa te vad eu cum ai sa te duci maine pe jos la secere", gandi Guica.
- Dar de ce s-au dus amandoi? Ce i-a gasit? intreba Guica iar. Ca vorbisem cu ala marele sa vie sa-mi dreaga podul, ca s-a stricat la capriori.
Fata nu mai raspunse. Moromete nici nu auzise schimbul de cuvinte, in gradinita, Niculae isi terminase coroana si se pregatea sa plece la scoala. El se apropie de tatal sau si-i puse mana pe umar:
- Taicule, da-mi si mie palaria ta, sa ma duc si eu la scoala. Moromete se trezi din visare:
- Ce e, ma? Pleaca de-aici!
- Hai, taticule, zau, da-mi si mie palaria ta, se ruga baiatul incet.
- Hai, tata, da-i palaria sa plece o data, ca iar incepe sa bazaie, spuse si Ilinca din gradinita.
Moromete isi scoase palaria din cap, se uita la ea cu atentie, parca abia atunci ar fi vazut-o intaia oara, si spuse:
- Na, ma, pleaca de-aici. Capatanosule! Ai un cap cat o banita! Unde te duci tu? Ce cauti Ia scoala?
Baiatul tacu, nu spuse nimic si se indrepta sfios spre drum. Moromete il urmari cateva clipe, apoi ii striga:
- Ma, n-auzi? Ia vin ncoace.
Niculae se intoarse si se opri in fata tatalui. Asa cum se oprise, cu obrajii negri-galbeni de friguri, cu capul mare, peste care pusese palaria destul de veche a tatalui, in camasa si cu picioarele desculte si pline de zgarieturi, Niculae parca era o sperietoare.
- Spala-te pe picioarele alea, ii spuse Moromete descingandu-se de cureaua de piele care ii tinea braul rosu peste mijloc. Spala-te cu sapun si na ici, incinge-te cu cureaua asta peste camasa, ca parca esti daulat, parca te-a prins cineva de pe garla.
Baiatul lua cureaua nemaiputand de incantare si alerga spre troaca pasarilor sa se spele. Tot atunci, de pe sosea, se auzi un tropait zgomotos de cai. Guica sari in picioare atat de repede, incat s-ar fi crezut ca a muscat-o ceva de sub pamantul prispei. Poarta se deschis_e_sJLcei doi, Paras-rhjy QJ is^la, intrara in gurte. Caii sforaiau intruna si se vedea ca aujxist goniti; dungi mari de umezeala Te brazdau seinarca si pulpele liTerau pline de spuma alba. Guica incremenise langa prispa si ghemuTnegru de lana 1 se rostogoli in mijlocul bataturit "Jvloromete isi ridica si el privirea:
- Ce e, ma, cu voi?! Sunteti nebuni? Ce-ati gonit caii aia asa?
Nu capata insa raspuns. Paraschiv descaleca repede si avea buzele atat de iesite in afara si atat de incalecate una peste alta, incat de departe semana cu unul care si-ar fi agatat de gura niste clape de guma. Nila era
187 posomorat si se misca mai greu decat oricand. Trupul lui gros aluneca de pe spinarea calului ca un sac cu picioare si ramase tacut, stergandu-se incet cu palma peste turul pantalonilor.
- Nila! Ce, ma, tu esti surd? Ce e cu voi? intreba Moromete iarasi. Atunci Nila se intoarse spre tatal sau si fruntea lui lata si cu carne multa pe ea se increti si se ingramadi spre radacina groasa a nasului; raspunse mormaind, dar glasul i se auzi totusi limpede:
- N-auzi, ma, ca ne-a gonit niste pandari? Ne-au intrat caii in niste ovaz!
„Ce e cu astia? se intreba Guica trasnita de intoarcerea aceasta a celor doi. De ce n-or fi plecat?"
- Paraschjve! izbucni ea cu glas ascutit, clocotind de furie acra si nestapanita. Bine, ma, ce e cu tine, fire-ai al naibii sa fii?! D-aia iti fac eu ciorapi, ma? Ziceai ca vii sa-mi dregi capriorile alea ale podului! Fire-ai al naibii sa fii, cu botul tau!
Si fara sa mai astepte raspuns isi culese ghemul din tarana si porni cu pasii ei iuti spre sosea. Paraschiv se intoarse spre ea si o striga din urma:
- Viu acuma, ga MarioL. Baga, ma, caii in grajd, se adresa apoi lui Nila, facandu-i un semn, adica sa vie si el la ga Maria.
Dar Nila nu-i lua in seama semnul, ii intoarse spatele si intra cu cai cu tot in grajd.
XV
Paraschiv era atat de furios, incat intrand in bordeiul tusei uita de subrezenia patului si aproape se arunca pe el.
- Nu ti-am spus eu, ga Mario, ca asta n-are sa mearga? Fir-ar capul lui al dracului de bou! Asta e bou! Bou de mere si de pere.
Dar tusa il primi cu strigate ascutite:
- Si tu de ce n-ai fugit singur? Ce-ti pasa tie de el? Da-te la o parte de pe pat, n-auzi ca trosneste?
Paraschiv se ridica si se aseza pe un scaunel. Tusa-sa era atat de inacrita, incat ii intoarse spatele si nici nu vroia sa-l mai asculte cum s-a intamplat. Ea isi scoase firul de lana de pe gat, arunca ciorapul intre soba, in timp ce se uita in curte si blestema; un caine al nu stiu cui hlapaia niste malai dintr-o strachina mica in jurul careia piuiau jalnic vreo zece-cincisprezece puisori mici cat nucile.
- Nia d-acolo, plesni-ti-ar ochii de potaia dracului! tipa Guica iesind afara. Mancasi mancarea puilor, lovite-ar turbarea astazi si maine!
188
Guica se lua cu bulgari dupa cainele care sari gardul vecinului si-i arata femeii o clipa coada si picioarele dinapoi. Furioasa, Guica izbi cu bulgari in gard blestemand: s
- Manca-ti-ar coada cui te are, ca nu-ti da sa mananci si vii sa faci burta in curtea mea! Fa, armasaroaicelor, legati-va cainele, manca-l-ati fript!
De la vecin nu raspunse nimeni si Guica se intoarse in bordei. Paraschiv statea cu coatele pe genunchi si o astepta sa se linisteasca, desi era si el furios. j - Plecasem, ga Mario, si cand am trecut de Tataresti n-a mai vrut Nila ; sa mearga, explica el. De la inceput se tot oprea si se uita indarat ce sa * fac eu cu el daca e tampit?! t - Pai, fiindca sunteti buni numai sa vorbiti! tipa Guica scoasa din sarite. j Toata iarna stati pe la mine, si ga Maria in sus, ga Maria in jos fir-ati
A ai naibii sa fiti ca sunteti mai prosti ca Nastase Besensac! Sunteti buni t numai sa veniti sa va fac ciorapi si flanele si sa va pui deoparte ce am si
Jeu mai bun si voi va mosmoniti de-un an de zile si nu sunteti in stare sa va faceti si voi un rost!
- Hai, ga Mario, taci din gura si asculta aicea, nu mai tipa asa ca o cotofana. Daca nu stii, de ce vorbesti? mormai si Paraschiv artagos.
Guica isi iesi din minti.
- Ce sa stiu, ma, ce sa stiu? Cine e cotofana? Sa nu-ti dau acuma cu ceva peste botu ala!
- Pai daca te repezi si nu vreai sa asculti! Asculta aicea la mine.
- Nu vreau sa mai ascult nimic. Am avut si eu un loc acolo, in spatele casei lui tac-tau, se vaita ea pe neasteptate. Ooof o sa iau pe cineva strain si-o sa i-l dau, ca am avut si eu nepoti si m-au facut de rasul lumii! Un pogon de pamant am si un cap de vie si casa asta asa cum e am s-o iau pe fata aia mai mica a lui Ripitel, saraca, sa-i ramaie ei bordeiul asta si sa se marite si ea cu pogonul meu, sa nu stea ca mine nemaritata! Ca alde frate-tau a ramas neinsurat, vai de capul lui, si cine sa-l ia asa gol si fara nimic?! Si-o s-o dau aici, si o sa-i trec si pogonul si casa si sa aiba si ea grija de mine cand o sa inchiz ochii ca frate-meu Ilie ca rudele nepotii
Maria Moromete se facu deodata moale si se lasa incet pe pragul bordeiului. Ea incepu sa se jeleasca lung si fara lacrimi si bocetul ei, desi incet, impanzi aerul bordeiului si al bataturii si se raspandi ca de mort pe toata intinderea ulitei:
- Ooof, nepotii, nepotii! Doamne, Doamne eee C-am avut si eu o mama, Doamne; si a intrat in pamant iii i-ii si m-a lasat singura-i! Ca frati-meu Ilie s-a insurat a doua oara-i. §i sora-mea a facut copil de fata mare iii! Si daca s-a dus din sat m-a lasat pe mine singura, Doamne! Si lui Ilie nu-i pasa de mine, Doamne! Of, Doamne, Doamne-ei! eeeii!
189
Si-am avut si eu un copilii si-a murit si-ala, ca mi l-ai luat, Doamne! Si m-ai lasat singuricaaa! M-ai lasat singurica, Doamneeei! eeee! Singurica m-ai lasat, Doamne, pe pamantul asta! Ca nici nepotii si nici fratii si nici rudele, ca s-a dus cu toti si nimeni nu te ia in seama si toti rad de tine, Doamne! Ca am vrut si eu sa las nepotilor bucatica mea de pamant si sa-si faca si ei casa pe ea si sa ma tie si ei in casa lor, ca am imbatranit si nu mai pot, Doamne ca am zis si eu ca sa fie bine de ei, ca sunt nepotii mei si am vrut sa se insoare si ei sa-si ia muieri si daca inchiz ochii si mor sa aiba cine sa ma spele, sa nu mor cu ochii beliti, Doamne Of, Doamne, Doamneee! eee ca n-am vrut raul nimanui si i-am indemnat si eu sa-si faca rost de bani si sa-si faca casa ca sunt mari si le trece vremea, Doamne! Ca numai tu stii ce e in inima mea, Doamne, inima mea fripta si prajita ca sunt singurica si mi-e urat si frica, Doamne! Of, Doamne, Doamneee, eee! eeeee! Ca daca ii inveti iti ies fel de fel de vorbe, Doamne, si lumea te porecleste si-ti spune Guica si nimeni nu stie cum imi tremura mie inima, Doamne, si picioarele mi s-au racit, ca nu mai poci, ca o viata am avut si s-a dus si-aia, Dumnezeule!!
Paraschiv se ridica de pe scaunel si ii puse mana pe umar. in timpul cat tusa lui jelise, el se uitase pe geam sa vada daca aude cineva. Lumea care trecea pe drum, auzea, dar nimeni nu se oprea. intorcea doar capul si apoi isi vedea de drum; numai niste copii se oprisera sfiosi si ascultasera un timp, cu gravitate, bocetele femeii.
- Ei, ga Mario, sopti Paraschiv incurcat. Hai, taci o data, ca nu e nimic. Ce te-a apucat? De ce nu stai sa auzi cum a fost, ca nu e vorba sa
Maria Moromete tacu si se ridica incet de pe prag fara sa-l ia in seama pe nepot. Ea merse si ridica din mijlocul bataturii strachina rasturnata de caine, o sterse cu mana de malai si uitandu-se in jurul ei incepu sa cheme puii cu un glas care nu mai amintea cu nimic de cel cu care se jelise putin mai inainte. Ea chema puii si risipea malai, iar closca dadea tarcoale cloncanind si caraind zgomotos. De pe cer soarele de vara incepuse sa verse cu putere o caldura inabusitoare.
Paraschiv iesi din bordei si pleca incet, cu umerii indoiti. Fuga nu izbutise, dar nu era nimic; trebuia cautat curand un alt prilej, pana nu trecea vara. Si altfel trebuia acum sa procedeze.
XVI
Niculae intra in curtea scolii, foarte mandru de palaria pe care o avea pe cap si de cureaua cu catarama alba cu care era incins peste camasa. Se indrepta spre grupul fetelor din clasa lui care faceau mare zarva in curtea din spatele scolii; nici nu apuca sa se apropie bine si se pomeni
190 aratat cu degetul de vecina lui, Balosu Rafira, care cat il vazu, incepu sa tipe:
- Uite la Moromete, uite la Moromete! A venit cu palaria lui ta-sau! aaa! Palaria lui ta-sau! Palaria lui ta-sau! Si cureaua!
Niculae ingalbeni de furie, dar nu putu sa spuna nimic. Se linisti insa repede vazand ca celelalte fete isi vad de joc si nu-l iau in seama. El se opri in dreptul unui grup de trei-patru fete care jucau ceva sarind intr-un picior printre niste patratele si semne zgariate in pamant. Botoghina Irina statea §i astepta sa-i vie randul la sarit. Cand o vazu Niculae cum sta, cu umarul ei stang putin ridicat, oachesa si cu coadele mici lasate peste o bluza noua, i se paru atat de frumoasa incat, uitandu-se la ea, sangele ii impurpura obrajii si inima incepu sa i se zbata in piept ca o vrabie. Astepta ca ea sa ridice ochii si sa-l vada cu palarie si curea. Irina insa nu ridica deloc ochii spre el; astepta cu nerabdare sa-i vina randul la joc. Chiar ii veni randul; lua bucatica de ciob in mana, se aseza in dreptul patratului, arunca ciobul si incepu sa sara printre patratelele si semnele jocului. Niculae o urmari cum sare si dupa un timp nu mai simti decat necaz. Cand fata arunca ciobul in figurile cele mai grele si anume in iad si in cer, Niculae facu pe neasteptate un pas, strica liniile si o imbranci pe fata din mijlocul figurilor. Celelalte tipara ascutit si tabarara pe el. Palaria lui Moromete fu mototolita rau pe capul fiului. Niculae o lua la goana si fetele il lasara in pace. Ele refacura repede patratul stricat si Irina spuse ca trebuie acum sa dea din nou cu ciobul. in ziua serbarii scolare, copiii veneau in numar mare. Veneau chiar si cei care lipsisera mai tot timpul anului; chiar si cei care stiau ca au sa fie lasati repetenti. - in fata intrat3fbaietii din cursul complimentar ridicau o scena. Bancile fusesera scoase in curtea scolii sa se aseze oamenii in ele. Din cand in cand, cate un invatator iesea afara si batea din palme sa potoleasca zarva. Unii copii jucau oina, altii chinuiau o minge de carpe jucand forbal. Niculae era mare fotbalist, juca la becie, era vestit prin suturile lui si i se spunea Dobay.
Deodata un murmur incepu sa umble prin toata curtea. Un baiat care statea la poarta strigase tare:
- Vine dom invatator Teodorescu cu doamna.
Vestea strabatu curtea prin toate colturile si zarva incepu sa se stinga. Cei care jucau oina lasara jocul, iar fetele iesira din spatele scolii si trecura fuga in fata. invatatorul Teodorescu si sotia lui erau insa departe de scoala, abia puteau fi vazuti. Un copil care statea in poarta anunta ca cei doi au intrat in primarie. Copiii asteptara in liniste, iar cei care incercau sa faca galagie erau inghiontiti.
191
- Ba, tu n-auzi? Vine dom invatator Teodorescu! in cele din urma, invatatorul fu vazut apropiindu-se de poarta. El mer¬gea incet alaturi de o femeie mica si grasuta, imbracata in costum national si incaltata cu niste pantofi cu tocuri foarte inalte. Avea buzele rujate si margele la gat.
Copiii se ingramadira de-a lungul drumului de la poarta pana la scarile de la intrare. invatatorul patrunse in curte si se indrepta spre scoala. in clipa aceea, din capul sirului izbucnira cateva glasuri subtiri:
- Buna-ziua! Buna-ziua!
Si pe masura ce invatatorul si sotia lui inaintau erau urmate neintrerupt de altele, din ce in ce mai puternice si mai ascutite.
Nu de aceeasi primire se bucura insa invatatorul in cancelarie. Direc¬torul Toderici, cat il vazu intrand, sari in picioare. Era imbracat in uniforma de locotenent. El isi desfacu mainile si striga:
- Haide, domnule Teodorescu, pleci din comuna si lasi situatia elevilor neincheiata! Am sa fac raport la inspectorat. Ai plecat si ai luat catalogul cu dumneata. Ce inseamna asta? in cancelarie era strans intreg corpul didactic al scolii. Parohul Petre Provinceanu si parohul Andrei Balan, dintre care primul cu sotia, invatatoare in sat, erau si ei aici. Preoteasa era numita doamna Lily. Apoi tinerii invatatori Badila Aurel si Enachescu Adrian, dintre care al doilea cu sotia, tot invatatoare. Ea era numita doamna lui dom invatator Enachescu. invatatorul Teodorescu trase un scaun si se aseza, puse catalogul pe birou. Doamna Lily schimba o privire scurta cu sotul ei, preotul, si iesi din cancelarie. Teodorescu raspunse atat de agresiv, incat toti invatatorii si doamnele se ridicara in picioare.
- Situatia elevilor mei e incheiata si pe catalog eu sunt stapan!
Se petrecea un lucru nemaipomenit. Teodorescu vroia sa lase repetent pe fiul colegului sau, Toderici Artur, care invata foarte prost. De altfel, Toderici se resemnase ca fiul sau sa ajunga doar un bun proprietar de pamant, asa zicea, dar nu chiar un analfabet.
- Am mai discutat o data pe chestia asta si ti-o spun verde, domnule director: am sa-ti las baiatul repetent, asa cum se cuvine, si sa nu strigi aicea la mine, pentru ca nu esti la instructia cu premilitarii
Directorul isi musca buzele. El marai stapanit, lasand deodata la o parte formulele de politete si oficiale cu care il intampinase mai inainte:
- Teodorescule, iti spun prieteneste ca cu mine ai s-o patesti urat de tot. Te razbuni ca ti-am luat locul de director?! Suntem aici cu totii de fata: baiatul meu nu e cel mai rau si mai prost din clasa ta; am sa cer inspectoratului reexaminare si am sa te dau in judecata
192
- De trei ani de zile ti l-am trecut clasa de rusine, raspunse Teodorescu cu dispret. Eram director pe vremea aia, asa ca vezi, nu e vorba de razbunare. E un copil rau, pe care l-ai crescut obraznic imi terorizeaza clasa
Se facu o tacere de cateva clipe, dupa care Teodorescu continua:
- Si ce ma sperii tu cu inspectoratul? Ce-mi pasa mie! Eu ti-l las repetent, imi iau catalogul colea in fata satului
- Te rog sa predai imediat catalogul clasei a patra fiindca eu sunt director si eu prezint situatia!
Toderici izbi cu un scaun in podea si incepu sa urle soldateste si sa insulte cu grosolanie pe colegul sau, fara sa mai tina seama de doamne.
- Te gasisi tu, sa-mi faci, in scoala mea, pe grozavul.
Toderici izbi a doua oara cu al doilea scaun de dusumea si ridica bratul in sus strigand cu o voce inalta:
- Baga de seama, Teodorescule! Sa-i dumnezeul ma-sii daca n-am sa te fac eu pe tine sa tremuri si sa ma ocolesti zece kilometri cand ai sa ma vezi! Baga de seama! Vrei sa te pui cu mine si sa ma musti de c, dar eu iti spun ca am c tare si ai sa-ti rupi dintii in el.
Parohul Petre Provinceanu interveni cu glasul lui bisericesc:
- Asculta, Florica, nu striga asa ca te-aud copiii de afara.
- Lasa-ma, parinte, ca am ajuns cu totii o adunatura de nebuni, nu de invatatori, continua sa strige directorul. Nu te uiti la el cum sta si se uita la mine ca un in clipa aceea sotia invatatorului Teodorescu sari in sus si incepu si ea sa strige cu glas subtire, pitigaiat si care se vedea ca tot timpul se incarcase de revolta:
- Pai sa-ti fie rusine, domnule director, cu injuraturile si mitocaniile dumitale. Am sa te dau in judecata, toata lumea e martora! Da, am sa te dau in judecata si n-am sa te las pana nu infunzi puscaria! Mocane! Ai venit aicea in itari si te-ai ghiftuit si acum urli si strigi la el parca ar fi ordonanta ta! Ma mir ca nu-ti crapa obrazul de-atata nerusinare.
Glasul invatatoarei clocotea de atata revolta si ura, incat directorul ramase incremenit si prostit in fata ei. Ea isi indrepta privirea spre cei doi invatatori Badila si Enachescu, si li se adresa palida, tremurand de indignare:
- Sa va fie rusine ca stati si va uitati la un astfel de spectacol. Rusine! Huo!
Adevarul era ca sotia lui Teodorescu nu se putea impaca cu gandul ca „mocanul" luase locul de director barbatului ei. Dupa prima izbucnire, Toderici isi reveni din surpriza. El ranji cu grosolanie si spuse:
- Masoara-ti cuvintele, madam, sa nu ti le masor eu!
193
Nu apuca sa termine. Sotia invatatorului Teodorescu apuca strans calimara mare si grea de pe masa cancelariei si o repezi drept in capul directorului. Acesta se feri si calimara plesni in tandari in portretul regelui Carol al II-lea de pe peretele opus. Geamul portretului se sfarama cu zgomot si trasaturile „primului invatator" fura boroscoite de cerneala si de lovitura. Portretul incepu sa se clatine in sfoara si cuiul de care era agatat, fara sa cada insa, si se clatina incet la dreapta si la stanga ca si cand si-ar fi mustrat parinteste corpul sau didactic din cancelaria scolii, invatatoarea, vazand ca daduse gres, apuca in mana un scaun si se repezi spre Toderici; se facu o invalmaseala muta si inclestata; Toderici ii smulse scaunul cu usurinta; femeia apuca altul; sotul ei sari si se repezi spre director; parohul Petre Provinceanu ii tinu calea; in cele din urma invatatoarea, aprinsa la fata, izbucni in plans si isi apuca sotul de brat; isi pierduse firea.
- Haide d-aici! Ti-am spus de la inceput sa nu vii astazi la serbare! T? Teodorescu isi desprinse bratul, deschise usa cancelariei si o impinse usor afara.
Ramasi singuri, cei sase barbati se privira unul pe altul in tacere si pe nesimtite corpul didactic se imparti in doua tabere. Singur parohul Andrei Balan nu se amesteca; el porni spre usa si iesi afara fara sa scoata vreun cuvant.
- Domnule director, incepu tanarul Badila, baga de seama ca se aude! Scoala asta nu e casa noastra particulara.
Toderici trase un scaun si se aseza oftand agresiv. El raspunse cu un glas care cauta sa-l atraga pe tanar de partea sa si sa-l izoleze pe fostul director.
- Lasa-ma in pace, draga Aurele, asta e curata bataie de joc Vezi ce-a facut cu cerneala? Cum dracu sa nu injuri dumnezeul ma-sii, cand te scoate din sarite? Eu stiu ca nu invata bine, dar da-l in ma-sa, n-o sa fac din el un savant. Si pentru asta trebuie lasat repetent? Da-o dracului, Teodorescule, ca intreci masura!
- De ce intrec masura? intreba Teodorescu asezandu-se si el pe scaun. Eu nu pot sa trec clasa un elev care isi bate joc de carte. Pentru ca baiatul tau nu e prost si ar putea sa invete si ti-am spus de atatea ori sa-l tii din scurt. El stie ca tat-sau e invatator si director si in loc sa invete imi terori¬zeaza clasa ca o bestie.
- Lasa, mai Teodorescule, zise parohul Petre Provinceanu/plimbandu-se agale pe langa biroul cancelariei. Ce dracu, parca ai fi venit acum de pe bancile scolii normale.
- Ca un Apostol de Cezar Petrescu, completa Enachescu vrand sa fie ironic. Domnule Teodorescu, continua el, de fapt numai dumneata esti
194 de vina, pentru ca n-ai stiut sa sadesti in el dorinta de carte! Asta e! S-o stii de la mine, nu te supara.
- Lasati-l, draga, ca eu nu ma supar, zise directorul ridicandu-se de pe scaun. Sa-mi lase copilul repetent. Bine! Lasa-l repetent, Teodorescule! pe cuvantul meu de onoare! Si ce-o mai fi pe urma om mai vedea.
- Domnule Enachescu! striga fostul director furios. imi spui mie ca n-am stiut sa sadesc in el dorinta de invatatura? Ai uitat ca pana mai anul trecut veneai aproape in fiecare zi la mine sa te invat cum sa predai o lectie? Acum ti s-a ingrosat obrazul si faci ironii.
- Teodorescule, linisteste-te, draga, murmura cu blandete parohul Petre Provinceanu. Ce-o sa creada lumea despre noi daca ai sa-l lasi pe baiatul lui Florica repetent? „Ia uita-te, o sa zica, mama lor de invatatori, ca prosti copii mai au". Gandeste-te si tu, ce dracu!
Teodorescu vru sa raspunda, dar fu intrerupt de revenirea in cancelarie a celor care iesisera: parohul Andrei Balan si invatatoarele Lily si sotia lui Teodorescu.
- Haide ca s-a strans lumea si asteapta, e curtea plina, spuse parohul Andrei Balan lasand usa deschisa.
XVII
Spre pranz, Moromete se satura sa stea pe prispa; iesi la drum pe stanoaga podistei. Ziua era frumoasa, desi caldura navalea din cer asupra ei. Pe stanoaga era la umbra, deasupra salcami infloriti, iar pe soseaua curata, maturata din toate partile de fete, treceau oameni. La a treia casa, inainte, iesea din curte si se ducea nu se stie unde Matei al Barbului, care avea o galma in gat si care din pricina asta, cand vorbea, iti venea mereu sa-i spui: „Tuseste, ma, Matei, sa-ti iasa galma aia din gat".
- Unde te duci, Matei?! il intreba Moromete anume ca sa-l auda vor¬bind.
- a duc ina la mnatu-meu, a-mi dea un apastru!
„Vedeti? Din pricina galmei cuvintele lui sunt ciumpavite, topite in omusor", parea sa spuna Moromete prin intreaga lui infatisare. Vecinul din fata, alde Udubeasca, iesise si el la poarta.
- Ma Udubeasca! chema Moromete parca prapadit de uimire. Ce face, ma, Gheorghe ala al tau?
Gheorghe acela al lui Udubeasca nu facea nimic deosebit ca sa se mire si sa fie atat de nemaipomenit de incantat Moromete, dar intreba de el tocmai de aceea, tocmai pentru ca saracul Gheorghe al lui Udubeasca era un flacau sters si bun, ale carui urme pe pamant nu le vedea nimeni.
195
- Gheorghe s-a dus cu caii pe izlaz! raspunse Udubeasca. „Vedeti?! asta face Gheorghe al lui Udubeasca".
- Buna ziua, Moromete!
- Buna ziua, Nae!
Nae Boldeafa, un crestin! Vreti sa mai stiti altceva despre el? Nu e nevoie. Iata-l pe altul:
- Ce faci, Moromete? Hai devale!
Ei, asta da, om in toata puterea cuvantului: trece pe langa tine, nu da buna-ziua, te intreaba doar asa, ce faci, hai devale, adica nu faci bine ceea ce faci, mai bine ai face daca te-ai lua dupa el.
Trecand pe langa el, unii incercau sa-l ia cu ei la fierarie, la Iocan, dar Moromete le raspundea ca nu merge, ce sa caute el acolo? Si spunea acest lucru cu un glas care vroia sa insemne ca el niciodata n-a fost pe acolo, ba chiar s-a ferit totdeauna sa se duca; altora le raspundea ca n-are timp; unuia i-a raspuns chiar ca nu poate, e ocupat.
Intr-o vreme, un vecin din fundul gradinii, care de cele mai multe ori trecea prin curtea Morometilor ca sa iasa spre sosea, se oprise langa el si ii adusese aminte ca astazi dupa-masa popa Petrica are comitet la banca si ca Moromete sa fie si el acolo, ca fiind membru in comitetul bisericesc. Moromete ii raspunse vecinului ca nu merge si, la intrebarea celuilalt ca de ce nu merge, tacuse cateva clipe, apoi raspunsese rar si taraganat: „Nu viu, ma Ene; ce, tu nu stii ca eu nu mai sunt in comitet? Am fost destituit! M-a destituit popa". Vecinul nu intelesese cuvantul destituit, plecase fara sa mai spuna ceva.
Moromete fu urnit de pe stanoaga de Cocosila. Dar nu fara caraiala si discutie. Cocosila ii spunea sa mearga impreuna la serbare, ca e serbare la scoala, sa vada si ei ce-o fi pe acolo; Moromete raspunse ca nu merge, ce sa faca acolo?
- Hai, ma, trecem pe la Aristide si bem cate-o tuica, fac eu cinste, spuse in cele din urma Cocosila, stiind ca la aceasta invitatie celalalt n-are sa se mai opuna.
Moromete ridica privirea spre prietenul sau si intreba cu neincredere prefacuta:
- Zau, ma? Ce te-a apucat? Ce-ai patit?
Cocosila se supara si spuse ca Moromete sa nu faca pe desteptul, ca daca e vorba sa numere care a facut cinste de mai multe ori, el, Moromete, iese prost. Moromete incepu sa rada incet si parea dispus sa inceapa numaratoarea, dar Cocosila ii intoarse spatele si se prefacu ca pleaca; fara folos insa, deoarece Moromete il cunostea si stia ca totdeauna cand Cocosila era atat de insistent, avea ceva de spus, ceva care il rodea si in care nu se poate descurca.
196
Pornira incet spre centru, rasucindu-si tigari.
- Moromete, ai auzit, ma? anunta in sfarsit Cocosila. Am vrut sa-ti spun eu de ieri, dar a venit Tugurlan si in fine, m-am gandit aseara, pana sa adorm M-am gandit am facut la tigari, iar m-am gandit Ma, tu auzi? Am baut la tutun stam si ma gandeam si am baut tutun! Ma, am baut tutun!!! Ce sa-ti mai spun, pana m-a luat dracu si-am adormit.
- Ce, ma, la ce te-ai gandit? intreba Moromete vesel.
- Am fost alaltaieri pe la gara si am auzit doi insi care vorbeau.
- Ce spuneau?
- Vorbeau de politica. Erau doi insi nu stiu de pe unde. Am vrut sa-ti spun eu de ieri, dar a venit Tugurlan si Intrasem la Marinescu sa iau o tuica si ei stateau in picioare si discutau; aveau o gabrioleta in fata carciumii. Nu-s ce-or fi fost ei, in tot cazul oameni destepti, nu prosti ca tine.
- Sau ca tine, completa Moromete neturburat.
- Da, si vorbeau intre ei. Vorbeau, vorbeau, uite asa le mergea gura! Dar nici unul nu se lasa! Amandoi destepti! Trebuie sa fi fost niscai geam-basi sau negustori din astia care au magazii de grane prin gari. Adica numai unul din ei, ca avea ceafa groasa; alalalt nu-s ce era, ca era mai spalatei, asa ca agentul asta al nostru de la C.A.M. La inceput n-am prea inteles, ca nu stiam despre ce e vorba. Eu am cerut o tuica si m-am facut ca nu-i aud; si pe urma am inceput sa prinz ceva. De fapt mancau amandoi c.t, spuneau ca o sa vie legionarii la putere, ca taranistii nu sunt contra lor Ei! au mancat ei la c.t asa cam vreo jumatate de ceas si o data il auz pe ala mai spalatu ca daca vin legionarii la putere, atunci e bine, s-a terminat cu partidele. Alalalt, ala bortosu, zice ca nu se poate. Daca e vorba asa, atunci regele ce face fara partide? „S-a zis cu partidele, zice alalalt. Ori asa, ori asa, partidele nu mai sunt in stare sa guverneze: e limpede ca partidele n-au sa mai fie; au dus tara la rapa si trebuie oprita sa nu se rostogoleasca. Numai legionarii pot s-o opreasca." Asa spunea ala, trebuie sa fi fost legionar pe ma-sa, ca avea pe sub haina o flanea verde.
- Si ala grasu ce spunea? intreba Moromete cu interes.
- Dracu sa-l ia, ca n-am inteles ce politica facea. Ba spunea de legionari, ca nu se poate, ba spunea de Maniu si de rege. Spunea ca Maniu si cu regele, numai ei pot sa mai faca un guvern care nu stiu ce manca el c.t ca tara romaneasca este asa si pe dincolo. Eu ce mi-am spus? Da-i in ma-sa, astia sunt legionari amandoi. Asta vream eu sa-ti spun tie, ca nu e de gluma cu legionarii astia, dar tu esti capiu, nu intelegi
- Fugi, ma, d-aici! Da-i in ma-sa de legionari! zise Moromete senin, mergand agale, cu mainile la spate.
197
Ajunsera apoi la centru, la Aristide, si intrara in carciuma. Cocosila facu intr-adevar cinste, si dupa aceea, fiindca in carciuma nu prea gasira cunoscuti, iesira si se indreptara spre scoala.
Cand intrara inauntru, curtea scolii era intesata de oameni si serbarea gata sa inceapa. In fata bancilor dinaintea scenei se asezasera un rand de scaune. Tocmai atunci pe aceste scaune incepusera sa se aseze fruntasii comunei: notarul Istratescu cu sotia lui, o femeie grasa, imbracata cu o fusta uriasa de catifea subtire; agentul C.A.M. cu sotia, o cucoana imbracata in costum national si cu o umbreluta de soare pe care o tinea deasupra capului cu un aer de mare doamna; alaturi de ea se asezase Aristide Radulescu, fara sotie; apoi veneau la rand perceptorul cu sotia, agentul fiscal, Jupuitul, singur, cu palaria lui de paie si cu obrajii lui care pareau jupuiti; si in sfarsit inginerul agronom Ionescu cu toata familia, un student si doua eleve de liceu abia veniti in vacanta. in spatele acestora, in primele banci, se asezasera Crasmac, Tudor Balosu si administratorul mosiei Marica, Cristescu.
Scena din fata scolii ocupa intrarea in intregime. invatatorii si invatatoarele, cu un grup de elevi, premiantii, stateau in dosul scenei, pe coridor, fiecare clasa cu invatatorul ei.
Moromete si Cocosila se amestecasera si ei printre oameni si, nemaiavand loc pe banci, se asezara jos pe pamant. Dupa catva timp, serbarea incepu. Directorul scolii o deschise cu o cuvantare. Cand aparu pe scena, in uniforma, se facu in toata curtea o tacere deplina.
- Domnilor! incepu el cu glas tare, proptindu -si pumnii pe catedra de pe scena si rezemandu-se in ei. Domnilor, repeta el nepoliticos, uitand ca in fata sa, pe scaune, se aflau si doamne, serbarea scolara din anul asta se serbeaza cu bucurie pentru parintii care si-au trimis copiii la scoala si fara bucurie pentru aia care nu si i-au trimis. Si va spun, domnilor, ca din situatia incheiata pe scoala iese ca oamenii nu-si dau copiii la scoala. Stiti si dumneavoastra ca cine are carte, are parte. Pai, sa va spun eu, d-aia n-aveti parte fiindca n-aveti carte. Si pentru mine, domnilor, sa va spun drept, ca eu asa am obiceiul sa vorbesc, pentru mine, zic, dupa parerea mea, e cel mai prost ala care nu-si da copilul la scoala! Eu am aicea inscrisi patru sute cincizeci de elevi si din astia patru sute cincizeci si ceva, nu zic sa fi venit toti, ca n-ai unde sa tii atata multime de copii, si la urma-urmii unii din ei sunt asa de prosti ca n-au ce cauta la scoala; nu zic patru sute cincizeci, dar zic jumatate, ca sa batem si noi recordul pe toata Romania, fiindca noi, domnilor, astia din Silistea-Gumesti suntem mai breji ca altii din alte sate, si am fi zis atunci ca stam bine, adica uite, fir-ar al dracului, ce spun aia ca suntem o tara fara stiinta de carte? Pai foarte multumesc, da-mi si mie ici, Romaniei, niste colonii, sa traiesc bine,
198 si sa vezi cum invat carte. Asa ca daca veneau doua-trei sute as fi zis ca degeaba se lauda Franta si Anglia ca la ei oamenii sunt batuti in cap de atata carte; uita-te aici in Romania, uitati-va, domnilor engleji si frantuzi, sunteti mai prosti ca noi, sunteti prosti de dati in gauri, noi avem cu ce trai fara colonii si invatam carte, avem daravelile noastre si nu ne ducem la mama dracului cu vapoare si cu submarine? Desi am putea sa ne ducem ca avem iesire la mare, dracu stie de ce n-avem si noi corabii si vapoare macar ca grecii, daca nu ca englejii. Numai dracu stie cine ne opreste sa le fabricam, ca de fabricat am avea cu ce. Avem lemn, avem fier! Numai pe dracu in noi, care sa ne inghioldeasca, n-avem! Suntem prea cuminti, domnilor, suntem plini de cumsecadenie. Si cand nu suntem o nimerim prost ca Ieremia cu oistea in gard. Macar daca am invata mai multa carte, sa-i taiem pe toti prin stiinta de carte! ii taiem noi, dar nu cine stie ce, se apuca unul ca Iorga si invata prea multe, in timp ce altul nu stie sa se iscaleasca, asta e paradoxal, domnilor. De-aia ziceam adineauri ca e cel mai prost ala care nu-si da copiii la scoala! Zice ca n-o sa-l faca popa si nu-l trimite si Ia da-mi, Enachescule, situatia aia, spuse directorul intorcandu-se spre fundul scenei si parasind brusc incursiunile sale istorice si geografice, care ii lasau ca de obicei cu gura cascata pe parintii adunati. Apoi continua cu situatia in mana: Pe clasa intaia au fost inscrisi o suta cincisprezece. Au frecventat regulat, cati credeti? Optzeci si sapte, anunta Toderici tare. Si din astia au ramas repetenti patru. Asta e cu clasa intaia, dar aici stam bine, fiindca pe clasa intaia tot mai vin ei! Si stam bine si cu clasa a doua. Dar ce se intampla dupa aia, nici dracu nu mai poate sa mai inteleaga. Sa vedeti: clasa a treia inscrisi saptezeci. Au frecventat cinci¬zeci. Din cincizeci ce sa scoti? Mai poti sa lasi vreunul repetent? Cu clasa a patra
Directorul intinse mana inapoi:
- Da-mi te rog catalogul si situatia clasei, domnule Teodorescu Teodorescu ii intinse catalogul si situatia si timp de un minut asistenta astepta ca directorul sa continue. Toderici cerceta catalogul incordat si cand ajunse la sfarsitul lui, vazu ca in dreptul partidei fiului sau era scris absolvent. Ridica fruntea si continua:
- La clasa a patra situatia e ceva mai buna pentru ca domnul invatator Teodorescu a fost mai aspru decat mine si v-a trimis amenzi inca de la inceputul anului. Ca asa e omul nostru, nu vrea sa inteleaga daca nu-i trimiti amenda pe cap. Eu am vrut sa nu ma injure oamenii, si ca rezultat mi-au venit, mari si lati, douazeci si cinci copii la clasa mea. Dar de la anul incolo, uite, va spun verde, sa nu ziceti ca sunt al dracului: care nu -o trimite copilul la scoala, o sa-l amendez si o sa-l usture, pardon de expresie, stiti dumneavoastra unde. Clasa a patra au fost inscrisi cincizeci si sapte, au frecventat patruzeci si opt, dintre care trei repetenti. Si daca
199 trecem la cursul complimentar, aici nu se mai poate discuta. Eu cam atata am avut de spus. Acuma doamna Lily are sa va spuna cum sta situatia clasei intaia la fete
Toderici se intoarse cu spatele spre asistenta si chema:
- Unde esti, doamna Lily? Pofteste, te rog, pe scena!
Dupa care directorul parasi catedra si cobori printre paturile scenei jos langa fostul director Teodorescu.^El il apuca pe colegul sau de brat, il trase printre copii inauntrul scolii si/ramasera singuri, intr-una din clase. Toderici isi indoi mainile spre spate si se mira:
- Mai Ionele, de ce ma pui in situatia sa facem scandal de pomana?! Da-o in ma-sii de afacere, biserica mamei lui de copil! Daca nu invata, ce dracu vreai sa-i fac? Eu te rog sa ma scuzi, stiti cum e felul meu, roag-o pe sotia ta sa nu se supere! Crucea lui de copil, ca daca mi-ar semana mie, as sti ce sa fac, dar seamana cu soacra-mea, fir-ar a dracului cu mama ei de soacra, ca toata ziua il tine pe-acolo pe la ei; eu am treaba, n-am timp sa-l invat carte! Pentru asta sa ne certam si sa ma faci sa-mi ies din sarite? Te rog sa ma ierti si sa nu fii suparat pe mine!
- Sa-i ceri scuze in cancelarie in fata tuturor sotiei mele, zise Teodores-cu. E in tine un amestec de magarie si inteligenta care ma scoate din sarite, intr-o zi o sa-ti dau eu cu calimara in cap, da am sa te nimeresc. Pastreaza-ti pentru soacra-ta magariile si la scoala poarta-te ca un invatator, nu ca un vacar.
- Am sa ma port, am sa ma port, ma, Teodorescule, raspunse directorul cu o obida amenintatoare si patetica, dar scuteste-ma si tu de intepaturile cucoanei tale, ca n-avem timp de ele. Si inca daca s-ar rezuma la intepaturi. Dar daca nu eram eu ager, pe cuvantul meu ca imi spargea capul.
Teodorescu nu mai zise nimic, se ridica si iesi.
XVIII
Afara, invatatorii si invatatoarele isi strigau premiantii si copiii spuneau poezii. Cand veni randul clasei a patra, fostul director se urca pe scena si inainte de a incepe sa numeasca pe premianti, el se opri cateva clipe in fata catedrei, dand de inteles ca are si el ceva de spus. Se facu liniste, si unii oameni care stateau jos, taifasuind incet, se ridicara in picioare si curmara soaptele. Numai niste babe surde, uitandu-se la invatator, isi aduceau aminte de parintii acestuia; fostul director era chiar de-aici din sat.
- Bietul baiat al lui Nita Teodorescu! il caina una. E mereu slab, saracul.
200
- L-a supt invatatura, ca ce mai invata, eu il stiu de cand era mic, zicea alta.
- Ia taceti din gura, muierile alea d-acolo! se rasti un barbat, intorcan-du-se foarte indignat incotro se auzeau soaptele.
- Ei, mai vorbim si noi, Ghita, ce belesti ochii aia asa? raspunse una din babe cu un glas nepasator.
- Duceti-va incolo, afara, daca aveti chef de vorba.
- Hai, nu-ti mai raci gura, Ghita, ca faci praf, spuse alta baba razand.
- Taceti din gura! Hei! se auzi atunci glasul poruncitor al directorului.
- Oameni buni! Domnul director a spus la inceput ca e cel mai prost ala care nu-si da copilul la scoala. Dar eu stiu de la parintii mei ca nu sunt decat oameni care au cu ce sa-si dea copiii la scoala si oameni care n-au cu ce, nu pot sa-i dea, ca au nevoie de ei, n-au cu ce sa-i incalte si sa-i imbrace, cu ce le lua carti. Sunt si oameni care nu vor sa-si dea copiii sa invete, dar nu sunt prosti, sunt nestiutori, si daca sunt nestiutori, sunt tot din cauza ca parintii lor i-au tinut fara carte. Dar de ce trebuie sa invatam carte? Eu nu vorbesc numai de aia saracii care nu pot veni. Dar sunt si altii care mai au si nici astia nu-si dau copiii la scoala. Iarna, copilul daca sta in casa, il scuteste pe om de o treanta pe el si de o opinca in picioare. Eu va intreb, cui nu i-ar placea dintre dumneavoastra sa-si vada copilul imbracat si incaltat si sa vie iarna sa invete, sa nu ramana nestiutor?
- S-a facut lumea rea, maica, spuse una din babe din fund cu busuiocul in mana (de la biserica venise si ea la serbarE).
O clipa se lasa tacerea peste toata curtea. in fata, Aristide statea cu aerul sau tineresc picior peste picior, isi clatina pantoful in aer si se uita intrigat la invatatorul de pe scena.
- Asa este, continua Teodorescu, sunt tari care nu sunt asa bogate ca a noastra si traiesc mai bine ca noi. Ei s-au lasat de plugarie si au inceput sa faca industrie; in fabricile lor ei tes panza si ne ia graul nostru pe ea, bucatele noastre. Daca ati sti carte Dumneavoastra ati primit pamant dupa razboi, dar viata nu s-a facut mai buna. Dar unii n-au pamant deloc si eu am vrut sa va spun ca trebuie sa va dati copiii la scoala, sa invete carte si sa apuce alte drumuri. Altceva nu e de facut pentru copiii dumneavoastra, asa a facut si tata cu mine, asa ca la toamna lasati-i pe copii, rupti, carpiti, sa vie la scoala. Rupe de la gura si ia-i numai o carte, doua si da-i drumul sa se duca. Aici la Mirosi e o scoala de meserii si bursierii nu platesc nimic. Am citit ieri in ziare (dumneavoastra daca nu stiti carte, nu cititi ziarelE) si am vazut ca la Bucuresti, la Atelierele Grivita, s-a infiintat o scoala gratuita de ucenici, nu se plateste nimic, il tine pe ucenic in camin, ii da mancare si imbracaminte, dimineata invata carte, dupa masa invata meserie Sta patru ani, si dupa patru ani iese din internat
201 si intra la uzina. Pe urma am citit iar ca la Spanfov, pe domeniile statului, e o alta scoala. inseamna ca daca va dati copiii sa faca cel putin patru clase primare, puteti pe urma sa-i da(i undeva sa-si castige o paine mai buna. invatatorul se opri: sudoarea ii curgea pe obraji si pe gat. Era foarte cald.
- Am sa strig acum catalogul, incheie el. Veniti mai incoace, baieti. Premiul intai la fete e Botoghina Irina! anunta el. Haide, Botoghina, treci incoace!
Abia acum oamenii se destinsera din incordare; se pare ca invatatorul fusese ascultat de oameni cu trupurile intepenite. Fata lui Botoghina se urca pe scena si se uita drept in sus spre invatator.
- Treci aici! ii spuse Teodorescu, luand-o de umeri si impingand-o in fata scenei. Spune poezia!
Cuvantarea invatatorului facuse insa o impresie care nu se stergea si oamenii nu mai fura atenti la poezia fetei.
- Lasati galagia, domnilor, ca nu se mai aude nimic! Prospectul cu Spantov si cu Gri vita a venit si la primarie, o sa fie afisat si o sa-l cititi, spuse directorul.
Pe scena Botoghina Irina ajunsese la sfarsit cu poezia ei in care niste pisici, certandu-se pentru o bucata de branza, se dusesera la un cotoi sa le faca dreptate; cum acesta rupsese branza in doua, o pusese pe cantar si tot muscase din ea ca sa faca partile egale, pana nu mai ramase nimic Moromete nu prea asculta, dar deodata ochii ii ramasera pironiti pe scena. El murmura nevenindu-i parca sa creada:
- Cocosila! Ma! Ala nu e Niculae al meu?
- Prtmiul intai la baieti, MjjrjojneteJViculaeJ spuse invatatorul Teodorescu tare, apoi il impinse pe baiat in fata scenei.
Moromete nu se mai indoi, mai ales ca isi recunoscuse palaria pe capul mare al fiului; gatuit de emotie, tatal striga din coltul lui:
- Ma, n-auzi? Scoate-ti palaria din cap. Si adauga incet, vorbindu-i lui Cocosila: Saracu de el, nu i-am luat deloc o palarie st uite ca nu e invatat s-o poarte, sta cu ea pe cap.
Teodorescu astepta sa se faca liniste, timp in care spuse si el elevului sa-si ia palaria de pe cap, apoi ii dadu o coroana si cateva carti si-i sopti sa spuna poezia. Se facu liniste, dar premiantul inca nu-si spunea poezia; invatatorul ii tot soptea si se vedea ca elevului i se intampla ceva. In cele din urma, premiantul tusi si incepu tare sa spuna o poezie, dar nu izbuti sa recite decat doua, trei versuri; elevul se opri si se clatina; el se apuca de catedra cu o mana, si incerca sa spuna mai departe. invatatorul, care pricepu ce e cu el, il opri:
- Ajunge, Moromete! 202
Elevului incepura sa-i clantane dintii; mana cu care se tinea de catedra ii tremura; foarte incapatanat, el incerca totusi sa-si spuna poezia.
- Ce-are, ma, baiatul tau, de ce nu l-a lasat sa sfarseasca? intreba Cocosila.
Moromete nu-i raspunse. Se smulse din loc si o lua repede spre poarta din dosul scenei. Din momentul acela el nu mai auzi nimic din serbare. Intra in coridorul scolii si se apropie de fiu-sau atat de repede incat copiii din sala se speriara si crezura ca omul vrea sa bata pe vreunul din ei. Niculae statea rezemat de zid si tremura; cu toate acestea el zambea fericit, cu coroana intr-o mana si cu cateva carti mici si subtiri sub brat. Moromete il apuca de mana si il stranse; il intreba incet cu un glas apasat si greu:
- Ma, ce e cu tine? De ce tremuri?
Baiatul isi desprinse cotul din mana aspra a tatalui si ingana, stins, clantanind:
- Pai azi imi vine randul la friguri; nu stii ca doua zile ma lasa una ma ia?
Nu stia, de unde sa stie? Parca frigurile erau o boala care sa fie luata in seama?
- Hai acasa, nu mai sta aici! spuse Moromete cu acelasi glas apasat. Baiatul se impotrivi, dar pana la urma se lasa prins de mana si tras incet printre oameni, afara din curtea scolii. Moromete il tinea de mana si il indemna:
- Hai, ma! Hai, ma!
Iesira la sosea. Copilul mergea zgribulit si din cand in cand se oprea si-si strangea bratele clantanind; se inchircea si dardaia parca ar fi suflat crivatul peste el.
- Uuuu! brrr! Taicule, mi-e frig rau, taicule!
- Hai, ma! Hai p-aici pe la soare, raspundea Moromete soptit, intr-o vreme, pe la jumatatea drumului, baiatul se lasa deodata pe vine si dintii din gura incepura sa-i toace des, ca si cand falcile i-ar fi fost puse in contact cu un motor; clantanea acum neintrerupt si gemea; coroana de flori ii cazu in tarana si cartile ii alunecara si ele de sub brat si se imprastiara pe jos.
Moromete se uita in jur zapacit si nemaistiind ce sa faca se apleca si stranse lucrurile copilului; ii lua coroana de jos cu niste miscari sfioase, abia atingand buchetele de flori, apoi aduna cu aceleasi miscari line cartile imprastiate; el se apleca incetisor, prindea cartea de coif si o stergea de praful de pe ea facand-o sa alunece usor peste camasa si izmenele sale, apoi o lua sub brat si aduna alta carte; in acest timp baiatul incerca sa se
203 ridice; el chiar se ridica pe jumatate, dar se adaposti numaidecat langa genunchii tatalui:
- Taicule, uhuhu, ametesc mi-e frig rau ma duc in jos
Si se agata de izmenele lui Moromete, cat era de mare, turtindu-si palaria de pulpele lui; atunci omul facu o miscare sa-l apuce de subsuori, dar se opri si-si intinse gatul in aer; sub barbie i se ridicase si ramasese intepenit marul lui Adam; omul cauta aer cu buzele deschise si inghiti adanc si cu cazna ghemul care ii taia rasuflarea; apoi se apleca, vari un brat sub picioarele chircite ale baiatului si apucandu-l cu celalalt peste mijloc il ridica de la pamant. Se pare insa ca aceasta miscare ii facu rau bolnavului, pentru ca el isi incolaci strans bratele de gatul parintelui si se lipi gemand de pieptul lui; bratele incolacite de gat nu-i convenira insa lui Moromete; glasul sau se auzi bolborosind in linistea de vara a soselei:
- Hai, ma! Hai, ma! Prapaditule! Lovi-o-ar moartea de treaba, va imbolnaviti asa, fara nici o socoteala. Ca eu cand va spui voi
Moromete porni cu baiatul in brate si mergand se ferea sa se uite la copil; vorbea singur si ca niciodata facea pasi largi si repezi. Parea nemultumit si dezorientat, atins tocmai in linistea sa neturburata. Ce era cu Niculae asta? De unde mai rasarise si el cu povestea asta a lui cu scoala? Si ce vroia la urma urmei? Cand ajunse in fata portii el o impinse cu piciorul, intra, se apropie de prispa casei inalbita de soarele fierbinte al amiezii si striga suparat:
- Ilinco, Tito!
Fata cea mica, Ilinca, iesi din tinda unde facea mancare si cand il vazu pe tatal ei cu Niculae in brate, se sperie. intreba ce s-a intamplat. Moromete, in loc sa-i raspunda ca baiatul e prins de friguri, intoarse capul in alta parte, nemultumit, si spuse ca baiatul a luat premiul intai. Fata se apropie de tatal ei si il apuca pe Niculae cu doua degete de barbie:
- Ma testosule, ai luat primu intai, ma? intreba ea cu un glas bat¬jocoritor.
Niculae gemu si deschise ochii; se vede ca el auzise cuvantul testosule, care insemna ceva in legatura cu capul lui mare; se zvarcoli m bratele tatalui si incerca sa dea in sora lui. Aiura:
- Stai tu, sa trec eu valea Sa vezi cum o sa va duc eu cu o capatana de usturoi lovi-te-ar moartea de Bisisica!
- Hai, Ilinco, nu te mai uita, asterne o patura pe prispa, ca mi-a rupt mainile! se rasti Moromete, lasandu-l jos pe baiat.
Fata asternu o bucata de cerga pe prispa, puse un capatai si il apuca pe Niculae de subsuori. il urca sus si il inveli. Dupa aceea, Moromete ii intinse fetei coroana si cartile:
204
- Ia astea si pune-i-le undeva prapaditul de el cand l-am vazut pe scena aia acolo, mi-a secat inima ca nici nu spune eu ziceam c-o sa-l lase repetent
- Zau, tata? A luat primu intai? Nu glumesti? intreba fata cu neincredere.
De pe prispa, Niculae se uita la tata si la sora cu niste ochi arzatori. Tremurul ii incetase si el statea nemiscat sub cerga si asculta. Ilinca se intoarse spre el si il intreba:
- Asa e, ma?
Bolnavul insa nu raspunse. Fata intra in tinda, iar Moromete se aseza tacut langa copil, care din nou incepuse sa aiureze.
4
PARTEA A TREIA
I
Timp de cateva saptamani satele campiei ramasera dupa aceea pustii. Caldura incepea numaidecat dupa rasaritul soarelui, si daca in timpul noptii se mai intampla ca norii sa acopere cerul, acesti nori dimineata se faceau nevazuti si lasau sa se reverse din adancurile limpezi dogoarea necontenita si grea a zilei de vara. Tocmai in aceasta vreme, cand dobitoacele scurma tarana cautand racoare, ori alearga bezmetice dupa umbra, viata oamenilor iese afara din sat si se muta cu totul sub soarele naprasnic al campiei. Carutele incep sa iasa din sat inainte ca luceafarul sa fi pierit de pe cer. Oamenii se indreapta spre camp intretaind izlazul pe numeroase drumuri ^si poteci, si pe aceste drumuri roatele pocnesc neincetat si campul e "strabatut de glasuri razlete care se cheama intre ele ori se vorbeste neobisnuit de tare si de omeneste unei vite care trage rau.
Dimineata e alburie si satul rasuna inca de cantecul cocosilor. Omul se scoala, trezeste copiii, inhama caii si umbla de colo pana colo prin curte. Nu este nimic de facut, plecarea in prima zi de secere pare sa fie un lucru obisnuit, totusi caruta si caii inhamati asteapta in batatura de mult timp; omul si copiii sunt gata; secerile si bota cu apa sunt puse in caruta; mancarea gatita de cu seara asemeni; nu se stie insa pentru ce caruta sta timp atat de indelungat in mijlocul bataturii. Omul se invarteste pe loc, se uita prin gradina, strabate curtea, intra in casa si striga la femeie fara rost, intreband-o daca a pus mancarea in caruta; muierea se supara si-i raspunde ca a pus-o demult, dar barbatul nu aude, nu asculta, iese afara cu un aer grav, foarte grabit si foarte ingrijorat. Se pare ca s-a intamplat ceva, a fost uitat cine stie ce lucru. Omul se apropie de caruta, se uita la secerile varate intre scoartele loitrei, le numara, scoate una si-i pipaie zimtii, o baga la loc si incepe apoi sa caute sub cerga; da totul la o parte si se uita la oalele cu fiertura de buruieni, la mamaliga inca aburinda; le acopera repede, nemultumit parca de faptul ca totul e in ordine, si trece la cai. Animalele asteapta linistite, cu buzele in jos, si cand
206 omul se apropie de ele, se intampla ca unul din cai sa ofteze adanc; omul se uita la hamuri, apuca haturile, baga zabala unuia din cai in gura; ii trage smocul de sub cureaua de pe frunte si razgandindu-se scoate zabala din gura animalului. in aceasta clipa muierea striga din prag infuriata: „Ce mai asteptati? Ce va tot invartiti? Ei, cutare, ce stai cu capul intre urechi?! Hei, voi! dati-i drumul odata!"
Caruta insa tot nu porneste. A fost uitat ceva. Da! „Asta micu, sa mearga si el la secere", zice omul cu un glas patruns de o neasteptata gravitate, apropiindu-se de asternutul de pe prispa. Acolo, in asternut, doarme un copil de cinci-sase ani. Zgomotele acestea puternice si indelungate nu l-au trezit din somn. El doarme sufland rar, topit parca in somnul lui greu. „Tu, ma! ScoaP in sus! Hai la deal." Femeia incepe sa strige: copilul sa fie lasat in pace. Are nevoie de el sa-i toace la pasari, sa-i culeaga stevie, sa-i aduca cutare si cutare, sa aduca mancarea de pranz. Omul n-o ia in seama. ii raspunde ca sa faca singura treburile astea, baiatul - trebuie sa vie la camp si sa puna poloage pe legaturi, sa aiba grija de cai si sa invete sa secere. Muierea incearca sa-l induplece pe barbat, dar omul n-o ia in seama. El da asternutul la o parte, dezveleste pe copil, care doarme mereu, ii vara o mana pe sub mijlocul lui plapand si il ridica in brate; apoi.asa pe brate, pe sus, il duce la caruta si il aseaza inauntru peste paie si cerga. Baiatul se desteapta si adoarme iar. „Gata! Plecarea! striga omul. Hei, cutare, deschide poarta! Haide! Sus in caruta! Ia vedeti in cutie acolo, nu lipseste nimic? Bota cu apa este? Tu, muierea aia, unde esti? Ai pus, fa, mancarea in caruta?"
Deschiderea portii se face cu repeziciune si batatura curge spre sosea, soseaua patrunde inauntru prin golul cascat. Caruta porneste zdroncaind rau peste podisca de lemn, iese in drum si acolo se mai opreste iarasi. Uneori, se mai uita totusi ceva. Muierea alearga cu lucrul acela in mana, o bucata de branza, o ceapa, un ou, o lingura care a fost uitata, sau chiar si mai rau, sarea! A uitat sa puna sare, legaturica mica de treanta cu sare in ea, si muierea alearga pierduta, strabate batatura cu legaturica aceea in mana si se apropie de caruta si atunci omul strange din pumni, injura din gat si se preface ca da in ea, dar muierea nu se sperie deloc, vara sarea in cosnita cu mancare si il invinuieste tot pe om ca se mosmondeste_ atata pana pleaca, incat iti pierzi capul de atata pregatire.
Carutele ies din sat prin toate partile lui, prin toate ulitele si ulicioarele si cu mult inainte de rasaritul soarelui casele raman goale de viata si drumul e pustiu si tacerea si caldura domnesc peste tot timp de saptamani intregi.
Caruta strabate campul si se apropie de capul locului. Pe timpul drumului oamenii tac, nu prea vorbesc intre ei si in aceasta tacere isi mana caii alergand unul dupa caruta altuia, fara sa se priveasca, cu o graba
207 linistita in care se simte gandul staruitor la intinderea de pamant peste care graul s-a ridicat si s-a copt.
Soarele incepe sa rasara; campia se limpezeste de spuma argintie a aburilor de roua si intinderea ei care joaca acum in nemarginiri de foc rece patrunde prin ochi inauntrul omului, il imprastie afara, il goleste de framantarile lui trudnice si apasatoare, pentru ca dupa aceea sa-l adune la loc, intr-un fel nou; florile albastre de cicoare, ale caror priviri mai curate ca adancul cerului rasar din loc in loc pe marginea drumurilor inguste, si vantul usor al diminetii care face cu graul valuri asemanatoare marii, si ciocarlia care tasneste din lan si urca cu spinarea in sus spre cerul boltit si albastru si intr-adevar, pitpalacul turburator si barza care paseste rar printre razoare, si floarea galbena a spicelor de grau care nu s-au copt inca si se revarsa in aer din nimic, si drumurile care lasa satul in urma, si ierburile groase de pe marginea drumurilor intesate cu scaieti puternici a caror floare uimeste ochiul de la mare distanta, toate acestea razbat cu putere din viata campiei si patrund inauntrul omului subjugandu-l. El incearca sa prinda vraja, s-o pastreze cu sine mereu, si fiindca nu izbutes¬te loveste caii cu biciul si alearga posomorat spre locul lui de grau. Iata insa ca animalele se opresc la pas, sufla cu putere pe nari, nu vor sa mai alerge. Un manz necheaza undeva departe si i se raspunde numaidecat cu ingrijorare; manzul ramas in urma alearga voiniceste cu coama lui mica infoiata putin in laturi si bate pe loc si zvarle din copitele lui mici cat pumnul de copil, maimutarind goana cailor mari; atunci omul rade incet, obsesiile lui se topesc si o bucurie linistita, aproape nestiuta nici de el insusi, dar luminoasa si eterna ca si cerul, se asterne pe chipul lui.
Ajuns la capul locului se da jos si deshama caii, copiii iau secerile in maini si incep sa se invarteasca pe langa capul incarcat cu ierburi al pogoanelor de grau. S-ar parea ca nu se petrece nimic, ca se vor apuca numaidecat sa lucreze, dar si aici se intampla ca si acasa. Trece timpul si ei tot nu incep; stau in fata locului si se uita peste marimea lui, se intorc spre soare, invartesc secerile in maini, spun cate o vorba ca sa faca totusi ceva si de inceput nu incep. Se cearta pe seceri, fiecare dintre ei vrand sa aiba pe cea mai buna; daca i se pare cumva ca secerea lui cutare e mai noua si cu zimtii mai bogati, cel mai mare dintre copii i-o schimba cu forta, atunci acesta o schimba si el cu altul mai slab si de obicei celui mai mic ii ajunge in mana o ghioarsa subtire si tocita cu care el va trebui mai mult sa rupa decat sa taie. Atunci el da cu ea de pamant si incepe sa planga; secerisul tine multe zile si in aceasta vreme el se va chinui tot timpul cu unealta tocita si buna de nimic. Ameninta ca nu va secera, dar nimeni nu-l ia in serios. „Haide, incepeti odata, ca soarele se ridica! striga
208 omul necajit, dar copiii nu-l iau in seama nici pe tatal lor. Ei asteapta ceva, smulg cate un spic, il sfarama in palma si ii sufla pleava; arunca in gura boabele parguite, le mananca, vorbesc despre graul vecinilor si despre cei care inca n-au sosit la camp si de care isi bat joc, se intind, isi trosnesc unul altuia oasele apucandu-se pe dupa gat si lucrul tot nu incepe. Atunci omul se apropie de ei si striga: „Ba, voi sunteti nebuni?" Cel mai mare rade cu toata gura si le spune fratilor: „Ia uitati-va la tata, l-a gasit vred¬nicia". Copiii izbucnesc in hohote. Ei sunt aceia care vor munci, si o data lucrul inceput, nu va mai fi timp pentru vorba si glume. De aceea rad acum atat de zgomotos. De aceea in aceste minute de asteptare cauta sa-si aminteasca de trecut, sa se pregateasca pentru istovitoarea munca, in aceasta asteptare cel mai vrednic dintre copii incepe sa masoare cu pasul stantiile, partile de loc pe care fiecare va trebui sa le duca inainte pana la terminare. De la aceasta masuratoare tatal este scutit. El trebuie sa lege snopii si sa-i aseze in clai. Odata masuratoarea facuta, cel mai ^vrednic dintre copii incepe deodata sa taie spicele si sa arunce thanunchiurile in urma. Pe toata intinderea campiei oamenii incep apoi sa intre in inima spicelor: secerisul a inceput.
II
Soarele se ridica greu pe cer si fot atat de greu se indeparteaza si omul de capul locului. Uneori el sta aplecat timp de o jumatate de ceas, nevoind sa se uite in urma; chiaf cand se ridica si isi indreapta spinarea intepenita, seceratorul inchide efchii; trage nadejdea ca pasii lui staruitori de melc se vor fi indepartat njult de capul locului. Cel mai slab insa nu se poate stapani. Din vreme irivreme el se intoarce sa se uite indarat. Si
<; cu cat se intoarce s^se uita, cu atatsettpleaca mai greu la radacina spicelor.
? Uneori seceratorul izbeste cu unealta lui bicisnica in pamant si injura j crunt caldura naprasnica a soarelui;Xntra in porumb si rupe foi verzi cu s care isi incinge mijlocul si-si infasoara capul. Acolo insa unde sunt copii j multi, tatal, care strange poloagele si face snopi, este inarmat cu vorbe
| usturatoare si cu rafinate ironii. „Pazea, ma! Ba, asta, cutare! Ba, n-auzi?
) Vezi ca se ia locul dupa tine!" Ori i se spune cu o falsa bunavointa si compatimire: „Mai stai jos, cutarica!" Sau omul isi scoate, politicos, bo-
iereste, palaria de pe cap, si saluta scurt pe cel ce se uita in urma; atat numai, il saluta scurt si-si vede de snopii lui. Alteori insa seceratorul este crutat in timpul lucrului, dar cand toata lumea se aseaza la masa, cel in cauza inghite cu noduri in vreme ce fratii lui se prapadesc de ras. „Nu stiu ce sa facem noi, ca toata dimineata m-am gandit mereu la alde Badea lui Modan, incepe omul misterios. Badea lui Modan, continua omul, ar trebui sa-l puna pe Baragan sa sune cu goarna inainte de secere si sa cheme pe toata lumea la primarie. Eu i-am spus odata sa faca treaba asta: ba, Modane, sa-l care te minte daca nu-ti spui drept! Strange, ma, oamenii la primarie cu cateva zile inainte de secere!" „Nu, zice, cine are nevoie n-are decat sa vie la mine acasa." „Pai nu prea stiu oamenii, ma, de! De unde sa stie ei ca unul ca tine nu se mai gaseste prin satele astea", ii spun eu. „Cine are nevoie afla", raspunde el. Acum, eu am stat asa, mai cu seama ieri. Ma tot gandeam: „Ma, sa-l trimet sau sa nu-l trimet? Daca il trimet, trebuie sa-i dau aluia, lui Modan, un ciurel de malai. Ca nu face degeaba! Pai te gandesti pe urma si altminterea: costa el un ciurel de malai? Merita sa dau eu un ciurel de malai lui Modan pentru el?" „Pentru cine, tata?" intreaba unul din baieti, neintelegand aceste ocolisuri. „Cum pentru cine? striga omul, prefacandu-se surprins ca nu se pricepe despre ce e vorba. Cum pentru cine? Pai nu va spusei? Pentru alde cutarica asta al nostru, n-auziti? N-auziti ca ma tot gandeam daca sa-l trimet ori nu la Modan?" „Dar ce sa caute acolo, tata?" La aceasta intrebare omul se supara. Apuca un cocolos de mamaliga in mana si-l tranteste intre genunchi dezamagit. Apoi in culmea uimirii: „Bine, ma, voi nu stiti ca alde Modan stie sa taie de lene?!! Nu stiti ca are niste scule, acolo, la el acasa, cu care taie de lene?" in urma acestei izbucniri false, copiii fac ochii mari, inca nepricepand limpede despre ce e vorba, dupa care deodata inteleg si incep sa oracaie, sa urle, sa se tavaleasca de ras. Seceratorul slab se face rosu. Rade si el in sila, se preface ca rade.
Toate acestea se intampla cu cei care au mult de secerat, care pot semana de la trei pogoane in sus. Insa cei mai multi ar dori ca micul lor pogon sa nu mai aiba sfarsit. Ei secera incet, cu multa grija, cat pot de jos de la radacina, adunand spic cu spic. in urma lor miristea ramane lucie, ca o perie tocita. Din cauza aceasta, pentru ca zabovesc prea mult secerand, multi dintre ei sunt socotiti puturosi, si cei care au loturi intregi, cum sunt Moromete si Dumitru lui Nae, ii iau peste picior cu intrebari usturatoare de soiul acesta: „Ma, alde cutare, mai ai, ma, mult de secere?"
Loturile lui Moromete aveau din doua parti astfel de vecini, iar din alte doua parti era inghesuit de mosia Marica si de pamanturile bisericii. El era vazut calcand incet pe miriste si trecand pe rand la vecinii sai. Se oprea deodata din legat snopii, isi punea palma la frunte, ramanea astfel timp de aproape un minut, apoi striga tare si lung, ca si cand vecinul s-ar fi aflat la o departare de multi kilometri: „Ba, Voicule, baaaaaiiii!" Voicu lui Radoi nu raspundea. I se vedea spinarea miscandu-se jos la radacina graului. Tarziu, el se ridica, se uita la vecinul sau si intreba scurt si incet, ca si cand Moromete s-ar fi aflat acolo laga el: „Ce, ba?" Moromete incepea iar si mai lung: „Mai ai, ma, mult de secerat?". Voicu Radoi se apleca iarasi la radacina spicelor si de asta data nu mai raspundea. Si atunci Moromete incepea sa paseasca incet pe miriste si se pornea spre el. Pana
_; - ieteca h
-mo ajungea acolo se putea in acest timp trage un pui de somn, desi pana la vecin nu erau decat patruzeci-cincizeci de metri. Moromete facea un pas, se oprea; smulgea un spic ramas in urma baietilor, il tinea in mana, se uita la el, facea socoteli, chibzuia ce e cu spicul? A, da! Cine a secerat pe-aici? Nila! „Ba, Nila! Vezi, ma, cand trece vreo barza pe-acilea, spunei sa-ti ajute sa aduni spicele astea". Nila, cu chipul aprins, se intorcea, se uita, isi stergea sudoarea, nu zicea nimic; se apleca sa nu ramana cu postata in urma. Moromete, cu spicul in mana, se intorcea si pasea peste unul din snopi. Vara spicul sub legatura si pornea iar spre vecin. Calca chibzuit, sa nu se intepe in miriste; dibuia cu talpa desculta miristea, facea loc degetelor si abia dupa aceea ii dadea pas. Dupa vreo zece calcaturi se oprea. Era cald, aerul era aprins, soarele batea in crestet cu puterea unui foc urias care ardea aproape de tot, la cativa metri deasupra capului. Moromete se uita in sus, cu mana la frunte; vorbea singur: „Ma, ce arde! Ne coacem! Murim!" Apoi tare: „Mai, Voicule, ce-i facem, ma, cu soarele asta? Arde de-ti aprinzi tigarea la el!" Vecinul nu se ridica si nu raspundea, Moromete inainta, cucerea terenul incet si sigur, pas cu pas. Din cand in cand se oprea, se apleca, rasturna un bolovan mai mare si se uita la el pe ganduri. In golul de sub bolovan, pamantul era negru si gras; un vierme se zbatea pe toate partile sa se faca nevazut. Moromete vara unghia dege¬tului sau negru si gros, strivea larva. Mormaia: „Stradania ma-tii! Stai la racoare! Ar trebui facute dupa secerea asta, niste ogoare!" Pornea mai departe; intra in porumb; deodata isi amintea de ceva si exclama necajit: „Na! Ma faci sa ma intorc indarat!" Se intorcea indarat spre caruta sa-si ia tutun! Vecinul n-avea tutun si la caruta chibzuia indelung daca sa ia sau nu o tigare si pentru vecin. Se hotara sa ia si pornea din nou. Nu facea insa prea multi pasi si se oprea tintuit de un glas ascutit si necrutator; una din fete se oprea din secerat si striga la el: „Haide, tata, leaga snopii astia ca te-apuca noaptea cu ei! Unde tot umbli? Te invartesti mereu ca un ou intr-o caldare." Moromete raspundea necajit, cu o mincinoasa obida: „Hai, ma, ce strigi asa? Ma speriasi! Nu-mi dai voie sa fumez si eu o tigare?" „Lovi-o-ar moartea de tigare! Se usca legaturile colo si te tot invartesti!" Omul insa nu o mai lua in seama. isi continua expeditia sa spre locul vecinului.
III in acest an la seceris Moromete n-avea de ce sa nu fie ca totdeauna el insusi, adica nepasator fata de ceea ce se aduna in urma lui, uitand de toate si pierzandu-se pe miriste in contemplari nesfarsite. Nu avea nici cea mai slaba banuiala ca Paraschiv socotea acest seceris ultimul la care
210
211
avea sa ia parte si cu atat mai putin banuia ca o data cu aceasta Paraschiv planuia sa smulga familiei nu numai oile si caii, dar si ceva din acest seceris. Dimpotriva, Moromete constata ca socotelile lui se implineau cu prisos; facuse aprecieri adevarate in dimineata aceea cand se trezise din somn; recolta avea sa fie deosebit de bogata. Pentru ce avea sa se teama?
Nu prea intelegea, era adevarat, de ce Paraschiv, in loc sa se bucure ca graul iesise cum nu-si aduceau ei aminte sa se fi facut vreodata, arata mereu posomorat si secera ca si cand ar fi tras la jug. De fapt, ar fi trebuit ca in toamna, cum era un an bun, sa se insoare si el ca orice flacau si sa intre in randul lumii, dar pesemne ca nu gasea fata care sa-i convie lui, adica una care sa aiba pamant mult, si de aceea era posomorat. Asa isi inchipuia Moromete. in schimb Niculae era, nu se stie de ce, nemaipomenit de vesel, fetele se impacasera si ele cu lipsa oilor, iar mama nu mai contenea sa-l laude pe Dumnezeu pentru „mana cereasca", cum ii spunea ea graului, cu care ii milostivise cerul.
Ca intotdeauna, Moromete o incurca cum putu cu legatul snopilor, dar cand dupa cateva ceasuri soarele se urca sus si incepu sa-i apese ceafa, el infipse linistit secerea intr-un snop si se alunga singur cu un glas de parca s-ar fi pedepsit:
- Ma duc incolo d-acilea! spuse el suparat si o lua agale spre caruta (mai intai la caruta, unde avea flanela cu tutun, si abia dupa aceea spre vecinI). Familia il vazu intai intr-o parte, apoi se constata ca de multa vreme se afla in partea astalalta, apoi se topi nu se stie unde si cand se facu pranzul si se pregatira pentru masa trebuira sa-l strige de nenumarate ori. Niculae se urca pe cutia carutei si il striga in gura mare:
- Mai, tata-m ! Tata-aaaL.
- Ce e, ma! raspunse Moromete deodata.
Era acolea cu vecinul, dar se asezase jos si nu se vedea din pricina spicelor. Fetele scoasera mancarea din cutie si facura umbra cu rogojina. Mama aprinse focul si puse la incalzit o tigaie mare plina cu fasole scazuta. La lumina alba a zilei flacarile de paie palpaiau in culori cand galbene, cand in umbre albe de aer topit si viu, care o inselau pe femeie frigandu-i mana. in asteptare, Paraschiv si Nila zaceau sub caruta cu fetele in jos. Chipul lui Nila se facuse parca mai mare, si aprins cum era, ai fi zis ca flacaul s-a imbolnavit, are temperatura si sufera in tacere cu mintea buimacita.
- Domnule, una si cu una fac doua: murim! spuse Moromete apropiin-du-se de caruta. Alde Voicu spuse ca sa te uiti 1a noi cand s-o ridica soarele la amiaz: ne topim!
Niculae behai de pe cutia carutei ca un ied: he-he.
212
- Da-te jos de pe cutie, te cocotasi acolo sa te vada lumea! se rasti la el sora-sa mai mare.
- Lasa-l, c-a fost vrednic, il apara tatal, asezandu-se sub umbra rogojinei. A fost vrednic si la scoala a luat premiul intai si e vrednic si la secere, il lauda el.
- Ei, tata, se miorlai Niculae, pe care glasul tatalui il inselase o clipa crezand ca il lauda. Dar ce, n-am invatat?! se revolta el. Spune tu, Ilinco, nu secer eu bine?
- Da, ai invatat, spuse Ilinca. Tai secerea in mana parca ai fi o barza.
- La masa! spuse mama venind cu tigaia cu fasole sub umbra rogojinii. Moromete se uita o clipa la tigaie. Fasolea, cu boabele mari, parca nu fusese luata atunci de pe foc, prinsese pojghita pe deasupra si parca era sleita, rece. Paraschiv si Nila se tarara de sub caruta si se asezara in capul oaselor. nici o grijajnghiti dumicatul. injJipa urmatoare insa e,LsŁ carrMntepeni peTocul_unde_se afla, se facu rosii la fata si ii tasnira lacrimile.J3for in loc sjibeajpa si sa-sjjotoleasca arsura, el se^sjapini sLsŁ intoarse catre fete.
- Voi de ce ziceti ca n-ati incalzit fasolea asta? intreba el in treacat, cu o infatisare de nepatruns si nu prea tare, incat mama care scotea niste ceapa din cutia carutei nu-l auzi, sa-i raspunda ca abia o luase de pe foc.
- Hai, mama, tu ce faci acolo?! se mira Tita. Si tu, Niculae, ce stai in spinarea mea? Stai jos, starea-i bumben!
- Bumben?! se mira Moromete. Asta ce-o mai fi?
Asta insemna ca Niculae sa fie bolnav si sa stea cu sezutul in sus. Paraschiv parca era singur. Nu_mai astepta_sa_sg_ aseze to^tfl ^ir"^ft.-r"Pfie pa g^atal_taii_rtin n^mqlig? ^i rani r.n nadp.jnV, Hin tigaie. in clipa agŁŁa_ Moromete isi pironi privirea asupra lui sx^astgpT^ ParasŁhiy^bujrjiav_5i--absenjrrn^tidintr_-odata~. dar apoi ochujjie~beUra si scoase un racnet
- Na, Paraschive, bea apa, se precipita Moromete apucand bota in brate si intinzandu-i-o grijuliu. Te-a^ars tau? Eli credeam ca e.rese,, marturisi el naiv.
Cu privirea sticlind, Niculae se uita cand la Paraschiv, cand la tatal sau. Mama nu intelegea.
- Ce sa fie rece? intreba ea.
- Fasolea asta! raspunse Moromete.
- Raj acu* o luai df pp focii ftr-T^/Vin uVttti ea.
Fetele pufnira in ras, iar Niculae, intelegand, incepu sa racneasca si sa dea din picioare, aratandu-l pe Paraschiv cu degetul. Acesta, schimonosit, band apa, arunca deodata bota de la gura, se intinse si il
213 carpi pe Niculae cu atata sete, incat din pricina asta Niculae nici macar nu simti durerea, atat de mult ii placu furia cu care il plesnise fratele sau. Pana si Nila radea.
- iti arde de prostii, se supara mama fara sa se uite la omul ei. Dupa ce ca nu muncesti, nici nu taci!
- Dar ce-am zis eu, frate?! exclama Moromete nedumerit, starnind din nou hohotele care se mai potolisera. M-am uitat si eu la fasole si cand am vazut-o asa incretita pe deasupra si fara nici un pic de abur care sa iasa din ea, mi s-a parut ca e rece si v-am intrebat de ce n-ati incalzit-o. De unde sa stiu eu ca arde! exclama apoi.
Tita, care tocmai se potolise din ras si inghitea un dumicat, izbucni din nou, si se ineca, se facu rosie ca focul. Mama dadu in ea, spunandu-i ca nu-i e rusine? (
Se linistira si incepura sa manance in tacere.
- Voicu lui Radoi! afirma Moromete dupa catva timp. Vine si el la secere, dimineata (nu prea de dimineata fiindca dimineata somnul e mai dulce, si de ce sa se scoale el cu noaptea in cap? Nu e ziua destul de mare?). Si cand opreste caruta si se da jos din ea, se uita lung peste loc si zice:
„BunS-dimineata, locule!" ^
Iar locul raspunde: !
„Multumesc dumitale, Voicule!"
Si dupa ce se uita asa, Voicu intreaba:
„Sa m-apuc de tine, locule?"
- Si locul ce zice, tata? intreba Ilinca vazand ca tatal ei nu se grabeste sa spuna ce mai raspunde locul.
- Pai locul ce sa zica? explica Moromete. Crezi ca se cearta cu Voicu? „Poti sa ma lasi si asa, Voicule!" zice, „poti sa te duci acasa", adaoga
Moromete de la el.
Moromete nu avea dreptate, vecinului sau ii placea sa munceasca, dar se invata greu cu faptul ca lotul sau se micsorase prin vanzare. De fiecare data cand se dadea jos din caruta el se uita lung peste el si nu incepea de indata munca.
- Acum cincisprezece ani era foametea aia, parca il vaz si acuma! Venea Voicu cu caruta si cu muierea, continua Moromete dupa cateva clipe. Era mai in putere el, nu se cocarjase ca acuma. Ma! exclama Mpromete aducandu-si aminte. Aoleu! se vaieta. Se ridica soarele sus si
"Ha te uitai ca e pranzul, n-aveai ce manca! Maneai numai o data pe -^^nama asta a voastra (era asa, dupa vreo doua zile de secerE), J ca nu mai pot." „Mancam noi, ii spun eu ei, dar ce facem jk. in seara?" Voicu si el, tot asa, mai facea ce mai facea uita la soare. Abia pe urma am aflat noi ca saracu Voicu cu muierea n-aveau neam de mancare. Noi tot mai aveam asa sa ametim o data foamea. Ne asezam noi si eu ma pomenesc zicand: Hai, Voicule, sa mancam"!" Am zis asa ca omul, dar Voicu nimic, sa raspunda si el cum e obiceiul: „Multumesc, am mancat", nu! tacea! „Fa, ii spun eu ma-tii speriat, sa stii ca Voicu are de gand sa vie la noi sg rnananrp, d-aia iaffi f asa!" Dar ma-ta zice: „Ei! Nu vine el, stie ca atunci cand vreai sa chemi pe cineva la masa trebuie sa spui de trei ori." N-am mai zis eu a doua oara, dar degeaba, fiindca zisesem o data si Voicu a asteptat el ce-a asteptat si pe urma il vedem ca infige secera intr-un snop: „Pai sa viu si eu sa iau de. vreo_doiia_ori^, ziceai cand l-am auzit asa mi s-a facut frig. Ne parea l Credeamjcaare mancareajuisi ca.vjneL l^ in jumatate de palma de mamaliga aveam. Si acum rade-Voictrcand ft-aduc___ aHuiiteT
- Nu prea ii vine lui sa rada, ca a vandut in anul ala trei pogoane, spuse mama. Atunci am vandut si noi un pogon
Fiindca veni vorba de acel pogon care fusese vandut sa nu moara Paras-chiv, Nila si Achim de foame, fetele isi adusera aminte ca pentru pogonul acela tatal lor promisese sa treaca pe numele mamei si al lor casa parinteasca si gradina si ca acest lucru nici pana azi nu se facuse.
- Sa stam acum sa ne aducem aminte de boi baltati! spuse fata cea mare cu un glas mohorat, aruncand o privire intunecata spre Paraschiv.
- Pai daca avem vaci, de ce sa nu ne aducem aminte! ranji Paraschiv si privirea ii sticli de satisfactie pronuntand cuvantul vaci.
Mandra, fata nu raspunse, se indeparta de caruta sa se odihneasca undeva sub o tufa, pedepsind-o astfel pe mama sa stranga singura masa. Ceea ce mama si facu in timp ce toti ceilalti se lungira care incotro. Numai Niculae nu se simtea ostenit si cand maica-sa inchise cutia carutei, si cauta si ea un loc cu umbra sa se culce, el o lua pe urmele ei. Nici nu se terminase bine povestea cu Bisisica si Niculae si intrase in alta. Deocamdata sfios, necutezand. N-avea inca cu ce sa razbata spre atentia mamei; ea nici macar nu-l asculta, dar sa-l mai si inteleaga.
- Mama! mama! sopti el in urma ei, si cand mama se intinse pe razor sub o tufa, el se aseza aproape de tot de ea si ii sopti din nou numele.
Era liniste peste camp, totul zacea in caldura si nemiscare. Niculae soptea langa capul maica-sii cu un glas in care vointa si teama ii faceau ruga atat de curata, incat mama deschise ochii:
- Ce e, Niculae, mama?! il intreba ea coplesita de osteneala. Ce vreai tu, maica, de ce nu te odihnesti?
215
Niculae ramase cu privirea deschisa larg spre chipul ei, cu bulbii ochilor arzand
- I-ai spus lui tata, mama?! se ruga el sfios si inspaimantat ca mama s-ar fi putut sa nu-i fi ascultat ruga.
- I-am spus, i-am spus, Niculae, lasa-ma in pace, du-te de-aici! se ruga si mama ingrozita parca de neputinta ei de a rezista acestui copil. Du-te de-aici, haide, lasa-ma sa ma odihnesc!
Niculae nu se duse, iar ea nu se mai putu odihni. Baiatul statea alaturi, cu labele picioarelor stranse sub el, cu mijlocul frant intr-o parte si cu capul aplecat spre miriste.
- Ma duc, zau ca ma duc, dar roaga-l pe tata, incepu el zgandarind pamantul fierbinte cu degetul. Spune-i, mama, ca ai vazut ca am luat premiul fara sa ma duc prea mult la scoala si daca tata vrea, n-o sa ma coste nimic. Eu^am sa invat si ara sa am bursa. Zau, mama, cejsajfec eu
Jfiata iaraa_Łcasa? Am_ja_ynTin vacanta si o sa fiu la secere ca si voi!>i~ numai iftamMsjj3T]^vara._n-o sa fiu.. Si toamna la arat eu tot n;am"ce~ sa fac, iar primavara cand incepe sapa, se .tsrmina anul scolar; asa cjTo Sa fiu„§Lla_&apa Si nu_coista nimic, mama, si dupa opt ani Niculae^st~ intoarse fata din minste^ se holba din nou la mama lui si sopti cu patima" mistuitoare: Mama, dupa opf ani eu ies invatator si ~~~*—
- Tu ce tot vorbesti acolo, Niculae? se rasuci atunci pe neasteptate sora cea mare si Niculae aproape ca se inspaimanta de acest glas taios si necrutator.
- Vezi sa nu te fac eu acuma popa, nu invatator, spuse Ilinca de pe undeva.
Ascultasera amandoua si Niculae nu se mai razvrati ca altadata impotriva lor. Erau rele si atotputernice si el intelegea ca impotriva vointei lor era cu neputinta sa se intample ceea ce dorea el. vf- Hai, ma Ilinco, ce strigi asa la mine? se ruga el. Si Ilinca, uimita ca artagosul de altadata s-a flescait, il lua peste picior, totusi binevoitoare:
- Te faci tu invatator, un prost ca tine!
- Taci din gura, Ilinco, de ce il faci prost? se supara mama.
- Pai n-ai vazut ca am luat premiul intai, Ilinco? se ruga Niculae mai departe.
- Si daca ai luat, ce?
- Ba, voi va odihniti acolo, sau ce faceti? striga Moromete de la caruta. Niculae arata atat de intristat incat ti se facea rau uitandu-te la el. Cand incepura din nou sa secere, Moromete, intrigat, o intreba pe mama, in soapta, ce vrea baiatul acela. Nu uitase nicidecum intamplarea cu premiul si cu frigurile. Turburarea care il cuprinsese in ziua aceea lasase in el o urma care nu voia sa se stearga. Era ceva de neinteles aici.
216
Pentru intaia oara Moromete nu putea scapa de un sentiment de vinovatie care isi scotea capul ori de cate ori se uita si vedea ochii mari si aprinsi si chipul galben-negru al baiatului. Si se supara fiindca de muncit nu prea fl pusese sa munceasca, si de mancare nu ducea lipsa. Atunci ce avea? Si cum de cazusera frigurile taman pe el? Mama repeta noua poveste cu scoala si Moromete se inveseli:
- Asa, ma, Niculae? D-aia esti tu trist? Hai, ma, lasa, ca te facem noi popa, nu invatator!
- Pai, dar! murmura Niculae cu buza in jos.
- Hai, ma, ca e mai bine popa, asculta aici la mine, a consola tatal, iai coliva si leturghii de la muieri, ma!
Fetele rasera si a indemnara pe Niculae sa puna poloage pe legaturi. Paraschiv ranji:
- Niculae, ia sa vedem daca esti bun de invatator: spune, ce inveleste pisica? Daca stii, atunci esti bun! hotari Paraschiv.
- Lasa baiatul in pace! zise tatal.
Dar nu-l lasara in pace, il sacaira si rasera de el din toate partile, si cand Niculae se lasa jos si-si ascunse fata cu bratul, fetele strigara la el ^ sa se apuce de pus poloage. Dar el nu se ridica si ramasera cu totii foarte uimiti cand auzira din locul unde statea el jos izbucnind pe neasteptate un hohot de plans. increderea inselata si dorintele calcate in picioare 3 chinuiau pe baiat si asa de cumplit ii invinovatea prin hohotele lui disperate, incat toti se suparara si se rastira la el sa se ridice. Mama protesta si inchise gura fetelor, iar tatal se apropie de baiat si a apuca de brat. El se impotrivi si atunci tatal il salta de brat ca pe-o pasare si 8 sili sa stea in doua picioare, spunandu-i ca plange degeaba ca un bleg care nu stie de gluma.
- Nie, se smuci Niculae furios si o lua din loc pe miriste, indreptandu-se spre drum.
Va sa zica asa! Moromete porunci atunci unei fate sa se ia dupa el si sa-i dea cateva la spate. Se duse Ilinca, cu intentia de a se intoarce cu el de urechi, dar cand sa puna mana pe el, Niculae o plesni peste ochi, facand-o sa tipe.
- Manca-te-ar cainii sa te manance! scrasni apoi Niculae repezindu-i-se in cap si tragand-o jos de par.
- Ce e cu baiatul asta?! se mira tatal stapanindu-si mania. Ilinco, ia lasa-l in pace! Ia vin incoace de acolo si lasa-l in pace.
IUasara, dar nici Niculae nu se dadu batut. La distanta de ei, se aseza rmiriste si isi puse capul pe genunchi. Trecura ceasuri intregi si nu se misca din locul acela; se facu amiaza si se asezara din nou la masa, el nu se clinti si nu veni sa manance.
217
Moromete se supara de-a binelea, se duse la el si il intreba uluit:
- Ce vreai tu, Niculae? Vreai la scoala, am inteles! Dar vreai acuma, azi? Sau esti nebun? Si incepu sa se inchine: vine de dimineata cu noi cu toti in caruta, incepe ca un baiat cuminte ce e si invata sa secere si pe urma, o data ii trasneste ca vrea sa plece la scoala. Vreai sa pleci la scoala, acuma?!!
- Nu ti-am spus de-alaltaieri ce zice domnul invatator Teodorescu de bursa? De ce n-ai zis nimic?
- Daca ai fi baiat destept, mi-ai placea mai mult, spuse tatal. Un baiat destept spune o data lucrul pe care il are de spus si a doua oara nu-l mai repeta. Mi-ai spus o data: gata!
Parca era o promisiune in glasul tatalui! in orice caz, il facuse sa inteleaga ca in familie nu exista numai Paraschiv, Nila si Achim si banca si fonciirea, la care el, tatal, sa se gandeasca. Trebuie sa se gandeasca de aici inainte si la Niculae.
IV in ziua cand Botoghina ii daduse fiului sau secerea in mana, baiatul, care avea atunci zece ani, se uitase la tatal sau nedumerit:
- Si de cai cine o sa aiba grija? intrebase inchipuindu-si ca problema cailor e fara solutie.
- De cai o sa aiba grija Irina, raspunse tatal cu simplitate. Vatica facuse ochii mari:
- Irina?! Pai are s-o calce pe picioare, tata.
Botoghina il apucase atunci pe fiu de umeri si il silise sa stea jos cu umerii drepti.
- Ia stai asa! Tin-te bine. Tine grumazul incordat! Si spinarea. Apoi ii apucase in palme rotunzimea umerilor inca plapanzi si se lasase greu pe gatul fiului. Ambitios Vatica ramasese drept, simtind ca e vorba sa-i fie incercata puterea. Botoghina incepuse sa rada:
- Ia te uita ce magar! Ar fi in stare sa ma duca in cius. De anul trecut ar fi trebuit sa te pun la secere. Esti bun de secere!
Irina avea atunci sapte ani si Vatica a fost foarte mirat cand a vazut cu cata grija se feresc caii sa n-o calce pe sora lui pe picioare. Uneori Vatica incremenea cand Irina se aseza ca un nod intre ei si incepea sa-i impiedice la picioare. Caii stateau linistiti pana ce fetita se ridica de langa ei, apoi ridicau picioarele din fata, impiedicate, si sareau un pas mai incolo, sforaiau si incepeau sa pasca. Vatica striga de departe cu secerea in mana:
218
- Ma, pazea, ma! Pazea, ma, Irino, ca daca te loveste unul o data, vai j de pielea ta, vai de tine! iti plang de mila, Irino, intelegi tu?
Nu se intampla insa nimic. Copitele cailor calcau aproape de tot de picioarele mici ale fetitei, fara ca s-o atinga vreodata. in acest an, dupa serbarea scolara, cand Irina se intoarse acasa, Vatica statea in mijlocul prispei si dregea hamurile intocmai ca un om mare. Cand o vazu pe sora lui, isi ridica privirea si spuse scurt:
- Hai mai repede, ma premianto! Ia sa te vaz maine la secere, tot premianta esti?
- Da, pai dar, a plecat tata si ai ramas tu sa comanzi, raspunse Irina strambandu-si buzele spre fratele ei.
Vatica nu raspunse nimic. isi pleca fruntea grav in curele si continua sa infiga sula. Anghelina iesi in prag, se uita la fata, care ramasese in soare cu coroana in mana, si dupa un timp o intreba:
- Ai venit?
Si glasul i se paru fetitei aspru. isi ridica privirea spre mama ei si raspunse:
- Am venit!
Femeia isi inmuie atunci glasul si intreba bland:
- Ai luat premiu?
- Am luat.
- intai?
Fetita raspunse ca da, a luat premiul intai la fete. Atunci femeia se uita la coroana ei si la cartile de sub brat. intinse mana:
- Alea ce sunt?
Irina raspunse ca sunt carti. Atunci femeia, dupa ce tacu un timp, isi inmuie si mai mult glasul si sopti:
- Bine! Treceti la masa ca se raceste mamaliga! in tinda, inainte sa se aseze la masa, Vatica se apropie de sora lui, care statea jos pe prag, isi puse mainile pe umerii ei si se lasa cu toata |; greutatea lui de paisprezece ani. Fetita se inmuie si tipa: 3 - Vatica! Stai la-n loc!
| - Tin-te dreapta, nu te molesi! spuse el apasand mai incet. Apoi hotari: i Esti buna de secere, ce sa mai vorbim!
A doua zi au iesit la camp. Lotul lor, prin vanzare, se injumatatise. Desi nu era deloc frig si nici macar racoare, Irina tremura din tot trupul. Se dadu jos din caruta si in timp ce deshama caii, Vatica striga la ea:
- Haide, Irino, pune mana pe secere si da-i drumul!
219
Glasul aspru si neinduplecat al fratelui, un glas necunoscut, parca al unui om strain, o sperie; dardaia; se uita la mama ei, asteptand sa auda de la ea un cuvant bun, dar femeia tacea posomorata si nici n-o vedea.
Vatica lua repede o secere si incepu sa taie cu iuteala grau amestecat cu iarba. incarca bratul si dadu cailor sa manance in spatele carutei. Femeia se pregatea si ea de munca. Irina il urmarea pe fratele ei cu niste priviri rugatoare, fierbinti. Vatica lua din cutia carutei o secere si se uita spre sora lui cu asprime. O chema:
- Treci incoace, ce-ai ramas intepenita langa cai?
Se pare ca micul flacau pricepu ceva in legatura cu privirea neclintita si umeda a sorei lui pentru ca se apropie de ea sl apucand-o de brat ii spuse frateste, mai induplecat:
- Hai sa te invat, nu te speria asa! Ia uita-te la ea cum tremura, ca proasta! Ma, ce moale esti! ii dadu drumul de brat si-i puse secera in mana. Irina o apuca de coada si ramase cu ea in aer, nestiind ce miscare sa faca. in acest timp, mereu posomorata, mama lor incepuse sa secere in tacere. Vatica se apropie de grau si, inainte sa se aplece la radacina spicelor, intoarse capul si spuse cu mandrie:
- Uita-te la mainile mele, Irino!
Fetita se apropie si se uita. Vatica se apleca, prinse un palc de spice sub incovoierea secerii, il apuca cu cealalta mana si trase; paiele se rupsera toate deodata, ca taiate de brici, si manunchiul de spice se ridica in aer fosnind. in clipa urmatoare miscarea se rep%ta, apoi iar si inca de patru-cinci ori pana ce manunchiul se ingrosa. in acest timp pasii seceratorului inaintau in golul facut, calcand usor peste miristea ramasa.
- Ai vazut? intreba Vatica ridicandu-se si lasand la pamant manunchiul. Ei, ia apleaca-te. Treci aici langa mine.
Atunci mama copiilor isi ridica spinarea si spuse:
- Vatica, vezi sa nu-si taie vreun desti.
- Sa nu-ti tai vreun desti, spuse Vatica uitandu-se cu atentie sa vada in ce fel vara sora lui secera in grau.
Fetita facu aceleasi miscari pe care le vazuse la fratele ei, dar cand trase, graul, in loc sa fie taiat, se smulse cu pamant, cu niste bulbi mari si faramiciosi. Vatica se indoi de spinare si izbucni in ras:
- Ba, Irino, au! Bleaga mai esti! Pai nu asa! Nu trebuie sa tragi de grau, trebuie sa tragi de secere si sa impingi spicele inainte.
Fetita se ridica si ramase in picioare prostita, intr-o mana cu secera si in alta cu un manunchi de spice smuls din radacini. Vazandu-l pe fratele ei ca rade, se simti mai bine si incepu si ea sa rada. Se prefacu suparata si ceru:
220
I
- Nu mai rade, parca tu cand ai secerat la inceput
- Uita-te, ma, la mine, raspunse Vatica iar aplecandu-se la radacina spicelor. Vezi? Uite! Tragi asa si tii secera uite-asa, nu ca tine, parca ai tine un bat. Si te apleci jos de tot, ca n-ai oase in burta! Si pana te-nveti, apuca putin, nu intra in grau ca o barza! Ia treci acum! Nu! Ce apleci spicele in jos? Apuca-le bine in mana! Si cand ai sa tragi cu secera lasa mainile moi, ca pe urma ostenesti si faci bataturi in palma; lasa mainile moi, ce, n-auzi? Asa! Acuma, cand ai sa tai sa nu tragi de spice, sa le impingi inainte, dar fara sa le calci. Acuma ia sa te vaz: taie!
Fetita taie manunchiul si se ridica vesela. Privirile ei licareau de bucurie.
- Ei, da-i inainte! sfarsi Vatica multumit. Vezi sa nu nimeresti in deste. Ai grija si apuca doar atata cat poti lua cu mana!
Se intoarse apoi spre mama lui, care intre timp inaintase in grau, scuipa in palma si se aseza la lucru.
Irina puse manunchiul jos si vru sa se aplece la radacina spicelor sa secere mai departe, dar se opri. isi duse mana la frunte, ca si cand ar fi vrut sa alunge vreo ganganie, se sterse apasat, se uita la dosul palmei: nu era insa nici o ganganie. Fetita se sterse iar si din nou se uita; nimic, in afara de cateva picaturi de umezeala, de sudoare limpede si curata ca roua; atunci copilul isi trase un colt al basmalei ei subtiri si decolorate, isi sterse cu uimire chipul ei micut si oaches, se imbrobodi mai strans in asa fel ca fruntea sa-i fie aparata de soare, se apleca si incepu sa secere.
4 in dimineata plecarii la seceris, Biricapricepu in sfarsit ce era cuPc^^ la ce se gandise ea in ziua aceea candT intorcandu-se de la vagaum cu pamant, spusese ca au sa-si ridice casa fara sa vanda nici un fel de jumatate de pogon: nici mai mult, nici mai putin decat ca intreaga familie sa mearga cu ea la seceris pe locurile ei, sa puna astfel mana pe graul de pe pamantul care i se cuvenea de la parinti si din vanzarea lui sa-si ridice casa.
Birica-tatal o auzi cel dintai spunand aceste cuvinte, dar nu socoti ca merita sa le dai vreo atentie. intre timp el inhamase caii. Caruta astepta in batatura. Unul din copii deschise poarta si tatal se urca pe cutia carutei si spuse cu glasul lui gros si captusit de ani:
- Gata! in caruta! Vedeti sa nu fi uitat ceva.
Atunci Polina se apropie de cai si-i apuca de zabale; ea se adresa barbatului ei care se apropiase si el de caruta:
- Ioane, tu ce faci? N-auzi ce zic eu, sa mergem intai sa seceram la noi!?
221
Aceste cuvinte i se parura socrului cu totul prostesti si din nou se facu ca nu le-a auzit. Cativa dintre copii se uitara nedumeriti la cumnata lor. Birica insa isi privi nevasta cu atentie si ramase nemiscat langa rascrucile cailor. El invatase s-o cunoasca destul de bine pe Polina lui si nu i se parura deloc prostesti cuvintele ei.
- Haide, ma, pazea de acolo! Te sui in caruta, sau ce faci? zice Birica-tatal cu un glas surd, adresandu-se norei.
Polina se prefacu si ea ca n-aude ce zice socrul. Continua sa se uite staruitor la barbatul ei. Tatal apuca haturile si invarti biciul. Caii pornira. Birica se smulse din loc si sari in caruta. Atunci Polina apuca strans de^ zabale si trase. Caii tropaira pe loc si se oprira. Mama ramasese inlemnita pe prispa casei. Unul din baieti se ridica in picioare in caruta si striga:
- Hei, cumnata, ce e cu matale? Polina raspunse cu blandete:
- Stai nitel! Sunteti surzi?
Desi era linistita, avea un glas care ii facu pe toti sa se ridice din caruta si unii chiar sa sara jos. Birica sari si el de pe cutia carutei si se apropie de nevasta lui. O intreba:
- Ce e, fa?
- Sa mergem intai la noi sa seceram, ca e graul mai mare si mai copt, raspunse Polina.
- Care la noii intreba Birica putin cam suparat. Esti nebuna? Sui-te in caruta ca se face pranzul!
- Hai, ma! Hai, ma! Dii! striga tatal infuriat, invartind biciul pe deasupra cailor, dar Polina apuca iar de zabale:
- Tata, n-auzi sa stai?
- Ce vreai, ma, tu asta? Acu iti dau una cu biciul! La cine strigi tu asa?
Tanara nevasta, cand il auzi, se facu galbena. Dadu drumul zabalelor si se trase in laturi. Se apropie de barbatul ei. Caruta porni. Birica vru sa se urce, dar femeia il chema:
- Ioane, n-auzi sa stai?
Birica o privi in treacat, se urca pe loitra si spuse cu asprime:
- Urca-te odata, ce dracu tot cauti cearta?!
- Ioane, unde te duci? Vezi sa nu te duci de tot! zise atunci Polina. Ea infrunta acum ceea ce de obicei nu infrunta femeile decat foarte tarziu. De pe prispa mama-soacra socoti ca n-ar fi rau ca baiatul ei sa-i traga cateva Polinei, s-o invete sa nu mai porunceasca peste el.
Polina astepta si ea acelasi lucru, dar avea o privire care nu spunea nimic bun. Birica se dadu jos din caruta si apropiindu-se de ea ridica pumnul.
222
- Vreai sa dai in mine? il preveni ea.
- Fa!
Dar nu lovi. Lasa pumnul jos. Porunci:
- Hai la deal!
Femeia raspunse scurt, fara teama, dar totusi supusa: . - Nu merg la deal!
- Atunci ce vrei?
- Hai la mine la deal!
- Ce, esti nebuna?
- Daca nu mergi tu, ma duc singura. Eu am dreptul meu. Mie imi trebuie dreptul meu, daca e vorba ca sunt maritata.
- Vreai sa ma iau la bataie cu ai tai? N-am chef sa ma fac de ras in sat ca ma bat pentru averea ta.
- Ba sa te bati, ai auzit? izbucni deodata Polina cu un glas care parca piui in linistea diminetii. Sunt muierea ta si am dreptul la zestre. Tata n-o sa-mi dea nimic daca nu te bati cu el.
Din glasul si mania ei se vedea pe de alta parte cat de mult tinea ea la el. Birica izbucni si el intaratat:
- Fa, tu esti sarita din balamale? Cum o sa viu sa secer pe locurile lui tac-tau?
- Sa vii cu mine si sa seceri acolo! Seceram graul nostru pe care ai sa-l cari pe urma cu caruta in aria noastral
- Sa sara ala cu parul!
- Sa sari si tu cu parul!
De asta data Birica isi iesi din minti, o injura si-i spuse ca nu e vorba de par, ci de jandarmii cu care tatal ei are dreptul sa vina. N-ar vrea cumva sa se bata si cu jandarmii?
- O sa vedem noi atunci ce e de facut, raspunse Polina mai domolita, in timpul acesta caruta iesise in drum si se oprise acolo. Toti copiii ascultau. Unii se dadusera jos, se apropiasera si se uitau. Batranul ascultase si el inmarmurit. Cand schimbul de cuvinte lua sfarsit, sari si el din caruta si se apropie de cei doi, dar fiul il opri:
- Ia nu te amesteca, tata, lasa-ma dracului in pace!
Batranul dadu din umeri, se intoarse si familia pleca. Birica si Polina ramasera. isi luara secerile pe umar si pornira amandoi spre locurile lui Tudor Balosu. Pe_drum, PojinajLsj?use din nou ca nu se poate ajunge la o intelegere cu tatal ei daca au sa stea si sa-l astepte pe el sa se impace. Ea il cunostea bine. Pamantul trebuie luat cu forta. Birica ii raspunse ca orice lucru se poate lua cu forta cum ar fi sa zicem un cal, o caruta, o vita; il iai cu forta si il duci cu tine. Dar pamantul n-ai cum sa-l iai. Pentru
223 pamant trebuie forme la notariat si numai atunci poti sa zici ca e al tau. Spunandu-i acest lucru, Birica ii atrase luarea-aminte cat e ea de proasta cand isi inchipuie ca nu s-a gandit in toate felurile la situatia lor. Polina raspunse ca stie ea de forme, chiar mai mult decat crede el. Si anume ca daca_teJfolose5tLds, im lucru,.maijnultf_am..§Laduci pe urma martori ca atatia ani lucrul acela a fost al tau, poti sa-i faci forme ca e al tau_ch!ar daca ^ftjDii_35sa_Birica isi descreti fruntea si spuse cu multa mirare si admiratie ca, zau, a dracului natie de muiere mai este ea. Polina se facu rosie auzindu-l cum o lauda si ii raspunse ca cu alde tat-sau ea si-a luat gandul de la omenie. Nu trebuie sa se mai strice omenia pe el. Cat a fost fata mare nu i-a cumparat nici o ata, nici un petic, a umblat desculta la hora; el, Birica, cunoaste si el bine povestea asta. Ar trebui sa inteleaga ca altceva nu mai e de facut. Mersera mult in tacere si el nu-i raspunse decat tarziu. ii atrase luarea-aminte ca tatal ei il poate da in judecata. il da in judecata si iese rau. Polina il intrerupse spunand ca asta n-are sa indrazneasca el s-o faca. Ea s-a maritat si are dreptul la pamantul pe care l-a muncit. Si daca tatal ei are sa le faca proces, are sa aiba si ea grija sa-i scoata procesul pe nas.
- Cum de nu intelegi tu, Ioane, ca trebuie sa-l faci pe tata sa tremure cand ti-o pomeni numele! Pe marginea satului sa te ocoleasca, cand te-o vedea! Sa vezi tu atunci cum ii trece lui cheful sa se mai bucure de zestrea mea!
Birica o injura pe nevasta lui linistit si suparat, dar cu glas bun si cald, ca si cand ar fi mangaiat-o, si ii raspunse ca abia acum intelege el ce e cu ea si anume ca ei nici prin cap nu-i trece sa traiasca fara pamantul de la tatal ei.
- Dar ce credeai? zise ea, si apoi tacu si-si lasa pleoapele peste ochi. Cum nici el nu mai zise nimic, merse apoi tot timpul tacuta. Cine ar fi vazut-o calcand alaturi de el, cu o jumatate de pas in urma lui si cu pleoapele lasate peste ochi, ar fi crezut ca cine stie ce palme i-o fi tras barbatul; arata acum supusa si blanda. Se facuse inteleasa.
VI
Treceau pe langa carutele oamenilor mergand fara graba, cu secerile pe umar si aratau amandoi linistiti si nepatrunsi. Birica ducea mana la palarie, spunea buna-dimineata si trecea mai departe fara sa se uite la cel pe care il saluta. Din urma se auzira de cateva ori soapte pe care aerul linistit al diminetii de vara le imprastie pana la urechile lor. Se spunea:
224
I
„Alde Birica a venit la socru-sau!" Sau intrebari nedumerite: imgacaj^astia^cu Balosu?" Un sinj;ujjglasj^Łye^ti2_jjSa_bagaj ca se incaiera!"_
Tudor Balosu nu-i vazu pe cei doi apropiindu-se pe drumul de plan, desi statea cu fata spre ei; in clipa cand Birica si Polina intrara in miriste, el se intoarse linistit cu spatele si continua sa puna poloage de grau pe legatura; tresari speriat cand auzi alaturi un glas soptit, apasat:
- Buna dimineata, nea Tudore!
Tocmai atunci mainile omului se pregateau sa stranga snopul si sa-l lege. Ridica fruntea si legatura se desfacu; genunchiul care indesa spicele se dezdoi; Tudor Balosu se ridica in picioare. Cei trei oameni care secerau cu ziua graul lui Tudor Balosju _se oprira si ei din lucru si se uitau si ei sa vada ce are sa se intample. Pe drumul de plan, destul de departe, o pereche /de cai pasteau unul langa altul tinuti in lant de sora mai mica a Polinei.
Tudor Balosu nu avu timp sa raspunda la salutul ginerelui. Birica vorbi mai departe; vorbea incet si apasat, sa nu se auda; spunea cuvintele cu buzele stranse, cu hotarare:
- Am venit la secere, nea Tudore. Trebuie sa ne intelegem ca oamenii, ca daca nu, iese rau; iese urat! ameninta el.
Tudor Balosu era singur. Oamenii care ii secerau se uitau nemiscati, asteptand. El nu raspunse nimic ginerelui. ii intoarse spatele si se indeparta cativa pasi. indepartandu-se, isi scoase palaria din cap si facu semn spre partea unde se aflau caii si fata; striga:
- Firico, vino incoace! w
Si dupa ce vazu ca fata intoarce caii si vine spre caruta, se apropie de snopul pe care-l lasase nelegat, il lega, lua secerea de jos si, indepartandu-se iar, isi vazu de treaba. Birica schimba o uitatura cu Polina, apoi se apropie iar de socrul sau. Tudor Balosu nu-l lasa sa se apropie; se intoarse si porni spre caruta. Atunci Polina i-o lua inainte:
- Unde te duci?
- Firico, spuse Tudor Balosu in loc de raspuns, du-te acasa si spune-lui Victor sa vie incoace!
Fetita, vazand-o pe sora ei mai mare si pe Birica, intelese repede despn ce era vorba si o lua la goana. Atunci Polina striga in urma ei:
- Hei, und te duci? Stai locului! Te frang cu bataia, afurisito! Fata se opri fara voie, speriata. Polina ameninta cu pumnul in aer:
- Stai aici! iti rup parul!
Tudor Balosu striga si el ridicand pumnul si injurand:
- Ia-o la goana, raiul ma-tii, de cine asculti tu? Birica o apuca pe femeie de brat si o potoli:
- Las-o sa se duca! Ia secerea si hai sa masuram locul!
22
Nu trecu multa vreme si se incaierara. Victor veni de acasa si incepu sa injure de departe. Se apropia pe drumul de plan si injura tare. Peste toata partea aceea a campului seceratul se opri. Unii copii, nefiind lasati de parinti sa se apropie, se urcasera pe cutiile carutelor ca sa vada mai bine. Dupa felul cum Victor Balosu se apropia cu bocancii in picioare si ce pantalonii lui bufanti, injurand si amenintand, s-ar fi parut ca o data ajuns in fata dusmanului are sa-l amestece numaidecat cu pamantul. Calca cu pasi mari si iuti, ridica pumnul si striga fara incetare. inca de pe cand intrase pe drumul pe plan incepuse sa se aprinda; alaturi de el alerga Rafira, abia tinandu-se cu fuga de pasii mari si iuti ai fratelui ei. Mai intai incepuse sa intrebe tare, sa auda lumea, s-o intrebe pe fata ca si cand n-ar fi stiut despre ce era vorba:
- si au venit pe lotul nostru? Cum? A dat in tata? Cine, ma, al lui Birica? Pai ce sa caute el pe lotul nostru pe ma-sa si tat-su de hot! Si tata n-a pus mana pe furca? Ba, al lui Birica, ce cauti tu, ma, pe locul nostru, hai? Cejjna, e lotul lui tac-tu, fire-ai al dracului cu mama ta! Ai^ ma? Ce cauti tu pe lotul meu, ma, al lui Birica? Ce, ma, mai stai si te uiti la mine? ~" ■ •.—-■-
Aceste cuvinte le spuse pana in clipa cand intra pe miriste, dupa care urla:
- Pune mana pe-un par, tata, ce, ti-e frica de el in pasti si dumnezei de hot! Si se repezi ca un uliu asupra cumnatului. ~
Toata povestea asta insa, cu injuraturile si strigatele lui amenintatoare,-infierbantate si furioase, se sfarsi in momentul cand se repezi in celalalt. El fl lovi pe Birica din zbor drept in obraz. Carnea lovita se auzi inchis, ca de apa zdrobita. Birica nu se ferise de prima lovitura. La a doua insa el apuca bratul dusmanului cu mana stanga, iar cu cealalta ii dadu un pumn dupa ceafa. Un singur pumn; Tudor Balosu nu avu cand sa sara si el. Victor ramase in picioare, nu cazu: statea doar nauc, infipt in miriste. Birica isi desclesta pumnii si porni incet spre Tudor Balosu. Pasea cu bratele lasate in jos si se ducea drept spre socrul sau. Atunci sarira cei trei oameni care munceau cu ziua pentru Tudor Balosu si ii iesira inainte, dar se dadura totusi la o parte lasandu-l sa treaca spre celalalt. Strigau numai ca prostii, asa de pomana:
- Ma, Birica, stai, ma! intelegeti-va ca oamenii! Mai baiete! in acest timp, Victor Balosu se impletici si cazu pe miriste. Caderea lui tarzie il facu pe un baiat al unui vecin, care se cocotase pe cutia carutei, sa inceapa sa rada in hohote si sa arate cu degetul in directia aceea. Unul din cei trei oameni il lasa pe Birica in pace si se apropie de cel cazut.
- Sa stii ca i-a rupt junghietura gatului, spuse el uitandu-se la Polina si scarpinandu-se la spate.
226
- Asa-i trebuie, raspunse Polina cu mandrie si ura urmarind sa vada ce se intampla cu tatal ei.
Tudor Balosu apucase o secere in mana si astepta. Birica se opri inaintea lui si bolborosi:
- Ba! Va omor, fir-ati ai dracului! Voua nu va e rusine, ma? Nu ti-e rusine, ma? Nu e fata ta? Nu ti-a muncit? Nu ti-a muncit destul, ma? Ca acum te fac morman!
Birica vorbi astfel in timp ce oamenii il tot inganau tragandu-l de maneca:
- Mai Birica! Lasa, ma, astampara-te! Ajunge!
Birica se potoli si ii intoarse socrului spatele. Se apropie de Polina si isi ridica secerea de jos. Nu se sinchisea de Victor; stia ca n-are sa-si vie repede in fire. Biricajjrjmisael insusi o astfel de lovitura dfi Ikiin plutonier cand era militar~si invatase mai tarziu sa loveasca, si el cu_ chibzuiala. in acest fel; stia ca o lovitura ca aceasta intre ceafa si osul.capului, daca e data pe neasteptate si cu putere, poate chiar sa omoare pe cineva.
Totusi Victor Balosu putu sa se adune de pe jos. Se impleticea insa. Se potolise cu totul, era galben si linistit. El se apropie de cumnatul sau cu pasi rari si incerca potolit si in tacere sa se vare in fata acestuia. Birica ii propti palma lui lata in piept si il opri, vorbindu-i cu mila, rugandu-se parca de el:
- Du-te, mai cumnate, nu cauta belea! Du-te, ma! Vezi-ti de voiajoria ta, nu ma face sa-ti mai dau una!
- Zi, dai in mine, Birica! spuse Victor bland cu repros parca. Dai cu
pumnii in mine!
- Du-te, ma, Victore, il implora Birica iarasi.
- Va sa zica dai in mine, Birica, sari la mine, pe locul meu! continua Victor, in glas cu aceeasi blandete. Baga de seama, Birica, sa stii de la mine ca
Victor Balosu se opri, isi inmuie si mai mult glasul si vorbi soptit, ca un guster:
- Birica, ma, Birica! Daca n-ai sa spui tu, „aoleu, mama, de ce m-ai facut", asculta tu aici la mine!
Birica scuipa, se ingretosa, facu un pas indarat, isi indoi bratele si spuse scarbit si sacait:
- Du-te, ma! Pleaca, ma, dinaintea mea!
Victor Balosu se retrase de sub ochii cumnatului si se duse la caruta. Se tinea drept, dar nu mai era bun de nimic, isi simtea junghietura gatului fierbinte.
La capul locului, Birica si Polina incepusera sa secere, fara sa se sinchiseasca de Balosu, care ii lua martori pe oameni de cele intamplate.
227
VII in aceste zile oamenii lui Aristide pregatesc masinile de treierat si pe la jumatatea lui iulie ei le si scot pe izlaz. incepe sa se care graul la arii si sa fie asezat in sire. Aceste sire nu sunt altceva decat insusi satul, construit de asta data din snopi de grau.
La treieris familia traieste aici cateva zile neobisnuite, care nu seamana cu nici una din timpul anului; adus pana aici numai de familie, snopul de grau intra de asta data pe maini straine, pe mainile cetei fara de care treierisul nu poate avea loc. O caruta straina va trage langa sira, o furca necunoscuta se va infige in snopi, iar la batoza legatura snopului, legatura aceea cu rasucitura deosebita, care aminteste familiei de mana puternica, a tatalui, e desfacuta acum de altcineva. Si cu toate acestea, o bucurie necunoscuta si de neuitat stapaneste pe toti.
Doi oameni la cos, in amandoua partile masinii, doua carute cu alti doi oameni, la sira alte doua carute care incarca, la paie doi-trei care sa le traga in fata, langa hambar cativa care vor duce graul acasa. Timp de un ceas, sau poate un ceas si jumatate, vor asuda numai pentru familie, vor glumi incarcand snopii, isi vor sterge praful de pe fata tragand paiele familiei, se vor bucura patrunzand in curte, tragand la scara prispei, descarcand graul inainte de a fi paine, graul trece astfel si prin mainile altora si sudoarea fruntii care l-a castigat se sterge mai repede din amintire. Bucuria aceasta Tugurlan o avea injumatatita, deoarece el trebuia sa imparta graul pe din doua cu maiorul. Treierisul se incepea de obicei cu graul mosiei, fiindca maiorul se grabea sa puna mana pe recolta si cerea oamenilor sa secere intai graul lui.
Avea administratie putina, nu tinea recolta in magazii, o vindea repede si pleca din sat. La treieris statea langa masina asezat pe marginea ham¬barului, cu capul gol, intr-o camasa colorata, cu maneci scurte si se uita cum curge graul din batoza.
„inghite praful degeaba, domnul maior", spuneau oamenii parca cu un anumit regret. in dimineata treierisului Tugurlan se scula mai devreme si se apuca sa goleasca odaia, sa faca loc unde sa puna graul. Muierea se scula si ea si il scula si pe baiat.
- Stane, il intreba ea pe barbatul ei, cand ne vine noua randul la batoza?
- Nu stiu, pe la pranz, raspunse Tugurlan grabit.
Femeia se vaita si il intreba daca nu s-ar putea cumva sa-i schimbe de pe lista si sa le vina randul dupa-pranz, sau inainte de pranz.
- Nu stiu, inainte de pranz, dupa-pranz, cand ne-o veni randul atunci treieram! De ce intrebi?
228
- Pai, pentru ca daca e la pranz trebuie sa dam de mancare la mecanici si n-avem ce le da.
- De ce trebuie sa dam de mancare la mecanici? intreba Tugurlan cam surd, desi stia ca asa era obiceiul, sa se dea mancare la mecanici de catre cei care se intamplau sa treiere la ora mesei.
Nu-i parea nimanui rau din pricina asta, in general, in aceste zile toti erau mai generosi, si cu anii devenise chiar un lucru de cinste pentru familia care se nimerea sa treiere la orele pranzului in a gati pentru mecanici bucate cat mai bune si mai din belsug. Toti erau atenti: cine da mancare la mecanici?
- Daca ne-o veni randul la pranz sa treieram, sa manance si ei ce mananc eu, adauga Tugurlan pregatindu-se de plecare. Marine, chema el, hai, tata, si tu la arie, sa vii dupa caruta dupa ce treieram, sa te uiti sa nu curga graul pe drum!
La arie, Tugurlan se uita pe lista. Ceata treiera de ieri de la pranz si
/ astazi pana pe seara aveau sa fie treierati toti. Seful cetei, vazandu-l pe
/ baiatul lui Tugurlan, se supara si zise ca de ce Tugurlan n-a spus ca are un baiat asa de mare? Ar fi trebuit sa-l treaca si pe el pe lista sa traga paiele de la masina.
Seful cetei era unul de prin capul satului care nu prea il cunostea pe Tugurlan si trebui sa-i faca cineva un semn sa taca din gura.
- Nu te apuca cu el, i se sopti cand acesta se dadu mai la o parte. A avut o groaza de copii si i-au murit toti si d-aia il tine pe asta sa nu munceasca.
Seful cetei nu mai zise nimic, dar socoti ca daca asa stau lucrurile, atunci Tugurlan sa se urce pe batoza la cos si sa munceasca el mai mult. Tugurlan nu zise nimic, se urca la cos. Alta data ar fi zis, nu s-ar fi urcat, deoarece in ce priveste copilul nu era singurul dintre ei care si-l cruta, iar cat despre urcatul la cos, se mai urcase si ieri. Se pomeni spunandu-i baiatului:
- Marine, pune, tata, mana pe-o furca si da si tu la curul masinii. Baiatului i se paru ceva vesel sa se vare cu furca acolo in praful si pleava aceea. Mai erau si alti copii, niste fete ceva mai marisoare decat el si Marin invata de la ele cat ai clipi din ochi cum sa amestece paiele cu pleava, cum sa se vare chiar langa sitele batozei cu lantul si sa le tina din urma cu coada furcii. Cand caii trasera gramada afara, Marin trebui sa se vare pe sub gura masinii si atunci sitele scuipara peste el noi mormane de pleava si paie. Marin se despresura de ele razand si petrecu gramada vesel cu gura pana la urechi ca si cand cine stie ce isprava ar fi facut.
- Ma, n-auzi?! striga Tugurlan de sus de pe batoza. Tine-te departe de coarnele furcii, sa nu dai cu burta in ele!
229
Batoza mormaia si vuia ca o ursoaica hamesita. Glasurile oamenilor se auzeau numai strigand, iar praful se ridica sus de tot, intunecand lumina soarelui.
Tugurlan vara snopii in batoza, stand in picioare. Nu se intreba pentru ce isi schimbase gandul punandu-l pe baiat la treaba. Nici pentru ce nu-l luase in seama pe omul acela care era seful cetei. Asa simtise si asa facuse. Ca alta data i s-ar fi facut negru inaintea ochilor si numai aruncandu-i omului acela o.privire l-ar fi facut sa-i ramana vorba in gat si sa mearga de-a-ndaratelea, era adevarat, dar tot atat de adevarat era ca de asta data nici macar prin minte nu-i trecuse sa se supere. Si apoi, la cos era parca mai bine. Ce forta ametitoare se zbuciuma sub ochii lui, cum inghitea snopul si il facea praf, cum se ineca si tusea si cum vuia si scuipa! .
Tugurlan dezlega snopul, il lua in brate, il rasfira de-a lungul cosului, ii dadea drumul in inima furtunoasa a masinii si propria lui inima isi marea si ea bataile cand cateva clipe mai tarziu gura batozei isi arata, cu straluciri fulgeratoare, din nou zambetul ei metalic. Si inca un snop, si apoi iarasi alt snop, si mereu cu ochii pe vietatea aceea neostenita, mereu pe ea cu snopi, sa nu i se mai vada dintii, sa inghita fara intrerupere si sa tina minte ca la cos se afla Tugurlan
- Uaaaaaaai Pfiuu Baga mai incet! Pfiu
De ce sa bage mai incet? Cine striga asa? A, cel caruia i se treiera. Se ineca "masina si ieseau paiele cu boabe! Tugurlan incepu sa bage mai rar si inima lui incepu si ea sa bata mai rar. Soarele infierbantat ii dogorea in crestet, dar el nu-l simtea. Urmarind pulberea spicelor, ochii mintii incepura sa vada naluciri. El era aici sus, peste intreaga arie; in departare, lumea se pierdea in nimic. Cerul se impreuna cu pamantul si gandul se intorcea indarat, neputincios sa strapunga orizontul inchis. Acolo in departare exista ceva incuiat, ceva ca o parere, ca un gand intunecat. Acest lucru ar trebui apucat in maini, ridicat pana in dreptul fruntii si infipt in maruntaiele salbatice ale batozei. Ca in povesti, ca in basme, ca pe taramul celalalt, s-ar auzi atunci o paraitura asurzitoare. Ar iesi poate flacari si fum. S-ar face poate o mare liniste si s-ar face si putin intuneric. Uimit, Tugurlan isi lua palaria din cap si-si facu vant. Era foarte cald. „Dupa ce o sa treier trebuie sa impart graul cu domnul maior", gandi el foarte limpede si se mira ca acest gand, infierbantat de caldura soarelui, se imprastiase ca o naluca spre zarea campiei si ii turburase mintea.
Se uita peste campie cu mana Ia ochi. Nicidecum, dincolo de orizont erau alte sate si in partea asta se afla Bucurestiul. Acolo traia domnul maior.
- Uaaai Pfiuuu Urla masina in gol! Ce faci, ma, Tugurlane, ai ador¬mit?
230 incepu din nou sa dezlege snopii, dar ostenise. Dupa catva timp se uita jos sa-l vada pe seful cetei si sa-i spuna sa vie cineva sa-l schimbe. Dar nu mai era nimeni prin preajma, numai femei si fete si cate-un flacaiandru cu caruta. Ce-au facut, l-au lasat singur?
Tugurlan mai vari catva timp in batoza dar deodata inima ii zvacni si mintea i se intuneca de manie. Adica cum, ei nu-si dadeau seama ca il tineau prea mult la cos?
Dar punandu-si aceasta intrebare Tugurlan se pomeni ispitit sa afle daca intr-adevar ei nu-si dadeau seama. Fara sa inceteze sa fie manios el continua sa bage snopi si gandul care il stapanea, sa afle ce era cu ei, i se paru atat de nou si plin de atata interes incat oboseala ii mai pieri. „Fir-ati voi ai dracului, ai sa vedem cat o sa ma tineti aici!" exclama in sinea lui.
Varand snopii incepu sa se uite peste arie. Linistite, mainile lui isi vedeau in acest timp de treaba, calauzite de revenirea ritmica a snopului care urca spre aripa masinii in varful furcii celui care se afla jos in caruta. Alaturi de el, la celalalt cos, fusese mai inainte un om care nu asteptase sa fie schimbat si plecase singur, nici nu bagase de seama cand. Da, iata ca venea un altul in locul lui, dar sa-l schimbe pe el, pe Tugurlan, nu venea nimeni. Tugurlan se si vazu coborand, cautandu-l pe seful cetei, apucandu-l de guler si injurandu-l. „Sa dea dracul, sau Dumnezeu, sa incerce vreunul sa tina partea sefului cetei", isi spuse el.
Noul-venit se urca la cos si incepu sa bage snopi cu pofta celui odihnit. El chiar ii arunca lui Tugurlan cateva priviri ingaduitoare si intr-o vreme ii striga:
- Mai cu viata, frate-meu, ca nu esti baba!
Tugurlan vru sa-i raspunda printr-o injuratura urata, sa-l invete minte cum sa vorbeasca, dar in loc de asta, un zambet bizar ii stramba gura. „Tampitul asta nu vede nimic, gandi el, nu vede ca sunt ostenit si ca stau aici dinainte de a veni el."
Se uita iar peste arie. Sub o sira de grau, la umbra, stateau vreo trei insi cu burtile la pamant. Taifasuiau. Ceva mai incolo, unul statea foarte linistit pe oistea carutei si manca. Se vedea mamaliga galbena intr-o mana si branza alba in cealalta. Era nabuseala mare. Unul chiar adormise si i se vedea trupul in camasa alba, zacand nemiscat la umbra, ca si cand ar fi fost mort. „Fir-ati voi ai dracului sa fiti!" exclama Tugurlan stapanit de-o veselie pe care nu si-o intelegea. Pe deplin linistit, parasi snopii si incepu sa coboare incet scara batozei. Jos, se scutura de praf si pleava si porni apoi spre grupul celor care taifasuiau. Nimeni nu-l vazu si nimeni nu protesta.
231
Ajuns langa cei trei, se intinse alaturi de ei §i deveni, pe nebagate de seama, al patrulea.
- Sa se duca cineva la cos ca eu am ostenit, zise el. Am fost si ieri! Auzindu-l, ceilalti tresarira si foarte mirati parasira taifasuiala. Unul dintre ei chiar se revolta:
- Pai ce dracu face seful ala de ceata?
- Tu de ce nu spui, Tugurlane?!
- Vasile, du-te la cos! porunci atunci un altul si cel numit se ridica numaidecat in picioare si pleca. O clipa, se facu tacere, apoi cel dintai, uitandu-se la Tugurlan, se rasti la el:
- Si tu ce mai stai, Tugurlane? Du-te la sira si trage un pui de somn. Veselia de mai inainte, pe care Tugurlan nu si-o intelegea, se incalzi si mai mult in inima lui si toropit de bucuria aceasta buna si racoritoare, pe care n-o cunoscuse indeajuns in viata lui, se propti in coate si ridican-du-se de jos, se supuse.
- Pai sa ma duc, sopti el. Parca m-a batut cineva cu ciomagul.
La sira, insa, dupa ce se intinse si statu cateva minute, oboseala ii pieri din trup ca si cand n-ar fi fost. isi aminti ca s-ar putea sa-i vie randul la treierat in timpul amiezii si ca trebuia sa dea mancare la mecanici. Se scula si il cauta pe seful cetei sa se uite pe lista. Fara sa-i mai arate lista, acesta ii spuse ca va treiera spre seara si ceva din glasul lui il facu pe Tugurlan sa inteleaga ca ordinea treierisului fusese schimbata.
- De ce, eu parca eram inaintea lui Baltoi?! se mira el.
- L-am trecut pe BaltoiJnainteaJa^cajja dea el maj raspunse, ssMxSH.
aicJdŁŁum*Ł-««pa*aTuguiJa/i Cinfit ti ca n=
- Oamenii! raspunse seful cetei.
- Nu, spuse Tngur iiTi
T cetei nu mai zise nimic. Tugurlan se apropie de spatele masinii si se uita la fiul sau, care continua sa munceasca in pleava si praf ca si cand s-ar fi jucat.
- Marine, striga Tugurlan, vin incoace! Du-te acasa si spune-i ma-tii ca treieram la nimiez: sa taie o gaina Fuga! Ma, n-auzi? Mai spune-i sa caute in chichita lazii si sa te trimita sa cumperi o litra de tuica. Pentru mecanici. Ai ajuns?
Pana la pranz, Tugurlan se plimba incoace si incolo pe arie. Nu facea nimic. Se uita linistit la oameni, la arie, la carute Se uita cu atentie si descoperea lucruri pe care niciodata nu le vazuse. Iata-l pe Sandu lui Troscot, era furios de ceva si din pricina asta nu izbutea sa prinda o vita;
232 umbla dupa ea si vita sarea in laturi chiar in clipa cand omul vroia sa-i puna lantul in coarne. Curios, Tugurlan se dadu mai aproape.
- O, ho, ho, ho! facea Sandu in soapta, apropiindu-se de vita cu lantul in mana si incercand sa-si stapaneasca mania. O, ho, ho, ho, ho, ho! si cand sa-i puna lantul izbucnea nestapanit: Ho, aci! Vita tasnea inapoi speriata si Sandu o lua de la cap si mai furios: Ho, ho, ho, ho! Si iarasi: Ho, aci! Pana ce isi iesi cu totul din pepeni, nu mai putu sa spuna ho, ho, in soapta, incepu sa strige ho, fir-ai al dracului cu limba ta si se lua dupa bou cu lantul, lovindu-l groaznic din urma peste solduri.
„Tampitul, gandi Tugurlan inveselit, ce vinovata o fi fiind vita ca e el suparat!" Si ce infatisare avea! Tugurlan isi dadu seama pentru intaia oara ca infatisarea unui om furios nu era deloc ceva de laudat. „Cine stie de cate ori or fi ras si altii de mine asa", isi spuse el si aceasta reflectie il uimi prin adevarul ei neasteptat si nebanuit.
- Cornile! auzi apoi in spatele sau glasul pitigaiat al unei femei.
Se intoarse si o vazu pe Anghelina Sutica, il striga pe Cornel, barbatul ei, care era mecanicul batozei. Se fandosea strigandu-l pe Cornel inadins, ca lumea s-o auda si sa zica: „Uite ce barbat are Anghelina, e mecanic" Cornel era ungur, fusese gasit de Anghelina la un targ, purta bretele si vorbea stricat romaneste.
- Cornile! striga Anghelina din nou.
- Ce vrei? raspunse Cornel cu un glas subtire.
- Cornile, iunde e fiurca? se izmeni Anghelina la fel de subtire.
- Uite-o in pelaria mea, raspunse ungurul furios, si Tugurlan se intoarse cu spatele sa nu-l vada cineva razand.
Avea o stare ciudata, parca ii era lene. isi aduse aminte ca Dumitru lui Nae cand radea acolo sub salcamul lui Moromete avea lenea aceasta in ras, he, he, o moliciune asa ca si cand ai pluti peste niste valuri calde. Auzi parca glasul lui Traian Pisica in urechi si parca il si vazu pe Traian Pisica cu mustatile mari mergand pe drum si cu bidigania dupa el mormaind printre picioarele lui: „Sfirfilica, lua-te-ar dracii, na la tata din tigare".
Tugurlan isi dadu palaria pe ceafa si se uita lung spre aria invecinata. Acolo treiera batoza lui Iocan si era sigur ca Moromete treiera la el. Se urni din loc, porni intr-acolo:
- Ba, Tugurlane, ba! se auzi strigat din departare, din varful unei sire mari.
Era chiar Moromete. Se apropie, dar inca de departe Tugurlan ramase uimit de cat de mare era sira de grau a acestuia. Tocmai terminase, ii facea creasta ca unui acoperis, si Paraschiv se chinuia greu cu snopii din pricina inaltimii. Parca era un palat sira lui Moromete, un acaret, fata de colibele de prin preajma.
233
- Faci vreo sase sute? intreba Tugurlan tare, de jos.
- Ce, duble? -Da.
- Nu, dar cinci sute tot ies, zise Moromete. Am avut o idee, Tugurlane, explica Moromete de sus. „Ma, zic, ia sa pun eu noua pogoane de grau!" Gata, Paraschive? Mai ai vreun snop?
Paraschiv mormai ca nu mai are si Moromete incepu sa se dea jos. Ca -i ajute, Paraschiv se urca pe patului carutei si infipse furca in sira, sa se sprijine tatal cu piciorul.
- Hai, ba, sa fumam o tigare, Tugurlane! spuse Moromete cand ajunse jos. Se dadu mai incolo si se aseza la umbra. Tugurlan se aseza si el. E topenie de grau, Tugurlane, continua Moromete facandu-si de tigare. Uite asa curge, pe toate drumurile. Ejijicjcajtoata iarna o sa manance
Tugurlan nu zise nimic si tacerea lui il facu atent pe Moromete.
- Cate pogoane ai tu de la mosie? il intreba.
- Doua, raspunse Tugurlan.
- Si din astea doua, jumatate trebuie sa-i dai maiorului?
- Mai imi raman si paiele! zise Tugurlan.
- Mai, Tugurlane! exclama deodata Moromete. De ce stai tu aici sa muncesti pe din doua pe mosia ciocoiului asta?!
- Dar ce sa fac, Moromete?
- Du-te in lume, domnule! zise Moromete cu un glas din care se intelegea ca nu vorbea doar ca sa se afle in treaba. Du-te in lume si ai sa gasesti tu sa muncesti mai cu folos decat aici. Traiesti in sat si-ti faci sange tauj^Eu in locul tau asi pleca, domnule, si indarat nu m-as mai uitaT—"~
- Asa zici acuma! sopti Tugurlan nu prea turburat.
- De ce?! se mira sincer Moromete. Sa stai aici in sat si sa te uiti la mine ca am o sira cat toate zilele? Dar hai sa zicem ca treaca-mearga cu sira mea, e pe copii multi, abia daca mi-o mai ramane si mie sa am paine pana la anul, ca am datorii multe, dar cum sa impart eu, ma, munca mea^ cu unul care n-a muncit?! exclama Moromete revoltat si in acelasi timp nedumerit.
Se uita la Tugurlan cu o privire limpede, asteptand raspunsul. Arata cu adevarat uimit cum poate cineva sa indure asa ceva.
- Cum adica, izbucni el de asta data iarasi intr-o totala neputinta de a intelege, sa-i dau eu jumatate din munca mea?! si-si arata bratele si-si intoarse apoi capul in alta parte, vrand sa spuna ca de fapt nici nu vrea |i sa inteleaga, lucrul fiind in insasi esenta lui cu neputinta de inteles.
234
Exagera, deoarece el insusi, cand era flacau, muncise pe mosia ciocoiului si stia foarte bine cum era cu putinta un astfel de lucru; totusi nu glumea.
- N-auzi ca-mi raman mie paiele?! zise Tugurlan cu un zambet ascuns, dand de inteles ca apreciaza sinceritatea revoltei lui Moromete, dar obiecteaza impotriva faptului ca acesta se prefacea ca nu intelege de ce exista mosieri.
- Adica vreai sa spui ca nu e pe din doua, din moment ce-ti raman tie paiele! zise Moromete.
- intocmai! confirma Tugurlan.
- Ei, atunci se schimba socoteala! zise Moromete subliniind ideea cu sprancenele.
Tugurlan, pe care problema aceasta se pare ca nu-l mai turbura deloc, incepu sa rada cu pofta, spre uimirea lui Moromete, care acum cu adevarat ca nu-l intelegea pe atest om.
- Sa-ti spun drept, Moromete, il bag in ma-sa de maior cu mosia lui! exclama Tugurlan. Ma uitam la el cand m-am urcat la cos cum sta pe marginea hambarului, cu gatul alb, descheiat. Ce-mi pasa mie de el! Da-l in ma-sa! mai spuse Tugurlan cu un glas curat si schimba vorba intrebandu-l pe Moromete ce se mai aude cu guvernul: jCade,savi:cedracu face? Dupa glas intrebarea i se paru lui Moromete cam suspecta. Tugurlan da de banuit ca in ce priveste problema discutata, nu credea ca Moromete poate sa inteleaga ce gandea de fapt Tugurlan despre ea si asta oricat de mult ar incerca Tugurlan sa-i explice: „Mai bine hai sa vorbim despre lucruri care sunt la indemana amandurora, de pilda despre guvern", se intelegea pe dedesubt din glasul lui Tugurlan. Pana sa gaseasca Moromete raspunsul potrivit, acesta izbucni intr-adevar in ras. II prinsese, il atinsese bine si Moromete rase si el, dar nedumerirea tot nu se stingea de pe chipul lui. Ce era cu Tugurlan? Si apoi de unde si pana unde la el sa faca glume atat de subtiri?
Cand se intoarse indarat la arie, Tugurlan se inveseli si mai mult de mica intamplare. Moromete, care avea acel fel uimitor al sau de a fi, de a vedea lucrurile si faptele oamenilor cu niste ochi limpezi si neturburati, se dovedea ca nu intelegea nimic cand altcineva era la JsLcaxl- Credea ca numai el putea fi asa, sau in orice caz i se parea cu neputinta sa fie cineva asa cand trebuia sa dea jumatate din munca lui altcuiva. „Aia e, Moromete, gandi Tugurlan din ce in ce mai inveselit, asa stau lucrurile, daca vrei sa stii." in urma lui, Moromete, intins la umbra sirei de grau, se intreba si el cu o vaga neliniste ce-ar face daca ar sti ca din doua pogoane pe care le-ar avea, jumatate din bucatele de pe ele ar trebui sa le dea mosierului. Nu ajunse pana acolo incat sa raspunda, dar in cele cateva clipe cat acest gand starui asupra lui, se facu negru si crunt la fata.
235
VIII
A doua zi pe la pranz, dupa ce treierase si isi carase paiele acasa, Tugurlan se duse la Ion al lui Miai.
- Ioane, hai la moara sa macinam de paine, ii spuse.
- Taman asta vream sa-ti spun si eu, raspunse Ion al lui Miai, care treierase si el de dimineata. Mergem cu caruta mea, sau sa aduc calul la tine? mai intreba el.
- Adu calul sa mergem cu caruta mea, hotari Tugurlan. Tu du-te inainte si pune-te pe lista, ca o fi gloata la moara.
Era intr-adevar gloata dar foarte multi oameni macinau putin si mergea repede, incat le veni randul inainte de a se face seara. Se macina necontenit, ziua si noaptea.
Fiindca tot era acolo, Tugurtau il lasa pe Ion al lui Miai la caruta si se duse pe la cumnatu-sau^ttjggre. Nu-l mai vazuse din ziua aceea si era curios sa stie ce facuse, daca^i lui Aristide il dadusera sau nu afara. Nu-l vedea pe acolo pe la moara si banuia ca da, dar era mirat ca judecand dupa ingrijorarea Iui din ziua aceea, ar fi trebuit sa vina sa-i spuna si iata ca nu venise. „Poate ca nu l-au dat!" isi spuse Tugurlan si intra in curtea cumnatului.
Armeanca nu era acasa. Nevasta-sa, sora lui Tugurlan, era in curte, cocea paine afara, in test, se simtea mirosul de departe. Cand il vazu pe fratele ei, femeia se ridica in picioare.
- Buna ziua, dida! spuse Tugurlan apropiindu-se. Sora lui nu era mai mare ca el decat cu doi ani, dar el o respecta spunandu-i dida, invatat de mic de parinti, si cu anii respectul acesta nu scazuse, ci dimpotriva. Ce faci, coci paine?
- Mai mult pentru copii, ca pentru noi raspunse sora si se uita alaturi la copiii care stateau pe langa ea. Traiane, uite unchiul! spuse ea.
Avea o voce moale si dulce si niste ochi negri. Lui Tugurlan nu-i scapa felul cum rostise ea cuvintele „ca pentru noi" si nici privirea care com¬pletase: „s-a intamplat ceva rau, am sa-ti spun indata".
- Uite unchiul! repeta ea cu vocea ei bogata, in care dragostea pentru copii capata o tarie care nu lasa loc nici unei indoieli: era o mama care ar fi stiut sa-si apere copiii tot atat de bine ca si un barbat.
Pe Traian, care il arata ea, si care era cel mai mic, il tinea in brate o fetita de vreo treisprezece ani. Se cam caznea cu el, era cam greu. Traian era aproape gol, cu burta neagra, arsa de soare; cu capul cat un dovleac si cu niste ochi de asemenea mari, larg deschisi, si nemiscati; statea cuminte in bratele sorei, cu mainile incolacite de gatul ei.
236
- Traiane, unchiul, unchiul! zise si fetita si rasucindu-si gatul il pupa pe copil pe obraji, apasat, cu pofta. in acest timp, se apropie o closca croncanind, cu o gramada de pui de rata care se si revarsara printie picioarele lor; unii din ei se opreau pe labele picioarelor mamei, care aveau culoarea prafului si o ciuguleau cu ciocurile lor late de unghiile degetelor.
- Vasilico, ia du-te tu pe magura si cand o fi painea gata te chem eu, spuse mama. Hai ca trebuie sa vina si tat-tau si frati-tau si te chem eu!
Dupa ce fetita pleca, Tugurlan se aseza jos pe troscotul verde al bataturii.
- Da unde e Grigore? intreba el.
- E dus cu Pavelica la obor, sa incerce sa cumpere un cal, zise sora. Nu ti-a spus ca l-au dat afara?!
- Nu, raspunse Tugurlan cu ochii mari.
- L-au dat afara si pentru locul asta - femeia arata cu mana spre moara - ne-au scos ochii cu o mie de lei. Mai aveam stransi vreo mie si el s-a gandit sa ia un cal. /
- Si voi ce faceti, stati asa? intreba Tugurlan nedumerit.
- Nu stiu ce e cu el I-am spus sa nu ia mia de lei si nu stiu ce mi-a balmajit, ca stie el ce face.
- A venit si la mine si mi-a spus si n-am inteles nimic! se mira din nou
Tugurlan.
- Uite-l ca se intoarce, zise femeia, si o striga pe fetita sa vina sa manance paine.
Armeancj se bucura cand, fl_ vazu peJ^ugurlan^Se; asezara,Jotj_ge iarba si femeia Jraga vatraiul in capul testului. Cand scoase painea aproape ca se imbatara. Privirile li se largira, chipurile li se facura frumoase. Femeia se inchina, iar Armeanca, fiul sau cel mare si Tugurlan isi luara palariile de pe cap. Femeia rupse painea si le dadu bucati mari care in mainile lor palpitara de dogoare si abur, parca ar fi fost vii. incepura sa manance cu o lacomie curata si reculeasa si timp de cateva minute nimeni nu scoase nici un cuvant. i - Ma, bortosule, il mangaie apoi Armeanca pe Traian cel mic. E buna
; painea, ma? Dar la secere de ce nu vreai sa te duci?
Nu putuse cumpara un cal, erau grozav de scumpi. Tugurlan schimba o privirre cu sora-sa si nu zise nimic.
- Si acum ce-ai sa faci, cumnate? se rasuci in cele din urma Tugurlan, ridicandu-se sa plece. Mi se pare ca n-o sa ai incotro si o sa trebuiasca sa iai pamant de la mosie.
237
Armeanca vru sa raspunda, dar cainele incepu sa latre spre gradina si se uitara toti intr-acolo. Tugurlan ramase inmarmurit. Ion al lui Miai se apropie alergand si strigand:
- Tugurlane! Ma, Tugurlane! Ha! Hai ca m-au batut ai lui Aristide! Auzi tu, ma?! M-au batut!
Sarira in picioare cu chipurile tepene ca de lemn. Cu un glas incordat, dar pastrandu-si cumpatul, Tugurlan intreba ce este. Ion al lui Miai insa nu putu spune nimic limpede, numai infatisarea lui era graitoare. Avea privirea inspaimantata si buza de sus, cu mustata pe ea, i se stramba intr-un fel de neindurat. Spunea ceva de niste saci, adica chiar aceia cu care venisera la moara, zicea ca al lui e mai mare de cinci duble, a cerut sa i-l cantareasca si i-a cantarit Tache.
- Ei, si? intreba Tugurlan.
- {SHEa-ce-am macinat..am,cerut.sa mi-l cantareasca din nou, mi l-a^ cantarit si era mai putin. Eu am zis ca de ce si el s-a pus cu pumnii pe* mine S-a pus cu pumnii pe mine, in dumnezeujpe mama lui! incepu sa urle Ion al lui Miai tremurand din tot trupul.
Atat glasul cat si gesturile si privirile sale aveau ceva care dovedeau ca toata fiinta lui era o rana vie de durere si jignire. Se uita la Tugurlan ca un copil si uitatura sa disperata si rugatoare iti facea rau.
Tugurlan insa ramase nemiscat. „Saracul Ion al lui Miai, gandi el, a facut-o fiarta si acum vine la mine ca si cand eu asi fi frate-sau"
- Ma, Ioane, incerca Tugurlan sa-l domoleasca. Tu cum ai obiceiul sa-ti dai drumul la gura, nu prea iti dai seama ce faci! Nu cumva l-ai injurat pe ala?
- Ma, nu i-am zis nimic! se prabusi parca Ion al lui Miai implorand. Tugurlane, nimic nu i-am zis! Nimic!
„O fi avand si el dreptate! gandi Tugurlan. Si la urma-urmei, cine e Tache asta de crede ca poate sa dea cu pumnul in oameni?"
- Ia hai acolo! spuse el. Grigore, hai si tu!
Pana acolo Tugurlan intreba care era Tache. Tache, raspunse Armean¬ca, e acela mai mic care a iesit acum din scoala si i-a luat lui Armeanca locul. E mare si gras, are un cap cat ciutura si niste pumni ca baroasele.
- Sa dea cu ei in ma-sa si in ta-sau, daca are asa pumni, nu in oameni, spuse Tugurlan linistit. Unde e? Aratati-mi-l si mie!
Fara sa bage ei de seama, venise in urma si sora lui Tugurlan cu baiatul. Cand ajunsera printre carute, ea se apropie de fratele ei si il apuca de brat.
- Stane! porunci ea.
- Nu, zise Tugurlan, vreau sa vad daca e adevarat ca e faina mai putina.
- N-ai sa poti vedea!
238
- De ce?
- N-au sa-ti cantareasca.
- Ba trebuie sa cantareasca, spuse Tugurlan cu un glas inalt, facandu-i pe cei din jur sa se infioare. Ioane, hai incoace cu mine!
Mergeau printre carute cu pasi mari si incordati. De cateva ori oamenii il inconjurara, incercand sa-l opreasca, dar el le spuse ca daca sacii lui cantaresc atat cat trebuie n-o sa fie nimic.
Auzi ce prostie! Vrea sa cantareasca faina cand toata lumea stie ca fiii morarului „trageau" de multi ani. Chestia asta n-o mai discuta nimeni.
- Ce! striga Tugurlan uluit.
- Tu si cuJon alJuJLMiaiJlU-Slisti de„chestia-asta?-.rasF cineva.
- Las-o moarta, Tugurlane!
- Cum?! il lasara in pace. Asta parca era cazut din cer, se mirau ei. Asta abia acum afla cine erau ai lui Aristide. Ba mai rau: nu stia nici ce putere aveau, ca nimic bun nu iesea daca te ridicai impotriva lor. Dar daca nu stia aceste lucruri trebuie lasat sa le afle; nu te puteai numi un om intreg daca nu stiai cu cine traiesti in sat.
Tugurlan intr-adevar nu stia acestejucrurj. Dacjnj>_-arJi^p_us_ca_avŁrea lui Aristide si a fecioriior~sai era de doua ori .mai. mare dedtjnosia maiorului ar fi ramas buimacit. Sjji:aj ,fi,<*ezut.aLnicLun.caz_ca_oamenii care munceau cu ziua pe, pamanturile lui AristideJraiau,tot atat de rau ca si el. Faptul ca Aristide avea trei masini de treierat, o moara cu valturi si o fabrica de ulei aici in sat si gata sa fie terminata in Tatarasti alta moara si presa de ulei, aceste lucruri le stia, nu i se parea de mirare; cineva trebuia sa aiba masini de treierat; masina de treierat si moara cu valturi, care iti facea faina alba de ti-era mila sa pui mana pe ea, erau niste minuni. Altceva era cu pamantul; un om singur sa aiba sute de pogoane de pamant, cum evea maiorul, in timp ce Tugurlan sa nu aiba nimic, asta nu mai era Q minune. Moara si fabrica de ulei si masinile de treierat nu puteau fi impartite. Dar mosia? Nu stia ca pe langa moara si masini de treierat Aristide mai aveji cel putin o suta de hectare de pamant si mai mult de douazeci de hectare de padure si vie incat faptul ca Tache, feciorul lui Aristide, il batuse pe Ion al lui Miai pe nedrept i se parea lui Tugurlan ceva de neiertat, tot atat de grav ca si cand ai descoperi ca intr-o familie tatal isi leaga copiii cu capul in jos. Exista o putere si un drept al tatalui asupra copiilor si exista si o putere si un drept al celui care are moara asupra celor care macina la ea, ai putere ca la urma urmei, daca nu-ti place de Ion al lui Miai, sa-l gonesti de la moara si sa nu-i dai voie sa macine, dar de unde dreptul sa-l lovesti?
239
Tugurlan era foarte linistit, dar aceste ganduri il stapaneau cu atata putere incat nu vedea cum ar mai putea sa ramana linistit si bucuros cu el insusi, cum se simtea in ultima vreme, daca ar lasa lucrurile asa cum se petrecusera. Bucuria de a fi linistit si impacat n-ar mai avea nici o valoare.
IX il cauta pe feciorul lui Aristide cu niste priviri negre, stralucitoare, cu chipul alb si intepenit. Tache se afla la marginea poienii cu carute, impreuna cu unchi-sau Nastase. Venise un convoi dintr-un sat vecin si u treceau pe lista pe acestia care n-aveau moara lor in sat
Tugurlan il zari si, cu Ion al lui Miai dupa el, se indrepta intr-acolo. Se apropia cu pasi rari, cu fruntea sus, si cei care il vazura se infiorara. Multi nu-l cunosteau, si intrebau cine era. De mult nu mai vazusera un astfel de om si faptul ca asta, care arata a fi unul stapanit care stia ce face, indraznea totusi sa nu se impace cu ceea ce de mult se stabilise in sat, ii facura sa uite ceea ce stiau bine de ani de zile. Daca el indraznea, insemna ca el stia ceva care ei nu stiau si infrigurati sa afle acest ceva nou si nebanuit care aparuse in mijlocul lor, lasara carutele fara paza si incepura sa se apropie din toate partile. Se apropiau insa cu grija, mai mult la panda decat hotarati la ceva. in orice caz, el avea dreptate, o stiau % prea bine, si daca nu puteau face ceea ce facea el, puteau totusi sa-l apere.
Tache §i Nastase se pomenira fara veste cu Tugurlan langa ei si o clipa se mirara. Tache era asa cum spusese Armeanca, adica foarte gras si avea o frizura inalta si deasa. Mirarea lui de o clipa scoase la iveala ceva care statura si grosimea sa ascundeau si anume faptul ca era mult mai tanar decat s-ar fi crezut. Altfel, cu ceafa mare, cu gusa care ii aparea sub barbie, cu grosimea de butuc a trupului, ai fi zis ca are cel putin treizeci de ani. Nu numai ochii, dar si gura si nasul si urechile i se ascundeau in grasimea chipului. Bratele piereau si ele de asemenea in umeri, parca avea maini numai de la coate in jos. Pe langa el, Ion al lui Miai parea o creanga lipsita de coaja si frunze.
- De ce, intreba Tugurlan, l-ai batut pe Ion al lui Miai?
Tache mai ramase o clipa cu ochii lui neclintiti, nedumeriti de aparitia lui Tugurlan.
- Cine l-a batut? intreba Nastase.
- Dumneata l-ai batut! afirma Tugurlan uitandu-se la Tache. De ce? Ion al lui Miai iesi in fata cu chipul lui parca strambat de lovituri, in realitate de umilinta aceea pe care o indurase si de care vroia sa scape,
240 si atunci Tache isi aduse aminte. Vazandu-l, deodata, fara nici un fel de semn de furie, se repezi in el si il lovi iar cu pumnul cu atata putere, incat Ion al lui Miai se prabusi.
- Pe ma-ta sa te iar ai venit, dumnezaul sughita apoi Tache cu un glas straniu, neasteptat de subtire pentru gatul si pumnii lui infricosatori. Iar ai venit, fir-ai al dracului, ma faci pe mine hot, dumnezaul M-a facut hot, striga el mai departe cu glasul acela, adresandu-se unchiului sau.
- De ce te-a facut hot? intreba Tugurlan linistit, fara macar sa-i arunce lui Ion al lui Miai o privire, ca si cand ceea ce facuse Tache, noile lovituri pe care i le daduse prietenului sau, nu prezenta pentru el nici un interes. De ce te-a facut hot? repeta el, de asta data apropiindu-se mai mult de Tache, venind chiar langa pieptul lui.
Astepta raspuns. Se facuse liniste.
- Ce?! guita Tache.
- De ce te-a facut hot?
- Si tu ce vreai? Si tot asa pe neasteptate, isi facu vant si-si repezi pumnul in capul lui Tugurlan.
Acesta se feri, se trase inapoi si vru sa repete intrebarea, dar Tache, infuriat ca lovitura nu-i izbutise, isi facu vant din nou, napustindu-se ca orbul inainte.
Oamenii tasnira in laturi, lasandu-i lui Tugurlan loc sa se retraga. Tugurlan se dadea indarat, repede, ferindu-se. Privirea sa stralucitoare nu-l slabea insa pe fiul morarului si se largea din ce in ce mai mult, fascinata parca de ceea ce vedea. Tache devenise parca un vierme monstruos, din fata caruia ori trebuia sa se dea mai repede indarat, ori sa-l omoare cu scarba, cu groaza si cu manie. Si nu putu sa se dea mai repede si se opri si il lovi in fata, o data, de doua ori, una dupa alta. in aceeasi clipa sangele tasni din nasul si gura lui Tache, si acesta, buimacit, nevenindu-i parca sa creada, se uita zapacit in jur. Mugi si se repezi iar inainte, dar de asta data lovitura care o primi il trimise de-a-ndaratelea si il culca in cele din urma la picioarele celor din jur. De acolo insa oamenii nu-l mai lasara sa se repeada, nu mai putura indura sa-l vada cu sangele acela cleios curgandu-i din nas si il impinsera la margine si umplura cu trupurile lor golul dintre ei si Tugurlan. Tache se zvarcolea insa mereu sa se repeada, dar oamenii il tineau uitandu-se la el cu dispret.
Nastase fusese luat fara veste, n-avea in clipa aceea pe nimeni de-ai lui care sa-i sara in ajutor, incat vazandu-l pe nepotu-sau trantit la pamant, nu indrazni sa sara sa-l razbune, se smulse de langa caruta si o lua spre sosea cu pasi repezi. Cineva baga de seama si striga:
- Fugi, Tugurlane!
241
Se ingramadira toti pe el si-l indemnara sa urce in caruta si sa fuga cat mai repede. Nastase avea sa se intoarca cu ai lui de prin Cotocesti si au sa-l taie.
- Cum adica! striga Tugurlan. Ei sunt hoti si sar cu pumnii pe mine si pe asta si tot ei sa ma taie? De ce sa fug? Sa cantareasca sacii, sa fiti martori, am sa-l dau in judecata! Adica cum
- Tugurlane, fi-ti-ar cantaritul al dracului, il intrerupse unul dintre ei, un om voinic pe care Tugurlan nici nu-l cunostea, fugi dracului de aici si nu mai astepta! Si spunand acestea il apuca strans de brat pe Tugurlan si il trase cu el spre caruta. Al lui Miai, striga el, fara sa-l slabeasca pe Tugurlan din stransoare, inhama caii, ce dracu te mai uiti ca un prost!
Pe drum insa Nastase se razgandise sa se mai duca in Cotocesti la ai lui. Se duse fuga la primarie si ii spuse fratelui sau, care auzindu-l /isi pierdu cumpatul si chema jandarmii.
Cand seful postului sosi, Tugurlan si Ion al lui Miai coborau cu caruta spre sat si, neprevazatori, trecura chiar prin fata primariei.
- Uite-i! striga Nastase tasnind afara.
Vazandu-l, Ion al lui Miai se sperie si vru sa dea bice cailor, dar era prea tarziu. Nastase tabari peste saci si sarind deasupra se pravali cu pumnii si picioarele in capul lui Tugurlan. Acesta nu-si pierdu cumpatul, sari jos si vru sa intoarca loviturile, dar in acelasi timp o mana i se infipse in ceafa pe la spate si cand se rasuci sa vada cine era, o palma grea il facu sa simta flacari inaintea ochilor.
Se trase inapoi si se dezmetici. Era jandarmul. inghiti greu si se linisti.
- De ce dai in mine, dom sef?
- Am sa-ti spun la sectie! raspunse seful postului la fel de calm si nu se mai uita la el. Se apropie de caruta si ii spuse si lui Ion al lui Miai: Mergi si tu la sectie.
Tugurlan avu o presimtire fulgeratoare a tot ceea ce avea sa se intample cu el de-aici inainte si tot atat de fulgerator el se impaca pe deplin cu ceea ce vedea in aceasta presimtire Inima, pe care palma jandarmului o inghetase ca de moarte, ii spunea ca daca o va lasa asa, inghetata de palma aceasta, niciodata nu va mai bate cum batuse. indurata, palma jan¬darmului va stinge in el flacara indraznelii si nenorocirea aceasta ar fi mai mare decat orice inchisoare (inchisoarea fusese presimtirea care ii trecuse ca un fulger prin caP).
- De ce dai dumneata in mine, dom sef, cand nu stii despre ce e vorba? repeta el cu un glas linistit.
Jandarmul tresari. „Aha!" se mira el. Va sa zica avea de-a face cu unul care vroia sa stie de ce. inainte de orice trebuia sa afle ca de aceea, pentru
242 ca asa vroia el, jandarmul, asa judeca el, asa socotea el ca e bine, el era acela care judeca lucrurile si nu Tugurlan.
- Nu stii despre ce/e vorba?! se mira jandarmul. Vrei sa spui ca nu tu esti ala care a sarit si l-a batut pe domnul Tache?
- Nu, el a sarit la mine, raspunse Tugurlan.
- Si de ce n-ai venit la mine sa-mi spui? zise jandarmul impingandu-si pusca cu cotul spre spinare si apropiindu-se din nou de Tugurlan. Sau crezi ca eu sunt pus aici de ma-tii! zise aproape vesel si de asta data il carpi pe Tugurlan din plin, aruncandu-l pe picioare trei pasi mai incolo.
Tugurlan scutura din cap, incordat, si avu o clipa de spaima. Aceasta a doua palma ameninta sa stearga taria celei dintai: jandarmul lovea fara ura si fara placere; se vedea cat de colo ca el credea ca aceste palme erau niste fleacuri.
- De ce zici ca n-ai venit la mine sa-mi spui? repeta jandarmul apropiin¬du-se de Tugurlan cu niste pasi lenesi si cam plictisiti.
- Oamenii sunt martori, zise Tugurlan cu rasuflarea suieratoare. L-am intrebat de ce ne-a dat faina lipsa si de ce l-a lovit pe Ion al lui Miai! A sarit la mine si
- Ia-l la post, jandarm! Ce stai la discutie cu el? striga atunci Aristide de pe treptele primariei, si acest strigat alunga clipa sovaitoare care se strecurase hoteste in inima lui Tugurlan.
- Da, da, si? Spune! il incuraja jandarmul pe Tugurlan ca si cand n-ar fi auzit strigatul lui Aristide. Faina lipsa, zici tu, nu-i asa? Spune! Va sa zica il faci hot pe domnul primar, cu alte cuvinte! Pentru tot satul domnul primar e domnul primar, dar pentru tine nu!
De asta data seful nici nu-si mai ascunse miscarile si Tugurlan vazu din timp cum ii pregateste o noua lovitura. O bucurie arzatoare licari in
, privirea lui. Inima incepu sa-i bata rar, cu o putere coplesitoare: d-aici inainte nimeni si nimic n-avea sa-i mai inghete sau sa-i incetineasca bataia.
- Da, pentru mine domnul primar e un hot! spuse el rar si raspicat si in clipa urmatoare sari asupra omului din fata sa, a carui miscare de a lovi nici macar nu se mai vazu.
Se prabusi cu jandarmul in mijlocul drumului, incaleca peste pieptul lui si il strangula izbindu-l cu capul de pamant. Miscarea aceasta nu avea insa puterea care trebuia si indata tasni in picioare, apuca pusca de teava si vru sa loveasca cu ea, dar o arunca si navali din nou cu picioarele lui desculte peste pieptul si fata jandarmului.
Acesta se rasuci pe jos cu destula usurinta. De uimire aproape ca nici nu simtise cele cateva lovituri pe care i le daduse Tugurlan peste fata.
Oamenii alergara de prin curti, se auzira tipetele infricosate ale muierilor.
243
- Puneti mana pe el! striga Aristide si se repezi el insusi in Tugurlan impreuna cu fi-sau.
Nastase sarise pe la spate si incerca sa-i prinda mainile. Pana sa se apere, Tugurlan se pomeni gatuit si izbit in fata de primar. il lasa pe Nastase sa dea pe la spate si gatuindu-l la randul sau pe primar il impinse de-a-ndaratelea spre primarie si izbindu-l salbatic, rosi zidul cu capul lui.
- A, domnul primar! gafaia el. De ce pui jandarmul pe mine, dom le primar? De ce, dom le primar, faci una ca asta? Fiindca esti hot si ti-e frica sa nu afle lumea, d-aia pui jandarmul pe mine? Pai tot hot ramai si asa, dom le primar, biserica si crucea dumnezeului ma-tii! D-aia ai facut tu moara, sa furi bucatele oamenilor?
Si in aceasta clipa de buimaceala, in care nimeni nu indrazni sa se atinga de el, Tugurlan se indrepta spre caruta continuind sa strige:
- Si-a pus copiii la moara sa fure bucatele oamenilor si sa dea ci pumnul si tot el cheama jandarmul. Mama voastra de hoti, lasa ca v-arat eu voua!
Cand sa se urce alaturi de Ion al lui Miai, deodata Tugurlan se opri, se intoarse inapoi linistit si trecand printre oameni, care ii faceau loc inca uluiti, se apleca, ridica de jos arma jandarmului si se intoarse la caruta cu aceiasi pasi masurati.
- Mana, Ioane! striga el si abia atunci seful postului se dezmetici si se repezi spre caruta, dar era prea tarziu. Sa vii la mine acasa, dom" sef, sa-ti dau pusca! mai striga Tugurlan in timp ce caii cu caruta se indepartau in goana, inecandu-l pe jandarm intr-un nor de praf.
Tugurlan ajunse repede acasa si o ingrozi rau pe muierea lui cand o data cu sacul de faina el dadu jos si o pusca. Ion al lui Miai nu era mai putin ingrozit, dar Tugurlan il linisti spunandu-i ca n-avea de ce sa se teama:
- Tu n-ai facut nimic, Ioane, ii spuse. Du-te acasa si vezi-ti de treaba. Tugurlan deserta sacul cu faina in hambar si il puse pe baiat sa pandeasca la poarta.
- Vezi daca vine jandarmul cu soldati! ii porunci el. Muierea nici macar nu-l mai intreba ce s-a intamplat.
Tocmai cand se asteptau mai putin, tocmai acum cand de catava vreme barbatul ei arata mai linistit si mai impacat, se petrecuse nenorocirea. O presimtise de mult si iata ca acum era aici, in coltul tindei, avand forma infricosatoare a unei pusti.
244
Tugurlan scutura cu grija sacul sa nu pice faina pe jos, se intoarse in tinda si se aseza apoi pe celalalt prag, aruncand sacul in coltul unde era pusca.
- Nu-ti fie frica, zise el. A dat degeaba in mine, n-are ce sa-mi faca. Ea ofta resemnata, cu privirea pierduta parca in niste departari fara sfarsit.
- Ei si! zise el si aceste cuvinte insemnau: „Si daca o sa fie rau, ce? Nu te-ai invatat inca cu acest gand?"
- Stane, ce-ai facut? se auzi deodatar un glas urcand pe prispa si o clipa mai tarziu intrara inauntru Armeanca si nevasta-sa.
- Ce sa fac, dida, o intampina Tugurlan pe sora-sa cu un glas firesc, de gazda, si-i dadu un scaunel mic cat schioapa. Sezi, dida. Au vrut sa ma ia la sectie si jandarmul a dat in mine. I-am luat pusca! De ce nu sezi?
- Stane, spuse sora poruncitor. Lasa pusca aici si fugi. Astepti sa vie sa te prinda, ori ai innebunit?
Abia spuse aceste cuvinte si se auzira alte glasuri la poarta. Era Ion al lui Miai cu fiu-sau si cu muierea si cu inca vreo doi vecini. Le povestise Ion al lui Miai si intrara peste Tugurlan cu spaima in priviri, indemnandu-l sa fuga numaidecat.
- Unde sa fug? intreba Tugurlan suparat.
- in padure.
- Si acolo ce sa fac?
Nu stiau nici ei, aratau cu totul rataciti.
- Ce sa fac in padure, nu tot trebuie sa ma intorc acasa? Si pe urma, daca ma prinde, ce? zise Tugurlan.
Nu-l intelegeau. Ca sa ramai curat si intreg trebuie sa platesti. Si daca altii traiesc ca niste iepuri, treaba lor. Traieste fiecare om cum poate. El, Tugurlan, nu putea trai ca un fricos. Copilul veni fuga, inspaimantat si striga ca se vede jandarmul.
- E cu soldatii? intreba Tugurlan.
- Nu, e singur.
Vecinii se imprastiara. Tugurlan se ridica de pe prag, apuca pusca si se duse cu ea in gradina, unde o piti sub sira de paie. Uniforma jandarmului se vedea de departe inaintand pe langa garduri. El intra in curte fara graba, inchise poarta si, fara sa se uite la Tugurlan, care il astepta in mijlocul bataturii, urca scara prispei si patrunse in tinda. Tugurlan veni dupa el. Jandarmul intra in odaie, isi lua capela din cap si se aseza pe pat. Tugurlan ramase in picioare. Din toate acestea el intelese indata ca a dezarma un jandarm nu era rau numai pentru tine, ci si pentru el, daca nu chiar mai rau pentru el.
- Ce e, dom sef? zise Tugurlan.
245
Fara capela, seful de post semana cu un taran mai umblat. Era tuns ca si taranii, fara frizura, si la tample incaruntise.
- Uite, Tugurlane, eu cand intalnesc dreptatea omului il dau dracului, imi scot capela! zise seful uitandu-se tinta la Tugurlan.
- Dar pana o intalnesti, il lovesti pe om peste obraz! raspunse Tugurlan asezandu-se pe celalalt pat.
- Vezi parul asta al meu! zise seful aratandu-si tampla cu degetul. Al tau e negru! intreaba-ma pe mine si o sa-ti spun multe! promise el cu un glas care nu mintea. Ce-ai avut de te-ai apucat cu ai lui Aristide?
- Nu puteai sa intrebi asa dinainte?
- Mai bine taci din gura si asculta-ma aicea, zise jandarmul suparat. Am dat eu, ai dat si tu! Ce mai vreai?
Tugurlan nu mai zise nimic. Seful isi lasa capul carunt in jos si ramase astfel, cu coatele pe genunchi, cateva clipe lungi. Cand isi ridica fata, expresia lui era ca si mai inainte, aspra si intunecata. Nici o urma nu-i ramasese pe chip de loviturile primite. Numai privirea ii era mai vie.
- Ma, baiatu-ala, ia vin incoace! spuse el uitandu-se spre usa, si cand baiatul lui Tugurlan, uimit si cam speriat, patrunse in odaie, jandarmul se cauta in buzunarul dinauntru al vestonului si scoase portofelul. Du-te la Crasmac si adu doua kile de vin. Ia-o prin gradina, sa nu te vada cineva.
Marin se intoarse spre taica-sau dar acesta, cu privirea neagra, se uita neclintit la jandarm si nu-l vedea pe baiat. Marin iesi in tinda cu bancnota in mana si sopti maica-sii ciudata insarcinare.
- Du-te, ofta mama usurata si intra in odaia cealalta dupa sticle. Ar¬meanca plecase, dar sora lui Tugurlan astepta pe prispa sa vada ce-o sa se mai intample.
Pana veni Marin, seful de post ramase mut, cu pleoapele peste ochi. Se gandea. Tugurlan iesi afara si il lasa catva timp singur.
- Sa nu-i dai pusca! ii suiera sora lui Tugurlan, in tinda.
- O sa vedem! raspunse Tugurlan.
- Sa nu bei cu el, spuse ea din nou.
- Si asta o sa vedem.
Nevenindu-i inca sa creada, nevasta lui Tugurlan intra in odaie, asternu o fata pe masuta de la geam si aduse pahare. Totul se petrecu in tacere. Cand Marin puse sticle pe masa, seful de post se apropie si trase perdelele de la geam, sa nu se vada in drum. Apuca sticla si turna hotarat, fara sa-l prea ia in seama pe Tugurlan. Nu zise noroc, ciocni doar si dadu paharul pe gat dintr-o singura sorbitura. Turna iar si paharul de vin tremura in mana lui, dar nu de slabiciune, ci de emotie pentru vin. La al treilea pahar fata aspra i se mai destinse si se uita in sfarsit la Tugurlan, care in acest timp nu-l slabise nici o clipa din priviri.
246
- Ba, eu nu sunt jandarm al dracului! se rasti seful de post rezemandu-se cu cotul de masa si uitandu-se drept in ochii lui Tugurlan. Ai auzit tu de mine ceva p-aici prin comuna? (Suparat, isi turna al patrulea pahaR). Nimeni nu poate sa zica de mine ca am facut ceva cuiva! Asta s-o stii de la mine, ca eu nu sunt prost si n-am venit aicea sa beau cu tine ca sa mananc c.t de pomana. Crezi ca eu nu stiu cine esti tu? Stiu, dar tu nu stii cine sunt eu. Te-ai luat dupa palmele pe care ti le-am dat, dar cand ai fost in armata, ia sa-mi spui, catepalme de astea ai-mancat? Si acuma am sa vin eu sa-ti pun tie intrebarea si sa-ti dovedesc ca tr-ai facut-o singur cu mana ta. Pentru ca ti-ai facut-o singur, fiindca daca veneai la mine si-mi spuneai: uite, dom sef, asa sLa§a! eu te-asi fi invatat ce sa faci, nu mjtcunostij nu stii pe cati am scapat.eu.de. la puscarie. Uite al lui Baltag, sa te duci sa-l intrebi si pe Lisandru Pitur. (Jandarmul isi aprinse o tigara, fuma, vru sa continue, dar il intrerupse tusea, tusi si scuipa alaturi de masa si sterse furios cu talpa cizmei ca si cand ar fi strivit cevA). Sa nu crezi ca am venit la tine sa ma rog sa-mi dai arma! spuse el aproape cu dusmanie, clatinand marunt din cap si amenintand cu privirea. Sa nu crezi chestia asta! Fac .un raport ca am fost dezarmat prin atac de forta majora si pe urma tu belesti coceanul, nu eu. Martor mi-e primarul si lumea care era acolo! Dar eu vreau sa-ti pun tie intrebarea de ce te-ai apucat tu cu ai lui Aristide? Si la chestia asta sa te vedem cum raspunzi!
Seful de post, in timp ce vorbise, se aplecase din ce in ce mai mult spre Tugurlan. Se retrase dintr-o data si puse din nou mana pe sticla. Tugurlan tacea.
- Eu am venit aici acum sapte ani! Eu numai o singura data am fost mutat, si de la Stoilesti de unde am venit le-a parut rau dupa mine. Eu n-am nimic pe constiinta! Dar stiu cum sa procedez, si daca beau acum un pahar cu tine (Tugurlan nu se atingea de viN), maine cand ne-om intalni pe drum, daca vreai imi dai buna ziua, bine, daca nu, nu! Si ii gasesc aici: pe domnul primar Aristide, pe domnul notar, pe domnul Toderici, pe domnul Crasmac, pe domnul Stan Cotelici, pe domnul Tudor Balosu! Si veneau oamenii la mine: dom sef, asa si-asa, mi-a omorat un manz, m-a batut, nu mi-a platit Chem la ancheta: aduce martori ca nu e adevarat. Poti sa-i faci ceva? Cu ce dovedesti? Draga Caciula, nene Izmana, frate Peline, mi-a dat statul misiunea de jandarm, dar n-am ce sa-ti fac! Vino cu martori si-ti fac proces. Aude omul cum sta povestea, vine cu martori si-i fac proces, dar are el bani sa ia avocat, ca sa-l apere? Domnul Crasmac ia un avocat, iar domnul notar ia doi! Si vine altul sa-i fac si lui proces. Si ma uit la el si-i spun! „Ba, ce vreai sa faci tu?" „Sa-l dau in judecata!" „Dar n-ai sa ma injuri pe mine?" „De ce?" „Ca-ti fac proces!" „De ce sa te injur?" „Pai fiindca o sa cheltuiesti degeaba si o sa ma injuri pe mine
247 ca te-am pus la cheltuiala!" Se duce omul acasa. Mai vine el alta data sa-mi ceara sa-i fac proces? Nu mai vine! De ce? Pentru ca a bagat la cap ca mai bine sa se fereasŁa de^ojnnuJL^rimar si de domnul Crasmac si sa ti-ajnnga r.i| Q )a_ prnr.e.s. Acum sase ani era unul al lui Ciuca, de acolo de la ei din Cotocesti. Statea toata iarna pe la ei prin curte, taia lemne, vai de capul lui, avea o gramada de copii. Vara muncea toata ziua pe camp, cu muierea si cu copiii (copiii si muierea mai veneau acasa, dar el ramanea si noaptea, dormea la vie, le pazea via aia cu struguri albI). Si ma pomenesc intr-o zi ca vine la sectie. „Ce e, ma, Ciuca?" Asa si pe dincolo, s-a imbolnavit si a zacut in spital. Era alb la fata. „Si ce vreai de la mine? Vorbeste si tu mai tare, ca nu se intelege nimic", i-am spus eu (abia i se auzea glasul!). Hir-mir, abia am putut sa pricep ca domnului Nastase nu-i mai placea de el si ca tocmise alta sluga. Dar nu era aia, ca mai gasea el unde sa munceasca, dar zicea ca avea la el cinci mii de lei. Am ramas trasnit. „Cinci mii de lei?" „Am adunat si noi, zice, sa cumparam un pogon de pamant". Avea doua fete mari si zicea ca una sa ia pogonul de pamant, alteia sa-i ramana casa, iar baietii cand s-or face mari, e mai lesne cu ei, ca sunt baieti, dar fetele e greu sa se marite fara nimic. M-am dus la Aristide si l-am intrebat. „Habar n-am, zice, fi-meu, Tache, se ocupa cu chestiile astea, intreaba-l pe el". „I-am dat toti banii, da-l in ma-sa", mi-a raspuns Tache. Nici macar n-a vrut sa stea de vorba. L-am chemat iar pe Ciuca: „Ai martori ca ai muncit la el?" „Pai toata lumea stie", zice. „Dar ai martori cajiuJisa_dat nimic?" „Pai el trebuie sa aiba martori, nu eu", zice Ciuca. Hm! Avea si el dreptate. M-am dus iar la Tache. „Ai chitanta ca i-ai platit cinci mii de lei?" „Care cinci mii de lei? zice Tache. L-am tinut pe mancare si imbracaminte." „Domnule Tache, ii spun, omul a venit la mine si declara ca a muncit la dumneavoastra cinci ani de zile, cu o mie de lei pe an, cu mancare si un rand de haine pe iarna. El asa zice." „Minte, da-l in ma-sa." „Are martori, zic, are sa te dea in judecata." „Sa ma dea, zice, si eu am martori." Nu era de competenta mea, asa ca nu i-am facut eu procesul, i l-a facut alde Dobrescu, avocatul. II tii minte pe Ciuca? Era unul asa, inalt si slab, cu nasul mare, cam amelita de-un picior, ii scapase odata securea in fluierul piciorului. Era pe primavara. L-a apucat primavara ailalta si procesul tot nu l-a castigat. Pe toamna a cazut iar la pat si a murit in spital.
Seful de post se opri si-si uda gatlejul uscat cu un pahar de vin. Se uita la Tugurlan si mormai: - De ce nu beai?
Tugurlan apuca paharul si il dadu pe gat. Se innoptase de mult si intre timp muierea aprinsese lampa si o pusese in firida.
248
- Acum trei ani, pe toamna, vine la mine al lui Baltac cu falca rupta. „Dom sef, zice, dau declaratie ca asa si pe dincolo si ma duc si-l omor." „Pe cine, ma?" „Pe Tache al lui Aristide." „Ce ti-a facut?" O chestie cu niste lemne intr-o noapte Tache a trimis doi insi cu tunicile in cap, i-au spart lui alde Baltac geamul, au intrat peste el si l-au batut numai in falci. „Nu da nici o declaratie, ii spun, du-te in ma-tii, omoara-l, fa ce vrei, dar daca te dovedesc cu martori, puscaria te mananca." S-a pus alde Baltac la panda si l-a prins; a stat si a asteptat cateva luni pana a crezut Tache ca nu mai e nimic si intr-o noapte Baltac si cu frate-sau, si ei tot cu tunicile in cap, l-au prins si l-au batut tot asa, in falci Dar mai rau! Prinde orbul scoate-i ochii! Am anchetat cazul de fata cu Tache si cu tat-sau, domnul primar: „Baltac, unde-ai fost in seara cutare, la ora cutare?" „in seara cutare, la ora cutare, zice Baltac, am fost la Palamida sa cumpar niste blana." „Blana ma-tii, zic, lasa ca-ti arat eu tie". „Am martori ca am plecat / cu caruta si daca vreti uite si hartia de vanzare de la negustor cu data si TV-ziua aiaj intrebati si negustorul." (Dracu sa-l ia pe Baltac, cum bagaseel / in cap sa se fereasca! Chestia cu hartia de laTnegustor nici eu n-asi fi putut . sa-TlnvaTmai bine; nu stiu cum o fi aranjat el cu iiggustgniLai.Qirn. jle-a I pandit el ca chiar in ziua aia sa-i prinda pe Tache!) L-am dat afara si 1| i-am spus lui Aristidej.jJDjamnuIejmmar, va spun etTLIiJ^^ Ce spui tu, Scamosule?
NegustoruTTepeta, dar Moromete tot nu intelese bine si negustorul trebui sa repete inca o data si sa-i dea amanunte, sa-i spuna ziua cand a vorbit cu Catanoiu, de ce s-a certat Achim cu Catanoiu in sfarsit Moromete intelese. Ramase tacut. Stateau jos pe prispa casei si fiindca Moromete tacea mereu, negustorul se ridica si il lasa singur cateva minute. Se intoarse si il gasi in aceeasi nemiscare, cu fruntea in pamant, teapan si sumbru. Fata i se innegrise si in cele cateva minute parca si slabise; parca se^ascutise si se subtiase. Negustorul se aseza alaturi si dupa ce mai respecta catva timp tacerea celuilalt, simti nevoia sa largeasca indoiala pe care o anuntase la inceput:
- Poate c-o fi mintit ala al lui Catanoiu
- Sunt trei luni de cand a plecat, zise Moromete cu acel glas firesc si in acelasi timp straniu, pe care il au oamenii cand vorbesc despre lucruri practice in odaia unui mort. Nu mi-a trimes nici un ban! Nu mi-a trimes el nici un leu, Scamosule! adauga Moromete cu jale si tristete, dar tot asa, cu o jale si o tristete aproape duioasa, nepamanteasca. El clatina din cap
295 si uitandu-se tinta in pamant, sopti: Achime, AchimeL. Nila, Nila! Paras-chive, ParaschiveL.
- Ilie! tresari Scamosu nelinistit si parca speriat de glasul lui Moromete. Eu nu cred sa fie adevarat Nu se poate ca baietii dumitale
- Baietii mei! exclama Moromete cu un glas de parca n-ar fi stiut ca avea baieti. Baietii mei, Scamosule, sunt bolnavi Sa fuga de acasa! De ce asta? Nu i-am"Tasat eu sa faca ce"yof? Absoluta, absoluta libertate le-am lasat! Daca veneau si-mi spuneau: „Ma, noi vrem sa fugim de acasa", crezi ca i-asi fi impiedicat eu, Scamosule!? „De ce sa fugiti, fratioare? le-asi fi spus. incet nu puteti sa mergeti?"
Moromete ofta din nou si ramase iarasi tacut multa vreme. intepenise pe prispa lui Scamosu si nu mai zicea nimic si parca nu mai vroia sa plece de acolo. Scamosu mai statu cu el catva timp, dar apoi il lasa si isi vazu de treaba, se apuca sa curete de gainat caruta-cotet din mijlocul bataturii. Abia mai tarziu, cand se uita spre prispa, vazu ca Moromete nu mai era. Plecase nebagat in seama.
XXI
Se sculase deodata de pe prispa si pornise spre casa cu niste pasi nesimtiti, Nu era grabit, dar nici timp de pierdut nu avea. Avea o tinta, trebuia sa ajunga acasa, dar ceea ce avea acasa de facut putea sa faca si pe drum. Mergea cu pasi egali, fara sa greseasca, un pas dupa altul, cand pe marginea soselei, cand trecand podisca cuiva si luand-o pe langa garduri. Nu se uita si nu vedea pe nimeni si pentru intaia oara nu raspunse la salutul cuiva care trecu pe langa el si ii dadu cu glas tare buna-dimineata. Cand ajunse in dreptul casei nimic din infatisarea sa nu se schimba; ai fi zis ca nu-si va recunoaste poarta si ca va merge inainte pe langa uluci, impins insa ca de un resort mecanic, trupul sau impinse mica poarta si patrunse in curte fara sa-si fi miscat bratele: usa se deschise si se inchise parca singura. Cu aceiasi pasi omul urca scara prispei, strabatu tinda, de asta data mana i se intinse si apasa clanta usii de la odaie, trecu pragul si se duse spre pat. intinse bratele si ridica un genunchi, se urca si intinzandu-se pe-o parte isi aseza tampla pe capatai si palma sub tampla. ,tnchise ochii si ramase nemiscat ca si cand ar fi adormit de multa vreme. /■^Mama il vazu din fundul gradinii unde culegea zarzavaturi intr-o cosnita. Lasa cosnita si se grabi sa vie in casa. Le striga si pe fete si pe Niculae. Ceva din mersul omului ii adiase a nenorocire, o nenorocire cu mult mai mare decat aceea pe care o asteptau din partea perceptorului, in casa, mama si copiii se apropiara de pat.
296 i
- Ei, tata, ce e cu tine?! spuse fata cea mare punand mana pe umarul lui si miscandu-l sa se trezeasca.
- Ilie, sopti mama speriata, ce s-a intamplat?! ScoaP in sus! Puse mana si il hatana de umar, dar omul parca era teapan, parca inchisese ochii pentru totdeauna. Ce e asta la tine, Ilie? Scoal in sus, n-auzi?! Am trecut noi prin altele mai rele nu ca acuma ca avem de dat cateva mii de lei. O sa vindem si-o sa dam! Scoal in sus!
- S-o fi dus sa imprumute si n-a gasit la nimeni, spuse fata cea mare.
- Ei, si din atata lucru?! spuse mama. O sa facem rost si-o sa scapam. Ilie, ridica ea glasul, n-auzi sa te scoli odata?! Si iarasi puse mana si il hatana.
Fara sa faca o miscare, Moromete deschise ochii. Mama si fetele amutira.
- Iesiti afara din casa! se auzi atunci glasul sau incordat, care acuma era turbure si insingurat si pe care nu-l mai auzisera pana acum.
Ramase cu ochii deschisi si teapan intr-o asteptare poruncitoare.
Nedumerite si speriate, mama si fetele iesira afara. Niculae se uita cand la fete, cand la maica-sa. El intelegea cel mai putin ce se intampla.
Curand cainii incepura sa latre prin apropiere si ceva mai tarziu carutele comisiei oprira in dreptul Morometilor. Batatura arata pustie.
- Moromete! striga unul din comisie.
Dar in locul lui Moromete iesi mama, care fara sa se uite spre poarta, se dadu jos de pe prispa si il goni pe Dutulache in gradina.
Perceptorul, agentul de urmarire Jupuitu si seful postului de jandarmi strabatura batatura, intrara tropaind in tinda si patrunsera in odaie.
- Moromete, scoal in sus! zise perceptorul asezandu-se grabit pe pat si desfacand servieta. Da-mi rolurile comunale! ceru apoi agentul. Are ceva la comunal?
- Are, spuse Jupuitu. Sase sute paisprezece lei.
- Plus doua mii pe exercitiul 36 - 37, scrie! plus trei mii pe prima parte a exercitiului curent. Adica nu, pe exercitiul curent il mai amanam. Auzi, Moromete? Te amanam. Plateste restantele, fonciirea si impozitele comunale.
Moromete se ridicase in capul oaselor si se uita la ei cu o nepasare sumbra.
- Ei, Moromete, facem chitanta? intreba perceptorul binevoitor.
- N-am! spuse Moromete. Iesiti afara! Si se intinse la loc cu tampla pe capataiul rosu-inflorat si intepeni cu ochii inchisi.
Perceptorul, agentul, seful de post se uitara o clipa intrigati, apoi per¬ceptorul observa:
- E bolnav Moromete! Tata Catrino, striga el, ia vin incoace.
297
Mama aparu din tinda si nu astepta sa i se spuna ceva; ridica fruntea la barbati si vorbi:
- Percitorule, nu ne lua camasa din spinare! O sa vindem, o sa platim, dar nu ne jupui!
- Nu va jupoi, va aman, dar suma asta trebuie s-o platiti! Uite aici, spuse el batand cu dosul palmei pe registrul deschis, in timp ce mustatile ii tresarira de nervozitate. Aveti pamant, ati facut grau, vindeti si platiti.
Glasul i se urca si inasprea. Era perceptor vechi si stia ca daca barbatii protesteaza in aceste momente si injura furiosi, femeile se pun pe plans si rugaminti si cu timpul incepuse sa nu mai poata suferi aceste lacrimi si implorari zadarnice.
- Platiti sau nu platiti? striga el deodata furios si nu mai astepta raspunsul, se ridica in picioare si isi roti privirea prin casa.
Nu avea insa ce lua. Peretii erau goi. Odaia mare cu doua paturi largi, cu soba de caramida data proaspat cu var, cu icoana deasupra firidei dinspre tinda, cu cele doua ferestre mari, una spre batatura langa patul in care statea culcat Moromete si una spre drum, sub care se afla o masa acoperita cu o fata brodata si pe care se aflau cartile si caietele lui Niculae si la care se manca la Craciun, Anul Nou si Paste, totul era gol, nu se vedea nimic de pret nicaieri, in afara de un stergar mare inflorat care incadra icoana si de paturile cu batatura din betelii colorate de carpe, care nu valorau nimic, erau bune de pus pe jos si nu pe pat.
Perceptorul se apropie de lada brasoveneasca asezata la capul celuilalt pat - covoarele de pe lada, lucrurile din ea, cat si covoarele de pe paturi fusesera pitite de fete la vecini - si-i deschise capacul. Nu era nimic inauntru si perceptorul ranji; deschise usa si trecu tinda spre cealalta odaie. Aci se afla o parte din grau, cerga mare de canepa, o multime de oale si strachini, o damigeana, razboiul de tesut, desfacut si asezat in cele doua colturi, sucala de rasucit, fusceii, parul de pus porumb si inca ceva tare, acoperit cu saci si peste care zacea un balot de lana legat cu o basma neagra si rupta. Perceptorul se duse direct acolo si dadu sacii si lana la o parte. Privirea mamei se largi: cum de uitase de lucrul acela de pret cum era caldarea cea mare de arama? Era caldarea in care fierbea apa de spalat rufe si de laut in timpul iernii si in care facea in fiecare an sapunul, mare cat un hardau si de nepretuit pentru ea; o avea de optsprezece ani, de cand se maritase, i-o dadusera parintii ca zestre. Ea insemna pentru mama nu numai curatenia trupului, dar si a sufletului. Lipsa ei insemna raia si paduchii si mirosul urat si mai ales rusinea de a fi murdar in fata acelui sentiment de inaltare pe care il trezise in ea biserica.
- Percitorule, nu lua caldarea! striga ea speriata si se grabi si puse mana pe toartele caldarii si iesi repede luptandu-se cu marimea si greutatea
298 ei. Chipul i se facuse darz si mai rosu decat stralucirea metalica a aramei. Luati orice, dar caldarea n-am s-o las! striga ea. Tito, Ilinco, unde sunteti? Ilie, scoaP in sus!
Mama vari gafaind caldarea sub pat si se aseza straje in dreptul ei. Jandarmul veni dupa ea:
- Leita, zise, nu te supara, dar nu ma face sa ti-o iau cu sila. Vaz c-ati pitit tot, cine e de vina?
- Ia caldarea! porunci perceptorul.
Fetele si Niculae intrasera si ei in casa. Paraschiv si Nila plecasera cu caruta si caii la camp.
- Tata, ia scoaP in sus! striga fara crutare Tita. ScoaP in sus si spune-le sa plece de aici. N-avem acuma bani, sa astepte pan-om vinde oile si-o sa platim. N-avem bani! striga ea spre perceptor, fara respect, fara sa se rusineze ca ea, o fata de optsprezece ani, striga la un barbat care avea asemenea mustati. Ia uita-te cum intra ei in casa, nu le-ar fi rusine! continua ea sa strige.
Moromete deschise ochii si Niculae il vazu. II vazu si pe jandarm si pe perceptor si intelese ca acestia nu vor pleca, iar mama nu va lasa sa i se ia caldarea. inspaimantat, il vazu atunci pe tatal sau ridicandu-se incet in capul oaselor. Se ridica greu, cu truda si arata intr-adevar doborat ca de boala. Era inspaimantator de posomorat si de intunecat la chip.
- De ce zici, perceptorule, ca nu poti sa ma amai pana la iarna? intreba el.
- Nu se poate, Moromete, zise perceptorul cu hotarare, trebuie sa platesti restantele! Asa am ordin, nu-mi platesti mie! Platesti statului, ca statul te pune la impozite, nu te pun eu, mai adauga el intorcandu-se si asezandu-se pe pat, furios ca era silit sa explice si sa piarda atata timp. Platesti sau nu platesti? ameninta el.
Niculae vazu cum tatal sau se apleaca si salta capacul lazii, vazu cum din chichita ei el scoate un teanc de bani si ceva rece ii sageta de sus pana jos spinarea. Erau banii cu care peste cateva zile trebuia sa plece el la scoala. Nu mai era sigur ca tatal sau va mai voi sau va mai putea sa faca rost de altii. Nu putu sa mai stea in casa, iesi afara pe prispa si se aseza indata jos. I se inmuiasera picioarele. isi pleca fruntea, umerii ii cazura, iar gatul i se indoi si se lungi. Cum statea cu fruntea in jos, fata nu i se vedea, dar ceafa indoita si labele desculte ale picioarelor, atarnand fara vlaga pe marginea prispei, aratau ca baiatul e stapanit de o tristete coplesitoare.
Perceptorul si cei care il insoteau iesira. Carutele se indepartara. O liniste grea se lasa asupra casei. Mama isi veni cea dintai in fire.
299
- Unde-o fi baiatul ala? intreba ea si iesi repede pe prispa si il vazu. —Niculae! sopti ea turburata rau de infatisarea copilului. Lasa, mama, ca facem noi rost de alti bani, nu te las eu pe tine asa! Avem oile alea, trebuie sa se intoarca Achim cu ele Si chiar daca n-o vrea tat-tau vand eu un pogon de pamant si tot nu te las aide, scoala-te in sus si nu mai sta asa, ca daca te imbolnavesti
Dupa plecarea perceptorului, Moromete nu se mai culca.
- Unde sunt baietii aia? o intreba el pe mama.
- Au plecat cu caruta Ilie, sopti ea uitandu-se drept in ochi, ai aflat ceva de Achim?
Gandul tisnise aproape fara voia ei si in aceeasi clipa intelese ca nu gresise. Moromete insa nu zise nimic, se scula de pe pat si iesi.
- Ilie, vorbeste odata! striga mama iesind nelinistita in urma lui. Despre Achim era vorba, nu se putea insela, dar ce putea fi atat de rau incat sa-l darame si sa-l intunece atat de mult? Mai rau decat ca Achim n-a izbutit sa faca deloc bani, ce putea fi?
- Tu n-auzi, Ilie? striga ea din nou, de asta data cu un glas poruncitor, facandu-l sa se opreasca din drum. Tu n-auzi, Ilie?
- Taci! striga deodata Moromete si in aceeasi clipa ridica pumnul. Taci din gura! aproape ca urla el schimonosit groaznic la fata. Va omor daca nu taceti din gura!
Mama amuti si ingalbeni. Fiindca nu intelegea, o fluturare de spaima trecu peste chipul ei. Moromete amuti si el o clipa, dar apoi se smulse din loc si ameninta inca:
- Daca mai vaz pe cineva inaintea ochilor Si daca mai aud o vorba Si pieri cu pasi mari pe dupa coltul casei.
XXII
Mama se grabi sa pregateasca pranzul, si fetele, nelinistite si ele, o ajutara amandoua in tacere. Cand mamaliga fu rasturnata pe masa, se auzi zgomotul podistei peste care trecea caruta; Paraschiv si Nila se intorceau de la camp.
Moromete aparu de dupa coltul casei si, fara sa se uite la cei doi care deshamau, intra in tinda si isi lua locul pe pragul lui. Se adunara apoi cu totii si incepura sa manance intr-o tacere apasatoare. Paraschiv si Nila intelesera de la ceilalti ca nu e bine sa turbure cu vreun cuvant tacerea tatalui. Toate privirile erau intoarse inauntru: aveau toti pleopele trase in jos ca si cand un somn greu ar fi plutit peste intreaga familie.
300
Moromete avu astfel timp sa cerceteze in liniste, de pe pragul li chipurile celor doi. Nu descoperi insa nimic. Paraschiv avea ca totdeaui aceeasi infatisare a lui, lipsita de lumina, dedesubtul careia era greu i banuiesti ce se petrece, iar Nila aceeasi frunte incretita in sus, care dovede ca cu greu ar fi putut avea el o vointa vinovata. Pe Paraschiv insa pute; sa-l vezi vinovat pana in maduva oaselor, dar puteai sa te si inseli. Si i afara de asta nu cumva Paraschiv, vazand acum familia inconjurata d primejdia ruinei, sa-si fi schimbat sau sa-si schimbe gandurile?
Moromete lasa lingura din mana si-si puse coatele pe genunchi. Aceast miscare facu ca pleoapele celorlalti sa se ridice pe jumatate, la panda. is revenise tatal? Avea sa-i linisteasca sau sa-i ingrijoreze si mai mult? Ii privinta lui Niculae oare ce hotarase?
- Am scapat de perceptor! spuse Moromete cu un glas care putea indreptati revenirea sperantelor, sau macar o parte din ele. Dar mai avem banca, si Achinvvaz^ca^nu se intoarce. Pesemne ca n-a primit telegrama. Paraschive7 du-te dupa ce manancTpfc la primarie si da-i si tu o telegrama, cheama-l sa se intoarca indarat, ca nu e vreme de pierdut.
Spunand acestea intoarse capul in alta parte, prefacandu-se ca nu se uita la Paraschiv. Se feri insa zadarnic, pentru ca Paraschiv nu se arata nici uimit, nici potrivnic. A fi trebuit sa se impotriveasca, fiindca telegrama pe nimiejejujj-ar fi adus,,fara doar si poate, indarat pe Achim. Pe de alta parte mama si fetele se cam mirara; intelesesera dinainte ca Achim n-a trimis bani fiindca nu i-a facut sau daca i-a facut i-a cheltuit pe acolo, cum povestise Scampsu, prin .carciumi ŁU rnuieri §i ca astazLtatal aflase, tot de la Scamosu, ca nici acum n-are bani, ca i-a cheltuit tot asa, chefuind.
Dar telegrama? De ce s-o dea Paraschiv? .__»
- Eu l-as lasa sa mai stea, fiindca vaz ca a facut treaba pe acblo, mi-a trimes patru mii de lei, dar banii astia i-am si dat lui Aristide, asa ca tot n-avem cu ce plati banca si trebuie sa se intoarca repede sa vindem oile, spuse Moromete dupa cateva clipe de tacere.
Aceste cuvinte buimacira intreaga familie. Dezorientata, mama se uita zadarnic la chipul nepatruns al barbatului ei, iar Paraschiv aproape ca se ineca cu dumicatul. El facu o sfortare sa inghita, isi ridica privirea turbure asupra tatalui sau si bolborosi:
- Cand ti-a trimes Achim patru mii de lei? in aceeasi secunda Moromete isi feri ochii. Ceea ce licarea in privirea lui Paraschiv era greu de indurat.
- Azi, inainte sa vie perceptorul, raspunse el cu un glas bland. M-am dus la Scamosu sa ma imprumute el cu niste bani, si Scamosu taman se pregatea sa vie pe la noi. S-a intors aseara de la Bucuresti si Achim a trimes banii prin el. Dar ce folos! adauga Moromete cu ingrijorare, l aratandu-se stapanit numai de gandul ca Achim n-a primit decat prima telegrama. Tot trebuie sa se intoarca si sa vindem oile.
- Sa vindem oile? nu se putu stapani sa nu strige Paraschiv. Dupa ce ca ti-a trimes patru mii de lei, mai vrei sa le si vinzi? Ce-ai facut cu patru mii de lei? se stropsi el in pornirea si mania lui tulbure.
- N-auzi, ba, ca i-a platit lui Aristide? sopti Nila speriat de amenintarea nesfiita si fatisa care se simtea din glasul fratelui. Ce-l mai intrebi?! adauga el cu un repros mic si uimit.
- I-a platit lui Aristide? Si ce daca i-a platit? striga Paraschiv din ce in ce mai furios si mai surd. Ce-mi pasa mie ca i-a platit? isi iesi el din sarite, nemaistiind ce spune. Deodata Paraschiv isi intoarse capul spre Nila si urla infiorandu-i pe toti: imi spui tu mie, ca i-a platit? Si ce ma priveste pe mine ca i-a platit? Cand ti-oi da un pumn dupa ceafa te podideste sangele pe gura.
Fata lui intunecata incepuse sa prinda pete albe. Nila insa, de frica, se facuse rosu si nu indraznea nici sa mai manance. Cand, dupa cateva clipe de tacere grea, Paraschiv puse mana pe lingura sa manance mai departe, Moromete, uitandu-se la el cu o privire intensa, ii explica:
- Ai intrebat ce-am facut cu patru mii de lei si Nila a spus ca ai auzit ca i-am platit lui Aristide. N-a zis ca te-ar privi pe tine ce-am facut eu cu banii, asa ca nu vaz de ce i-ai da un pumn dupa ceafa sa-l podideasca sangele pe gura!
Drept raspuns Paraschiv inceta deodata sa mai faca vreo miscare si-si ridica privirea amenintatoare si spre tatal sau; dar numai atat, numai o clipa; nu indrazni mai mult; in clipa urmatoare isi continua miscarile mestecand furios.
- Degeaba te superi! observa Moromete cu aceeasi blandete nefireasca in glas. A zis Nila altceva?!!! se adresa el apoi catre ceilalti, cu o uimire si cu o infatisare care astepta cu tot dinadisul un raspuns.
Nu indrazni insa nimeni sa deschida gura. Un raspuns la uimirea provocatoare a tatalui putea fi primejdios; Paraschiv o dovedise. Tot asa, pe neasteptate, Paraschiv se satura sa mai manance si se ridica brusc in picioare. Scaunelul de sub el se rasturna si il impiedica sa plece; izbi in el cu bocancul lui militaresc, trimitandu-l in spinarea lui Niculae si parasi tinda cu pasi grei. in urma lui, Moromete isi pleca fruntea. Nu mai putea fi nici o indoiala: al lui Catanoiu nu mintise si nici nu se putea spune ca Paraschiv si-a schimbat sau si-ar putea schimba gandurile. Ofta indelung si greu si o tristete neagra cobori peste chipul lui.
Fetele adunara vasele in tacere. Mama rasturna masa si Dutulache se repezi hulpav, tremurand din tot trupul, facand ca intr-o clipita sa nu mai
302 ramana nimic pe jos. De undeva de afara Paraschiv chema poruncitor tainic: - Nila!
Iar Nila se supuse si iesi din tinda. Niculae se retrase intr-un colt gradinii pierdut si uitat de toti, fetele plecara nu se stie unde, iar mam care se gandea ca s-ar putea ca omul ei sa aiba nevoie de ea, nu pul totusi sa uite amenintarea nedreapta care ii fusese adusa inainte de mas si parasi si ea tinda.
^.Da, gandea Catrina iesind din curte cu vadra sub brat, ani de zii te-ai uitat la ei si in loc sa pui mana pe par si sa-i dai pe brazda, i-ai lasi sa faca ce vor. Dormeai ca un bustean in pat cand eu pana in grinda casi saream din somn! Ilie, mi-e frica! ma rugam in miez de noapte (cum s nu-ti fie frica cand ii visam pe catesitrei negri si urati!) si tu nimic, sforai; de putea sa arda casa si sa nu te destepti! Ar trebui acuma sa nu-mi pesi ca dupa ce ca ai ajuns in intuneric (ca nici biserica nu poate sa-ti m; ajute, prea ai ras de ea si ai luat-o in deserT), tot la mine ridici pumni si urli ca sa nu ma vezi in ochi! Da, gandi Catrina indarjita si ispitita s n-aiba nici un fel de remuscari, ar trebui sa te las sa te chinuiesti singui sa stii si tu cate-am indurat eu langa tine «Ilie, de ce nu treci casa si p numele meu? Are sa ma dea afara Paraschiv» ma rugam. «Ce, zictvcrej cajo^sa^jnor^eu inaintea ta?» Uite, n-ai murit, dar ParaschlvTot a ajun sa nu-i mai fie fricTcIe tine~si daca azi a indraznit sa te infrunte cu vorbi maine o sa te infrunte cu parul. Ce folos ca n-ai murit? Pe mine o sa m dea afara, am stiut asta de mult si m-am rugat la Dumnezeu, dar tu ce-a sa faci daca te da si pe tine afara?"
Ajunsa aici cu gandurile, Catrina deodata se sperie. I se paru ca ii timp ce ea il judeca in inima ei si il gasea vinovat, acasa Paraschiv si Nil; poate ca au si sarit cu parul la el. Grabita, tremurandu-i mainile pi lumanarea fantanii, umplu vadra cu apa si dupa ce o puse in cap porn repede spre casa. De obicei mergea cu vadra fara s-o tina si fara s-o verse dar acum o tinea cu amandoua mainile si ajunse acasa leoarca de apa.
- Tito! Ilinco! striga de la poarta si cand ajunse langa prispa pust vadra jos si intra in tinda.
Nelinistea ei crescu: nu era nimeni. Se intoarse pe prispa si le strigi inca o data pe fete, atat de tare si de speriata, incat Niculae veni el dir fundul gradinii si spuse ca fetele au plecat la vie.
- Unde e tat-tau?
- Nu stiu!
- Paraschiv si Nila unde s-au dus? Nu l-ai vazut pe tat-tau? repeta mama.
- A iesit pe poarta si nu stiu unde s-a dus, raspunse Niculae.
302
Dar nelinistea tot n-o parasi pe Catrina. O turbura gandul ca tocmai acum isi gasise sa-si invinuiasca barbatul si sa-l lase singur cand in fiece clipa putea sa i se intample o nenorocire. Uitase ca in noaptea aceea cand luase foc casa lui Balosu avusese ganduri mai bune despre Paraschiv; il credea acum in stare de orice.
XXIII
Moromete insa era departe de nelinistea si temerile mamei. Ceea ce se petrecea cu el il impiedica sa se mai gandeasca la soarta familiei.
Statuse mult pe prag si nu bagase de seama cum ceilalti se imprastiasera toti. Vazuse afara batatura si iesise. Vazuse poarta de la drum si pornise intr-acolo. Un om ii daduse buna-ziua si recunoscandu-l nu-i raspunse. Era unul dintre aceia care mai credea ca lumea era asa cum si-o inchipuia el, care credea ca sperantele sunt bucurii adevarate si nenorocirile numai ale altora si care in Ioc sa se opreasca pe loc, sa se trezeasca si sa se inspaimante, trecea pe drum linistit si increzator si dadea buna ziua.
Se asezase pe stanoaga ca intotdeauna, dar se ridicase numaidecat si pornise pe soseaua satului. Mergea cu fruntea in pamant, nici incet nici grabit si nu se uita nicaieri, astfel ca nu-l vazu pe Dumitru lui Nae cand trecu prin dreptul casei lui. Dumitru lui Nae statea rezemat de stachet, dincolo de poarta, si arata una cu ulucile, parca ar fi crescut de la radacina lor ca un pom. Nici el nu-l vazu pe Moromete, nu zise nici el nimic. in dreptul unei uliti, Moromete pasi cu aceiasi pasi egali si ghicind de departe ca un om care venea din directia opusa vrea sa-l opreasca, se feri din calea lui. Trebui totusi sa se opreasca fiindca celalalt nu intelese ca Moromete se ferea de el si ii taie drumul iesindu-i inainte.
- Hai noroc, Moromete!
Ridica fruntea si vazu un om linistit si parca bland, cu mustati mari si cu un copil in urma lui. Recunoscu intai copilul, apoi omul: Traian Pisica. Sfirfilica scoase un scheunat mic de rugaminte. Traian Pisica isi lua tigarea din gura si ii dadu sa traga, apoi il intreba pe Moromete prietenos:
- Ce mai faci, Ilie? Nu te-am vazut de mult.
- Bine, raspunse Moromete.
- Ce mai fac copiii aia ai tai?
- Bine.
- Tu ce mai faci?
Tacere. Traian Pisica se uita la bocancii celuilalt:
- S-au rupt. De ce nu vii sa le pun un petic?
304 intre timp Sfirfilica, vazand ca stanoaga podistei langa care se oprisera era putin aplecata spre sant, se propti in ea s-o aplece si mai tare" si chiar se infurie si incepu s-o zgaltaie.
- Am auzit, Moromete, ca vreai sa-l dai pe baiatul ala al dumitale, Niculae, la scoala! Am si eu unul de seama lui, invata bine, m-a chemat Teodorescu sa-mi spuna ca sa-l dau si eu. O fi scump? intreba Traian Pisica.
Moromete nu raspunse. Traian Pisica tragea din tigare ganditor. Se auzi o paraitura, apoi un bufnet din acela pe care il face noroiul cand primeste un bolnav in el si Sfirfilica fu vazut in sant cu stanoaga cu tot, plin de noroi pana si pe dinti.
- Sfarfalica, lua-te-ar dracii, rupsesi stanoaga, spuse Traian Pisica in treacat, si cand Sfirfilica iesi din sant oracaind, scoase tigara din gura: Na la Dar uitandu-se la gura Iui plina de noroi nu mai putu pronunta „na la tata din tigare", se intoarse spre Moromete si continua: Teodorescu zicea ca daca ia bursa, n-ar fi asa scump. Tu ce zici, Moromete?
- Nu stiu, raspunse Moromete si se indeparta cu fruntea in pamant, cu aceiasi pasi, nevazand si neauzind nimic.
Ca si mai inainte cu Dumitru Iui Nae, trecu pe langa doi insi fara sa le dea buna-ziua. Acestia stateau la umbra unui salcam si vazandu-l nici ei nu-I oprira. Erau doi din cei care veneau la fierarie si-l ascultau cu interes: Din Vasilescu si Marmorosblanc. Se uitara lung in urma lui.
- S-a intamplat atunci cu conversiunea ca i-a fost mai lesne lui Moromete sa scape de datoriile de la banca si el pe urma s-a imprumutat iar, a crezut ca o sa vie iar o conversiune, spuse Marmorosblanc cu oarecare uimire. Acum uite-l ca ramane fara grau si tot n-o sa-i ajunga.
- Pai tot asa zicea el si de fonciire! isi aduse aminte si Din Vasilescu. Zicea ca nu se poate sa nu vie el Iorga cu o lege in privinta asta.
- Nu pricep, se mira Marmorosblanc cu dispret, Moromete asta se pretinde om destept; cum putea sa creada in prostiile astea?
Din Vasilescu se uita in pamant printre genunchi si se gandi fara graba. Marmorosblanc insa ramase cu barbia impinsa in sus, a dispret, vrand sa spuna ca nimeni nu-l poate convinge ca Moromete ar avea vreo justificare.
- N-ai dreptate, spuse Din Vasilescu. Banii de la banca i-a bagat in vite, asa ca n-are decat sa le vanda si sa dea indarat, totuna e, iar cu fonciirea, adu-ti aminte ce ziceau liberalii cand erau taranistii la putere: ca o sa micsoreze fonciirea daca vin ei in locul taranistilor.
- Si el a crezut?
- §i daca nu credea era mai bine?! se inveseli Din Vasilescu.
305
- Da, dar nu te uiti la el cum trece si nu da buna-ziua? zise Marmorosblanc jignit, iar Din Vasilescu dadu din cap intr-un fel din care se intelegea ca lui i se intamplau altele si mai si, dar nu socotea ca trebuie sa se supere.
Moromete se indepartase pe o ulita care dadea in valea satului si care, sub forma unui drum ingust, urca printre damburi spre campie.
La iesirea din sat, in coltul ulitei, era o poiana si Moromete_nu baga de seama ca acolo se afla strans un grup de sapte-opt insi care cat il vazura se si pornira pe exclamatii. Unde se duce Moromete? „A! Moromete, Moromete!" se auzea.
- Moromete! striga cineva.
- Ce faci, domnule?! se supara un altul. Stai putin, unde
De asta data Moromete se opri, dar nu baga nimeni de seama ca oprirea sa fusese brusca si neprietenoasa. Se sclifosira si mai mult, iar unul din ei, parca radea mereu (avea niste dinti lungi, rari si galbenI), incepu sa spuna ca Iocan il injura pe Moromete de mama focului si zice ca daca il mai prinde pe la fierarie o sa-i dea cu barosul in cap. Cum?! De ce?! intrebara ceilalti intrigati.
- Zice ca Moromete nu mai are facultati de incredere! explica omul, dezvelindu-si pana la urechi dintii Asa zice! sublinie el ranjind lenes.
„jCica Moromete s-a dedat cu Aristide si d-aia refuza sa mai vie pe la fierarie.
Se facu galagie si iarasi nu baga nimeni de seama felul cum ascultase Moromete aceste cuvinte. Ramasesera costernati, cand, facand un pas spre cei adunati, acesta, cu pumnii stransi, bolborosi:
- Voi nu puteti, ma, sa va mai vedeti de treaba? Alta treaba nu mai aveti? --■-■.""""..■—"■"■■—-.■■■ ..—-..
Si deodata le intoarse spatele si se indeparta mai bolborosind inca nu se stie ce.
In curand iesi din sat si urca dealul. La camp infatisarea sa se schimba,
! capata iarasi acea liniste posomorata si inchisa pe care o avusese cand pornise din curte. Merse o vreme peste intinderea neteda a islazului, apoi intra pe drumurile de plan, printre porumburi si miristi si se opri in sfarsit in dreptul unei pietre de hotar. Ajunsese la lotul sau de pamant.
Moromete se aseza pe piatra alba de hotar si isi lua capul in maini. Era cu desavarsire singur. Daca n-ar fi fost miristea locurilor sau urmele - rotilor de caruta, uscate adanc in pamantul drumului, care aratau ca pe aici au fost oameni, s-ar fi zis ca porumburile au crescut singure, ca au fost parasite, ca nimeni n-o sa mai calce vreodata pe-aici si ca doar el a ramas ca un martor al unei lumi ciudate care a pierit.
306
Moromete insa era departe de a fi rupt de lume si venise aici tocmai pentru ca se simtea ingropat in ea pana la gat si vroia sa scape. intelegea ca se uneltise impotriva lui si el nu stiuse - timpul pe care il crezuse rabdator si lumea pe care o crezuse prietena si plina de daruri ascurisesera de fapt o capcana (falfairea inceata a amenintarilor, intinderea lor de-a "*** lungul anilor si de aici credinta in faramitarea si disparitia loR) - iar lumea, traind in orbire si nepasare, ii salbaticise copiii si ii asmutise impotriva lui.
Statea pe piatra de hotar cu capul in maini si incerca sa dea de curgerea pana mai ieri a gandirii sale linistite, indarjit si hotarat sa nu crute nimic pentru a o regasi, simtind ca instrainarea de ea ar aduce intunericul si ca moartea n-ar fi mai rea decat atat. ,Cum sa traiesti Uaca nu esti lirxistijpi? Nu se intamplase nimic atat de cumplit incat "sa~mrffe~rcpus" toitui sub lumina vie a mintii. Nu cumva timpul era undeva acelasi? Nu cumva trecerea lui era egala si daca o data te ocrotea faramitand primejdia, cand te credeai scapat iti distrugea de asemenea sperantele cladite peste legea lui? Nu cumva copiii de aceea sunt copii, ca sa nu-si inteleaga parintii, fara ca mai intai sa se rataceasca, si de aceea parintele e parinte, ca sa-i ierte si sa sufere pentru ei? „Dar i-am iertat mereu", gandi deodata Moromete si gandirea aceasta reveni si nu mai fu urmata de alta, i-am iertat mereu, i-am iertat mereu si ramase cu ea in cap pana ce isi lua seama si o stinse.
Dupa care nu mai fu nimic, se auzea numai fosnetul porumbului, vantul usor care venea dinspre miazanoapte sporind parca si mai mult tacerea omului si a pamantului. Un iepure iesi la marginea unui lot si isi agita cateva clipe urechile, dupa care trecu drumul si pieri in porumbul celalalt, incepusera sa scartaie greierii.
„Am facut tot ce trebuia, relua Moromete cu o sfortare, le-am dat tot ce era, la toti, fiecaruia ce-a vrut Ce mai trebuia sa fac si n-am facut? Ce mai era de facut si m-am dat la o parte si n-am avut grija? Mi-au spus ei mie ceva sa le dau si nu le-am dat? A cerut cineva ceva de la mine si eu am spus nul Mi-a aratat mie cineva un drum mai bun pentru ei pe care eu sa-l fi ocolit fiindca asa am vrut eu? S-au luat dupa lume, nu s-au luat dupa mine! Si daca lumea e asa cum zic ei si nu e asa cum zic eu, ce mai ramane de facut?! N-au decat sa se scufunde! intai lumea si pe urma si ei cu ea."
Si aceasta gandire sumbra si trufasa il ridica pe Moromete in picioare, pregatit parca sa faca fata unei asemenea prabusiri.
Se apropia seara. Campia isi lasa in jos, nesimtit, pleoapa ei uriasa. La rasarit era intuneric, se vedeau urcand nori de ploaie.
Cand, intr-un tarziu, se uita in jurul sau, isi duse mana la frunte, se clatina cateva clipe, apoi isi reveni si porni incet sa se intoarca acasa.
307
XXIV indata dupa pranz Paraschiv se duse la Guica si ii spuse sa pregateasca mancarea de drum: aveau sa plece neintarziat, el si cu Nila, chiar a doua zi de dimineata.
Paraschiv nu mai dadu pe acasa toata ziua. Nu veni seara acasa sa manance, manca la tusa-sa. Dupa ce manca, el pleca apoi prin sat. Era in vorba de mult cu o fata, una Manda a lui Bodarlache, cu care vr usese chiar sa se insoare. Nu se insurase fiindca il impiedicase tatal sau si acum ii parea bine ca insuratoarea nu avusese loc - nu avea pe vremea aceea planuri atat de mari ca acum -, dar, mergand spre casa fetei, el isi aminti din nou cum se intamplasera lucrurile si ura lui impotriva tatalui crescu si mai mult. Erau lucruri la care el niciodata nu putuse raspunde (cum era faptul ca tatal sau il lasase sa se duca la munte fara a-l preveni ca piata muntelui scazusE), iar in pbvestea aceasta cu insuratoarea, tatal il „laudase" atat de mult si de insistent pe viitorul sau socru, incat laudele acestea il facusera de ras nu numai pe Bodarlache si pe fata lui, ci si pe el, pe Paraschiv. Era adevarat ca Bodarlache, care avea multe pogoane de pamant, nu era un om prea destept, dar in urma laudelor lui Moromete, oricarui flacau i-ar fi pierit pofta sa se mai insoare asa de lesne cu Manda (Paraschiv descoperise cu acel prilej ca Manda lui Bodarlache mai era si foanfA).
Paraschiv n-o lua pe Manda lui Bodarlache, dar el nu-i spusese ca n-o mai ia. Fata il intreba cateodata ce are de gand, dar Paraschiv raspundea mereu ca la toamna, acum a trecut vremea; toamna se insoara lumea!
Manda avea nouasprezece ani, abia iesise in lume si se ferea de asa-zisul ei viitor barbat. Cand Paraschiv se aseza langa ea pe marginea santului, nu trecea multa vreme si incepea sa se nelinisteasca. Atunci se ridica si pleca. Paraschiv incerca s-o tina, dar ea se zbatea crancen, intra in curte si se ridica peste gard. Daca Paraschiv mai ramanea, fata statea cu el de vorba in acest fel, apoi dupa o vreme se dadea jos de pe stinghia ulucii si iesea iarasi in sant, unde nu ramanea mult timp.
Felul acesta de a face dragoste ii amintea lui Paraschiv de vremea cand avea el saptesprezece ani, fapt care il intarata, il scotea din sarite. Poate din cauza aceasta nu-i spusese fetei ca n-o mai ia; n-ar fi vrut s-o lase asa cum o cunoscuse. in drum spre casa fetei el continua sa se gandeasca la ultimele intamplari care avusesera loc in familie. Cauta incet, fara graba, feluri de razbunare impotriva tatalui, ceva pe masura lui, ceva care sa lase urme adanci si de neuitat. Tatal sau era nemaipomenit de puternic. Pana si acum, in ultima clipa, cand perceptorul ii daduse o prima lovitura, el gasise
308 puterea sa se prefaca si sa-i intinda lui, lui Paraschiv, cursa aceea cu cei patru mii de lei trimisi de Achim. Se lasase prins^Stapanit de aceste ganduri Paraschiv ajunse la casajui Bodarlache. El se opri si trebui sa faca o sfiartaxc&ajasa pentru catva timp din plasa gandurilor sale razbunatoare. Desi era tarziu, fata iesi la poarta. Ea il intreba insa de ce n-a venit mai devreme. Paraschiv ii raspunse ca a avut treaba, ca a stat toata seara de vorba cu ai lui. La intrebarea fetei care voia sa stie despre ce au vorbit, el ii raspunse ca despre ei au vorbit, adica despre insuratoarea lor.
Auzind aceste cuvinte, Manda se lipi de flacau si isi vari pentru intaia oara palma sub bratul lui. Paraschiv se facu ca nu baga de seama si vorbi mai departe, se agata la intamplare de ceea ce spusese chiar el mai inainte ca adica s-ar fi prapadit stand de vorba cu ai lui despre insuratoare. incepu cu un glas bun sa-i spuna o poveste lunga care tinu multa vreme, si in cuvintele „alde tata zicea ca", „si eu ziceam ca" reveneau des in vorbirea lui.
- Da, inca de asta-iarna alde tata zicea „ia-o, ma, ce mai astepti", dar eu ziceam ca cand sa fac nunta? S-a mai pomenit sa faci nunta in postul Pastilor? Alde tata zicea ca n-are nimic, o iai acuma si faci nunta la toamna, ce mare branza? Eu ziceam ca nu, de ce sa n-o iau cu nunta! Ce, n-avem de unde? Taiem douazeci de gaini, trei-patru oi si facem o nunta sa paraie satul! Si in seara asta ma pomenesc cu alde tata ca: „Ce faci, ba, Paraschive, uite, a venit si toamna, nu te insori?" Eu zic ca: „Stai, ba, sa se coaca strugurii, sa se faca vinul, vreai sa cumpar vin de la Aristide?" „Dar de ce sa nu cumparam, zice alde tata, n-avem cu ce?" „Ba avem, zic eu, dar ce sa dam banii pe vin daca avem vinul nostru?" Alde tata se rasteste la mine, ca: „Ce, nu cumva o sa dau de baut vin din asta prostu de la noi? Luam vin calitatea intaia de la Palamida, parca n-avem cu ce?" „Ba avem, zic eu, dar ce facem de tuica?" „insoara-te tu si nu-ti fie frica de tuica", zice alde tata. Si pe urma mama zice si ea: „insoara-te, Paraschive, uite odaia, de cand am spoit-o, de cand te asteapta!" Frati-meu Nila: „Ba, sa-mi dai mie plosca sa chem oamenii la nunta. O sa-l punem pe-al lui Brita sa-ti spuna oratiile, ca are cal frumos, ai vazut cum mergea calare prin sat cu bradul in mana, la nunta aluia a lui Troscot" Alde mama zice: „Dar trebuie sa vorbesc si eu cu cuscra-mea, sa vedem cate gaini taiem! Trebuie vorbit din pripa, sa nu te pomenesti ca s-a terminat mancarea!" Si d-aia am intarziat, uite, vezi si tu! Si eu zic sa ne luam de duminica intr-o saptamana, sa ma duc maine sa tocmesc lautari, ca vreau sa avem la nunta doua tarafuri de lautari si Ilie Neata te pomenesti ca cine stie cine pune mana pe el
Fata incepuse de mult sa tremure, dar nu se ridica sa plece; asculta pierduta vorbele flacaului si din ce in ce se alatura cu mai mult curaj de
309 umarul lui. intr-o vreme, cerul, care inca de cu seara se tot framanta, se intuneca de tot si incepu sa picure. Paraschiv se ridica si o intreba pe fata unde sa intre. Fata incepu sa tremure rau si ii raspunse ca poate sa mearga pe prispa.
- Pe prispa au sa ne auda ai tai; ca vreau sa stam de vorba cum aranjam, sopti Paraschiv grav.
- Atunci sa mergem in sopron, raspunse fata luand-o inainte. Intrara in sopron si acolo fata ramase mereu in picioare; Paraschiv se prefacu ca nu se sinchiseste de acest lucru. Se aseza jos la picioarele ei si cu acelasi glas bun continua povestea lui nesfarsita. Afara, ploaia se asternuse staruitor peste pamantul intunecat si din cand in cand cerul era sfasiat de fulgere si zgatait de bubuituri grele. Cu toate staruintele flacaului, fata statu tot timpul in picioare rezemata de unul din stalpii vechi si tari ai sopronului.
XXV
Paraschiv se intoarse acasa pe al doilea cantat al cocosilor, atatat si otravit de noaptea pierduta in zadar sub sopronul lui Bodarlache. Ploaia continua sa cada si drumurile se umplusera de noroi si baltoace scarboase. Pana ajunse acasa ploaia il uda pana la piele. in timpul noptii Morometii mutasera asternutul de pe prispa in odaie si cineva incuiase usa de la tinda cu zavorul. Paraschiv era atat de acrit incat pentru intaia oara nu mai tinu seama de nimeni ai casei si incepu sa izbeasca in usa furios. Izbea cu bocancii lui militaresti, amenintand destul de tare si fara teama pe toti cei dinauntru. Pana sa-si faureasca el un plan de razbunare se simtea impins inainte de o pornire turbure pe care abia si-o stapanea.
Catrina se trezi din somn speriata de zgomote. Moromete se trezi si el. Se trezi, dar cand deschise gura si vorbi in intuneric, avea un glas atat de limpede si linistit incat s-ar fi putut crede ca nu dormise deloc pana atunci; el intreba neturburat din asternutul lui:
- Care esti, ma, acolo, de bati asa? intrebase cam incet, de aceea cel de afara nu auzi, batea mereu.
- Du-te de deschide, trebuie sa fie Paraschiv! il indemna mama.
- Ce, m-am bagat sluga sa deschid usa inaintea lui? raspunse Moromete fara sa se miste din asternut. Si continua sa intrebe: Ma, n-auzi? Care esti acolo?
Tot atunci bataile in usa se oprira. Moromete repeta intrebarea lui neturburata:
- Ba, surdule! care esti acolo?
310
Nfi- ?i° .—vja^ <■ -.— — - ^ L V s e-n
Urmara cateva clipe de liniste, dupa care deodata se auzi un fel de urlet gros si infricosator care spunea:
- Deschide, ba, usa, ca cand i-oi da un picior o daram pe voi cu casa cu tot. -Ci:"
- Nila, sopti feraieTa-ingrozita, scoal in sus si deschide usa!
- Ce spui tu? intreba Moromete din asternut. O darami cu casa cu tot? Ia sa vedem, baremi oi fi si tu in stare de ceva.
- Tata, mai taci din gura! zise fata cea mare sarind iute din pat si iesind in tinda.
Din asternutul ei, femeia se vaita in intuneric cu un glas rau prevestitor:
- Aoleu, Ilie, Ilie! Iisuse Cristoase! Apara-ne!
Din tinda se auzi scrasnetul zavorului apoi pasi si smiorcaituri de incaltaminte flescaita. Fata se intoarse in asternut, lasandu-l pe Paraschiv in intunericul tindei. v - Aprinde lampa, Tito! sopti Catrina. II lasi in intuneric? O fi ud! ;, - S-o aprinda singur! Cine il pune sa se intoarca la ziua!? J - Ai sa vezi tu, cand ti-oi da eu un pumn, cum o aprinzi! se auzi glasul Vlui Paraschiv din intunericul tindei.
^ - Taci din gura! sopti mama cu groaza, adresandu-se fetei. O fi beat! iti da una si te achita!
Fata insa nu se sperie deloc. Bombani in soapta, dar destul de tare ca sa fie auzita de fratele vitreg!
- Achita! Achita un c.t!
Se pare insa ca nu fu auzita, pentru ca tacerea continua. Totusi fata tinea sa arate ca nu-i e frica. De aceea continua sa bombaneasca in asternutul ei:
- Cand te porti bine cu el, e mai rau decat cand te porti rau! Paraschiv aprinse lampa singur si intra in odaie. Se aseza pe un scaunel si incepu sa se descalte. La lumina galbena si chioara din firida, chipul lui arata schimonosit si crancen. Descaltandu-se, el ceru intr-o vreme nu se stie cui:
- Da-mi o camasa si niste izmene uscate!
Nimeni nu-i raspunse. Abia intr-un tarziu, Tita spuse pe neasteptate, drept raspuns:
- Afara nu puteai sa te descalti? Ai umplut casa de apa.
Glasul fetei era intepat si dusmanos. Paraschiv tresari si cum tocmai isi trasese un ciorap din picioare, el il mototoli in mana, se indoi pe scaunel facandu-si vant si il arunca cu putere in capul fetei. Ciorapul fiind ud si pun de noroi zbura cu putere si se lipi ca o placinta in perete, improscand geamurile si paturile cu nisip; nu nimerise unde trebuia; in perete, ciorapul statu o clipa lipit, apoi cazu in pat alaturi de capataiul fetei. Tita se ridica
311 fulgerator in capul oaselor, il apuca si il inapoie cu aceeasi viteza tinand capul fratelui vitreg. Paraschiv se feri si ciorapul plesni drept in mica icoana de pe peretele din spatele lui. Cum icoana avea geam, acest geam plesni si cazu jos in bucatele mici.
- Tito, icoana! gemu mama infricosata. Ati innebunit? intre timp toata lumea se desteptase. Moromete se ridica intr-un cot si il intreba pe Paraschiv cu compatimire:
- Ce e, Paraschive, te-a manjit proasta la care ai fost cu baliga pe la gura? Ai, ma? Saracu de tine! Esti si tu flacau, de! Te intorci si te iei la bataie cu sora-ta!
- Ce mai flacau! scrasni Tita cu un glas aprins. Nu i-ar fi rusine sa spuie ca e flacau. E mai murdar decat ciorapii pe care ii poarta in picioare!
- Tito, vezi sa nu sar eu acuma la tine! zise mama din patul ei, cautand prin aceste cuvinte sa inlature primejdia.
Paraschiv insa nu raspunse la batjocura fetei. Se ridica de pe scaunel si trecu in tinda. De acolo, el lua lampa de pe firida si intra in cealalta odaie unde se schimba, imbracandu-si singura lui camasa buna cu care iesea in lume. Se intoarse si se culca alaturi de Nila. in tacerea care se facuse, el mormai cu o liniste in glas pe care nu i-o cunosteau ceilalti.
- Bine, o sa va arat eu voua! O sa vedeti voi!
Nu-i raspunse nimeni. Paraschiv isi schimba glasul si mormai adreS88du-se lui Nila:
- Da-te mai incolo, Nila! Apoi dupa un timp spuse mai departe: Lasa! Stam noi de vorba! Vine ea murga la traista!
Cuvintele din urma n-aveau nici o noima, deoarece Paraschiv nu fusese niciodata unul din aceia care sa poata fi numit traista si la care sa fi venit cineva sa manance. La aceasta socoteala se pare ca se gandi si Moromete, pentru ca se misca in asternut si pregatindu-se sa doarma, rosti:
- Da, asa mai zic si eu!
- Ai sa vezi tu, continua Paraschiv. Sa nu zici pe urma ca „uite, de ce nu mi-ai spus?!"
Moromete nu mai raspunse. J
Afara ploaia continua sa cada staruitor. Din cand in cand izbea in geamuri cu putere. Cand toata lumea adormi, mama se ridica din pat, se inchina si se dadu jos. Stranse bucatelele de geamuri care cazusera de la icoana, iesi in tinda si mai ramase acolo multa vreme.
Catrina se intoarse din tinda, inchise usa incet de tot si ihgenunche la pamant, in fata icoanei. in mana stanga tinea un ciob de oala din care iesea un firicel subtire de fum. Ea ramase mult timp in genunchi, inchinandu-se rar, pierduta in rugaciune. in micul ciob, trosnea si sfaraia tamaia.
312
De prin paturi se auzeau uneori gemete grele. intr-o vreme mama tresari speriata: Nila avea obiceiul sa vorbeasca in somn. Se opri din rugaciunea ei muta si asculta: Nila chema incet si cu o limpezire in glas care te speria:
- Ba, al lui Pipitel! Ba, n-auzi? Ba, Sandule: Te-n pe ma-ta!
A Moromete, care abia atipise, se destepta si ridica fruntea de pe capatai, incepu si el sa asculte. De multa vreme nu mai vorbise Nila in somn.
- Ce spune, fa? intreba omul in soapta.
Femeia n-avu timp sa raspunda. Nila zise cu simplitate:
- Sa incalice pe cai si sa fuga? Da-i una dupa ceafa! Atata spuse si tacu; i se auzea rasuflarea usoara in somn. Moromete intreba:
- Cui, ma? Cui sa-i dea una dupa ceafa?
Nila raspunse numaidecat cu un glas parca suparat de intrebare:
- Aluia care fura papusi de tutun. Pune mana pe ea! Pune ba, mana pe ea si da cu ea in pamant! Am prins-o tavalindu-se in paie! gemu el. I-am dat cu ciomagul peste fluierele picioarelor.
- Bine i-ai facut! sopti Ilinca incantata. Dar cine era aia, Nila!
- I-a bagat mana in buzunar, spuse Nila suparat, apoi gemu foarte greu, se intoarse pe cealalta parte si nu mai spuse nimic.
Moromete se adresa mamei care ramasese inghemuita pe pamant in fata icoanei:
- Hai, ajunge, spuse el cu blandete, crezi ca Dumnezeu n-are alta treaba, acuma noaptea, decat sa te asculte pe tine?!
Mama nu-l lua in seama. Se ridica de jos si cu ciobul in mana incepu sa tamaie casa. Deasupra capetelor lui Paraschiv si Nila se opri mai mult si facu nenumarate cruci. Apoi iesi in tinda, stinse lampa si se intoarse in pat pe nesimtite. Afara, cu toate ca ploua, cocosii pornira sa cante a treia oara.
XXVI
Paraschiv Moromete statuse doi ani de zile in armata, dar nu-si aducea aminte ca cel putin intr-o singura dimineata sa se fi simtit atat de rau din cauza goarnei care suna desteptarea, cum se simtea acasa cand tatal sau trezea pe toata lumea cu noaptea in cap, strigandu-i cu staruinta si pe fiecare in parte, sa se scoale in sus. Se intampla uneori ca in ziua care venea sa nu fie nimic de facut, nimic de lucrat; cu toate acestea, Paraschiv auzea cu groaza acelasi glas infundat si staruitor care punea in miscare toata casa; era un glas care la inceput nu chema pe nimeni pe nume si
313 de aceea era atat de chinuitor; intra in ureche si turbura odihna dulce a somnului, fara sa fie insa aspru ori hotarat; plutea in aer si se prelingea in ureche dureros: „Ma, n-auzi? Scoal in sus!" Doar atat se auzea la inceput, dupa care se facea tacere. Abia intr-un tarziu se auzea iarasi, in acelasi fel, tot asa de indepartat si fara nume: „Ma, n-auzi? Scoal in sus, ma!" Si dupa cateva clipe de tacere, se adauga: „Scoal in sus c-avem treaba". Si iarasi se facea tacere. Si din nou, dupa multa vreme, glasul relua necrutator: „Scoal ma, in sus, n-auzi? Avem o groaza de treburi." Nimic, insa; tacere deplina! Nu se misca nimeni. Atunci glasul intarzia mult timp, cautand nu se stie ce si deodata striga pe cineva pe nume, striga de asta data cu asprime, cu o hotarare neasteptata, cu ceva apasator in el, cu ceva rau prevestitor, cu un ce incordat, ca si cand s-ar fi intamplat o nenorocire: „Ml strigat sarea.ars,-xau.atins ci[ fierul. inrosit. Buimac bolborosea crancen: „Ce e, ba, ce?!JCe?4" Atunci se auzea din intunerie-tm raspunsuluitor de bland, de simplu si de omenos: „Scoal in sus c-avem treaba!"
Desi dormise putin, Paraschiv se scula totusi o data cu toata lumea; pentru intaia oara insa, glasul tatalui se vedea ca rascolea in el ura cea mai neagra; nu se dadu jos din pat numaidecat, asa cum se intampla de obicei.
- Ce-ai, ma, de ce ne scoli? N-auzi ca ploua afara? marai el fara teama, ceea ce facu ca fosnetele si trosniturile de oase ale celor ce se sculau sa se opreasca.
Moromete nu zise nimic, cu toate ca asemenea vorbe spuse cu un astfel de glas nu fusesera niciodata rostite in fata lui. El se ridica doar pe jumatate in pat si in linistea care se facuse intreba cu o bunavointa de neinteles pentru situatia in care se afla puterea lui de tata:
- Ce-ai spus, ma, Paraschive? Ce zici ca ai spus?
Auzind un astfel de glas, Paraschiv se porni deodata manios si nesta¬panit:
- Ce tot ne scoli de pomana cu noaptea in cap? Mai lasa-ne dracului sa dormim! in fiecare dimineata: „Ma, n-auzi? Ma, n-auzi? Scoal in sus c-avem treaba!" Ce treaba avem?
Paraschiv tacu o clipa: apoi se adresa lui Nila:
ijJunde te ridici? Nu vezi ca ploua?^^
■Jimeni dintre copii nu intelegeace se intampla cu tatal lor. Totdeauna cand se razvratea cineva in casa, din nepasator si linistit cum era, tatal deodata ridica un pumn in aer si racnea: „Ba! Smintitule! Te omor!" Racne¬tul acesta intepenea aerul, facea sa piuie creierul celui razvratit, iar groaza ii spulbera nemultumirea ca si cand n-ar fi fost.
314
Astazi, in fata revoltei lui Paraschiv, se pare ca Moromete dadea inapo tacea. Paraschiv bolborosi iar din asternut:
- Am ajuns bataia ta de joc; dupa ce ca ti-am muncit o viata intreagj nici sa dormim nu ne lasi!
Moromete raspunse fiului; glasul lui nelinisti pe mama si pe fete; er un glas bland, poate chiar fricos:
- De, daca ti-efsomn, dprmi, de! Poti sa dormi! ^i dupa ce vorbi astfel se adres fetelor: Sculati-va voi si lasati-l sa doarma. O fi ostenit, saracul, a trasTI jug toata noaptea! -
Batjocura insa nu prea mai avea tarie, mai ales ca Paraschiv raspuns numaidecat, devenind amenintator:
- Sajmnz„eu4?ejcineva ca trage asternutul; ii umflu botul! Nimeniiiu mai spusenimic. Ca niciodata insa, Moromete se dadu intaiu jos din pat si incepu sa se imbrace, mama si fetele sarira si ele. Afara s facuse ziua de mult.
Nila se ridicase in capul oaselor si nu stia ce sa faca: sa asculte di fratele lui mai mare, ori de tatal sau. Statea ca o momaie in asternu! casca si se scarpina. Moromete il indemna cu blandete:
- Hai, Nila, da-te jos! Sa te duci si sa mai dai cu tesala peste caii aia Uite, s-a oprit ploaia, trebuie sa mergem la moara!
- Stai, ma, acilea, nu fi prost! bolborosi Paraschiv lovindu-l cu cotu in burta. ■
Moromete se imbraca in tacere. Tot in tacere, dupa ce se imbraca iesi afara din casa. Iesind, el lasa usa deschisa.
Dupa plecarea tatalui, Paraschiv se dadu jos din pat, desi mai inaintt amenintase ca are sa-l loveasca pe cel care o sa traga asternutul: arat: obosit si parca incretit, imbatranit. Tacerea dusmanoasa din jurul lui se pare ca il rascoli rau, pentru ca dandu-se jos din pat el intinse o mani spre usa lasata deschisa de tatal sau si o tranti cu toata puterea in canaturile ei.
Zgomotul facut fu neasteptat de violent si ochiul crapat al unui gearr se desprinse din rama si cazu dincolo, spargandu-se cu un zornait care nu suna a bine.
Catrina nu se mai putu stapani. Galbena la fata, ea 0 masura pe fii de sus pana jos si il huidui scurt cu un glas intunecat:
- Huo! La oase! Sparge, ma! Tranteste!
Paraschiv raspunse numaidecat cu un glas ingrosat de ura:
- Sparg! Le-ai facut tu? E ale tale?
- Du-te, Ilinco, si cheama-l pe ala de afara! porunci mama. Ie afara si striga-l sa vie incoace.
Fata cea mica iesi repede din casa. Numaidecat dupa aceea i se auzi glasul pe prispa, chemand:
- Tata! Ia vino incoace! Hai repede incoace.
Paraschiv se asezase pe un scaunel si se uita mohorat la ciorapii lui uzi, plini de noroi. intr-o vreme bolborosi veninos:
- CJ^amaJ..liiCQaŁeJjg^ aia! intr-adevar Ilinca se intoarse in casa-sLadeveri:
- Nii stiu ce" tot face in gradina, ca nu vrea sa vie!
- I-ai spus ce fac astia aici? striga mama. Du-te si spune-i, ce vii aici ca proasta! Iesi afara!
- I-am spus! raspunse fata darz.
- Si acu ce te uiti? Treci in tinda si aprinde focul! Nu mai sta aici intre astia! Niculae, iesi afara pe prispa!
Niculae si Ilinca iesira din odaie. Nila statea inca in pat, se uita la cei din casa, se scarpina si ranjea prosteste; ranjea si el batjocoritor, simtind ca s-a terminat cu puterea tatalui. Totusi, ranjetul lui se stinse de rusine cand mama il pironi cu privirea si ii spuse:
- Si tu ce-ti arati coltii, Nila, iti pare bine ca ai ajuns stapan? O sa ne f ducem de aici, sa ramaneti voi cu tat-tau, sa va manance cainii!
Paraschiv, auzind-o vorbind astfel, marai:
- Unde o sa va duceti? La vagauni?
La vagauni insemna locul pHn de gropi de la marginea satului unde mureau sau erau omorate animalele batrane.
- Nu ne lasa el Dumnezeu, raspunse mama cu obida amara. O sa fie vai de capul vostru, ca mi-ati mancat sufletul, cainilor!
- Hai, mama, vezi-ti de treaba! spuse Tita linistita. Te iei dupa capul lui?
Paraschiv se uita la sora lui cu ingaduinta, ca la o musca, si buzele lui •impletite se intinsera a veselie; el arunca ciorapii murdari sub pat si porunci fetei:
- Ia baga tu mana in lada aia si da-mi aici niste ciorapi curati, daca vrei sa nu-ti carpesc una dupa ceafa.
Lada aceea era comoara casei; Paraschiv, Nila si Achim fusesera invatati de tusa lor, inca de mici, sa creada ca inauntrul lazii se gaseste toata munca lor; ca acolo ar fi ascuns mama lor vitrega si surorile vitrege toata averea; ca lada are fundul intesat de icusari si mamudele, de bani de aur si de argint. Era incuiata cu un lacat destul de mare si in afara de fete si mama lor nimeni nu umbla in ea; pe fundul ei se aflau intr-adevar icusari si bani de argint si anume doi icusari si trei lei moneda marunta in valoare de o mie de lei.
316
Auzind glasul poruncitor si obraznic al fiului vitreg, femeia o inghioldi pe fata cu pumnul:
- Iesi si tu afara d-aici! Nu mai sta aici!
Tita nu mai spuse nimic si se indrepta spre usa; atunci Paraschiv lasa din mana ciorapii lui murdari de noroi, se ridica de pe scaunel si se apropie de lada. Apropiindu-se, el apuca lacatul in mana si il rasuci cu putere; se auzira paraituri de lemn care plesneste. Fata tresari si se arunca asupra fratelui, vrand sa-l dea la o parte. ParascJyy^aJmJbranci cu o manajjar_ciL ceajalta rasuci balai»atete,ja .smulse 4in lemnul jorJtivecEI^JrasŁdeJada rasturnand fflaidarul de covoare de deasupra si deschise capacul. in clipa cand vari mana inaTOtruTfata se retjezi iarasi la el; de asta data ea se agata de capac furio3Sa"si cu atata violenta, incat Paraschiv, prins cu mana inauntru, scoase un urlet. El se rasuci stramb, isi scoase laba de sub capae . si o plesni pe fata djceptin. obraz. Tita incerca in aceeasi clipa sa-i intoarca lovitura, dar Faraschiv o izbi iarasi, de asta data in cap, facand-o sa se clatine, si pentru ca fata nu se lasa, cautand sa-l izbeasca si ea, Paraschiv o tranti in mijlocul casei. Razbita de lovituri, Tita incerca sa apuce un scaunel, dar Paraschiv i-l smulse cu usurinta si-i plesni o laba peste ochi. Cu toate loviturile primite, fata nu scoase nici un cuvant, nu striga si nu se vaita; se ridica de jos si se agata din nou de capacul lazii. Obrajii ii ardeau ca focul si din ochi ii tasneau fulgere de ura. in acest timp, Catrina iesise de cateva ori afara si strigase zadarnic spre gradina. in casa, Paraschiv reusise sa rascoleasca in lada si sa scoata din ea mai multe perechi de ciorapi. Cand, in cele din urma, Moromete deschise usa tindei si intra in odaie, Paraschiv tocmai isi tragea unul din ei peste talpa noroioasa a piciorului; ciorapul era insa prea lung, era femeiesc, caputa lui trecea dincolo de genunchi si Paraschiv nu stia ce sa faca cu el, sa-l indoaie pe glezna sau sa-l traga in sus pe toata lungimea lui. Din pat, Nila se uita la el cu veselie.
Moromete inchise usa incet si ramase nemiscat langa ea; el vazu teancul de paturi si covoare rasturnate, il vazu pe Paraschiv incaltandu-se cu ciorapi albi si curati, o vazu pe Tita cu chipul umflat de lovituri si pe femeie plangand incet; isi intoarse privirea spre pat si il vazu pe Nila asteptand in asternut. Se desprinse de langa usa si-si indrepta privirea spre femeia lui. intre timp Niculae si cu Ilinca intrasera si ei in casa.
- Ce e cu voi?! intreba Moromete.
Nimeni nu-i raspunse. Moromete intreba pe toata lumea, dar se uita nedumerit spre femeie.
- Uite unde am ajuns, se auzi glasul mamei, intrerupt de sughituri. De ani de zile ti-am spus mereu: Ilie, Ilie, trece-ne noua, astora, jumatate de loc de casa, sa ne facem noi cocioaba noastra si sa-i lasam pe ei aici. Ca
317 dupa ce ca i-am crescut si mi-au mancat sufletul, acuma sar cu pumnul sa ma omoare!
Omul se apropie de femeie si ii puse mana pe umar cu sfiala:
Fata cea mare nu se mai putu stapani si tipa ascutit:
- Ce tot mai intrebi, nu vezi?- intrebi de pomana! Parca nu vezi!
Strigatul fetei clocotea. Moromete intoarse capul spre ea si o privi adanc. Fata tremura din tot trupul. Ea striga iara cu incordare, fara sa ia in seama privirea tatalui:
- Macar daca ne-ai fi spus dinainte, ne luam camasa pe noi si plecam! Sa nu ne lasi bataia lor de joc!
Nu apuca sa termine cuvintele din urma, Moromete ridica mana si cu dosul palmei o izbi peste obraji cu toata puterea. Toata lumea tresari. Paraschiv ridica fruntea si se uita cu un aer tampit la tatal sau. O umbra de teama ii trecu peste chip. Lovitura o inspaimanta rau pe fata; ura si furia care ii tasneau din priviri se stinsera ca si cand n-ar fi fost si in locul lor aparu groaza.
Moromete se intoarse spre femeie si o intreba iar cu acelasi glas stapanit si care parea bland si sfios:
- Spune, Catrino, ce ai tu? Spune, n-auzi? Vorbeste o data!
Pentru ca mama nu raspunse, omul o izbi cu pumnul in cap de doua ori, intreband-o mereu ce are, sa-i spuna ce vrea. Ciudat insa: inainte de a fi lovita, ea plangea; intaiul pumn o facu sa planga si mai tare, dar la al doilea, deodata tacu cu desavarsire. Moromete u dadu al treilea pumn; la cel de al treilea, mama se lasa in jos langa pat, se ghemui cu capul intre genunchi si inceta chiar sa mai sufle.
- Ce, tu n-auzi? Ce e cu tine? Ai amutit?
Dupa ce rosti aceste cuvinte intoarse spatele la toata lumea si vru sa iasa. in casa izbucni atunci deodata un plans sfasietor, greu de obida si de nedreptate, plans care il facu pe om sa-si rasuceasca umerii si sa ameninte iar:
- Haide-hai! Tito! Pesemne ca nu te doare! in acest timp, Paraschiv se hotarase sa ridice totusi ciorapii in sus peste pantaloni. Nila se uita la el foarte intrigat; ii si spuse chiar, in clipa cand Moromete deschise usa sa iasa:
- Ba, Paraschive, trage-i sub pantaloni, peste izmene, ca rade dracului lumea de tine!
Aceste cuvinte il oprira pe tata sa iasa. El incepu chiar sa-si faca o tigara, in timp ce fata plangea si urla chinuita de necaz si de ura neputincioasa; ceilalti, in afara de Paraschiv si Nila, taceau inspaimantati. Moromete linse tigara de la un cap la altul, o infipse intre buze si murmura:
- Da-i un foc, Niculae!
318
Baiatul tasni ca un glont si se intoarse cu vatraiul plin de spuza si de taciuni. Moromete aprinse, trase un fum si puse iar mana pe clanta sa iasa afara. in tacerea in care nu se auzea decat plansul rupt al fetei, Moromete se adresa celor doi cu un glas partinitor si spuse:
- Paraschive, Nila, veniti cu mine in cosar! Ploaia asta a inmuiat acoperisul, mi-e frica sa nu se darame!
Paraschiv se uita la tatal sau si murmura cu nepasare:
- Lasa-l sa se darame!
Apoi se ridica 3e~pe~scaunel si izbi pamantul cu picioarele sa-si scuture bocancii de noroiul uscat. Noroiul insa se crapa fara sa cada si atunci Paraschiv mormai:
-=Ja-Łta=ini».ma, asta micu, o treanta!
Niculae, speriat, se uita in toate partile, nestiind ce sa faca; se uita intai la tatal sau, dar tatal tacea, apoi la maica-sa, dupa aceea la surori.
- Da-mi, ma, o treanta, surdule! bolborosi Paraschiv. Ce.te uiti? ~Niculae se vari sub pat, merse de-a busilea pana dupa soba.
- Nila, se auzi glasul lui Moromete bland, tu ce mai stai de pomana? Hai cu mine ca s-au rupt capriorile cosarului!
NIla raspunse si el nepasator, cautand sa semene in totul cu fratele sau mai mare:
- Da-le dracului de capriori! Moromete le explica:
- Da-le dracului nu e greu de zis, dar vine pe urma si se darama cosarul! Ce-i faci atunci? De undeJai altul!
Nila nu indrazni sa mai spuna nimic si atunci Paraschiv il ajuta: el se intoarse intr-adins cu spatele la tatal sau si in asa fel incat se vedea limpede ca miscarea aceasta tinea loc de raspuns. Moromete se uita linistit la spatele fiului, masurandu-l din ceafa si pana la calcai, dupa care spuse cu glas senin si impacat, dezvinovatindu-se:
- Ce sa-i faci! Au putrezit, in fiecare zi se strica! Ba aia, ba ailalta! Paraschiv se intoarse si raspunse sacait, cu dispret:
- Lasa-ne ba, in pace, ca nu mergem!
Auzind acest raspuns, Moromete se intoarse spre usa si apasa pe clanta. Nimeni nu putu sa-i vada fata; i se auzi totusi dupa cateva clipe glasul, indiferent, poate putin descurajat, lipsit de nadejde:
- Trgajia_voastra! Sa nit-ziceti ca nu v-am rugat si nu v-am tras de maneca!
Dupa care omul deschise usa incet, trecu pragul si iesi in tinda; iesind in tinda, el inchise usa cu grija si cu chibzuiala mare, in asa fel ca toti cei din casa vazura cum se ridica limba clantei in sus, apoi se lasa in jos asezandu-se cuminte in clestele ei.
319
JL
XXVII
Dupa ce omul iesi, mama se ridica de langa stinghia patului si incepu sa-i inghionteasca pe copii sa iasa afara. Tita plangea mereu si in acelasi timp aranja covoarele la loc peste lada. Niculae, la ghiontiturile mamei, se sclifosea si nu vroia sa iasa afara; Ilinca de asemenea. Nila casca mereu, se intindea sub asternut si se scarpina pe toate partile. Paraschiv se asezase pe un scaunel si incepuse sa-si curete pe indelete noroiul uscat de pe bocanci.
Trecu astfel o bucata buna de timp; nimeni nu vorbea. Dupa ce aranja paturile si covoarele deasupra lazii, fata cea mare iesi in tinda si de acolo cei din casa o auzira plangand mereu in fata vetrei, plangand mai adanc si mai afasietor decat pana acum: se simtea ca loviturile primite peste chipul ei, de la frate si de la tata, ii atinsesera adanc inima si rana sangera fara oprire; cu cat plangea mai mult si cu cat durerea se facea mai cuprin¬zatoare, cu atat se simea ca fata doreste sa planga si mai mult pana la disperarea cea mai neagra, lucru care se si intampla si care il facu pe Nila sa se ridice din pat, si sa ramana incremenit, ascultand. intr-adevar fata plangea acum cu salbaticie, ca si cand ar fi fost chinuita cu fierul rosu.
Mama iesi in tinda si la inceput o certa scurt, vrand s-o potoleasca: *~~~~~- Taci din gura! Fata mare esti tu? Ce e ambitia asta? Plangi din ambitie!
- Ce i-am facut eu lui? De ce sa dea in mine? O! Doamne! Ce i-am facut? De ce-a dat?
Nu se stia cine e acest lui, tatal sau fratele vitreg
- Taci din gura! I-ai raspuns! E tat-tau, zise mama, gandind ca din pricina loviturilor tatalui plangea ea astfel. Sa nu-i raspunzi parintelui. Ca te-a facut si a patimit cu tine!
Fata isi inclesta pumnii in aer si se chinui greu, rugandu-se ca in fata altarului:
- Du-te, mama lasa-ma lasa-ma!
Si pentru ca mama nu pleca si incerca s-o apuce de umeri si s-o mangaie, fata incepu sa tremure:
- Du-te d-aici si lasa-ma! Mai bin^ nu m-ai fi facut lasa-ma! Du-te! O! O! O! Lasa-ma! Du-te!
Atras de aceste gemete, Moromete se apropie de scara prispei si intreba apasat:
- Ce-are, Catrino, a innebunit?
Mama se facu ca nu aude si nu raspunse. Moromete tacu cateva clipe, apoi striga usor, cu glas schimbat, fara acel ce apasator cu care intrebase mai inainte:
320 f
- Ba, Nila-m !
Nu se auzi nici un raspuns. Omul striga iar cu incredere:
- Ba, Nila-m !
- Ce e, ba? raspunse Paraschiv dinauntru cu acelasi „ba" de mai inainte.
- Hai, sunteti gata? continua Moromete prins parca de o multime de treburi. Hai ca se insenineaza, uite, sa mergem la moara. Trebuie pus grau in saci si mers mai devreme, ca e gloata, sa macinam pana in seara
Dupa ce spuse aceste cuvinte, care ramasera fara raspuns, Moromete lasa fruntea in jos si incepu sa astepte. Asteptand, el incepu sa caute prin buzunarele flanelei, sa-si rasuceasca o tigare. Scoase o bucatica de ziar si incerca s-o rupa, sa-i dea forma unei foite, dar degetul gros deodata porni sa tremure si hartia se strica. Omul se stapani si vru totusi sa-si faca de tigare, insa acum ii tremurau amandoua mainile de sus din umeri si din spinare. Deodata trupul lui tasni pe prispa, ca scapat dintr-un arc intins prea mult; din tinda, mama il vazu si nu se putu stapani sa nu exclame cu groaza:
- Haiti! Ilie, stai la-n loc! Moromete se opri si spuse apasat:
- Nu mai plange, fato, ca te omor! Nu-ti fac altceva! Te omor! Moromete isi schimba apoi din nou glasul si de acolo de pe prispa chema aproape duios:
- Ba, Nila, tata, hai, ma, ca s-a inseninat, pana nu se face gloata la moara!
Dupa aceea nu mai astepta raspunsul. Intra in tinda si se opri langa scara podului. Sub scara, in colt, se aflau rezemate de zid o gramada de unelte: un topor mic de taiat lemne, carpatorul de bagat painea la copt, un raschitor mic si un par de pus porumbul in brazda. .MxjtonieJte. lua parul, il piti la spate sa nu se vada si intra in casa. El deschise si inchise usa in asa fel incat sa nu se bage de seama ce ascundea in mana dinapoi: facea miscari sfielnice si daca un strain l-ar fi vazut cum inchidea usa, ar fi crezut ca omul se teme grozav sa nu sparga ceva, ca si cand lucrurile pe care punea mana ar fi fost facute din ceva foarte plapand, foarte fragil.
Cand il vazu intrand astfel, Paraschiv bolborosi manios:
- Hai, ba, ce tot intri siiesi p-acilea?! N-auzi ca nu venim? Mai du-te si singur!
Moromete se lipi de usa si se dezvinovati numaidecat. Glasul insa ii tremura, cuvintele abia fura auzite:
- De, mai Paraschive, ziceam si eu ca
Paraschiv, care statea cu fruntea in pamant si isi curata bocancii, il intrerupse atatat, fara sa bage de seama, sau sa auda cum usa scartaie din cand in cand din cauza spinarii si umerilor omului care tremurau:
321
JftL
- Ce ziceai, ma?J^e ziceai?. Nu-ti mai raci gura de pomana!
- Tu e§ti maTcuminte, Nila, spuse tatal cu blandete. Hai, da-te jos din pat si treci incoace!
Rusinat, Nila se posomori, dar nu raspunse si nu se misca; se vedea ca si in el este ceva potrivnic (ceva prostesc insa, necugetat, deoarece nu raspundea nici intr-un fel chemarilor tataluI), tacea si nu se misca. Paraschiv se indarji, simtind slabiciunea fratelui mai mic, izbucni aruncand fulgere intunecate din priviri spre tatal sau:
- Da, Nila e mai cuminte! V-a convenit voua o viata intreaga cumintenia lui. Toti l-ati pus la ham si i-ati dat cu biciul! in locul lui hm! Stiu eu ce v-asi face! A muncit ca un bou sa va tie pe voi! Ce stai, ma, prostule, acolo in pat? Pune mana si scoate din lada aia si du-te si vinde si cumpara-ti haine! Umbli descult si cu izmenele rupte in c. si lada zace intesata cu crepdesin!
Fara sa se grabeasca, Moromete ridica parul in aer si isi facu vant. Paraschiv vazu, dar in clipa aceea nu intelese despre ce era vorba; se uita cu neincredere la parul ridicat in aer si cand primi lovitura in cap ridica zadarnic coatele in sus; se prabusi de pe micul scaunel si se intinse la pamant cu o expresie de mare uimire pe chip.
Dupa ce il lovi, in timp ce Niculae si Ilinca tipara ingroziti, Moromete se intoarse spre Nila. La vederea parului, Nila raspunse scurt, inspaimantat dintr-o data:
- Aoleu, tata!
Strigatul arata atata spaima, incat parul intarzie cateva clipe in aer, dar, ca si cand Moromete ar fi reflectat repede in aceste clipe, lovitura totusi porni, abatandu-se insa de la directia ei, capul, si infigandu-se inabusit in spinare. Nila se facu ghem si intinse mainile sa se apere, strigand mereu cu groaza mare:
- Aoleu^tata! JNu da! Nu maifac!
Moromete il lasa, nu pentru ca u era mila, ci ca sa se intoarca spre Paraschiv. Se intoarse si incepu sa-l loveasca rar si adanc pe unde nimerea. Loviturile il dezmeticira pe Paraschiv: el incerca sa se ridice, sa se impotriveasca. Parul insa ii paraliza cu chibzuiala mainile, fluierele picioarelor, oasele soldurilor. Gemea^nfundat, se tavalea pe jos si trupul lui de om in toata firea, intins si facand miscari desucheate, ii speriara pe copii.
Niculae incepu sa clantane din dinti. Catrina navali in tinda si se agata de bratul barbatului; ea vorbi apasat, cu un glas coborat, cu o neasteptata liniste si hotarare:
- Ilie, nu te potrivi! Nu ti-e rusine sa dai in ei?
322
Tocmai in acest moment Paraschiv se ridica in picioare si clatindu-se greu izbuti sa apuce in maini parul tatalui. El vorbi gros, cu un glas turbure, abia tinandu-se pe picioare; lovitura in cap ii luase de la inceput orice putere de impotrivire.
- Nu mai da! Auzi? Nu mai da! gemu el.
Moromete intreba cu incordare, gafaind: Mili
Paraschiv nu raspunse.
- Mai faci? repeta Moromete.
- Nu mai fac! se auzi raspunsul. Dar nu era al unuiqm treaz.
Moromete arunca deodata parul la pamant si prea indelungata lui stapanire de sine se desfacu intr-un urlet:
-J^no-ro-ci-JjfcleLPa^
Apoi se intoarse spre Nila, care intre timp sarise din pat si se ghemuise intr-un colt:
- Si tu, Nila? Tu, ma? E lume care alerga din zi si pana in noapte pentru un pumn de faina! Si voi ca niste caini! Ca niste caini turbati sariti unul la altul! Va omor! Cu-i nu-i place la tarla mea, sa se duca! Sa plece!
Moromete, dupa ce urla astfel cu ochii iesiti din cap, facu un pas repezit si lung si porni spre usa. Apuca de clanta violent si vru sa se duca, dar din tinda se intoarse la fel de vijelios cum iesise si continua sa urle:
- Atata timp cat ma vedeti ca traiesc, ori faceti cum zic eu, ori daca nu, sa plecati. Am muncit si am trudit si am luat pamantul de la ciocoi ca sa traiti voi mai bine! De ani de zile ma zbat sa nu vand din el, sa platesc fonciirea fara sa vand, sa va ramaie voua intreg, orbilor si salbaticilor la minte! Si am platit mereu, n-am vandut nici o brazda si acum sariti la mine si la astia, ca v-am furat munca voastra! Pamantul ramas intreg, Paraschive, smintitule, acolo e munca voastra! Bolnavule dupa avere! Ai vrut sa te insori cu a lui Bodarlache ca avea pamant mult si te-ai facut de ras. O sa-ti manance capul averea, sa tii minte de la mine!
Cuvintele din urma fusesera rostite atat de tare, incat se pierdura intr-o raguseala stinsa si neputincioasa. Omul era de nerecunoscut.
- Ce v-am facut eu voua si ce nu v-am dat, Paraschive si Nila? Nu s-a muncit si nu s-a impartit aici in casa tot ce-am avut? De unde sa va dau eu mai mult daca atata e? Vreti sa ma jupuiti pe mine de piele? An de an am dat din colt in colt cand intra percitorul in casa. An de an m-am dat peste cap sa nu vand din pamant! Am trait cu totii desculti si dezbracati, nimeni n-a avut mai mult! Ce vreti voi de la mine, nenorocitilor? Sa ies la drumul mare si sa jefuiesc? Sa iau vita omului din batatura si sa ma tin de procese ca altii? Asta vreti voi?
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care lipseste.
