Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






Proza eminesciana si receptarea ei critica despre Mihai EMINESCU



Proza lui Eminescu este la fel de importanta ca si poezia sa, dar a fost insuficient cercetata si studiata. A format mai putin obiectul exegezelor critice. AŽn constiinta publicului a patruns imaginea poetului neperechea€ (CalinescU) in timp ce rpoza a trecut pe nedrept in umbra.

AŽn privinta prozei eminesciene a existat multa vreme prejudecata inferioritatii ei in raport cu poezia. AŽn aceasta prejudecata au cazut si critici mari: Garabet Ibraileanu si Eugen Lovinescu. Prejudecata a fost inlaturata definitiv de Calinescu, care in a€œOpera lui Mihai Eminescua€ demonstreaza ca Eminescu este la fel de mare in toate compartimentele operei sale, ca acelasi geniu se manifesta peste tot in creatia eminesciana.



Clasificarea prozei eminesciene

Proza eminesciana poate fi clasificata in functie de doua criterii: cel al aparitiei si al editarii ei si cel al directiei in care se incadreaza. Din punct de vedere al aparitiei si editarii ei, proza eminesciana este antuma si postuma. Cea antuma este restransa. Eminescu a publicat putine creatii in proza in timpul vietii: a€œFat-Frumos din lacrimaa€(a€œConvorbiri literarea€ 1870), a€œSarmanul Dionisa€(a€œConvorbiri literarea€ 1872), a€œCezaraa€(a€œCurierul de Iasia€ 1876) si a€œla aniversaraa€(a€œCurierul de Iasia€ 1876).

Mult mai bogata este proza postuma. Romanul a€œGeniul pustiua€ a fost editat de I. Scurtu (1904). Calinescu a supus proza eminesciana ramasa in manuscrise unui proces de deshumare publicand fragmente in a€œAdevarul literar si artistica€ (1939) carora criticul le-a dat si titluri a€œAur, marire si amora€, a€œLa curtea cuconului Vasile Creanga (boierimea de altadatA)a€, a€œParintele Ermolachie Chisalitaa€, a€œAvatarii faraonului TlAta€ (care a constituit chiar subiectul tezei de doctorat a lui CalinescU), a€œArchaeusa€, a€œUmbra meaa€, a€œMoartea Cezareia€, a€œToma Nour in gheturile siberienea€, a€œIconostas si fragmentariua€, a€œVisul unei nopti de iarnaa€, a€œPoveste indicaa€, a€œAmaliaa€, a€œFalsificatorii de bania€, a€œContrapaginaa€ etc.



AŽn proza eminesciana se manifesta doua directii mai importante: una realista, pe care Calinescu o numeste a€œsociologica si evocativaa€ si alta fantastica, pe care Calinescu o numeste a€œromantica si imaginativaa€ (a€œIstoria literaturii romane de la origini pana in prezenta€).

Din directia realista fac parte a€œAur, marire si amora€, a€œLa curtea cuconului Vasile Creangaa€ si a€œParintele Ermolachie Chisalitaa€. Aceste fragmente contin fragmente autobiografice. Exista toate semnele ca Eminescu intentiona sa scrie un Bildungsroman ca replica la a€œWilhel Meistera€ al lui Goethe. Prin aceasta directie Eminescu continua proza evocativa a lui Costache Negruzzi (a€œIasii la 1844a€) si Vasile Alecsandri (a€œUn salon din Iasia€) in care este evocata atmosfera premergatoare a Revolutiei de la 1848 si sa anticipeze proza samanatorista.



Fantasticul eminescian in context universal

Mult mai voluminoasa este directia fantastica, din care fac parte a€œFat-frumos din lacrimaa€, a€œSarmanul Dionisa€, a€œCezaraa€, a€œAvatarii faraonului TlAta€, a€œArchaeusa€, etc. Prin aceasta directie Eminescu se impune ca unul dintre cei mai mari creatori ai literaturii fantastice universale, comparabil cu marii romantici francezi: Theophile Gautier si Gerard de Nerval, cu cei germani: Novalis, Jean Paul Richter, E.T.A. Hoffmann, Adelbert von Chamisso si cu americanul Edgar Allen Poe.



Fundamentul filosofic al prozei eminesciene

Fantasticul eminescian este un fantastic filosofic, metafizic, doctrinar, de idei. AŽntr-o notita din manuscrisele sale Eminescu spunea ca adevarata a€œfanteziea€ se naste din contemplarea ideilor eterne, definind astfel formula, tipul de fantastic in care se incadreaza. Proza fantastica are fundamentul filosofic format din reflectiile despre spatiu si timp din doctrina metempsihozei si din concepte ca a€œarheua€, a€œavatara€, a€œarhetipa€, a€œanamnezaa€. Aceste fundamente filosofice asigura originalitatea fantasticului eminescian in literatura universala.



Eminescu si basmul cult

AŽn a€œFat-Frumos din lacrimaa€ intalnim un fantastic mitologic. Este un basm cult si cu semnificatii mistice pentru ca eroul se naste dintr-o lacrima a Maicii Domnului. Fat-Frumos este un Orfeu autohton, care porneste la drum cu doua fluiere: unul pentru doine, altul pentru hore, a€œsi Fat-Frumos doinea si horeaa€.

Eminescu se indeparteaza cu mult de modelul basmului popular prin descrierile de natura si prin lirism. a€œSarmanul Dionisa€, capodopera a prozei fantastice romanesti si universale

Capodopera prozei eminesciene ramanea€Sarmanu Dionisa€, o nuvela metafizica, incarcata cu semnificatii filosofice. Nuvela nu s-a bucurat de receptare favorabila la vremea sa. Citita la 1 septembrie 1872 la a€œJunimeaa€, n-a intrunit adeziunea junimistilor, care o considerau o scriere ciudata, bizara, greoaie si incurcata, o a€œelucubratie filosoficaa€.

Nuvela a depasit orizontul de asteptare al contemporanilor nefamiliarizati cu acest gen de literatura. Preambulul filosofic al acestei nuvele a dat multa bataie de cap exegetilor. Fiind scrisa intr-un stil deliberat criptic, incifrat, nuvela incepe cu afirmatii deconcertante: a€œa€¦si tot astfel daca inchid un ochi vad mana mea mai mica decat cu amandoi. De-as avA© trei ochi as vedA©-o si mai mare, si cu cat mai multi ochi as avA©, cu atata lucrurile toate dimprejurul meu ar parA© mai maria€.

Mana nu este mai mica vazuta cu un singur ochi, dar mai slab perceputa. Prin aceste afirmatii Eminescu voia sa ilustreze o teza stiintifica dupa care marimea este in functie de relatie. AŽn consideratiile despre timp si spatiu, Eminescu porneste de la Kant si ajunge la Schopenhauer, asa cum observa Calinescu in a€œOpera lui Mihai Eminescua€ a€“ a€œEminescu construieste totdeauna in spirit schopenhaueriana€.

AŽn idealismul obiectiv si transcedental kantian, spatiul si timpul exista obiectiv, independent de vointa noastra. Ele ne sunt date, categorii apriorice anterioare oricarei experiente si care nu pot fi intelese empiric, ci numai prin intuitie. La Kant, spatiul si timpul sunt categorii ale intuitiei. Eminescu a tradus din a€œCritica ratiunii purea€ capitole despre spatiu si timp. AŽn idealismul subiectiv si voluntarist schopenhauerian, spatiul si timpul sunt categorii subiective ale sensibilitatii noastre. Coreland motivul romantic al lumii ca vis cu filosofia schopenhaueriana, Eminescu neaga existenta obiectiva a spatiului si timpului :a€a€¦AŽn fapta lumea-i visul sufletului nostru. Nu exista nici timp, nici spatiu a€“ ele sunt numai in sufletul nostru. Trecut si viitor e in sufletul meu, ca padurea intr-un sambure de ghinda, si infinitul asemenea, ca reflectarea cerului instelat intr-un strop de rouaa€.



AŽn acest pasaj exista cheia de aur a prozei eminesciene. Prin aceste afirmatii Eminescu inaugureaza jocul cu spatiul si timpul in literatura romana, acestea fiind coordonata majora a literaturii fantastice universale. Aceste afirmatii se aseamana cu reflectiile lui Novalis din unul din a€œFragmentelea€ sale filosofice: a€œVisam calatorii prin univers: nu-i oare universul in noi ? Adancimile spiritului nostru nu le cunoastem. Drumul cel tainic duce inauntru. AŽn noi sau nicaieri este vesnicia cu lumile ei, cu trecutul si viitorula€.

AŽn finalul preambulului sau Eminescu sustine posibilitatea alegerii timpului si spatiului in care vrem sa traim. Toate aceste idei trec prin capul lui Dionis. Nuvela nu este decat descrierea visului lui Dionis, dar Eminescu intretine confuzia: vis-realitate.

Nuvela lui Eminescu se incadreaza in definitiile fantasticului: cea a lui Roger Callois, dupa care fantasticul consemneaza a€œo ruptura in ordinea realitatiia€ si cea a lui Zvetan Todorov, dupa care marca fantasticului o constituie a€œezitarea cititoruluia€. AŽn a€œAntologia nuvelei fantastice universalea€, Roger Callois includea si nuvela lui Eminescu, alaturi de trei nuvele romanesti, adevĒŽrate capdopere ale genului: a€œ Moara lui CĒŽlifara€ a lui Gala Galaction, a€œLa tigĒŽncia€ a lui Mircea Eliade si a€œPescarul Amina€ a lui Vasile Voiculescu.

Dionis este un modest copist din arhiva unei cancelarii. AŽn ciuda conditiei sale sociale umile, Dionis reprezintĒŽ intelectualul metafizic, pasionat de aventura cunoasterii, un inadaptabil superior, ce intruchipeazĒŽ conditia omului de geniu. Eminescu isi ia o distantĒŽ ironicĒŽ fatĒŽ de Dionis, pentru care manifestĒŽ toatĒŽ compasiunea si intelegerea, asa cum se observĒŽ din titlul nuvelei.

Eminescu creeazĒŽ toate premizele producerii fantasticului, incercand sĒŽ motiveze delirul imaginativ al eroului sĒŽu. Dionis este orfan de pĒŽrinti: tatĒŽl sĒŽu murise intr-un spital de alienati, de aici rezultand mostenirea lui Dionis incĒŽrcatĒŽ. Dionis este o fire poeticĒŽ si visĒŽtoare dupĒŽ care a€œlumea era un vis, iar visul era o lumea€. Dionis citea numai cĒŽrti rare, vechi: tratate de magie, alchimie si astrologie, deci Dionis poate fi si victima lecturii sale.

O astfel de carte veche si rarĒŽ, un tratat de astrologie bizantinĒŽ, scris cu litere grecesti si latine, ilustrat cu numeroase scheme si tabele, si nu intamplĒŽtor cu portretele lui Platon si Pitagora, citeste Dionis cand se ntoarce la miezul noptii acasĒŽ, in locuinta sa n dezordine si intratĒŽ in circuitul naturii. Sub influenta lecturii si a acordurilor divine de pian ce vin de la vecina sa de peste drum, a€œun inger blonda€, a€œo nouĒŽ Ofelie pe care numai geniul divinului brit Shakespeare ar fi putut-o creaa€, Dionis adoarme si se viseazĒŽ in epoca lui Alexandru cel Bun, sub infĒŽtisarea cĒŽlugĒŽrului Dan. Doctrina metempsihozei este transpusĒŽ in vis.

Printr-un proces de anamnezĒŽ, cĒŽlugĒŽrului Dan I se pare c-a mai trĒŽit candva in viitor, sub infĒŽtisarea lui Dionis. Eroul are a€œamintiri despre viitora€.

CĒŽlugĒŽrul Dan este discipolul maestrului Ruben, dascĒŽl la Academia din Socola. AceastĒŽ academie a fost infiitatĒŽ mai tarziu, in 1803. Ruben il initiazĒŽ pe Dan in tainele a€œCĒŽrtii lui Zoroastrua€ (numele grec al profetului iranian ZarathustrA), pe care I-o recomandĒŽ sĒŽ o citeascĒŽ din 7 in 7 pagini pentru a-I descifra adevĒŽratele intelesuri. Sapte este cifra magicĒŽ in kaballĒŽ, doctrinĒŽ ezotericĒŽ medievalĒŽ a Vechiului Testament.

Un singur lucru ii interzice Ruben: sĒŽ nu incerce sĒŽ dezlege taina supremĒŽ a divinitĒŽtii, dar ii atatĒŽ curiozitatea. Ruben reprezintĒŽ spiritul mefistofelic de negatie. Ruben ii face lui Dan teoria arheilor: a€œIn om este un sir de oamenia€ si-I vorbeste despre posibilitatea desprinderii de propria umbrĒŽ. Eminescu valorificĒŽ mitul omului care si-a pierdut umbra a lui Chamisso, din a€œPovestea omului care si-a piertdut umbraa€. Dan capĒŽtĒŽ starea de levitatiesi cu Maria, fiica spĒŽtarului MesteacĒŽn, cĒŽlĒŽtoreste in lunĒŽ. AŽn paradisul selenar, cei doi indrĒŽgostiti plutesc insotiti de coruri de ingeri panĒŽ ce ajung in fata unei porti negre, pe care este reprezentat un triunghi inscris intr-un cerc de foc si deasupra stĒŽ scris cu litere arabe doma lui Dumnezeu.




Dan crede cĒŽ el insusi este Dumnezeu, dar nu apucĒŽ sĒŽ rosteascĒŽ cuvantul decat pe jumĒŽtate si se prĒŽbuseste la pĒŽmant. Eminescu valorificĒŽ mitul lui Lucifer, al ingerului rĒŽzvrĒŽtit impotriva autoritĒŽtii divine si il pedepseste pentru pĒŽcatul trufiei. De fapt eroul se trezeste din vis si cade pe dusumele: Dan este Dionis, Maria este vecina care canta la pian, Ruben este arhivarul Riven, de la care Dionis imprumuta cĒŽrti, iar umbra este portretul din perete al tatĒŽlui sĒŽu.

Eminescu intretine ezitarea cititorului prin intrebĒŽrile puse hamletian: a€œFost-au vis sau nu? Asta este intrebarea. Cine este eroul adevĒŽrat al acestor intamplĒŽri, Dan sau Dionis?a€

In final Eminescu comenteazĒŽ un fragment dintr-o scrisoare a lui Theophile Gaulthier, redactatĒŽ dupĒŽ un voiaj in Orient, in care romanticul francez mĒŽrturiseste cĒŽ I se pare c-a mai trĒŽit in Orient, pe care il co nsiderĒŽ adevĒŽrata sa patrie. De aceea pe la carnavaluri merge deghizat turceste, si I se pare c-a stiut limba arabĒŽ, dar pesemne c-a uitat-o.

Scrisoarea a fost adresatĒŽ de Gaulthier lui Gerard de Nerval. Eminescu, Theophile Gaultier si Gerard de Nerval alcĒŽtuiesc impreunĒŽ o trinitate spiritualĒŽ. a€œCezaraa€ sau mitul reintegrĒŽrii in arhetip

La prima vedere a€œCezaraa€ pare o nuvelĒŽ realistĒŽ cu o intrigĒŽ sentimentalĒŽ, ce se desfĒŽsoarĒŽ intr-un dA©cor meridional, intr-o Italie insoritĒŽ, scĒŽldatĒŽ de apele Mediteranei. Nuvela capĒŽtĒŽ semnificatii fantastice si filosofice in final, cand Ieronim si Cezara se reintalnesc in cadru edenic al insulei lui Euthanasius, unde redevin Adam si Eva. Refac cuplul primordial, de dinaintea pĒŽcatului originar si se reintegreazĒŽ in arhetip.

AŽn eseul a€œInsula lui Euthanasiusa€ Mircea Eliade considerĒŽ cĒŽ aceasta este cea mai desĒŽvarsitĒŽ viziune paradisiacĒŽ in literatura noastrĒŽ si o replicĒŽ la GrĒŽdina Raiului.



Doctrina metempsihozei in a€œAvatarii faraonului Tlaa€ a€œAvatarii faraonului Tlaa€ este o nuvelĒŽ pe tema metempsihozei. AceastĒŽ doctrinĒŽ este de origine indianĒŽ si poartĒŽ in Upanisade denumirea de Samsara. Tot indian este si conceptul de a€œavatara€, care vine de la cele zece reincarnĒŽri, numite avatare ale zeului Visnu, ce reprezintĒŽ principiul conservator si constructiv al lumii. In aceastĒŽ nuvelĒŽ, cuplul format din faraonul Tla si curtezana Rodope se reincarneazĒŽ in Spania medievalĒŽ si apoi in Franta revolutionarĒŽ. a€œArchaeusa€

In fragmentul a€œArchaeusa€ Eminescu face teoria arheilor, acest concept fiind creat la inceputul Renasterii de filosoful, medicul si alchimistul elvetian Paracelsius, de la care a fost imprumutat de Dimitrie Cantemir in a€œImaginea cu neputintĒŽ de zugrĒŽvit a stiintei sacrea€. Arheul este un agent seminal din care se nasc toate speciile si formele, un principiu al vietii, numit de cantemir a€œartizan al spetelora€.

Eminescu il numeste tot metaforic un a€œahazver al formelora€. O dovade ce mare importantĒŽ acorda Eminescu conceptului de arheu sunt cuvintele bĒŽtranului intelept: a€œ arheus este singura realitate pe lume. Toate celelalte sunt fleacuri. Arheus este tot.a€



Locul romanului a€œGeniu pustiua€ in cadrul prozei eminesciene

Romanul a€œGeniu pustiua€ ocupĒŽ o pozitie intermediarĒŽ in proza eminescianĒŽ. Aici intalnim elemente realiste si fantastice. Romanul trebuia sĒŽ se numeascĒŽ a€œNaturi catilinarea€, concept creat de Eminescu de la numele senatorului roman Catilina, care a sfidat intregul senat roman. Naturile catilinare sunt demonice, rĒŽzvrĒŽtite, geniale, asa cum este si Toma Nour, eroul romanului, a€œTribun in oastea lui Avram Iancua€. DupĒŽ esecul revolutiei de la 1848, Toma Nour este urmĒŽrit prin toate capitalele europei si deportat in Siberia. Sfarsitul romanului este consemnat in fragmentul postum a€œToma Nour in gheturile siberienea€. a€œGeniu pustiua€ este prima incercare de roman total din literatura noastrĒŽ.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2018 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.