AZn cazul lui Eminescu, mai mult decat la oricare scriitor roman se pune problema raportului dintre national si universal. AZn termeni filosofici raportul dintre national si universal este raportul de la individual la general, si de la concret la abstract. Nationalul si universalul sunt doi termeni inseparabili ai aceleiasi ecuatii, care se presupun si se interconditioneaza reciproc. Nu exista universalitate pura si abstracta, ci numai universalitate prin nationalitate.
Un fenomen abisal ca Eminescu nu poate fi explicat si inteles decat prin prisma teoriei inconstientului colectiv al lui Karl Gustav Yung. Din aceasta perspectiva psihanalitica moderna, Eminescu ne apare ca un produs al subconstientului colectiv romanesc. De aceea noi toti ne regasim in Eminescu si ceva din Eminescu exista in noi toti.
Eminescu exprima in universalitate spiritul romanesc asa cum Dante exprima spiritul italian, Cervantes spiritul spaniol,
Shakespeare spiritul englez, Voltaire spiritul francez, Goethe spiritul german, iar Puskin si Lermontov spiritul rus. AZn jurul lui Eminescu s-a construit in timp, o intreaga disciplina, si anume eminescologia, asa cum in jurul lui Dante s-a construit dantologia, iar in jurul lui Shakespeare s-a construit shakeaspearologia. Eminescologia este o disciplina vasta care cuprinde contributiile unor cercetatori si exegeti romani sau straini la cunoasterea vietii si operei lui Eminescu.
Dintre criticii si istoricii literari romani care s-au ocupat de Eminescu cei mai importanti, in ordine cronologica sunt: Titu Maiorescu, Mihail Dragomirescu, Garabet Ibraileanu, Nicolae Iorga, Dumitru Caracostea, Tudor Vianu, George Calinescu, D.Popovici, Constantin Noica, Edgar Papu, George Munteanu si Zoe Dumitrescu-Busulenga.
Dintre istoricii straini cei mai importanti raman: eminescologia italiana Rosa del Conte, cu lucrarile ei de referinta "Eminescu sau despre absolut", istoricul literar francez Allen Guillermou, cu lucrarea sa "Geneza interioara a poeziilor lui Eminescu", cercetatorul rus Iuri Kojevnikov, cu lucrarea sa "Eminescu si problema romantismului", cercetatoarea indiana Amita Bhose, cu lucrarea sa "Eminescu si India" si exegeta elvetiana de origine romana Zvetlana Paleologu-Matte, cu eseul "Eminescu si abisul ontologic".
