Dupa unii exegeti ca Edgar Papu in Exegeza romanticaa€¯ prima trasatura a spiritului romantic ar fi dragostea de natura sau regresiunea spre natura. Pentru romantici natura nu mai este un simplu element de decor ca la clasici. Romanticii ajung la sentimentul panteistic al contopirii depline cu natura. Dintre toti marii romantici Eminescu a avut un sentiment mai viu si mai puternic al naturii si a profesat o adevarata religie a naturii. La Eminescu natura este insasi materia in vesnica prefacere, schimbare si metamorfoza. Din Natura fac parte toate. La Eminescu si tavanele cosovite de ploi si zidurile igrasioase ale locuintei lui Dionis, intrata in circuitul naturii din nuvela
Sarmanul Dionisa€¯, si barba-nnoduri a batranului crai din Calin (file de povestE)a€¯ si parul lung pana la calcaie al iubitelor, consemnand asa cum spunea Calinescu, adevaratele explozii vegetale.
La Eminescu intalnim doua ipostaze mai importante ale naturii: prima ipostaza este cea a unei naturi salbatice si dezlantuite, primordiale, din care fac parte viziunile cosmogonice, vastele si ametitoarele perspective cosmice si calatorii interastrale, cum sunt zborul
Luceafarului spre Demiurg si calatoria lui Dionis in luna.
Tot din aceasta ipostaza mai fac parte o serie de toposuri edenice si de imagini paradisiace, care ne infatiseaza o natura luxurianta si virginala de inceput de lume. Asa este raiul pamantesc al Daciei in mijlocul caruia traieste zana Dochia din
Memento moria€¯. Dochia locuieste intr-un palat de stanca inconjurat de paduri si dumbravi de aur, de argint si de arama cu scorburi de tamaie si cu flori uriase care cresc inalte cat copacii, raspandind miresme ametitoare. Aˇntr-o vale se afla un fluviu care formeaza mai multe insule. Pe malul fluviului pasc cai albi ca spuma marii. Doinind din frunza, Dochia cheama zimbrii si cerbii din paduri, apoi se urca intr-o luntre usoara de cedru, trasa de lebede, care pluteste pe apele repezi ale fluviului. Aˇn zare se vede un munte inalt care strapunge cerul jumatate in., jumatate in infinita€¯, care este Kogaionul, muntele sacru al geto-dacilor.
Zeii Daciei stau in jilturi de piatra si beau din cupe auroraa€¯
Tot aici intra paradisul selenar din nuvela Sarmanul Dionisa€¯ si mai ales cadrul edenic al Insulei lui Euthanasius din nuvela Cezaraa€¯, despre care Mircea Eliade spunea in eseul sau Insula lui Euthanasiusa€¯ (1943) ca reprezinta cea mai desavarsita viziune paradisiaca din literatura noastraa€¯ si totodata o replica la Gradina Raiuluia€¯.
Cealalta ipostaza este cea a unei naturi blande si domestice, familiare, care-i protejeaza pe indragostiti, o natura vazuta ca o casa a omului, ca un adapost al fiintei umane. Aceasta ipostaza se intalneste mai ales in poeziile scrise in metru popular: La mijloc de crodru desa€¯, Ce te legenia€¯,
Revederea€¯. La Eminescu natura se afla intr-o relatie de stransa interdependenta cu dragostea. Poeziile despre natura ale lui Eminescu sunt in acelasi timp si poezii de dragoste. Natura formeaza cadrul larg si generos in care se desfasoara ritualul erotic.
