Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






O conferinta si teoria claselor pozitive despre Mihai EMINESCU



Prelectiunile populare organizate de Junimea -inca de la infiintarea sa reprezentau o forma importanta de manifestare a societatii iesene, alaturi de sedintele saptaminale, tiparirea de carti si editarea Con-vorbirilor literare, revista cu mare prestigiu in miscarea culturala a vremii. Memorialistii Junimii dau informatii interesante despre ceremonialul desfasurarii prelectiunilor populare, despre caracterul lor si publicul care le frecventa. Conferentiarul nu sosea scrie G. Panu decit cu doua-trei minute inainte de ora fixata ; venind, cauta ca publicul sa nu-l vada, sau cit de putin sa-l vada ; la scara sarea iute din trasura care in genere era cu cosul ridicat r se furisa incognito prin coridoare laturalnice pentru a nu fi vazut de public si sE) introducea in camera ale carei usi dadeau in salon. La un moment dat ora fix 2 un servitor deschidea brusc amin-doua canaturile usii, iar oratorul isi facea subit intrarea. Conferinta incepea cu cuvintele AĞOnorat auditorAğ" 1. Sa mai alaturam la acest ceremonial, intrat in traditia prelectiunilor populare, si faptul ca oratorul nu avea voie sa-si citeasca conferinta si nici sa se serveasca de insemnari in timpul tinerii ei. Conditia aceasta crea mari dificultati conferentiari lor si unii membri de frunte ai Junimii, ca T. Rosetti, uita expunerea ideilor si nu pot trece mai departe de enuntul introductiv. Desi prelectiunile acestea erau numite populare - tine sa precizeze G. Panu ele n-aveau nimic popular, nici ca subiect, nici ca expunere, nici ca public". Memorialistii retin, mai a- adesea, aspectele pitoresti si multe informatii nu se verifica documentar. Nu avem documente sa sustinem ca Eminescu s-a conformat intocmai ceremonialului intrat in traditia societatii iesene si ca a venit si el cu trasura cu cosul ridicat si ca s-a furisat pe coridoarele Universitatii sa nu fie vazut de public. Mai curind poetul a sosit la Universitate cu mult inainte de inceperea conferintei, respectind, in felul sau, obligatia de-a nu fi vazut de public. Poetul nu respecta, cum se desprinde din comentariile de presa, nici interdictia de-a aparea in fata publicului fara un text scris sau notite, dupa care sa se calauzeasca in timpul tinerii prelegerii.



Junimea programeaza al Xl-lea ciclu de prelegeri populare, Influente consecutive asupra poporului roman, pentru 9 februarie 9 aprilie 1875. Programul noului ciclu de prelegeri este anuntat in Convorbiri literare in ianuarie 1875 si Eminescu figureaza cu o conferinta, German// , fixata pentru 9 aprilie 18752. in program figureaza1 si o conferinta, Austriecii, care urma sa o tina A. D. Xenopol, in 23 martie 1875. Opinia lui G. Panu potrivit careia Eminescu ar fi propus conferinta despre influenta austriaca intrucit avea lucruri interesante de spus" 3 este infirmata de documente. De altfel G. Panu isi aminteste de aceste lucruri in capitolul final al insemnarilor sale memorialistice.

Junimea se vede silita sa amine acest ciclu de prelectiuni pentru anul urmator. Prelectiunile populare din anul acesta - scrie Curierul de lasi in 7 februarie 1875 - nu pot avea loc din cauza absentei mai multor domni care se insarcinasera cu tinerea lor"4. Maiorescu intra in guvernul lui Lascar Catar-giu, in 7 aprilie 1875, ca ministru al Cultelor si fn-structiunii Publice si activitatea politica trece, pentru scurta vreme, inaintea celei culturale.

Programul prelectiunilor populare anuntat in 1875 este reluat in 1876 si supus la schimbari importante. Se modifica, iin primul rind, titlul ciclului, care prir meste o noua formulare, Inriuriri asupra poporului roman. Se inlatura ideea de influenta, ca actiune predominanta si de succesiune in timp. Din programul anterior se elimina mai multe prelectiuni, Turcii, Polonii si Germanii, care urmau sa fie tinute de A. Lambnior, St. Vargoliici, iar ultima de Eminescu. Se introduce o prelectiune noua, Concluziune, iar Austriecii trece de la A. D. Xenopol la Eminescu.

Programul prelectiunilor in noua forma este publicat in Curierul de lasi in 8 februarie 18765 si in Convorbiri literare in 1 martie 18766. Conferinta lui Eminescu este anuntata de Curierul de lasi in ajunul tinerii ei cu un nou titlu7. Dar si acesta va fi modificat la publicarea ei.

/nf/uenfa austriaca asupra romanilor din Principate, studiul publicat de Eminescu in Convorb/r; literare in 1 august 1876 8, nu reprezinta prelegerea populara din martie 1876. Textul acesteia se pastreaza in manuscrisul 2258, 224r-233r si este tiparit in editia nationala a publicisticii eminesciene9. Conferinta este scrisa cu cerneala violeta pe foi mari, paginate de Emij-nescu de la 1 la 10. Textul prezinta interventii in timpul redactarii si anulari de pasaje, din care unele nu figureaza in versiunea definitiva. Intilnim si expresia : Onorat auditoriu, care se repeta si pe care conferentiarii junimisti o foloseau obligatoriu in prelegerile lor. Studiul este realizat prin dezvoltarea unei introduceri si alaturarea prelegerii, ca a doua parte a sa. Desi de virste deosebite, textele trateaza aceleasi probleme. Se observa acest lucru mai ales in prezentarea in paralel a structurii societatii romanesti din secolul trecut.

Problema fundamentala pusa in discutie de Eminescu este cea a raportului dintre Imperiul austro-ungar, tara mare, cu o structura interna neomogena, si Romania, tara mica, cu o structura interna omogena, insa ale carei functii vitale erau expuse acapararii exponentilor imperiului vecin. Poetul vedea acesti exponenti in preotul catolic, fara patrie si familie, cosmopolit per excelentiam", prin mijlocirea caruia Curtea din Viena cauta sa realizeze unitatea imperiului multinational, si beamterul austriecesc" din administratia birocratica austriaca, cosmopolit, ca si preotul catolic, insa care actiona in sectorul economic.

Austria exista scrie Eminescu prin discordia popoarelor sale. Pentru a le tine vecinie lipite si vecinie in discordie are nevoie de un element international, fara patrie proprie, fara nationalitate, fara limba, de un element care sa fie acasa in Tirol ca si in Boemia, in Galitia ca si-n Transilvania. Acest om pur cosmopolit per excelentiam a fost pentru a-ceasta ambitioasa Casa preotul catolic. Neavind familie, caci era neinsurat ; neavind limba, caci limba sa era o limba moarta (cea latina) ; neavind patrie, caci patria sa este unde-l trimite ecclesia ; neavind rege, caci regele sau este Pontifex maximus, acest element incerca sa unifice Austria prin religie. Pe linga acest element s-au mai format inca unul, hibrid si stingaci, cu o fizionomie fatala : beamterul austriecesc. Acesta are o limba dar ea consista din citeva formulare nemtesti de concepte, numite Schim-mel, adica rable. Daca i-ai lua unui beamter a-ceste citeva rable invechite si rau stilizate, el nu mai stie nici o limba". Din rindul celor din urma se recrutau purtatorii de capital strain, care, veniti in Principate, se puneau sub protectia cunsulatelor austriece si speculau munca populatiei de aici.



Eminescu face o incursiune in istoria tarii noastre spre a arata conditiile care au deschis drum purtatorilor de capital strain, din tarile dezvoltate, sa acapareze functiile vitale ale statului roman. Decaderea Moldovei si Munteniei se explica, dupa Emi>-nescu, prin luptele pentru tron, care favorizeaza interventiile straine in viata interna si mentin stareo de instabilitate pentru lungi perioade istorice. Domniile lui Alexandru cel Bun, Mircea cel Batrin si Stefan cel Mare, caracterizate prin stabilitate, sint si cele mai glorioase din istoria poporului roman. In demonstratia sa se spijina pe datele istorice, utilizate cu mult inainte, in proiectele dramatice, ramase in manuscrise. Se desprinde de aici ca intoarcerea la anume epoci istorice are in scrisul eminescian implicatii ce depasesc simpla poetizare a trecutului.



Eminescu demonstreaza, pe baza de date statistice, inrautatirea progresiva a situatiei taranimii. Am cladit - scrie poetul - un aparat greoi si netrebnic pe spatele sale, aparat reprezentativ, cum il numim, si care nu-i decit pretextul de a crea din ce: in ce mai multe posturi, platite tot din punga lui, direct sau indirect". Aceasta teza a fost des invocata spre a dovedi reactionarismul" poetului. G. Calinescu da un raspuns definitiv la aceasta chestiune cind scrie ca tot AĞreactionarismulAğ lui Eminescu se reduce la a invinovati pe liberali ca nu sint niste adevarati liberali, ci niste minuitori de AĞretorice suliteAğ si la recomandarea ocrotirii proletariatului in genere si pe cel agrar in special" 10.

Statul era chemat ca printr-o organizare corespunzatoare sa deprinda clasele sociale la o activij-tate utila societatii si sa impiedice purtatorii de capital strain sa ocupe pozitii economice si de alta natura. Poetul reia in privinta statului si a formelor de guvernamint teze pe care le expune si in articolul Echilibrul, publicat in Federatiunea in 1870 si pentru care este trimis de stapinirea austro-ungara in fata instantelor judiciare.

Teoria statului este insa analizata aici si sub doua aspecte particulare. Eminescu insista mai intii asupra statului, ca factor de armonizare a intereselor membrilor sai. Interesele comune conduc la organizarea in clase sociale, identitatea de pareri, la principii, iar realizarea acestora la partidele politice. Tre-cind la scopul moral al statului, poetul se ocupa de monarhie, care nu trebuie confundata, cum tine sa precizeze, cu despotismul, si republica, distingind una antica si alta moderna. Statul se va ingriji, sub raport moral, de clasa care exploateaza natura si produce bunurile necesare societatii. Poetul sustine ca societatea exista prin exploatarea unei clase prin alta". Statul era chemat ca, printr-o organizare corespunzatoare, sa deprinda clasele exploatatoare la o activitate utila societatii si sa frineze tendintelle egoistice" de a cistiga mult prin munca putina". Societatea omeneasca urmeaza acest curs in dezvoltarea sa.

Intilnim si in manuscrise numeroase insemnari in care se ocupa de natura si functiile statului. Poetul exemplifica organizarea ideala a statului cu republica" furnicilor si cea a albinelor. Asupra acestui aspect insista si in nuvela Cezara si in mai multe insemnari din manuscrise. Mai tirziu, in epoca gar zetariei bucurestene, va traduce si un articol, Das Werden der Biene, publicat in Neue freie Presse in 10/22 mai 1882 11, si care se pastreaza, de asemenea, in manuscrisele sale 12. Masurile preconizate de Eminescu au la baza considerente economice si nu rasiale, insa statul capitalist nu le putea aduce la indeplinire prin insasi natura sa.

Eminescu analizeaza, de fapt, stadiul de subdezvoltare al Romaniei de atunci si schiteaza teori|a claselor pozitive", una din componentele principale ale gindirii sale social-politice. Notiunea de clasa pozitiva este definita prin factorul munca, care da ratiune si sens vietii. intreaga viata omeneasca noteaza Eminescu in manuscrisul 2257, 224v - e o viata a lucrului". Mai tirziu isi transcrie in manuscrisul 2270, 53 si definitia ce-o da Adam Smith muncii : Munca, zice Adam Smith (Wealth of Nations, Book I, Chap. 5) - noteaza poetul - este cel intii pret, banul de cumparatura cel de-ntii, cu care s-au platit toate lucrurile ; este cea din urma si cea mai reala masuratoare dupa care se poate pretui si compara valoarea ei". Eminescu considera clasele pozitive" taranimea si meseriasii, insa vorbeste in termeni elo-giosi si de vechea boierime. Eminescu, fie ca e vorba de mosier, fie ca e vorba de taran scrie G. Calinescu - pune accentul pe munca productiva, mosierul insemnind doar un taran mai mare. O clasa pozitiva prin excelenta pentru poet este aceea a micilor agricultori. Taranul produce hrana esentiala. In sens absolut, producatori in tara noastra sint numai AĞtaraniiAğ" 13. Eminescu insista insa si asupra dezavantajelor tarilor agricole in raport cu cele industriale. Intr-o tara care n-are export industrial -scrie poetul - taranul munceste pentru toti : sigur si necontestabil. Dantela de Bruxelles, galonul de pe chipiul generalului, condeiul de fier cu care scriem, chibritul cu care ne aprindem tigara, toate ne vin in schimbul griului nostru si acest griu il produce numai taranul". G. Calinescu remarca, pe buna dreptate, ca poetul nu-i cuprinde si pe boieri" in definitia sa asupra claselor pozitive". Eminescu explica regresul acestora prin fuga de munca, care deschidea drum elementelor neproductive, indiferent de nationalitate, sa acapareze functiile vitale ale statului.




Procesul ireversibil al trecerii de la feudalism la capitalism supune societatea romaneasca unor prefaceri fundamentale. Eminescu explica acest proces prin efecte si nu prin cauze. Decaderea boierimii cu dragoste de tara din vremea lui Alexandru cel Bun, Mircea cel Batrin si Stefan cel Mare, si o datla cu aceasta ruinarea claselor pozitive si acapararea statului de clasa scribilor" si de suditi" sint consei-cinte ale procesului istoric ireversibil la care ne referim, si nu cauzele lui. Vechile clase sociale, cu organizarea feudala, nu pot face fata concurentei capitaliste, de unde ruinarea lor. Statisticile poetului, interesante sub raport informativ, sint constatative si nu explicative. Iar unor argumente ale sale, ca jocul de carti, nu li se poate acorda o insemnatate mai mare decit o aveau in realitate.

Contemporanii lui Eminescu au lasat citeva relatari despre poet in ipostaza de conferentiar si teoretician al claselor pozitive". N. A. Bogdan insista asupra stinjenirii poetului in fata publicului si asupra tinutei stiintifice a prelegerii 14. G. Panu sustine ca expunerea lui Eminescu asupra formelor de guver-namint rezuma discutiile din Junimea si lasa sa se inteleaga ca aici avea si el mari merite 15. Problema formelor de guvernamint sta insa in atentia lui Eminescu inca in 1870, cind isi face intrarea in publicistica politica. Desi nu cunostea pregatirea stiintifica a lui Eminescu si activitatea sa publicistica anterioara si nu asista nici la prelegerea sa, G. Panu sustine ca poetul nu era de talie" sa trateze problemele social-politice si cu atit mai putin sa de|a solutii pentru rezolvarea lor.

Presa ieseana consacra conferintei lui Eminescu prezentari ample, cum nu face in cazul celorlaltje prelectiuni din acest ciclu. Curierul de lasi publica un articol, Prelectiune populara, in 19 martie 1876, in care rezuma tezele principale expuse de Eminescu fara sa faca aprecieri asupra conferentiarului si nici asupra conferintei. Austria populeaza Romania cu prisosul copiilor sai - rezuma ziarul - si o inundeaza cu manufactura si industria sa", si aceasta cucerire economica a gasit in trecut si gaseste inca si in prezent un avantagiu foarte mare in organizarea nesanatoasa a societatii noastre" 16.

Foaie oficiala, Curierul de lasi evita sa-i aduca laude lui Eminescu intr-o conjunctura nefavorabila Junimii prin incheierea apropiata a guvernarii conservatoare.

Un document important pentru cunoasterea atmosferei ostile Junimei si, implicit, si lui Eminescu il constituie articolul Conferinta d-lui Eminescu, semnat : Un student din Universitatea din lasi, publicat in Aparatorul legei in 25 martie 1876. v Organ de presa al fractiunii liberale iesene, ziarul gazduieste in coloanele sale atacuri violente la adresa Junimii si a membrilor ei. Sint de amintit indeosebi articolele indreptate impotriva lui Maiorescu 18. Eminescu era in opinia studentului iesean" un tinar cu studiile neterminate, care publica in curs de mai multi ani citeva poezii" si o nuvela, Sarmanul Dionis, in care voia a se ridica mai presus de timpurile in carfe s-a trezit". Conferinta constituia, pe de alta parte, un amalgam de idei, culese din toate domeniile,, cunoscute de toata lumea, incit nu mai era nevoie sa fie repetate. Poetul este invinuit ca ura comertul, cum faceau multi neofiti ai Nouei Directii" si ca insistind asupra stabilitatii in viata politica ataca, de fapt, Partidul liberal, care se pronunta pentru schimbari in viata sociala si politica a tarii. Studentul iesean conchide ca Eminescu, dornic sa-si faca publicitate, se incoroneaza cu Profetii care produc si ris si indignatiune". Se poate sustine, judecind dupa spatiul larg acordat acestei interventii si dupa frazeologie, ca ea apartine unuia din redactorii foii liberale iesene.

Curierul. Foaia intereselor generale, alta foaie ieseana, formuleaza in darea sa de seama, Prelegere populara a Societatii Junimea, publicata in 18 martie 1876 19, o serie de obiectii privind tezele expuse de Eminescu in conferinta sa. Dumineca in 14 martie d. M. Eminescu - scrie ziarul a avut a vorbi despre influenta austriaca asupra romanilor, dar vorbirea sa a fost curat o propaganda de politica actuala". Poetul cauta sa dovedeasca prin exemple istorice ca numai despotismul este fericirea si progresul popoarelor" si ca taranul trebuie sa ramina taran, robul sa ramlna rob, boierul boier" intrucit numai astfel se puteau forma clasele pozitive necesare, pentru existenta unui stat". Curierul facea si o comparatie, de natura sa displaca poetului. Dar trebuie sa observam scrie ziarul ca desi a fost propaganda politica, politia nu s-a aratat de loc ca la D-l Petrino, a carui conferinta a fost curat literara".



Eminescu pregateste o Rectificare la interpretarea ce-o da Curierul. Foaia intereselor generale tezelor sale, care ramine in manuscrise si se publica in 190520. Poetul sistematizeaza, pe puncte, acuzatiile ce i se aduc si tot asa raspunde. invinuirea potrivit careia sustinea despotismul o gaseste nefondata intrucit se pronunta pentru domnia absoluta a principiului armoniei intereselor, in contra despotismului, a domniei unei caste sau a unei persoane" ; inaintarea in ierarhia sociala se impunea sa fie bazata pe munca, nu pe privilegii ; statul nu acorda atentia cuvenita claselor economice pozitive" ; influenta austriaca se exercita, in trecut, prin anexiuni teritoriale iar mai nou prin acapararea functiilor vitale ale statului, prin trimisii sai. Prelegerea mea, daca se poate numi propaganda incheie Eminescu -, n-a fost politica, ci economica. Viata formala (politica) a statului a fost considerata numai intru atita intrucit are legaturi cu viata economica a poporului nostru".

Poetul tine seama de obiectiile critice din presa si la publicarea prelegerii in Convorbiri literare in august 1876. ii alatura o introducere mai dezvoltata decit textul initial. Raspunsul ce-l pregateste la aceste obiectii nu-si avea rostul si ramine in manuscrise.

Rectificare este unul din textele eminesciene care sintetizeaza mai pregnant conceptia sa social-politica. Eminescu insereaza in paginile Curierului de lasi o notita in care atrage atentia asupra felului cum primesc si alte ziare conferinta sa. Ziarul german O/e Epoche se arata in notita care apare la Bucuresti, face o minutioasa si fidela dare de seama asupra partilor celor mai esentiale din prelegere^ asupra influentei austriece, pe care D. Eminescu a tinut-o in 14 mart a.c. in sala Universitatii din lasi" 21. Ziarul german se refera, desigur, la studiul din Convorbiri literare, in care este integrata, cum am aratat, si prelegerea din martie 1876.

Conferinta lui Eminescu stirneste ecou, fapt ce merita sa fie retinut si in cercurile diplomatice. Hans Wenzel, consulul austriac, care asista la conferinta, trimite un raport lui Gyula Andrassy, ministrul de externe al Imperiului austro-ungar, in care arata ca publicul urmari cu mult interes prelegerea. Consulul austriac precizeaza ca Eminescu era profesor universitar si redactor sef la Curierul de lasi. Face si un rezumat al prelegerii, pe care il anexeaza la raportul sau 22.

Teoria claselor pozitive" il conduce pe Eminescu si la formularea unor principii care au stat si stau la baza tuturor statelor care vor sa progreseze si in toate timpurile. Poetul le vede intr-o trinitate : stabilitate, guverne cu autoritate recunoscuta, care sa asigure pacea interna si externa, munca, prin care intelege excluderea tuturor elementelor neproductive de la beneficiile societatii si economie, prin care propune cumpanirea dreapta intre investitii si foloasele aduse de ele. Aplicarea acestor principii o extinde atit la viata statului, cit si a fiecarei familii in parte si membru al societatii.



Influenta austriaca, studiul in forma din Con-vorbiri literare este invocat ca punct de plecare in definirea conceptiei social-politice a poetului. Dar cea mai mare parte a tezelor din studiu se intilnesc si in articolele anterioare, si in insemnarile din manuscrise din anii studiilor universitare. O pozitie aparte ocupa G. Ibraileanu, care delimiteaza, pe baza tezelor de aici, o a doua faza in activitatea scriitoriceasca a poetului 23. Gindirea poetica eminesciana nu ofera insa mutatii spectaculoase, sa fie luate ca puncte de plecare intr-o periodizare a activitatii sale. Sint mai importante schimbarile in statutul sau personal. Si se poate vorbi, in adevar, de-o a doua perioada in activitatea sa, nu de la conferinta din martie 1876, ci dupa intrarea in redactia ziarului iesean. Schimbarile la care se refera G. Ibraileanu sint expresia angajarii lui Eminescu, ca ziarist profesionist, in luptele politice din vremea sa.

Influenta austriaca asupra romanilor din Principate este intiiul studiu publicat de Eminescu si unul din cele mai importante din activitatea sa publicistica. Poetul sintetizeaza citeva din tezele sale social-politice, intilnite in articole anterioare si in insemnarile din epoca studiilor universitare, expune teoria claselor pozitive si afirma prioritatea muncii ca principiu fundamental in progresul societatii romanesti.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.






Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2018 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.