Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU - poza (imagine) portret Mihai EMINESCU



Despre Mihai EMINESCU

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Marile teme ale universului eminescian
Poetul si poezia - tema si motiv al universului poetic dimensiune a programului estetic
Caracterul filosofic al poeziei lui Eminescu - modelul intelectului
Coordonatele lirismului eminescian
Conceptia estetica
Natura si iubirea - topos etern in lirica eminesciana
Poezia filosofica. Genialitatea intre absolut si damnare. Ipostaze poetice
Luceafarul si Oda (In metru antic) - permanente mitice si filosofice
Nuvela romantica - Mihai Eminescu - proza literara
MIHAI EMINESCU (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) - Portretul scriitorului
Teme si motive ale operei eminesciene
Eminescianismul
CREATIA POETICA, EMINESCIANA,
MIHAI EMINESCU - Portretul scriitorului - Date biografice
EMINESCU SI POEZIILE LUI (1889)
MIHAI EMINESCU - TABEL CRONOLOGIC
Poezia naturii si a iubirii
Mihai Eminescu - sinteza
MIHAI EMINESCU - SCRIITOR NEPERECHE, INTRE NATIONAL SI UNIVERSAL; SCRIITOR ROMANTIC; SINGURUL GENIU AUTENTIC AL LITERATURII NOASTRE
EMINESCU SI BLAJUL
Eminescu student la Viena
In apararea institutiilor culturale
O disputa intre tineri si batrini si evaluarea repertoriului nostru teatral dinainte de 1870
Dualismul, o fictiune diplomatica
Serbarea de la Putna, manifestare a solidaritatii nationale
Interludiu carturaresc si cultural
O conferinta si teoria claselor pozitive
E unul din cei mai talentati juni
O schimbare fundamentala in statutul personal
Politica europeana si chestiunea orientala
Jurnalul razboiului sirbo-muntenegrean impotriva Imperiului otoman
Razboiul diplomatic
Declararea Independentei si participarea la razboiul din 1877
Viata politica interna
Prelectiuni populare. Prelectiuni publice. Conferinte
Miscarea culturala in provinciile romanesti desub stapiniri straine.
MIHAI EMINESCU - (1850-1889) - viata si activitatea literara Eseu
NATIONAL SI UNIVERSAL IN OPERA LUI MIHAI EMINESCU





MIHAI EMINESCU - Portretul scriitorului - Date biografice despre Mihai EMINESCU





Portretul scriitorului A. Date biografice

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani, fiind al saptelea copil din cei unsprezece pe care i-a avut caminarul Gheorghe Eminovici si sotia sa, Raluca. Ipotestii, locul mirific al copilariei, 1-a dezmierdat si 1-a fermecat pentru eternitate cu soapta padurilor si susurul izvoarelor vegheate de astrul tutelar al liricii eminesciane, luna, o perioada pe care poetul o evoca mai tarziu cu nostalgie: "Unde esti, copilarie Cu padurea ta cu tot?"

("O, ramai") Crescut cu o dragoste materna care poate intuia in copilul visator forta extraordinara a mintii sale si profunzimea spiritului sau, Mihai Eminescu ii simte duiosia mangaietoare pe care o va exprima mai tarziu: "O, mama, dulce mama " ("O, mama").

Studiile primare le face la Cernauti, avand sansa unui profesor de limba romana cu o profunda cultura, Aron Pumnul, la a carui biblioteca bine dotata poetul are acces, prilej cu care citeste "Lepturariul", o antologie cuprinzatoare care contine numele si operele poetilor romani evocati ulterior in poezia "Epigonii". in 1864 pleaca in pribegie prin tara cu trupa de teatru Tardini-Vladicescu, iar intre 1867-1869 cu trupele lorgu Caragiale si Pascaly, fiind angajat ca sufleor si copist de roluri. in ianuarie 1866, la moartea profesorului Aron Pumnul, Mihai Eminescu scrie prima sa poezie, intitulata "La mormantul lui Aron Pumnul" si semnata Eminovici, in care durerea poetului este exprimata cutremurator: "imbraca-te in doliu, frumoasa Bucovina". Tot in acest an, trimite la revista "Familia", a lui Iosif Vulcan, poezia "De-as avea", acesta fiind cel care ii schimba numele din Eminovici in Eminescu. intre 1869 si 1872, Eminescu este student la Facultatea de Filozofie din Viena, audiind si cursuri de la alte facultati, participa la pregatirea unei serbari organizate cu prilejul implinirii a 400 de ani de la zidirea manastirii Putna a lui Stefan cel Mare, se imprieteneste cu Ioan Slavici, o cunoaste pe Veronica Miele si incepe colaborarea la revista "Convorbiri literare". in 1870, la numai 20 de ani, Mihai Eminescu trimite revistei iesene "Convorbiri literare" poeziile "Venere si Madona" si "Epigonii", precum si basmul "Fat-Frumos din lacrima". Intuitia valorica a lui Titu Maiorescu il face pe marele critic sa spuna, dupa aparitia in revista a celei de a treia poezii eminesciene, "Mortua est", ca tanarul Eminescu are geniu, numindu-1 "poet in toata puterea cuvantului". Din aceasta perioada dateaza si alte creatii literare: "Junii corupti", "Geniu pustiu", "imparat si proletar", "inger si demon", nuvela "Sarmanul Dionis". intre 1872-1874, Mihai Eminescu este inscris ca student la Facultatea de Filozofie din Berlin, cu o bursa oferita de "Junimea". il preocupa in aceasta perioada mitologia autohtona si versifica basmul "Calin Nebunul" si basmul cules de germanul Richard KUnish, mai intai sub titlul "Miron si frumoasa fara corp", apoi "Fata in gradina de aur", care vor fi innobilate cu idei filozofice profunde in poemul "Luceafarul " (1883). in aceasta perioada poetul se patrunde spiritual de filozofia romanticului Schopenhauer si de filozofia indiana care-l cucereste atat de mult, incat invata singur sanscrita, pentru a putea citi operele in original. Gandirea structurata in aceasta perioada isi va pune amprenta pe toate creatiile urmatoare, care compun cea mai profunda si valoroasa parte a operei eminesciene.

Revenit in tara spre sfarsitul anului 1874, Eminescu lucreaza la Biblioteca Centrala din Iasi, apoi ca revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, functie in care il cunoaste pe Ion Creanga si intre ei se leaga o prietenie sincera si profunda. Scrie acum un numar de poezii dedicate iubirii: "Craiasa din povesti", "Lacul", "Dorinta", "Calin (file din povestE)". in 1877 Eminescu vine la Bucuresti, fiind chemat de Titu Maiorescu si este angajat ca redactor, apoi redactor sefia ziarul "Timpul", unde poetul-editorialist scrie articole de presa cu aceeasi profunzime a inteligentei sale neobisnuite, depunand o munca istovitoare alaturi de Ioan Slavici si I.L.Caragiale. in perioada 1878 - 1880 Eminescu publica in aceasta perioada mai multe poezii erotice ("De cate ori, iubito", "S-a dus amorul", "Pe langa plopii fara sot", "Departe sunt de tine", "Pe aceeasi ulicioara"), versuri de evocare a satului natal ("O, ramai") si meditatii asupra mortii ("Rugaciunea unui dac"). in perioada urmatoare, Mihai Eminescu scrie cea mai importanta parte a operei sale, poemele filozofice de o valoare unica in literatura romana: "Revedere", "Scrisorile", "Glossa", "Oda (in metru antiC)",

"Luceafarul". in anul 1883 apare primul volum de "Poezii" scrise de Mihai Eminescu, sub ingrijirea si editarea lui Titu Maiorescu. Boala necrutatoare il chinuie sase ani, timp in care Eminescu a avut rare momente de luciditate. in octombrie 1883 Vasile Alecsandri conferentiaza la Ateneu "in scop de binefacere" pentru intretinerea lui Eminescu intr-o casa de sanatate la Ober Dobling (langa VienA) in Institutul de alienati, unde statuse cu patru decenii inainte si Lenau, poet german nascut in Romania, in 1884 Eminescu isi revine si in aprilie functioneaza ca profesor suplinitor de geografie si statistica la o scoala comerciala din Iasi. in vara lui 1885 merge la odihna la Liman, in Odessa, iar in toamna este adjunct de bibliotecar la Biblioteca Universitatii. in noiembrie 1886 boala revine si este internat in ospiciul din Miercurea Neamt, unde sta sase luni, dupa care este externat si ingrijit de sora sa, Harieta, infirmiera la Botosani. in 1888 vine la Bucuresti si este director onorific la revista "Fantana Blanduziei". in februarie 1889 boala se agraveaza si este internat din nou in sanatoriul doctorului Sutu, unde si moare la IS iunie 1889, fiind inmormantat la cimitirul Belu din Bucuresti.



B. Profilul spiritual inca de la primele poezii, Eminescu a surprins contemporaneitatea cu genialitatea sa lirica, in care cuprinde la un loc intreaga spiritualitate romaneasca, regasindu-se aici sufletul poporului, al stramosilor si al viitorimii.

Mihai Eminescu avea o fire imprevizibili, producand totdeauna o impresie puternica si neobisnuita asupra celor care-1 cunosteau, atat prin infatisare, cat si prin gesturile sau prin privirea sa "cufundata in ceruri-nalte", visatoare, solitara.

Detasat de lumea materiala a intereselor meschine, Eminescu este totodata preocupat de starea de mizerie a societatii in care trebuia sa traiasca, iscand cele mai variate controverse. Imaginea lui s-a reflectat in constiinta publica in mod contradictoriu, boem si neinteles, sociabil sau insingurat, muncind si citind enorm, poetul nu avea cum sa se inscrie in cotidian, in obisnuit.

Vasta sa cultura, formatia sa intelectuala si spirituala, inteligenta iesita din comun, memoria impresionanta construiesc o personalitate covarsitoare, un "om al timpului modern", pe care Titu Maiorescu 1-a intuit dupa aparitia a numai trei poezii: "Cu neobosita Iui staruinta de a ceti, de a studia, de a cunoaste, el isi inzestra fara preget ; memoria cu operele insemnate din literatura antica si moderna. ; Cunoscator ai filozofiei, in special al lui Pfaton, Kant si Schopenhauer, si nu mai putin al credintelor religioase, mai ales al celei crestine si buddhaiste, admirator al "Vedelor", pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, poseda stiinta celor publicate pana astazi din istoria si limba romana".

Previziunea lui Titu Maiorescu, aceea ca secolul al 20-lea va incepe "sub auspiciile geniului lui" s-a adeverit, Eminescu generand o emotie cu totul aparte asupra scriitorilor care-1 urmeaza, creandu-se un adevarat curent spiritual, cunoscut sub numele de eminescianism, deoarece oricine simte, in felul lui, ceea ce a simtit poetul, se regaseste in fiecare cuvant, in flecare idee, in fiecare simtamant, deoarece el a reusit sa ; exprime specificul spiritual al neamului romanesc.

Mihai Eminescu sta, in literatura universala, alaturi de cei mai mari poeti nationali ai altor tari, alaturi de Dante, Goethe, Shelley, Victor Hugo. Constient de valoarea marilor poeti ai lumii din ale caror opere "luceafarul poeziei romanesti" si-a ostoit setea spirituala, Eminescu concentreaza continuitatea culturii si literaturii romane, atat prin bogatia ideilor, cat si prin innoirea limbajului poetic, despre care Ion Coteanu " afirma ca poetul nu a intemeiat un limbaj artistic, "ci 1-a reintemeiat, dandu-i o factura si un spirit atat de nou, incat este modern si astazi".

Mihai Eminescu a fost numit de Constantin Noica "omul deplin al culturii romanesti", intrucat substanta operei sale sta sub semnul eternitatii prin ancorarea sa spirituala atat la traditiile culturii romane, cat si la esentele culturii europene, poetul formandu-se spiritual "la scoala lui Homer, Shakespeare precum si la aceea a clasicului folclor romanesc".

Mihai Eminescu a realizat o opera monumentala a traditiilor populare si culte nationale, "depasindu-le prin geniul si munca sa" (Zoe Dumitrescu-BusulengA).

Titu Maiorescu, entuziasmat de inegalabila creatie eminesciana, prevestea faptul ca literatura secolului 20 va debuta sub auspiciile "geniului sau", deoarece poetul il uimise prin vasta sa cultura nationala si universala, prin memoria sa impresionanta, numindu-1 "om al timpului modern".

Cunoscator al culturii si filozofiei orientale indiene, ale caror opere le-a citit in original, invatand pentru aceasta singur sanscrita, dar si al culturii si filozofiei europene moderne, Eminescu este "insasi structura omului universal" (Mircea EliadE), opera sa monumentala fiind un adevarat act de identitate universala a neamului romanesc, fapt pentru care Tudor Vianu afirma ca "romanii ii deleaga lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta in fata lumii intregi".

Eminescu s-a format spiritual in cultul istoriei nationale, studiindu-i cu pasiune trecutul de glorie, tinand conferinte despre "Geniul national" si "Patria romana", considerand ca "vertebrele nationalitatii sunt istoria si limba", iar "elementul moral si estetic al culturii isi are izvorul sau principal in literatura nationala".

Mitul national domina permanent mintea si sufletul poetului, fiind prezent in creatia sa folclorul, ca cel mai important izvor al poeziei, afirmand cu fermitate ca "o adevarata literatura trainica" nu se poate intemeia decat pe "graiul viu al poporului nostru, pe traditia, obiceiurile si istoria lui, pe geniul lui".

Natura eminesciana recompune sugestiv si simbolistic spatiul mioritic romanesc ilustrat de codru si mare ("Mai am un singur dor"), satul in amurg ("Sara pe deal"), lacul, crangul, teiul, salcamul ("Revedere", "Dorinta", "Luceafarul").

"Manuirea perfecta a limbii materne" a facut din Minai Eminescu un adevarat intemeietor al limbajului poetic prin varietatea mijloacelor expresive prin sensibilitatea reflexiva, prin viziunea inovatoare si profunda asupra lumii si, in acelasi timp, precursor recunoscut ca atare al celor mai mari poeti ai secolului al XX-lea: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stanescu, Marin Sorescu.

Limbajul eminescian este surprinzator si inegalabil prin valorificarea lexicului popular, a formelor cu iz arhaic in constructii poetice noi, ce a uimit prin sintagme si imagini inedite, prin armonie si plasticitate stilistica.

Ceea ce a rezultat din acordarea instrumentului lingvistic este cuvantul eminescian incarcat de sensibilitate, izbutind sa creeze o limba romaneasca si un univers acustic de o vibratie inconfundabila.

Eminescianismul in cultura nationala romaneasca se defineste prin universalitatea operei "poetului nepereche" care ilustreaza idei preluate din filozofia si literatura universala, dar numai a celor care au interferente profunde cu mitologia populara si cu spiritualitatea culturii romanesti. Se manifesta, astfel, in creatia eminesciana, idei orfice (cosmogonia, echilibrul universal ca spatiu erotiC), idei indice provenite din "Mahabharata", "Rig-Veda" si notiuni din religia budista regasite cu pregnanta in "Luceafarul", "Sarmanul Dionis", "Geniu pustiu", "inger si Demon" etc.



Definit ca "romantic intarziat" sau cum insusi se autocaracteriza in poezia "Eu nu cred nici in Iehova" ("Nu ma-ntoarceti nici cu clasici,/ Nici cu stil curat si antic,/ Toate-mi sunt deopotriva,/ Eu raman ce-am fost: romantic"), Mihai Eminescu sta alaturi de cei mai mari romantici europeni: Novalis, Heine, Byron, Goethe, fiindu-i specifica ilustrarea conditiei nefericite a geniului intr-o lume superficiala, meschina, neputincioasa sa inteleaga aspiratiile sale superioare.

Exista insa multe laturi in care Eminescu depaseste radical romantismul si devine unul din exponentii cei mai vii ai ultimei jumatati din veacul al XlX-lea. Privit in expresia sa exemplara, poetul romantic se transpune integral intr-o zona ideala, fie ea mitul, ca la Holderlin, fie visul, ca la Novalis, fie fantezia utopista, ca la Shelley, fie aventura spirituala a lui Byron ori, dimpotriva, armonia linistii interioare a lui Lamartine.

Fantasticul prozelor eminesciene rezoneaza peste ani in scrisul unor artisti creatori importanti pentru Romania si pentru intreaga lume, cum este Mircea Eliade, la care intalnim, in nuvela "La tiganci", motivul visului ca si in nuvela "Sarmanul Dionis" sau Vasile Voiculescu si Mateiu Caragiale.

Eminescianismul este coordonata fundamentala a literaturii romane, numind "neodihna gandului activ" (Vasile ParvaN), pretuirea izvoarelor si vointa de innoire, dorinta de a pastra intreaga specificitatea nationala secondata de permanenta raportare la universalitate.

Numeroasele marturii ale poetului demonstreaza admiratia si respectul Iui fata de limba romana pe care o considera stapana absoluta peste spiritualitatea romaneasca: "Nu noi suntem stapanii limbii, ci limba e stapana noastra". Valoarea natiunii romane consta mai ales in bogatia si forta expresiva a limbii romane, care este, in viziunea poetului, "o imparateasa bogata careia multe popoare i-au platit dare in metal pur pe cand ea pare a nu da nimanui nimic (). A o dezbraca de averile pe care, economica si chibzuita Ie-a adunat in mii de ani, insemneaza a o face din imparateasa, cersetoare".

Mihai Eminescu este predestinat de a putea trezi la viata spiritualitatea romaneasca autentica, din care si el s-a nascut, "nu ne-am trezit noi - s-au trezit secolii din urma noastra si ne-au scuturat din somn" si se autodefineste ca avand radacinile spirituale adanc infipte in neamul romanesc: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar".



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.