Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


Mihai EMINESCU



Mihai EMINESCU - poza (imagine) portret Mihai EMINESCU



Despre Mihai EMINESCU

alte articole, referate, eseuri si sinteze literare


Marile teme ale universului eminescian
Poetul si poezia - tema si motiv al universului poetic dimensiune a programului estetic
Caracterul filosofic al poeziei lui Eminescu - modelul intelectului
Coordonatele lirismului eminescian
Conceptia estetica
Natura si iubirea - topos etern in lirica eminesciana
Poezia filosofica. Genialitatea intre absolut si damnare. Ipostaze poetice
Luceafarul si Oda (In metru antic) - permanente mitice si filosofice
Nuvela romantica - Mihai Eminescu - proza literara
MIHAI EMINESCU (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889) - Portretul scriitorului
Teme si motive ale operei eminesciene
Eminescianismul
CREATIA POETICA, EMINESCIANA,
MIHAI EMINESCU - Portretul scriitorului - Date biografice
EMINESCU SI POEZIILE LUI (1889)
MIHAI EMINESCU - TABEL CRONOLOGIC
Poezia naturii si a iubirii
Mihai Eminescu - sinteza
MIHAI EMINESCU - SCRIITOR NEPERECHE, INTRE NATIONAL SI UNIVERSAL; SCRIITOR ROMANTIC; SINGURUL GENIU AUTENTIC AL LITERATURII NOASTRE
EMINESCU SI BLAJUL
Eminescu student la Viena
In apararea institutiilor culturale
O disputa intre tineri si batrini si evaluarea repertoriului nostru teatral dinainte de 1870
Dualismul, o fictiune diplomatica
Serbarea de la Putna, manifestare a solidaritatii nationale
Interludiu carturaresc si cultural
O conferinta si teoria claselor pozitive
E unul din cei mai talentati juni
O schimbare fundamentala in statutul personal
Politica europeana si chestiunea orientala
Jurnalul razboiului sirbo-muntenegrean impotriva Imperiului otoman
Razboiul diplomatic
Declararea Independentei si participarea la razboiul din 1877
Viata politica interna
Prelectiuni populare. Prelectiuni publice. Conferinte
Miscarea culturala in provinciile romanesti desub stapiniri straine.
MIHAI EMINESCU - (1850-1889) - viata si activitatea literara Eseu
NATIONAL SI UNIVERSAL IN OPERA LUI MIHAI EMINESCU








Nuvela romantica - Mihai Eminescu - proza literara despre Mihai EMINESCU





Ipostaza titanica a sensibilitatii eminesciene ar fi unilaterala fara imaginea totala asupra poeziei, prozei si, intr-o anumita masura, asupra teatrului, dintr-o perspectiva ampla, integratoare.

Proza scriitorului este rodul unei relatii constante si de substanta cu filosofia si literatura europeana, peste care se inalta vocea inconfundabila a creatorului.

Publicate antum (Sarmanul Dionis, Fat-Frumos clin lacrima, Cezara, La aniversara) sau ramase in manuscris si valorificate postum, lucrarile in proza au fost considerate multa vreme un exercitiu stilistic auxiliar, pentru a fi redescoperite de G. Calinescu si apreciate ca fiind mai mult decat jocul suplimentar" al unui geniu liric. Proza eminesciana demonstreaza structuri specifice, de factura romantica, un sistem de valori si mituri proprii, ambiguitati foarte moderne la nivelul simbolurilor si al conotatiilor posibile.

Cugetarea filosofica si vizionarismul visului romantic, fantasticul si elementele incipiente de investigatie si de introspectie de tip S.F. sunt dimensiuni intre care se structureaza un edificiu epic complex, de larga respiratie.

Contestata pentru fraza baroca, pentru lipsa de unitate sau apreciata tocmai pentru stilul gotic, fabulos si nota halucinanta, hoffmanniana, proza lui Eminescu deschide o mitologie a durerii, a contestarii orgolioase, urmareste ratacirile eului metafizic in intruparile lui vremelnice, cautand unitatea primordiala a existentei.

Din idealismul kantian si relativismul teoriilor lui Leibniz, din conceptiile schopen-haueriene referitoare la metempsihoza, din ideile vechilor carti indice sau egiptene, din materialismul antic grec si intelepciunea populara romaneasca se incheaga suportul filosofic de referinta pentru un univers literar fascinant si nelinistitor.

Motivele frecvente ale acestui teritoriu literar ce presupune un traseu initiatic prealabil ar fi : titanismul si demonismul, avatarul, viata ca vis, umbra, dedublarea, natura paradisiaca, relativitatea timpului si a spatiului in ipostaza de categorii filosofice, calatoria astrala.

O prima afirmare importanta pe taramul prozei este basmul Fat-Frumos din lacrima, integrat in categoria fabulosului popular cu note romantice (alaturi de Poveste indica), desavarsit la Viena si publicat in Convorbiri literare in noiembrie 1870. Materialul folcloric este abstractizat si transfigurat prin prisma romantica. Personajul de contur romantic se indreapta spre idealuri superioare, spre un absolut al iubirii si prieteniei. Detalii folclorice evoca o atmosfera nationala (costume populare, fluiere pentru doine si pentru horE), un pitoresc etnografic, completat de motive erudite. Natura detine un rol important, devenind personaj, ca in proza fantastica.



Cezara este nuvela tipic romantica prin tema, constructie a conflictului, viziune asupra psihologiei eroilor bantuiti de patima iubirii demonice. Din text se degaja reflectii filosofice implicite in legatura cu tentatia lumescului" (care inseamna pasiune erotica) sau cu optiunea pentru existenta ascetica. Nuvela este o plasmuire narativa ce degaja mister existential si o atmosfera exotica.

O directie aparte in peisajul prozei eminesciene o constituie lucrarile de observatie realista, de factura sociologica - adevarate fiziologii de tip pasoptist. Evocari, descrieri realiste, observatii psihologice, umor si comic, toate se regasesc in schitele postume : Aur, marire si amor, La curtea cuconului Vasile Creanga, Mos losif, Parintele Ermolachie Chisalita. Acestea ilustreaza disponibilitatile stilistice ale autorului, puterea de surprindere a unor largi categorii sociale. Ca prozator realist si moralist, Eminescu este un portretist remarcabil, un comentator polemic si un peisagist sobru si echilibrat.

Demonismul si titanismul - ca atitudini romantice fundamentale - apar in romanul neterminat Geniu pustiu prin familia catilinarilor", spirite insurgente ale unei generatii nelinistite, nonconformiste, revoltate si dezamagite, animata de idealuri patriotice, dar atinsa de blestemul solitudinii. Ioan, tribun al lui Avram Iancu, este un inadaptat superior, un spirit profetic, devotat idealurilor nationale. Poesis este ipostaza feminina a naivitatii -fantastica, voluptoasa, plina de inchipuiri si vise" Fara stabilitate, privirea ei pluteste deasupra lucrurilor, invaluindu-le intr-o aura de vis si poezie. Aceasta va imprima si celorlalti starea ei de neliniste si sfasiere, facand din ei naturi catilinare".

Contradictoriu este si Toma Nour - cu numele simbolic, biblic ca si Ioan -, prin misterul si anxietatea structurale. Esuand in plan erotic se indreapta pentru ispasire spre lupta nationala. Demonic si visator, traversat de violente, meditand cu voluptate asupra mortii, Toma e un erou romantic tipic, din familia revoltatilor ca byronianul Childe Harold sau Cain.



Dincolo de realitatea istorica incontestabila, legata de tulburatul an 1848, cu detalii culese din publicatiile timpului, discursul epic aluneca uneori din tiparele genului pentru a intra in domeniul comentariilor subiective, de tip romantic. Geniu pustiu este un roman personal, romanul unei melancolii ardente si pasionale, apropiata de formula narativa a unui Chateaubriand. De aceea el scapa incadrarilor rigide in una din directiile tematice identificate de Philippe van Tieghem in Le Romantisme francais (psihologica, istorica, sociala, realista sau sentimentala). Calinescu aprecia romanul drept un prim jurnal romantic romanesc, deci o formula complexa, potrivita temperamentului scriitorului. in general, personajul romantic eminescian se detaseaza printr-o tendinta specifica: inaderenta la un mediu social ostil, refuzul datelor societatii si incercarea de a intra intr-un univers compensatoriu, imaginat ca alternativa posibila fata de cel real. Formele de respingere a realului sunt: evaziunea in vis si in spatii astrale, regresiunea in timp, recluziunea (prin retragere deliberata in singuratatE). Frumosi in satanismul lor, atinsi de tristeti filosofice, personajele sale aleg evadarea, formuland insa adevaruri amare despre epoca.

Nuvelele fantastice si filosofice (vizand fantasticul - Sarmanul Dionis - sau fantasticul erudit - Avatarii faraonului Tla si ArchaeuS) ofera asemenea alternative firilor nelinistite si ratacite intr-un timp strain. Categoria estetica a fantasticului, definita ca dezvoltare a unui orizont ce nu exista decat in puterea imaginatiei devine la Eminescu o forma poetica a lirismului, expresia unui sentiment de neliniste, de nostalgie cosmica, in care neobisnuitul tinde sa includa absolutul prin confruntarea realului cu imaginarul" (E. TudoraN).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 


Copyright © 2009 - 2014 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.