Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Jurnalul razboiului sirbo-muntenegrean impotriva Imperiului otoman despre Mihai EMINESCU



Eminescu isi indreapta atentia spre lupta popoarelor sirb si muntenegrean impotriva stapinirii otomane inca din prima cronica de politica externa publicata in 19 mai 1876. Poetul comenteaza in articolul Serbia (in Serbia s-au luat") 1, care formeaza a doua sectiune a cronicii sale, masurile luate de guvernul din Belgrad in vederea chemarii sub arme a tuturor barbatilor intre 18 si 40 de ani, precum si pregatirile pentru intarirea dispozitivului militar din granita cu Turcia. Citeva zile mai tirziu, in 26 mai 1876, Eminescu publica un nou articol, Serbia (Ziarului unguresc"), in care comenteaza stirile aparute in Kelet Nepe cu privire la pregatirile de razboi din Serbia pentru o neintirziata campanie"2. Este retinuta si o corespondenta din Belgrad publicata in Pester Uyod, in care se arata ca oamenii politici din Serbia considerau ca sosise momentul pentru inceperea razboiului cu Imperiul otoman. Eminescu reproduce in cronica sa si Proclamatia consiliului municipal din Belgrad catre locuitorii orasului in care le cere sa sprijine guvernul in pregatirile de razboi. Proclamatia atrage atentia asupra luptei dusa de Bosnia si Hertegovina impotriva armatelor otomane si asupra ecoului stirnit de ea in Serbia si in opinia publica europeana. Turcia stia de la inceputul rascoalei - se arata in Proclamatie - ce simtiri va trezi aceasta in Serbia, ce datorii ii va impune si-a inceput a-si gramadi trupele la marginile noastre asa incit puterea ei principala nu este nici in Bosnia nici in Hertegovina, si e concentrata la granitele noastre". Proclamatia se publica in Politische Correspon-denz si in alte ziare europene. Eminescu o reproduce, in traducerea sa, din ziarul vienez D/e Tages-Presse din 19/31 mai 18763. Acest act - scrie poetul -nu are nevoie de nici un comentariu."

Eminescu se ocupa de pregatirile militare din Serbia, intr-un nou articol, Serbia (Ziarul maghiar"), publicat in numarul urmator al foii iesene4. Potrivit relatarilor ziarului Nemzeti Hirlap corpul sirb de armata de pe Drina intindea pontoane peste acest riu, iar guvernul sirb se pregatea sa-si mute resedinta de la Belgrad spre interiorul tarii, intrucit se afla prea aproape de granita cu Turcia. Ziarul maghiar comenteaza pregatirile de razboi din Serbia in mai multe articole, Szerb/abol5 si aceste stiri stirnesc mare neliniste in cercurile diplomatice din Imperiul austro-ungar. Masurile guvernului sirb sint anuntate si intr-o corespondenta, Belgrad, 15. Mai, publicata in ziarul Die Tages-Presse in 7/19 mai 18766. Eminescu trimite la ziarul maghiar, insa isi extrage informatiile din presa vieneza.



Pregatirile de razboi ale Serbiei sint privite de Imperiul otoman, cum arata Eminescu in articolul Serbia (La intrebarile Portii"), ca o provocare la adresa sa si cere explicatii guvernului sirb7. in raspunsul sau, Milan, principele Serbiei, arata ca tara sa era inconjurata de armate straine ca intr-un inel de fier" si ca se vedea silit sa faca pregatiri militare pentru a linisti poporul.

Eminescu considera oportun sa informeze cititorii intr-un articol, Serbia (Despre pozitia strategica"), publicat in 18 iunie 1876 asupra pregatirilor armatei sirbe si asupra efectivelor sale8. Armata sirba se compunea, arata Eminescu, din trei corpuri : armata de la apus de Morava, pusa sub comanda generalului Frans Aleksander Zah (1807-1892), armata de la Drina, pusa sub comanda lui Ranko Alimpici (1820-1882), profesor la Academia sirba de razboi, si armata de sud, pusa sub comanda lui Cernaev, generalul rus. Avea un efectiv mai mare armata de sub comanda lui Ranko Alimpici (30.000 de oamenI), care se va angaja, de altfel, si in cele mai grele lupte cu turcii. Informatii despre armata sirba comunica Po-Jit/sche Correspondenz, de unde le preia Romanul9, si se gasesc in cronica evenimentelor de pe front, Der Krieg. Wien, 3. luli, publicata in Neue fre te Pres-se in 23 iunie/4 iulie 1876 10. Am staruit asupra organizarii armatei sirbe si a pozitiilor strategice pe care le ocupa intrucit Eminescu porneste de aici in relatarea operatiilor de pe fronturile de lupta din Balcani.

Cronicar de politica externa la un ziar de provincie, cu mijloace materiale reduse si fara personal redactional specializat pe domenii, Eminescu intimpina mari dificultati in adunarea informatiilor si in comunicarea operativa a noutatilor. Toate aceste stiri Cor.(espondentA) po(lifica) - scrie Eminescu in articolul Serbia (Jn numarul trecut"), publicat in 18 iunie 1876 - le aduce sub data de (12)24 iu mie ; iar astazi avem in (18)30. La noi circuleaza zgomotul -pin-acuma neadevarat ca Serbia ar fi si declarat razboi Turciei. Desi Cor.(espondentA) po(litica) este un ziar slavofil, totusi stirile ce le aduce nu sint lipsite de fundament. Va sa zica inainte de 3 zile armata sirbeasca s-au dispus a incepe si poate ca de acum peste trei zile vom auzi cele intii vesti de razboi de preste Dunare" 11. Eminescu gaseste potrivit sa critice si partidele politice din Romania, care nu intelegeau sa renunte la polemicile sterile nici intr-un moment ca acesta, al agravarii situatiei internationale. Dar Vavilonul ce va face ? se intreaba poetul -. Exercitii stilistice." Si mai departe : Stiut este : satul arde, baba"

Informarea operativa, exacta si cit mai completa, constituia pentru Eminescu problema principala in activitatea sa de cronicar de politica externa. Poetul constata ca ziaristii romani intimpinau dificultati in procurarea informatiilor din cauza lipsei unui birou telegrafic de corespondenta. Desi Romania se invecina cu Serbia si avea legaturi directe cu ea, ziaristii se vedeau siliti sa apeleze la presa din Budapesta si din Viena. Lipsa unui biurou telegrafic de corespondenta scrie Eminescu in 20 iunie 1876 si greutatea cu care ziarele noastre isi procura noutatile din strainatate, ne face ca mai intotdeauna sa inregistram stiri, publicate cu doua, trei zile inainte in jurnalistica vieneza. intr-adevar romanii invecinati cu Serbia, avind comunicatie telegrafica cu aceasta tara, primesc totusi stirile ce o privesc din Pesta si din Viena. Ce se va fi intimplind in momentul de fata in Serbia ni este deci necunoscut si, crainici in-tirziati a miscarilor din Orient, jurnalele romanesti trebuie sa se multameasca cu stiri relativ vechi si rasuflate de trei, patru zile". 12

Problemele puse in discutie il arata pe Eminescu un ziarist cu o inalta constiinta profesionala, interesat sa tina cititorii ziarului iesean la curent cu desfasurarea evenimentelor internationale.

Manifestul de razboi al lui Milan Obrenovic, principele Serbiei, catre poporul sau, se publica in 19 iunie/1 iulie 1876 si in, el se condamna politica de oprimare a popoarelor din Balcani si de expansiuni teritoriale. inainte dragii mei viteji !

    se spune in finalul manifestului - asupra inamicului comun, in sfinta lupta pentru credinta, dreptate si patrie." Eminescu reproduce manifestul din Neue freie Presse 13 si-l publica in ziarul iesean in traducerea sa, in 23iunie (4 iuliE) 1876 14. Ziarul vienez comenteaza evenimentele din Balcani si intr-un articol, Serbien und Turkei. Wien, 1. luli, publicat in acelasi numar. Presa romaneasca acorda mare atentie manifestului sirb si Romanul se ocupa de el in 21-22 iunie 1876, Te-legraful si Albina in 24 iunie 1876, Alegatorul liber in 25 iunie 1876, iar Telegraful roman in 27 iunie 1876 15. Din datele de mai sus se desprinde ca Emi-nescu este printre cei dintii comentatori ai manifestului de razboi sirb in presa romaneasca.

Operatiile de pe fronturile din Balcani sint urmarite de Eminescu cu cea mai mare atentie si inca din 25 iunie 1876 deschide in cadrul rubricii Revista externa o sectiune noua, Razboiul oriental, careia ii alatura, apoi, inca una, De pe cimpul de razboi16. Poetul isi asuma o sarcina care implica mari dificultati in procurarea informatiilor si a prezentarii exacte a mersului operatiilor de pe fronturile de lupta. Spre a ilustra situatia, deloc de invidiat, in care se gasea ziaristul roman, exemplifica cu texte din presa bucuresteana, din care cititorul nu stia ce sa retina. Alegatorul liber sustinea ca razboiul abia se declarase, in vreme ce Romanul vestea, in doua telegrame din aceeasi zi, victorii, una pentru sirbi, alta pentru turci 17. Eminescu scoate incheierea ca intre aceste comunicate de pe fronturile de lupta, transmise de schioapa de corespondenta romana", nu se vedea nici o preocupare in prezentarea informatiilor intr-o unitate organica". Poetul enunta aici unul din principiile care stau la baza intocmirii cronicilor sale de politica externa.

Concomitent cu descrierea evenimentelor din Serbia, Eminescu prezinta si pregatirile de razboi ale Muntenegrului 18, numirile de comandanti in armata otomana 19 si decretarea mobilizarii in Imperiul aus-tro-ungar20. Dispozitiile Ministerului de razboi al Imperiului austro-ungar, privind obligatia ofiterilor de rezerva sa-si completeze armatura" la prezentarea la unitatile lor, sint comentate cu umor, iar masurile pentru conscrierea cailor" ii ofera prilejul sa faca unele reflectii ce merita sa retina atentia. Ministe-riul de razboi in Austro-Ungaria are, se vede scrie Eminescu -, o lista de toti caii buni pentru armata, si, in vreme de razboi, ii recruteaza ca si pe oameni, platind se-ntelege preturile lor. In orice caz insa un om costa in Austro-Ungaria mai putin decit un cal."



Eminescu intocmeste prima sinteza a luptelor din Balcani in articolul Razboiul oriental (Stirile aduse"), publicat in 27 iunie 1876 21. Stirile aduse de ziarele din Viena scrie poetul sint cu mult mai clare decit cele aduse de ziarele noastre, si stau in legatura lamurita." Ofensiva armatelor sirbe este prezentata pe directiile de atac impotriva turcilor, cu estimarea efectivelor militare de ambele parti. Turcii, superiori numericeste, opresc atacul armatelor sirbe in mai multe puncte. Dar, in punctul principal al miscarilor tine sa sublinieze Eminescu , sirbii au repurtat pin-acuma o victorie plina de urmari fertile." Sa mai aratam ca Eminescu urmareste indeaproape si comunicatele turcesti despre operatiile de pe front. In genere scrie el e admirabila naivitatea telegramelor turcesti."

Desfasurarea operatiilor de pe fronturile de lupta este prezentata de Eminescu din perspectiva sirbo-muntenegrenilor si fiecare victorie a lor impotriva turcilor o comenteaza cu o mare bogatie de informatii. Articolele sale, publicate sub titlul general, De pe cimpul de razboi, numar de numar intre 4 iulie si 1 noiembrie 1876, formeaza un adevarat Jurnal de front. Corpul principal al muntenegrenilor scrie Eminescu in 4 iulie 1876 -, comandant de principele Nichita, au stat mai multa vreme in nelucrare la Grahovo, acuma insa asemenea pare a deveni agresiv. Acuma armia principala e la Kernita, din districtul Gatko, unde a ocupat forturile mici de la Gat-ko, care in vremea insurectiunei, ii serveau lui Muh tar-Pasa pentru a inlesni aprovizionarea cetatii Nik-sici. O alta coloana de muntenegreni a ocupat lari-nie pentru a rupe linia de comunicatie a turcilor cu Ragusa" 22.

Eminescu retine toate informatiile cu privire la efectivul trupelor angajate i.i lupta si consemneaza de fiecare data pierderile suferite de ambele parti23.

Pentru a pune intr-o lumina cit mai favorabila lupta eroica a poporului sirb, Eminescu include in cronicile sale prezentari ale efectivelor armatei otomane si armamentului cu care erau inzestrate24.

Eminescu isi extrage informatiile pentru cronicile sale in care prezinta desfasurarea operatiilor de pe fronturile din Balcani din telegramele agentiilor straine de presa, Telegramme vom Kriegsschauplatze, publicate in Neue freie Presse in 1/13 iulie 1876, 12/24 iulie 1876 si 13/25 iulie 187625. Informatiile privind efectivele armatei otomane sint luate dintr-o corespondenta, Die Offensive der turkischen Haup-tarme. Nish, 31. /u/f, semnata : K. M. si publicata tot in] Neue freie Presse - in 28 iulie/9 august 187626. Din jurnalul eminescian se desprinde ca C. h orvatovici (1835-1895) se numara, alaturi de Ranko Alimpici si Frans Aleksander Zah, printre cei mai destoinici comandanti din armata sirba. Despre faptele de arme ale lui C. Horvatovici relateaza si alte ziare romanesti21. Sa mai notam ca Eminescu informeaza si despre ranirea generalului Zah si scoaterea sa din lupta. 28

Eminescu considera oa o obligatie profesionala de cea mai inalta raspundere sa tina cititorii la zi cu desfasurarea luptelor din Balcani. Atunci cind nu-si poate indeplini aceasta obligatie profesionala, se justifica fata de cititori. In urma vremei rele -scrie Eminescu in 16 iulie 1876 -, drumul de fier fiind intrerupt, ziarele din strainatate nu vin regulat, din care cauza nu sintem in stare a tinea publicul nostru in curentul intimplarilor razboiului"29. Avem aici o noua marturie a poetului cu privire la sursele de informatie pe care le folosea in cronicile sale de politica externa.

Poporul sirb ducea o lupta eroica impotriva Imperiului otoman si cu toate acestea victoriile sale erau locale si temporare. Eminescu analizeaza cu o patrundere uimitoare drama poporului sirb si nu uita sa aminteasca si de sacrificiile impuse poporului roman de invaziile otomane. Turcilor le lipsesc numai mijloace - scrie Eminescu in 18 iulie 1876 - de-a pune o armata mare in linie de razboi, dar sint totdeauna in stare de a implea golurile sirurilor lor prin puteri noua aduse din Asia ; sirbilor le lipseste insa materialul de oameni. Ei pierd in acest razboi floarea tinerimei, floarea barbatilor lor, incit la victoriile lor se poate aplica cuvintul, spus de cronicarul nostru pentru lupta de la Razboieni A«si-acolo au pierit saminta vitejilorA». Stingerea continua a puterilor sirbesti puse in lupta si neputinta de a le inlocui": . prin altele noua, a inceput a avea urmari grele" 30.

Eminescu deschide in jurnalul razboiului sirbo-muntenegrean impotriva Imperiului otoman o noua pagina o data cu patrunderea armatelor turcesti pe teritoriul Serbiei. Jurnalistica e de acord scrie Eminescu in 4 august 1876 -, ca cea intii faza a razboiului e sfirsita, de vreme ce nici un soldat sirb nu mai e pe pamint turcesc, pe cind turcii au cal-I cat frontierele din ost si sud-ost ale Serbiei. Priin | urmare nu mai poate fi vorba de ofensiva din partea sirbilor, ci numai de o defensiva mai mult ori mai putin indelungata"31. Cind tr-3ce la prezentarea celei de-a doua etape a razboiului din Balcani, Eminescu schiteaza o privire retrospectiva asupra ofensivei armatelor sirbe si explica nereusita ei prin aplicarea inadecvata a strategiei si tacticii de lupta.

Eminescu se dovedeste un cunoscator desavirsit al mersului operatiilor pe fronturile de lupta din Balcani. Sta marturie faptul ca inca din 9 iulie 1876 isi exprima temerea ca armatele otomane, superioare numericeste si mai bine inarmate, era posibil sa invadeze teritoriul Serbiei. Aceasta va reprezenta -pentru poporul sirb - o calamitate cumplita"32. Poetul tine sa sublinieze, in 4 august 1876, dupa patrunderea armatelor otomane pe teritoriul Serbiei, ca sirbii nu sint descurajati prin lipsa lor de succes si hotariti a continua lupta la cutite"33.




Ofensiva armatelor otomane pe teritorul Serbiei si Muntenegrului intimpina, asa cum prevedea Eminescu, rezistenta celor doua popoare. Poetul informeaza cititorii asupra masurilor de aparare luate impotriva atacurilor violente si repetate ale armatei otomane. Ca si mai inainte, face topografia locului si descrie desfasurarea luptelor pe ore. tn decursul aceleiasi zile scrie Eminescu in 15 august 1876 -s-au ridicat uvragele de pamint pentru asezarea tunurilor. Dar la 5 oare sara focul bateriilor deveni general si foarte vehement, iar la 7 oare turcii avura a se lupta cu un atac de infanterie al sirbilor. Lupta dura pina tirziu noaptea."34 Informatiile sint extrase din cronica razboiului, Der Krieg, publicata in Neue fre/e Presse in 12/24 august 1876 si din comunicatele, Telegramme vom Kr/egsschauplatze din acelasi numar al ziarului vienez. 35

Jurnalul eminescian infatiseaza lupta poporului sirb contra invadatorilor otomani cu o bogatie de informatii, cum nu intilnim in multe publicatii provinciale ale vremii. Poetul insista asupra organizarii apararii pe toate fronturile de lupta si relateaza, pe larg, despre rezistenta armatelor sirbe la Alexinat, Izvor, Deligrad si in alte fortarete. Desi descrierea luptelor se face pe baza comunicatelor din presa straina, cu precadere germana, avem sentimentul ca cel care relateaza intimplarile este un martor ocular. Sirbii trecura Morava pe la Baboviste si Buimir -scrie Eminescu in legatura cu luptele din 16/28 septembrie 1876 -, locuri pe care le ocupara, pe cind Horvatovici, operind indaratul turcilor, ocupa Krusie, spre a le taia turcilor comunicatia cu Nis. La 12 ore de-amiazazi sirbii luasera Buimir, la 8 sara dupa o singeroasa lupta fortara Tesita cu asalt"36. Ocuparea fortaretelor sirbesti de armatele otomane este comunicata cititorilor cu o vadita parere de rau. Se confirma definitiv - scrie Eminescu in 29 august 1876 , ca sirbii au pierdut insemnata batalie de la Alexinat si ca sint in retragere"37. Armatele otomane inaintau cu prudenta spre interiorul Serbiei si Eminescu noteaza, in finalul cronicii sale, ca tactica aceasta amintea de cea a lui Quintus Fabius poreclit Cunctator, adica zabavnicul", care dupa in-fringerea dezastruoasa a romanilor, linga lacul Tra-simene (217 i.e.n.), nu avea curajul sa-l infrunte pe Hannibai, capetenia cartagineza, in cimp deschis, si se marginea sa inainteze in urma sa.

Jurnalul eminescian cuprinde pagini ilustrative si pentru rezistenta muntenegrenilor impotriva invadatorilor otomani. Pozitia geografica a tarii ii favoriza in mai mare masura decit pe sirbi, la care se adauga relieful muntos, cu lipsa cailor de comunicatie in cimp deschis. Acestea strabateau trecatorile din munti, usor de aparat cu oameni putini si chiar slab inarmati. Poetului ii place sa citeze izvoarele turcesti ori de cite ori se recunoaste in ele ca armatele otomane sufereau infringeri grele. O depesa din Ragusa scrie Eminescu in 25 iulie 1876 - arata ca stirile sosite in Bilec si Trebinje din izvor autentic turcesc confirma stirea despre victoria cea stralucita a her-zegovinenilor si muntenegrinilor asupra turcilor la Verbiza. Chiar turcii din Trebinje spun ca muntene-grinii au luat in adevar tunuri de la turci cu acea ocazie si ca le-au sfarimat cu totul citeva batalioane. Selim Pasa a murit in lupta dimpreuna cu multi oficieri superiori din statul major. - Tot o depesa din Ragusa arata ca la 31 iulie au ajuns la Cetinje prizonierul Osman-Pasa insotit de 30 nizami. Dintre capii muntenegrini n-a cazut nici unul in lupta de la Verbiza"38.

Luptele muntenegrenilor sint descrise de Eminescu in mai multe articole (O depesa din Ragusa"), (Pina in momentul de fata"), (Despre biruinta muntenegrenilor"), (De la armia de pe DrinA), (Cu schimbarea liniei strategice"), (Telegramele cele mai noua.")39. Eminescu iti extrage informatiile din cronica razboiului, Der Krieg, din Neue ireie Presse 40 si spre a ilustra vitejia muntenegrenilor insista asupra faptului ca acestia luptau, in lipsa armelor, cu cutitul". Muntenegrenii cistiga la Kuci, in august 1876, o victorie stralucita impotriva turcilor. Eminescu explica victoriile lor prin adoptarea tacticii folosita si de domnitorii romani impotriva invadatorilor otomani. Sfarimarea lui Muhtar-Pasa la Verbita (VrbicA) -scrie Eminescu in 28 iulie 1876 -, batalie in care au cazut mai multi pasi si s-au luat munitii, stindarde si prizonieri, retragerile maiestre ale Voievodului, care cauta prin ele a atrage pe turci de pe ses la locuri muntoase unde ei sa nu fie in stare a dezvolta armata, o tactica asemanatoare cu cea a domnilor nostri vechi, sint atitea semne ca muntenegrinii pricep mai bine lupta cu multimea covirsitoare a turcilor decit sirbii"41.

Muntenegrenii duceau razboiul in conditiile unui teren care le permitea sa foloseasca tactica domnilor nostri vechi", situatie in care nu se gaseau sirbii. Din comentariile lui Eminescu se desprinde simpatia pentrj lupta muntenegrenilor si pentru Nikita (1841-1921), voievodul lor. Tara acestui din urma, saraca si muntoasa scrie Eminescu in 29 septembrie 1876 , e patria acelor tipuri aproape omerice, acelor eroi legendari cari rasar din baladele popoaralor in genere. Nascut din familia de viteji a Ne-gusestilor, domnind preste o rasa de razasi liberi prin saracia lor si dotati c-un rar curagiu personal, principele Nikita samana cu voinicul din poveste, care-a plecat in lumea larga ca sa afle A«ce-i fricaA» si n-a putut-o afla" 42. Si mai departe : Nu trebuie sa uitam ca Nikita insusi este un cintaret insemnat al faptelor strabune, el uneste lira cu spada, e simplu in obiceiuri, vorbeste si se poarta ca fiecare din poporul sau si joaca rolul lui Ahil in acea adunare de batrini cari formeaza senatul muntenegrean si unde se vor fi gasind multi Nestori cu barbele albe si cu sfatul dulce ca fagurul de miere. In genere principatul pare a samana cu Sparta lui Lycurg, in care in scoli se invata obligatoriu minuirea armelor si cintecele lui Homer".



Eminescu face aici una din cele mai frumoase caracterizari a poporului muntenegrean intilnita in literatura noastra. Poetul are in minte, cind scrj|e aceste rinduri, imaginea Tarilor Romanesti, la inceputul organizarii lor si in personalitatea lui Nikita distinge trasaturi ce-i amintesc de Mircea cel Ba-trin, Stefan cel Mare si alti domnitori romani.

Imperiul otoman detinea superioritatea, cum am aratat, atit in privinta efectivelor militare, cit si a inzestrarii armatei sale si era incredintat ca putea obtine victoria pe calea armelor. Sirbii si muntenegrenii opun o rezistenta dirza la care turcii nu se asteptau. Eminescu scrie in 3 octombrie 1876 ca legiunea sirba, numita a iataganului", obtine o victorie importanta in Valea Moraviei impotriva armatelor otomane.43 Citeva zile mai tirziu, in 8 octombrie 1876, informeaza cititorii ca muntenegrenii chea-mara sub arme si tinerii de 15 16 ani 44. La jumatatea lui octombrie muntenegrenii ocupa fortareata Medun si turcii sufera pierderi grele45. Capitularea Medunului este anuntata si de Neue ireie Presse in mai multe corespondente si intr-un comunicat special, Der turkische Fort von Medun 46. Lupte grele se dau si la Djunis, la sfirsitul lui octombrie 1876. Turcii obtin aici o victorie care le permite sa rupa in doua armata sirba. Nici de asta data insa victoria turcilor nu poate hotari soarta razboiului Nu li se poate tagadui sirbilor meritul scrie Eminescu in legatura cu luptele de la Djunis de a fi foarte indemanatici in aparare. Pas cu pas se retrag numai si, pier-zind o linie intarita, vedem nemijlocit indaratul ei statornicindu-se o alta linie asemenea intarita, incit victoriile turcesti, impreunate cu pagube fara masura, se pierd in vint in fata energiei si repejiunei, cu care sirbii isi repareaza caderile"47.

Eminescu comenteaza desfasurarea luptelor din Balcani cu multa luciditate si sustine, inca la 1*8 august 1876, indata dupa patrunderea armatelor otomane pe teritoriul Serbiei, ca Imperiul otoman nu putea obtine o victorie decisiva pe calea armelor. Rezultatul cel mai apropiat al acestor lupte consta in pierderile de vieti omenesti si distrugerile de bunuri materiale. Aceste din urma lupte insa au avut - scrie Eminescu despre asaltul de sase zile al turcilor impotriva intariturilor de la Alexinat un singur efect : au aratat zadarnicia razboiului intre puteri egale, au dovedit ca aceste ciocniri vecinice n-au alt efect decit uciderea de oameni si risipirea averilor publice si private a amindoror statelor. Atit turcii oit si sirbii par a se fi convins ca prin continuarea ostilitatilor nu vor ajunge la nici un rezultat pozitiv, ci numai la ucideri fara scop, la risipirea oraselor si satelor, la jertfirea elementelor de civilizatie si de inaintare materiala" 48.

Eminescu face aceste aprecieri asupra desfasurarii operatiilor de pe fronturile din Balcani intr-un moment in care armatele otomane se aflau in plina ofensiva pe teritoriul national al Serbiei incit consideratiile sale ar putea fi privite ca nerealiste. Opinia aceasta s-ar justifica si prin faptul ca poetul prezinta luptele impotriva Imperiului otoman din perspectiva sirbilor si muntenegrenilor si admiratia sa pentru faptele lor de arme se tradeaza in fiecare pagina a jurnalului sau. Aceasta atitudine, ce ar putea fi pusa in seama lipsei de obiectivitate, ne intimpina chiar si in paginile incarcate de nume de localitati, unde se dau luptele, si de cifre privind efectivele militare care participa la ele. Asemenea opinii sint justificate numai in masura in care se judeca jurnalul in afara orientarii generale a poetului in politica internationala. Eminescu prezinta desfasurarea operatiilor de pe fronturile de lupta in contextul crizei interne a Imperiului otoman si a situatiei internationale si intuieste, cu o perspicacitate uimitoare, desfasurarea viitoare a evenimentelor. Sultanul Murad al V-lea este inlaturat de la conducerea Imperiului otoman la sfirsitul lui august 1876 sii adversarii sai il urca pe tron pe Abdul Hamid al ll-lea. Eminescu prevedea aceste schimbari inca de la inceputul lui august 1876, cind arata ca intreg kali-fatul" nu era in deplinatatea facultatilor mintale si conducerea Imperiului otoman se gasea in miinile marelui vizir si a consulului englez la Constantino-pol 49. Noul sultan cauta sa grabeasca sfirsitul razboiului si arunca in lupta noi forte militare. Ofensiva otomana intimpina, cum am vazut, rezistenta armatelor sirbe si muntenegrene si Poarta propune in 3 octombrie 1876 un armistitiu de 6 luni. Armata otomana nu era pregatita pentru campania de iarna si conducerea din Constantinopol spera sa poata relua ofensiva impotriva Serbiei si Muntenegrului in primavara anului urmator. Eminescu comenteaza tergiversarile Portii in mai multe articole, Turcia (La 10 octombrie"}, (Poarta a comunicat"), Turcia (in urma unei noi audiente"), Turcia (In 12/24 octombrie")50. Marile puteri propun un armistitiu de sase saptamini si inceperea, in acest interval, a tratativelor de pace. Poarta accepta propunerea in-trucit era ocupata cu complotul impotriva sultanului Abdul Hamid, descoperit la sfirsitul lui octombrie 1876, in care erau implicati si unii membri ai fami liei imperiale. Capii au fost exilati - scrie Eminescu in 22 octombrie - dezbracati de toate demnitatile lor publice si hotariti incapabili de-a mai ocupa functiuni de-ale statului" 51.

Luptele care se n.ai dau la sfirsitul lui octombrie 1876 sint urmarea incalcarii de turci a conditiilor de incetarea focului si a tergiversarii Portii in incheierea pacii.

Jurnalul lui Eminescu asupra razboiului sirbo-mun-tenegrean impotriva Imperiului otoman formeaza unul din capitolele importante din publicistica sa52. Nicaieri in exegezele eminesciene nu i se consacra o prezentare, fie ea si sumara. Poetul comenteaza evenimentele cu un orizont larg, cu o buna informare si cu o mare bogatie de date, incit aceste pagini pot servi si istoricilor in sintezele lor. Si aceasta cu atit mai mult cu cit un asemenea jurnal nu ne-a lasat nici un alt scriitor roman din secolul tracut.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.