Eminescu intra in publicistica la douazeci de ani si ceea ce impresioneaza inca de la inceput in ar-( ticolele sale este maturitatea si independenta de gin-dire in tratarea problemelor culturale si politice. Poetul apara institutiile culturale ale romanilor din Imperiul austro-ungar, situeaza dezbaterea in disputa dintre tineri" si batrini" in plan national si examineaza intreaga productie dramatica romaneasca dinainte de 1870. Teatrul il subordoneaza luptei nationale si respinge pina si o parte din piesele lui V. Alecsandri, un fapt inca neintilnit in presa transilvaneana pina la acea data. Productia literara a vremii nu-l satisfacea, chiar daca in
Epigonii, scrisa tot acum, glorifica deopotriva pe inaintasi, ca si pe marii sai contemporani. Nu stiu cunosti pre Eminescu ii scrie Slavici lui Gherasim Serb in 26 februarie 1871 ori ba ? E unul din cei mai talentati juni, care ii cunosc eu. Numai o slabiciune are : e pesimist literar. Pentru el nu produce nimeni bine ; chiar cu Alecsandri nu e indestulit" inaintea criticii noastre literare, Slavici defineste trasaturile personalitatii lui Eminescu sub dubla infatisare pesimist" in materie de literatura si intelectual activ pe tarimul luptei nationale. O mutatie se produce numai in privinta atitudinii sale fata de Maiorescu : de la rezerve asupra modului de aplicare a principiilor sale critice, poetul trece la apararea ideilor criticului in materie de cultura si limba. Nu incape discutie ca Eminescu nu ar fi simtit nevoia sa-si precizeze pozitia fata de Maiorescu in alt climat intelectual decit cel din societatea studentilor romani din Viena. Sa mai notam tot aici si faptul ca poetul se situeaza pe pozitii identice sau apropiate cu cele ale Junimii in materie de cultura si literatura cu multi ani inainte ca sa faca parte din societatea ieseana.
Eminescu impartaseste opinia pasivistilor, cind nu recunoaste unirea Transilvaniei cu Ungaria. Nu recunoaste insa nici unirea cu Ungaria a Banatului si a celorlalte tinuturi romanesti. Activistii isi puneau mari sperante, pe de alta parte, in lupta pe cai parlamentare, care insa se dovedea, pe zi ce trecea, tot mai ineficienta. Guvernele austriece si maghiare intocmesc legi restrictive si la alegerile din 1887 izbuteste sa intre in dieta un singur deputat roman, care renunta, in semn de protest, la mandatul sau 2. Eminescu depaseste atit activismul, cit si pasivismul prin critica dualismului, ca forma de stat, prin apelul la solidarizarea romanilor cu celelalte popoare asuprite din imperiu si prin manifestul pentru convocarea unui congres al natiunii romane" in care sa-si faca cunoscute revendicarile opiniei publice europene. Poetul merge si mai departe si ameninta Austria cu o rascoala a armatei, principalul sprijin al monarhiei austro-ungare.
Serbarea si congresul studentesc de la Putna din 1871 se inscriu in acest context si demonstreaza ca tinerii" stiu sa organizeze o manifestatie a solidaritatii nationale, cu ecou in toate provinciile romanesti. Angajat in pregatirea si desfasurarea acestei manifestatii, Eminescu este insufletit, cum arata si G. Calinescu, de adincul spirit patriotic"3, care va forma, de aici inainte, una din trasaturile dominante ale publicisticii sale. Dar si generatia sa isi va face un ideal din lupta .pentru unitatea culturala".
Preocuparile carturaresti ale poetului la Biblioteca Centrala din lasi se anuntau promitatoare prin intentia sa de-a constitui un corpus al vechiului scris romanesc si mentinerea in actualitate a scrierilor valoroase. Jocul intrigilor politice pune capat acestei activitati, spre paguba culturii noastre nationale.
Eminescu expune, inca din aceasta prima perioada a activitatii publicistice, tezele fundamentale ale gindirii sale social-politice. Prezentate mai intii intr-o conferinta, poetul le dezvolta in studiul sau si face si o sistematizare a lor. Ni se releva si aici orizontul sau intelectual si trasaturile specifice ale discursului critic eminescian. Noi vor fi in celelalte perioade ale gazetariei sale problemele puse in discutie, nu insa si spiritul in care le trateaza si orientarea politica.
