Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





IMPOSIBILUL EPILOG (CARE TOTUSI SE POATE) de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

Lumea de pe terasa asteapta incordata aparitia „Trabant”-ului.

Mai stranutind, mai tusind, minuscula ginganie de plastic se apropie vertiginos. Ca o cometa, judecind dupa trimba de fum pe care o emana toba de esapament. E limpede ca proprietarul nu se prea pricepe la reglajul aprinderii si-al carburatiei. Era si firesc, deoarece, cind masina se afla linga noi, poarta pe ambele parbrize, si-n fata, si-n spate, semnele galbene de „fraier”. Insa, este nou nouta.

Executind o garare ca la carte, „Trabant”-ul se imobilizeaza la scara terasei. Motorul mai stranuta de vreo doua ori, dupa care caleaza.

Ne apropiem de bordura terasei.

Se deschide portiera. In clipa urmatoare, simt ca-mi vine sa lesin.

Soferul sau conducatorul auto, cum se spune in zilele noastre, imbracat sportiv, cu blugi si geaca, care coboara atent, nu-i altcineva, Dumnezeule!, decit tanti Ralita



Cu exceptia mea, care sint ca o flacara, ceilalti asista reci si suficient de nepasatori la marsul pe care-l executa tanti Ralita asupra terasei.

Lejer neplacut surprinsa, matusa-mea, care se astepta sa fie intimpinata cu muzica sau , cum se exprima un eminent coleg de breasla de-al meu, cu „turle si sobe”, neavind de unde cunoaste ultimele evenimente petrecute la Posada, i se adreseaza coanei Marita de-a dreptul:

- Asa ma primesti sau te faci ca nu ma mai cunosti?

Madam Nachtigal, mai linistita (oarecuM) de cind isi daduse seama ca nu-i vizitata de organele Militiei, o examineaza pe noua sosita, de sus si pina jos. Apoi declara nedumerita:

- Ne-am cunoscut vreodata? N-as prea zice, desi Mai stii! Dar de ce trebuia sa te primesc aici, la pensiunea mea? M-ai anuntat cumva?

Dupa ce ma identifica printre membrii menajeriei, matusa-mea imi face cu ochiul, apoi ii raspunde coanei Marita:





- De ce sa te anunt? Nu ti l-am expediat aici pe nepotu-meu?

- Care nepot, cucoana? Si spune-mi o data, cine esti, ca doar nu-s ghicitoare de bilci – incepe sa se enerveze madam Nachtigal.

- Nepotu-meu, scriitorul Nu ti-am scris sa-i retii o camera? Eu-s Ralita de la Pitesti, nu ma mai tii minte? Daca nu, inseamna ca te-ai ramolit rau de tot. Nu ne cintai in fiecare seara, la tarapanaua lui nea Vica, din bariera girlei? Ca parca erai un fel de dizeuza, pe vremea aia Ei?

- Aoleu! – racneste impresionata madam Nachtigal. Sa nu-mi pomenesti de tineretile mele Cum sa nu te recunosc, draga domnisoara Ralita De unde mi-ai aflat adresa actuala, ca sa-mi ceri camera pentru podoaba dumitale de nepot, care-si mai zice si detectiv pe deasupra?

Tanti Ralita, nitel contrariata, o imbratiseaza fals afectuos pe madam Nachtigal, dupa care ii comunica:

- Vino sa te mai pup o data, ca esti un dulce copil! Pai, cine nu-ti stie adresa, mai ales la noi, in Vergului, unde ai dat concertele alea de spaima, cind l-au dat afara pe preotul nostru? Ai lasat o amintire de nesters Toata lumea stie ca ai o pensiune in creierii muntilor, aici, la Posada, si ca traiesti acum din turism particular

Coana Marita, de asta data calmata definitiv, desi pare sa nu-i prea convina detaliile biografice, relatate de matusa-mea, mai ales fata de asistenta adunata pe terasa, mai pune o ultima intrebare:

- Bine, soro, fir-ai sa fii de zapacita, dar de ce n-ai semnat telegrama?

- Uite, asta am scapat din vedere Dar nu-i nimic. Vad ca l-ai ingrijit pe nepotu-meu mai dihai ca la Institutul de Endocrinologie Arata splendid, chiar cred ca s-a mai si ingrasat nitel

Dupa ce lanseaza aceasta constatare, care pe madam Nachtigal pare s-o incinte, iar pe mine precis ma pune intr-o situatie penibila, tanti Ralita mi se adreseaza direct:

- Ce faci, dom’le Al? De ce-mi stai ca o momiie? Hai, pune mina si descarca-mi bagajele!



Cind aud vorbind astfel, realizez ca matusa-mea-i aterizata de pe o alta planeta. Total extraterestra. De unde sa stie dinsa care-s relatiile actuale, dintre mine si madam Nachtigal.

Fara sa-mi mai pierd timpul, o tirasc pe tanti Ralita, sub privirile ucigatoare ale colectivului „Marita, Bila, Gilly and Lucky”, direct la mine in odaie.

Cind ma trintesc epuizat pe marginea patului, o invit c-un gest sa ia loc si demarez numaidecit, pentru a-i astimpara curiozitatea intiparita pe chip:

- Tanti Ralito, sintem in pom! Ajuta-ma sa-mi fac bagajele Nu mai stam o clipa sintem pinditi de-o mare primejdie

- Ce, ai innebunit? Cum sa fim in primejdie? Marita este o veche cunostinta de-a mea

Matusa-mea, indignata, da sa se ridice de pe scaunul pe care se asezase.

- Stai jos, tanti Ralito, ca nu-i chiar asa O fi ea veche, sint de acord, insa in pensiunea dinsei a murit un om! Daca in Vergului, din pricina activitatilor sale artistice, l-au dat afara pe popa, aici l-au dat afara din viata pe inginerul Gaterek, care nu era fistecine, ci marea ei iubire! E bine?

- Nu-i bine – raspunde matusa-mea, cazind pe scaun – si nici nu-i uman ce se-ntimpla! Povesteste-mi, ca ma apuca nabadaile!



In nici zece minute, reusesc sa-i prezint un sinopsis al intimplarilor de la Posada. In alte zece minute, daca nu cumva mai mult, tanti Ralita imi povesteste amanunte pasionante despre trecutul coanei Marita Nachtigal, care pe atunci se numea „Mery Lou – vipera de pe maidan”, mare cintareata de santan, cabaret si alte locante deocheate. La virsta aceea, tanti Ralita mai frecventa localurile cu muzica si astfel o cunoscuse, in cele mai variate ipostaze ale carierei sale, pe „dizeuza” de mare voga.

Cind isi termina expozeul, tanti Ralita se cruceste si-mi declara sententios:

- Mare-i gradina lui Dumnezeu si multe-s jivinele sale! Cum asa, dom’le, s-ajunga Marita in halul asta? N-as fi crezut. Dar acum o asteapta zile grele, pentru c-a sosit ziua rasplatii, cind va trebui sa raspunda in fata legii.

- Cu virf si indesat! – o sigur eu pe tanti Ralita. Caci o merita pe deplin!



Peste o jumatate de ceas. Sintem gata. Lucrurile le-am si incarcat in port-bagaj. Intre noi fie vorba, nici nu-mi imaginam ca un „Trabant” poate poseda asa ceva.

Dupa ce-mi achit obligatiile financiare, iertind-o pe madam Nachtigal de compensatiile pe care mi le datora, pentru suferintele indurate, ma urc in fata, linga tanti Ralita.

Menajeria asista la plecarea noastra, ca la fuga unor criminali de la locul abominabilei ispravi.

Tanti Ralita apasa pe pedala ambreiajului. Apoi invirte cheia demarorului. Baga in viteza a-ntiia, accelereaza nitel si „Trabant”-ul refuza sa se miste din loc.

Si totusi, motorul se invirte corespunzator. Ba chiar mi se pare usor ambalat. Nedumerit, dau sa cobor din masina. Portiera este blocata. De miinile lui Bigam, Mogam si Finichi, care trag toti de miner.



Biga, cu glasul sau cel mai dur, oracaieste la noi:

- Vreti s-o intindeti de-aici, fara sa ne spuneti o vorbulita si sa ne lasati pe mina astora? Frumos, n-am ce zice! Aflati ca mergem cu voi

Nu sint in mintile lor. Unde sa-ncapa?

Noroc ca intervine tanti Ralita:

- Ia ascultati, voi astia, nemuricilor! Credeti ca masina mea-i „Roman-Diesel”, pentru transporturi internationale? Abia am cistigat-o la loz in plic si vreti s-o pierd carindu-va pe voi?

Racnesc cu totii in cor:

- Ia-ne numai bagajele, coana mare! Pina la sosea. Sintem prietenii maestrului Conan.

- Sa zicem ca le luam – raspunde matusa-mea -, dar voi ce faceti, ramineti aici?

- Credeti ca sintem dilii? Cum sa raminem aici, printre raposatii astia, inca in viata? Nu vrem sa fim inmormintati laolalta cu ei! Noi o sa-ti tinem priponit „Trabantelul”, sa nu alunece la vale



In vreme ce coborim pe drumeagul bine cunoscut – in cea mai perfecta stare, dupa cum pot constata -, sint nevoit sa apreciez ca ma aflu in posesia unor certe simptome de astenie grava. Numai asa imi pot explica faptul, suficient de bizar, ca uitasem s-o intreb pe tanti Ralita de unde se procopsise cu „Trabant”-ul. Sa-l fi cistigat, oare, dupa cum afirmase, la loz in plic? Totu-i posibil! Dar eu, care joc frecvent la „borcan”, eu de ce nu cistig un autoturism? Macar o „Dacie-1301”! Ca tare as avea nevoie

Cind am ajuns, cu chiu cu vai, la soseaua nationala, am tras pe acostament, pentru a proceda la descarcarea bagajelor lui Bigam, Mogam si Sica Finichi.

Spre marea noastra surpriza, pe acoperisul masinii nu se aflau decit doua geamantane. Celelalte erau in miinile insotitorilor nostri, care gifiiau sleiti de puteri.

- De ce le-ati carat, mai fratilor-cumnatilor – ii intreb eu pe Bigam si Mogam -, n-ati avut incredere in masina matusii-mi?

- Ba am avut, maestrule, cum sa nu, dar nu le-a tinut La fiecare hop, sarea cite un geamantan! Asa ca, mai bine le-am transportat noi, sa nu raminem fara ele!

Apoi am procedat la formalitatile de ramas bun. Ne-am dat reciproc adresele si numerele de telefon, ne-am imbratisat calduros, de vreo citeva ori la rind.

Cu ochii umezi, Bigam imi declara solemn:

- Nene maestrule, sa stii ca avem pentru ce sa-ti fim recunoscatori. Ne-ai scapat de la mare ananghie. Si pe mine, si pe frate-meu. O sa te vizitam neaparat, imediat ce-ajungem la Bucuresti. Ca sa ne spui ce-avem de facut mai departe Nu mai tine figura Ne punem pe treaba si pe invatatura Zau asa!

Sica Finichi, care ne facuse o poza, pentru a imortaliza despartirea noastra vremelnica (cel putin asa sustinea dinsuL), imi daruie unul din nenumaratele sale aparate fotografice:

- Ia-l, maestrule, si sa-l stapinesti sanatos! Inauntru-s pietricelele bietului inginer. Ti le fac matale cadou. Poate or sa-ti poarte noroc! Ca lui nu prea i-au purtat!



Dupa ce-am demarat in tromba, lasind in praful declansat de bolidul lui tanti Ralita pe cei trei fosti tovarasi de drum, rulam preocupati catre Bucuresti.

Tanti Ralita, dind ascultare cine stie carui fenomen parapsihologic, a parcat apoi in ograda campingului de la „Paralela 45” . Acum stam la o masa si ne mai intremam putin.

La instigatiile responsabilului, vechea mea cunostinta, servim, pentru inceput, cite doua ciorbe de burta. Ce va fi dupa, o sa vedem noi. Ca e de unde

La cafele, fiindca am ajuns si-aici, tanti Ralita ma supune unui interogatoriu din cele mai strinse:

- Cum stai cu romanul, Al, baietelule?

- Care roman? Pai, ce, am avut timp sa ma apuc de el? N-ai auzit ce-am patit?

Aprinzindu-si calm o „maraseasca”, matusa-mea ma linisteste:

- Lasa, nu fi amarit, ca-l scriem noi, impreuna !



In timp ce-mi sorb ultima picatura de zat, intarita cu-o lacrima de coniac vasodilatant, ma gindesc ingrozit ca va fi necesar sa ma intorc la Posada, sa constat ce s-a ales de bietul meu (fosT) „Fiat-600”.

Pentru ca, daca mai exista unele sanse sa gasesc ceva resturi din „Bombita”, sint mai mult decit convins ca pensiunea de la Posada, produs al unui cosmar cvasiscriitorices, este sortita unei definitive si certe disparitii.

Abia dupa aceea va incepe urmatoarea repriza a calvarului.

Deoarece va trebui sa-mi gasesc o alta oaza de liniste, unde sa-mi scriu romanul atit de mult visat.

Dar, ce sa ne mai framintam, vom trai si vom vedea! i nu prea i-au purtat!

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

IMPOSIBILUL EPILOG (CARE TOTUSI SE POATE)



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul

LUCKY-LUCKY

- citeste textul

ISAIIA FINICHI

- citeste textul

HANIBAL CERTEGA

- citeste textul

MOGAM SI BIGAM

- citeste textul

SIEGFRIED GATEREK

- citeste textul

NOAPTEA INSOMNIACILOR

- citeste textul

RONDUL DE NOAPTE

- citeste textul

„COUNT DOWN” SOMNIFER

- citeste textul

„UNDE E SPERANTELE MELE, PE CARE LE-AM PIERDUT!”

- citeste textul

PRINZUL DE GALA

- citeste textul

AMABILITATI DE SALON

- citeste textul

„EINE KLEINE NACHT (POP) MUSIK” SAU „MICA SERENADA POP”

- citeste textul

ZOO-ALBUM, IN ALB SI NEGRU

- citeste textul

„INTERMISSION” – CA-N FILME

- citeste textul

A 7-A ARTA (CU SUBSOL)

- citeste textul

NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM!

- citeste textul

BIGAN SI MOGAM NU-SI ASUMA RISCUL!

- citeste textul

DOSARE DE CADRE – MAI MULT SAU MAI PUTIN IMAGINARE

- citeste textul

HANNIBAL ANTE PORTAS, SAU SI MAI RAU

- citeste textul

ALA BALA PORTOCALA, CIOC BOC, TRECI LA LOC!

- citeste textul

„CURRICULUM VITAE” APOCRIF

- citeste textul

CALUSEII NU MOR IMPUSCATI, CI MINCATI DE CARII

- citeste textul

BATALIA PENTRU GAINA CU OUA DE AUR

- citeste textul

„NOAPTEA” JUDECATII DE APOI

- citeste textul

APOCALIPSA SFINTULUI CONAN!

- citeste textul

INTERMISSION

- citeste textul

AUTORECVIEM PENTRU VOCE SOLO FARA COR, ORCHESTRA SI PREA MULT TAM-TAM!

- citeste textul

„SFIDARE LA ADRESA CITITORULUI”

- citeste textul

DUPA DOUZAECI DE ANI

- citeste textul

IMPOSIBILUL EPILOG (CARE TOTUSI SE POATE)

- citeste textul