A 7-A ARTA (CU SUBSOL) de VLAD MUSATESCU (Proza)
Pickhammer-ul care s-a apucat sa-mi perforeze usa ma trezeste pe la 10 (si cevA). Bubuitul neincetat al ciocanului pneumatic izbuteste sa ma extraga cu greu dintr-un cosmar de factura pur psihedelica.
Se facea ca inot, alaturi de Sica Finichi, intr-o sticla uriasa de "Johnnie Walker". Pentru a seca lichidul spirtos in care ne era dat sa murim, il beam pe nerasuflate. Lichidul scadea vertiginos, vazind cu ochii. Insa un demon nevazut avea grija sa umple din nou sticla si iarasi o luam de la capat. Chestia cu mitul lui Sisif, binecunoscutul performer din mitologie, era un fleac pe linga ceea ce sufeream noi.
E zece, domnule Conan! Se-aude? Peste o jumatate de ceas va astept la ceai!
Pesemne ca actrita batea mai de mult la usa. Numai asa imi pot explica interventia pickhammer-ului din vis.
Vin numaidecit, domnisoara! Poti sa sistezi operatia de demolare a cladirii. In douazeci de minute sint la dumneata!
Ma barbieresc precipitat si incrucisat. Mai intii cu masina de ras electrica. Dar, in plina actiune, se arde bobina motorasului. Uitasem ca la Posada au curent de 220. La noi, pe Calea Mosilor, avem numai 110 volti. Decit sa-l dau la cooperativa, pentru reparatie, mai bine il arunc. Ceea ce si fac. Dupa aceea recurg la clasicul aparat de ras. Nici acesta nu functioneaza prea satisfacator. Abia cind il spal, constat ca montasem doua lame deodata. Nenorocit sistem, sa-mi pastrez rezervele in aparat!
In timp ce ma imbrac la repezeala, imi formulez in gind o scuza cit mai verosimila (si literarA) pentru a mi se face iertata intirzierea la breakfast.
Dar actrita ma copleseste, inca de la intrare, sub navala unor politeturi atit de bizantine, incit uit intorsatura de fraza - si ce frumoasa era - pe care o cizelasem indelung pe coridor.
V-am pregatit un fotoliu, domnule Conan. Chiar linga masuta. E cel mai zdravan si mai comod din toata casa. L-am carat aici ajutata de Lucky-Lucky. Imediat da si apa in fiert.
Dar nu va grabiti. Eu sint cel vinovat. N-am stiut ca-i atit de tirziu.
Dimpotriva, vina-i a mea! N-am precizat ora. Faceti-va comod, domnule Conan. Sa va mai dau o perna?
Ma rasfatati, domnisoara Gilly!
Meritati mult mai mult, maestre.
Hait! Ma ia si diva cu "maestre"! Sint pomicol!
Cum preferati "bacon"-ul? Mai fraged sau crocant?
Care "bacon"?
Vai de mine! Se poate? Un scriitor de romane criminale care sa nu serveasca la breakfast "eggs and bacon", "jam" de portocale, ceai "Queen Mary" si whisky "Johnnie Walker? Si fara doua sau trei cesti de cafea zdravana? Am pus la prajit niste costita afumata, formidabila, de casa, pe care mi-a dat-o Mamarita. Mi-a mai facut rost si de cinci oua, de la gainile ei, imediat le azvirl si pe dinsele in tigaita, peste costita, piinea se prajeste la "grill", cafeaua va asteapta fierbinte, la termos, preparata americaneste, dupa cum am citit in "Paris-Match", asa ca totu-i in regula si "okei". Numai "Johnnie Walker" nu se mai gaseste in casa asta. Se pare ca s-a terminat asta-noapte! Abia am gasit o sticluta pitita, de "Black and White". La cine credeti? La bietul doctor Bila!
Doamne Dumnezeule! Dar ma omoriti cu-atitea atentii!
D- apai ce sintem noi, artistii, domnule Conan, intelecti sau vagabonzi? Muncesc de patru ani in cinematografie. Am mai invatat si eu cite ceva. V-ati inchipuit, oare, ca n-am absolvit scoala vietii? Pai, eu citesc de le rup, domnule Conan! Nu-i luna in care sa nu lecturez un roman politist!
Frecventarea clasicilor romanului negru isi arata roadele. De unde, se poate deduce ca exista posibilitati majore si pentru obtinerea unei educatii de autodidact.
Constatind ca si-a dat atita osteneala pentru organizarea si prepararea acestui breakfast literar, demn de cele mai reusite pagini de James Hadley Chase, renunt sa-i mai comunic ca una maninca eroii din romane si alta, autorii lor. Si, pentru a salva onoarea breslei, ma sacrific pe altarul artei si incerc sa fac fata, cu cinste, acestei grele clipe. Mai ales ca urmaresc un scop! Adunarea de informatii personale
Dupa ingurgitarea rapida a celor cinci ochiuri pe costita prajita ("eggs and bacon"), bine rumenita, raspindind un parfum ucigator de afumatura, dupa trei cesti de ceai ("Queen Mary Tea", pe care nu-nteleg de ce l-a adus domnul Bubi Volkswagen de la Londra, din moment ce se gaseste si la noI), dupa doua cani de ness atit de tare, incit putea sa trezeasca si-un mort, dupa lichidarea unei jumatati de flacon "Black and White", simt ca, literalmente, plesnesc.
In rastimpul cit actrita elibereaza masuta de ramasitele breakfast-ului (ramasite!? - asta-i un fel de a spune, pentru ca n-au mai ramas decit farfuriile si tacimurilE), carind totul in kicineta, fumez tacticos, ca un pasa, plimbindu-mi privirea prin incaperea rezervata marii noastre artiste de film.
Judecind dupa aspectul odaii, dragostea Mamaritei fata de Gilly pare sa nu cunoasca margini. Eleganta perdelelor de tul, studioul din lemn de nuc, intarsat cu trandafir, prevazut cu doua noptiere (ca, daca avea una, tuseA), masuta la care devorasem breakfast-ul, scaunele tapisate, moderne si joase, dulapurile ascunse in perete, persianul de pe dusumea, faptul ca exista si o kicineta pentru prepararea diverselor colatiuni de mai mica dimensiune, apoi si baia personala spre care da o usa mascata in tapetul camerei, toate acestea dovedesc ca actritei i se acorda un privilegiu deosebit. Si care, in orice caz, indiferent ce-ar spune coana Marita, fusese mai demult si indelung pregatit. Din toate punctele de vedere.
Deasupra greoiului bufet de stejar masiv, inrudit de-aproape cu acela din living-room, se zgiiesc la mine doua fotografii inramate. Deodata, ma prinde curiozitatea sa ma zgiiesc si eu la ele.
Se afla acolo si imaginea cu madam Nachtigal, inginerul Gaterek si fetita plimbindu-se in barca. Apoi, intr-o singura rama, doua chipuri ale pupezei - capete de studiu, de-un prost-gust revoltator - o infatiseaza pe Gilly in niste roluri de mana a cincisprezecea, deghizata in indiana (imitind-o pe cea din "Awaramu") si in gospodina (pesemne pentru vreun film publicitar dedicat aspiratorului "Record").
Stiti cine-i fetita din barca? O recunoasteti?
Gilly se apropie de mine pe nesimtite. Acum privim impreuna la fotografia pe care, dealtfel, o cunosc foarte bine.
N-ati vrea sa ziceti ca sinteti dumneavoastra?
Mirarea mea este sincera. Fetita arata cam smolita la fata si destul de neagra la par. Gilly poarta o coama de-un rosu agresiv. Bineinteles, nu-i exclus ca aici sa fi intervenit decisiv si "Tonal"-ul.
Ba eu. Eu si numai eu! Cred c-aveam vreo patru anisori!
Gilly se inseala. Inca din fotografia pe care o vazusem la Finichi, apreciasem virsta fetitei la vreo sase-sapte ani.
Iar Mamarita arata mai frumoasa ca oricind. Era si dinsa la virsta cea mai draga, cind umblau barbatii innebuniti dupa ea. Ce zi de neuitat! Pe lac, la Floreasca, cu Mamarita si cu nea Zighi. Toti in haine de duminica.
In splendida si emotionanta ei afirmatie, exista doua lucruri tulburi. Primo: la sosirea triumfala, declarase ca-i cunoaste pe Gaterek si Bila numai din corespondenta cu Mamarita. Bun. Dar ce ne facem cu secundo: navigatia celor trei avea loc pe apele Cismigiului.
Ceva nu functioneaza normal! Dar nedumerirea mi-o retin numai pentru uz propriu. Cu toate acestea, demonul curiozitatii nedindu-mi pace, simt nevoia ca, pentru completarea documentatiei de care am atita nevoie, mai ales acum, cind vad ca se incurca lucrurile, sa-i mai pun o intrebare actritei:
Nenea Zighi este domnul inginer Gaterek, nu? Inseamna ca-i o veche cunostinta. Si-a dumitale, si-a coanei Marita! Sau ma insel?
Ba nu va-nselati deloc! Numai ca trebuie sa lamuresc situatia. Acum n-ar mai avea nici un rost sa m-ascund de dumneavoastra. Imi inspirati o deosebita incredere. Cartile dumneavoastra m-au ajutat dintotdeauna. Sinteti singurul om caruia-i pot dezvalui adevarul.
Ma simt onorat, domnisoara Gilly - pornesc si eu sa mint (in interesul cauzeI) -, dar nu pot aprecia daca am sa fiu in stare de-a rasplati, la adevarata valoare, pretuirea dumitale.
Actrita inghite in sec si-mi serveste in continuare urmarea discursului (pe care banuiesc ca-l avea pregatit mai de mult si pe indeletE):
Sa ne-ntoarcem la oile noastre, adica la mine si la Mamarita. Nenea Zighi, trebuie sa va marturisesc, a avut si mai are inca un rol foarte insemnat in cariera mea!
Chiar de la patru anisori ati inceput sa lucrati in cinematografie?
Va tineti de caragate, maestre Conan! Vai, iertati-ma, m-a luat gura pe dinainte, dar mi-a facut impresia ca faceti misto de mine. De-abia astept sa va povestesc viata mea, greutatile nemaipomenite prin care am trecut, pina sa ajung si eu cineva, un nume in lumea filmului. Am suferit o viata intreaga si vad ca mi-i dat sa ma chinuiesc si mai departe
Si simuleaza un suspin inabusit, un plinset interiorizat, sec, fara cuvenitele siroaie de lacrimi. Isi duce batistuta la pleoape, izbutind doar sa-si mai intinda rimelul. Apoi toarna un paharel de "Black and Wihte" pe care-l soarbe demolata sufleteste.
Imi repugna maniera actritei de-a consuma alcool la asemenea ore si, pentru a-i servi o lectie, declam educativ:
Mie sa nu-mi mai turnati, domnisoara. De felul meu sint un temperat!
Nici n-aveam de gind, maestre! Desi nu s-ar zice ca sinteti temperat in permanenta. Ca, la domnul Finichi, asta-noapte, n-oti fi consumat Pesi Cola - avint si energie!
Incerc sa readuc discutia pe un fagas mai putin periculos:
Nici o clipa nu mi-a trecut prin gind sa va tachinez, ci, dimpotriva, sint nespus de curios sa v-ascult povestea. Sint realmente emotionat. Dati-i drumul. Vorbiti deconectata. Sint numai ochi si urechi: Orice viata e-un roman si-orice roman e-o viata!
Inspaimintat de timpenia "aforismului" comis cu-atita graba si usurinta, astept ingrijorat replica actritei.
Mare vorba ati spus. Asa scriitor mai zic si eu! Mai tare ca-n "Vicontele de Monte-Capri"!
Ar fi stupid sa-mi uzez neuronii, straduindu-ma sa identific daca-i o aluzie la Dumas-tatal sau la Axel Munthe. Lecturile actritei sint atit de vaste, incit sint posibile si referiri duble.
Fac si eu ce pot, domnisoara Gilly!
Nu va luati in deridere, scumpe maestre. Chestia cu "orice viata e-un roman si orice roman e-o viata" e ceva de-ti sta mintea. Chiar asa. Caci si viata mea este un adevarat roman. Vorbiti ca din maximalele si aforismele pe care le-am citit eu intr-un dictionar de clasici moderni.
Emotionata, poate din pricina c-a reusit sa nu-si uite textul, actrita stinge chistocul tigarii in scrumiera.
Sint un copil din flori naturale, domnule Conan! Nu din plastic Nu mi-am cunoscut nici mama, nici tatal. Parinti inculti, maestre. Noroc ca m-a cules de pe strada, sau de pe bulevard, caci nici adresa nu mi-o stiu, Mamarita. S-a ingrijit de mine, ca o mama de copilul ei legal. La virsta aceea n-aveam minte adica tinere de minte vreau sa zic ca nu-mi mai amintesc nimic din anii aceia. Mamarita spune ca m-a dat la o doica de ocazie din Provita, un sat de prin imprejurimile astea, la niste oameni de treaba, pe care i-a platit din gros. Acolo am crescut pina venise vremea, vorba cintecului, sa-nvat la scoala elementara. Atunci m-au transportat la Bucuresti, unde nenea Zighi s-a ingrijit de cultura mea primordiala. Am locuit la o gazda, undeva prin bariera Vergului. Din cind in cind, la o luna, venea la Bucuresti si Mamarita.
Bineinteles, actrita nu insista asupra anilor de dupa absolvirea scolii elementare.
De pe la zece ani, n-am mai vazut-o pe Mamarita. Avea mari necazuri cu viata ei in proprietate personala. Calusarul ala nemernic, muieraticul de Nachtigal, ii facea mizerii. Se tinea ca scaiul de ea, invinuind-o ca umbla dupa alti barbati. De la o vreme la alta, mai primeam cite-o scrisoare.
Povestea incepe sa devina tulbure, dar interesanta in acelasi timp.
Bine, dar il aveai ca sprijin pe domnul inginer Gaterek.
Gilly paleste, incearca sa recupereze si-mi declama melodramatic:
Nici de dinsul n-am avut parte. Era foarte ocupat. Lucra la drumuri si sosele. Mereu plecat prin tara. Pina la urma, s-a marginit sa trimita banii pentru intretinerea mea. Si iata, in chipul asta, am ramas pentru a doua oara orfana. Ce soarta amara! Numai pe drumuri! Parintii, pe care nici astazi nu am aflat cine sint, m-au parasit la margine de drum. Iar cei care ma adoptasera au fost nevoiti, datorita vitregiilor vietii, sa ma lase sa-mi vad singura de drum. Care-i diferenta, de la un drum la altul? Curata tragicomedie, nu-i asa?
Cum adica, ai ramas de capul dumitale la zece ani?
Nici chiar asa sa n-o luam. Se ocupa de mine gazda angajata de nenea Zighi. Dar pina acum, pina la sosirea mea la Posada, n-am avut prilejul sa-i intilnesc. Nici pe Mamarita, nici pe nenea inginerul. Si ce dureroasa reintilnire! Mi se par imbatriniti si schimbati. Nici n-am avut timp sa schimb vreo vorba cu dinsii, sa aflu ce s-a intimplat in acesti ani, de nu s-au mai aratat la fata. Dealtfel, mi-i teama sa nu-i jignesc, punindu-le asemenea intrebari. Am impresia ca nenea Zighi e cam suferind. De-aia a si devenit atit de scump la vorba. Si-apoi, de unde s-o fi procopsit cu taietura aia de la git?
Toata poliloghia divei miroase de la o posta a fabricat. Ieftin si de serie. Episoadele expuse cu atita tragism de Gilly, nu se incheaga defel, iar cronologia este respectata destul de precar.
Ceea ce as vrea neaparat sa aflu, ar fi scopul pe care-l urmareste actrita, prin inabila ei incercare de-a ma emotiona cu orice pret.
Consider ca-i cazul sa insist, asa ca mai lansez o intrebare:
Am impresia ca-l cunosti si pe domnul doctor Hannibal Certega, tot de pe vremea aceea, nu-i asa?
Nu m-asteptam la rezultatul pe care-l obtin:
Pe caiafa de Bila, pe individul asta ordinar? Sigur ca-l cunosc! Cine era tot timpul pe linga nenea Zighi? Cine-i dadea tircoale Mamaritei, daca nu libidinosul de Bila? De cite ori Mamarita si cu nenea Zighi veneau la Bucuresti sa ma vada, mai totdeauna se vira si el. Aparea ca din senin, cu droaga lui de Wartburg, ne invita pe la restaurante, cel mai adesea la "Carul cu bere", la sosea, la teatrul de revista.
Domnisoara Gilly, indraznesc sa te rog ceva - ii curm eu insinuarile ei calomniatoare -, daca nu te superi, tare as mai dori o cafea, mai ales ca te pricepi s-o prepari lichidul din termos vad ca s-a terminat
Cu cea mai mare placere! Imi pare rau ca nu mi-ati spus pina acum. Se poate sa va jenati fata de mine? Pai, pentru dumneavoastra as face orice, darmite o cafea.
Daca asa stau lucrurile, atunci fa-mi una dubla, fara zahar, tare si groasa. Dar sa nu fie "Ness", ca ma intarita la nervi
Sorb in tihna din cafeaua servita de Gilly. Si trebuie sa recunosc ca-i delicioasa (cafeauA). Gilly, in schimb, e generoasa. A umplut termosul din nou.
Continui totusi sa fiu foarte atent la procesul de fabricatie al unei false autobiografii, pe care diva se straduieste sa-l improvizeze cit mai "ad-hoc".
Am razbit tare greu in lumea filmului - declama plingaret Gilly -, nu stiu ce m-as fi facut, daca n-as fi avut si eu, ca orisice om, citeva pile, acolo unde se cere
Bine, bine, dar ce-ai mesterit, de la absolvirea scolii elementare - sper ca de sapte ani - si pina la virsta debutului pe ecran?
Cum adica? Pai, ce era sa fac? M-am pregatit pentru actorie. Apoi m-am prezentat la fiecare solicitare de figuranti, am luat lectii particulare de dans, de miscare scenica, de mimica, de dictiune. Si, uite-asa, au trecut anii. Filmam cite-o saptamina, apoi iarasi imi reluam studiile de specialitate
Si de ce nu ti-ai continuat invatatura? De ce nu te-ai inscris la liceu sau macar la scoala de arta?
Cu ce? Fara o para chioara?
Dar lectiile particulare cu ce ti le-ai platit?
Cine-a zis ca le-am platit? Am avut noroc orb. Am fost descoperita de un om de arta, un adevarat meceneu, in orice caz un tip dezinteresat, dornic sa ma admire si-n filme. Avea relatii, avea bani, avea masina. M-a pregatit personal. Zi de zi si ceas de ceas. M-a invatat sa dansez, ma ducea aproape in fiecare seara la "Melody-bar". M-a invatat sa recit. Sa stiu ce-i aia un breakfast, un whisky, un gin-fizz, ma rog, tot ce i se cere unui actor de film modern. Patru ani de-a rindul ocupat de mine.
"Actrita" continua sa ma aiureasca:
Avea prieteni pe la studiouri cu duiumul. Mai un regizoras, mai un masinist. Cunostea si citiva din aia care angajeaza figuratia
O intrerup, curios sa stiu care-i situatia actuala a "mecenei":
Si, astazi, tot el se ocupa de dumneata?
Pai, se-ntelege, cine altcineva? Asista la fiecare filmare. Ma indrumeaza. Ma duce cu masina. Ma povatuieste cum sa cultiv relatiile. Cum sa primesc o invitatie la masa, la dans, la o auditie de jazz, la o vizionare de stampe. Ma rog, arta de-a intretine atmosfera artistica.
Da! Mda! Vad c-ai trecut prin toata filiera. Si cine-i "mecena" asta al dumitale?
Pai, l-ati si cunoscut! Bubi, arhitectul care m-a adus cu masina.
Dumneata esti singura lui descoperire?
Sigur ca da. O data in viata dai peste o asemenea ocazie, ca Gilly! Si-apoi, sa-l fereasca Dumnezeu sa umble si dupa alte pupeze, ca-l fac pensionar gradul unu, cu insotitor.
Lucrezi mult, domnisoara Gilly?
Nu prea! Sint nemaipomenit de gelozita. Nu-mi dau decit roluri mici. Si-alea, mai mult in filme publicitare. Pe citi nu i-a dus Bubi, sa-i convinga de valoarea mea, la "Mon Jardin", la citi nu m-a trimis cu scrisori de recomandatie. Cite probe n-am dat la studiou, in odai neincapatoare sau chiar la domiciliu, ca n-aveau liber platoul.
Curios sa aflu ce mai fermenteaza in capul unei dive, ma incumet s-o interoghez in continuare:
Totusi, daca Mamarita dumitale si cu inginerul Gaterek iti sint ca niste parinti adoptivi, de ce nu te consulti cu ei? De ce tii neaparat sa te sfatuiesti cu mine?
Dar v-am spus ca nu i-am vazut de vreo zece ani. Ce stiu ei despre problemele mele de creatie artistica?
Bine, dar domnul inginer Gaterek te-a ajutat tot timpul. Cel putin asa mi-ai comunicat.
M-a ajutat, daca ajutor se pot numi firimiturile pe care mi le-a azvirlit de la ospetele lui. Pai, stii dumneata, domnule Conan, cine-mi este nenea Zighi?
N-as putea zice! In orice caz, judecind dupa spusele dumitale, ti-a fost ca un tata!
Aiurea! O bestie! Ca si doctorul Bila, ca si draga mea Mamarita. S-au indopat, au huzurit, s-au scaldat in bani. Mie ce mi-au dat? Nimic! S-au ascuns. Au fugit de mine. De ce m-am invitat singura aici, la Posada? Asta nu s-a intrebat nimeni. Dar dumitale pot sa ti-o spun. Anume am venit, sa le cer socoteala! Sa-i intreb de ce m-au parasit vreme de zece ani. De ce m-au lasat pe mina meceneului de Bubi, de ce n-au mai dat nici un semn de viata atita timp? Pentru asta am venit. Acum cred ca li-i frica de mine. N-ati vazut ce primire mi-au facut?
Dar ce i-a determinat sa te faca pierduta si uitata?
Asta m-am intrebat si eu mereu, ce invirteste nenea Zighi? Ce lucreaza? Pe unde-i umbla pasii? In ultimii ani, l-am rugat si pe Bubi sa afle ceva.
Si? A reusit?
Bubi a rascolit pretutindeni, a-ntrebat o multime de lume. Toti spun ca din matrapazlicuri ar fi adunat o groaza de parale; zice-se ca-s peste o jumatate de milion. Unde-s marafetii? Tacere, tacere, tacere! Mai tare ca-n "Hamlet", filmul ala politist pe care l-am vizionat la televizor!
Incepe sa devina mai interesant. Diva intoarce placa.
Nu te supara, dar as vrea sa mai intreb ceva. Ai pomenit, in timpul prinzului de gala, despre vinzarea casei din Bucuresti a inginerului Gaterek. Adineauri ai afirmat ca n-ai reusit niciodata sa-i afli adresa. De unde stii c-ar fi avut vreo casa a lui si de unde ai auzit de vinzarea ei?
Gilly pune o frina brusca tonomatului de confidente. Vad de departe ca nu prea pare dispusa sa monteze discul cu adevarul. Continui:
De vreme ce intentionezi sa-mi ceri o mina de ajutor, trebuie sa-mi dezvalui tot ce-ai aflat. Nu stiu de ce, dar am impresia ca nu-ti prea da ghes inima sa-mi marturisesti sursa informatiei referitoare la vinzarea casei.
Pana la urma, actrita se hotaraste:
V-am mai spus ca-mi inspirati o incredere nemarginita. Deci am sa va transpir si eu ce-am auzit de la niste persoane de incredere. Adica de la Lucky-Lucky.
Parca nu-l cunosteai!
Aici e-aici! Din pacate, il cunosc. Si inca de mult. Dar n-am vrut sa afle Bubi. Lucky-Lucky e-un baiat de treaba, fifti-fifti. Ma iubeste si-l iubesc. Va spun sincer, o iubire ca-n "Traviata". Odata si-odata, tot va trebui sa ma descotorosesc de Bubi. Dar nu pot chiar imediat. La urma-urmei, ma ajuta material si n-am de unde sa-i inapoiez imprumuturile. Sa mai astepte. Desi cred ca meritam sa-mi asigure intretinerea, fiindca am invatat pe brinci, iar studiile mele de arta actoriceasca i-au folosit mai mult decit mie.
Dar Lucky se impaca atit de lesne cu relatiile pe care le intretii cu domnul Bubi? Cu relatiile dumitale artistice?
Maestre, pe ce lume traiesti? Asa-i viata artistilor, plina de sacrificii. Iar Lucky-Lucky e si el artist si ma intelege.
Evolutia relatiilor dintre scriitorul Al Conan si actrita Gilly Izverna incepe sa ma ingrijoreze. De la pronumele de reverenta "dumneavoastra", care-mi convenea, trecerea la "maestre" si la profilarea unei persoane a doua (plus "pe ce lume traiesti") imi declanseaza semnalul de alarma. Asa ca iau masurile de rigoare:
Uite ce-i, domnisoara, trebuie sa-ti declar, sus si tare, ca am alta conceptie despre viata. Daca solistul se-mpaca atit de lesne cu financiarul carierei matale, inseamna ca-n afara corzilor vocale nu mai dispune si de vreo citeva morale.
Ei, nu mai spune, maestrica! Va sa zica te sifoneaza conceptia mea despre viata? Pai, ce-mi esti talica, atunci? Oi fi vreun zmeu? Ce, dumneata nu te-nvirti prin lumea asta "artistica"? La inceput, finantarea carierei mele de catre domnul Bubi nu te-a prea deranjat. Dar te sifoneaza faptul ca ma iubesc cu Lucky. Da? Asta te zgindara? Nu vezi nimic din ce se petrece in jurul matale, maestre? Si mai zici ca esti scriitor? Halal de-asa scriitor! Inginerul Gaterek poate sa-si ingaduie sa fure ca-n codrul Vlasiei, doctorul Hannibal Certega poate sa fie dat afara din medicina pentru avorturi ratate, Mamarita poate sa-l duca de nas pe calusarul ei, numai eu n-am voie sa fiu fericita cu Lucky. De ce?
Peroratia actritei ma lasa rece. Sint obisnuit cu teatrul. Mai ales cu cel ieftin, de duzina. Ca sa-i domolesc falsa revolta, ii declar taios:
Am vazut altele si mai si. Nimic din ce-i omenesc nu-mi este strain. Dar nu ma-nvoiesc cu miselia, spurcaciunea si jegul sufletesc. Tot ce-mi spui matale este posibil. Dar e urit! Si nu se mai poarta. Mai bine astimpara-ti nervii si explica-mi mai limpede ce urmaresti cu toate astea? Ce-i cu doctorul Bila? N-am prea inteles.
Numaidecit ai sa-ntelegi! Doctorul, mumia asta hodorogita, s-a ocupat toata viata numai cu invirteli. De-aia l-au si bagat la pirnaie. Bun! Dar cind i-am spus ca si eu banuiesc ca nenea Zighi ascunde ceva, ce crezi ca mi-a cerut? Sa aflu cu orice pret, unde si-a ascuns nenea Zighi banii.
Care bani?
Banii de pe casa. Cel putin vreo trei sau patru sute de mii de lei. E bine? Daca nu aflu unde si-a pitit inginerul magotii, o sa fie vai de capul meu
Si de cind l-a incadrat Mamarita dumitale pe post de bucatar-sef?
Nu stiu precis. Dar se pare ca imediat dupa ce-a iesit de la internat. De-atunci n-a mai plecat de-aici. Atit am izbutit sa aflu.
De la cine?
De la Lucky!
Acum chiar ca nu mai inteleg nimic. Actrita joaca teatru. Toata lumea goneste innebunita dupa banii inginerului. Este mai mult decit clar ca se incurca itele.
Tragind insetat din "Snagov"-ul pe care l-am aprins din numai patru chibrituri, sorbind insetat din cafea, degustind cumpatat din lichidul de ambra, incerc sa pun ordine in situatia interna de la pensiunea Nachtigal. Si, cum sint meticulos, numerotez chestiunile la ordinea zilei.
Primo: actrita se prezinta la Posada, la cererea ei.
Secundo: i se organizeaza o primire mai mult decit calduroasa. Care, dupa toate semnele, pare sa fi fost indelung si in secret pregatita.
Tertio: Lucky-Lucky o cunoaste pe Gilly. In rastimpul perioadei de odihna de la Posada, unde s-a prezentat inaintea actritei, sta cu ochii pe inginer, pe Mamarita, pe Bila si pe ceilalti pensionari ai menajeriei, pentru a putea furniza informatii la zi ultimei sosite. Deci, o prima concluzie: cei doi artisti, cintaretul "pop" si actrita de filme particulare, clocesc ceva, in coproductie.
Quatro: doctorul Hannibal Certega rivneste cu patima la paralele bunului si vechiului sau tovaras.
Mai departe nu mai numerotez. Prea sint multe probleme. Deci, renunt. Si bine fac. N-are nici un rost. Pentru ca totul este atit de incilcit - si numai in capul meu -, incit se cere imperios continuarea cercetarilor, pentru a afla cit mai mult.
Coana Marita, pitoreasca mea gazda, unelteste si ea ceva. Bunaoara, enigmatica zuruire a pietricelelor din cutie.
Moartea lui Tudorita. Are, precis, si ea un tilc ascuns. Iar veghea, de fiecare noapte, a inginerului denota ca sta la pinda. Ca asteapta sa se petreaca un eveniment despre care pare sa fie avizat.
Nici Finichi nu mi se pare a fi usa de biserica. Prea aduna documentatie.
Ceea ce nu reusesc sa definesc clar este rolul fratilor Flintas, caraghiosii de Bigam si Mogam.
Pe neasteptate, mi se aprinde o dioda:
Domnisoara Gilly, acum ca ne-am mai linistit, as vrea sa ma lamuresti in privinta nepotilor doamnei Nachtigal. Ii cunosti, au ba?
Asta-i buna! Pai, cum sa nu ne stim? Bigam si Mogam sint foarte cunoscuti pe platourile de la Buftea. Colaboratori externi. Cascadori cu "OZN"-ul lor, pe care-l mulg ca pe-o vaca de tractiune. Scot si untul din el. Astia au facut ceva parale la viata lor. Dar se mai indeletnicesc si cu altele. Cinematografia-i doar o chestie intimplatoare. Transporturile sint temelia comertului lor. Cum vine vremea bizonului, pe la inceputul lui iunie, nu mai stiu ce-i aia zi si nici noapte.
Bizoni? La noi?
Nu, domnule, ca parc-ai fi de pe alta planeta. Bizon se cheama rosiile alea timpurii. Nu exista sat sau catun din preajma Bucurestilor unde sa nu fie cunoscuti ca niste cai breji. 24 de ceasuri din 24, Bigam si Mogam alearga mai dihai ca soferii iadului. Fara cinci sutici nu se intorc acasa. Pe zi!
Atunci, de ce n-au dezvaluit faptul ca te cunosc?
Personal, n-am avut niciodata de-a face cu ei. Dar n-ar fi exclus sa se fereasca de mine, pentru ca stiu prea multe despre activitatea lor de tirgoveti. M-a mirat insa, foarte mult, sa-i gasesc aici. Stiam de la Lucky ca vin in fiecare vara la Mamarita, dar acum ar fi trebuit sa se ocupe de transporturile lor de rosii, doar sintem in plin sezon.
Gindesc - ceea ce mi se intimpla destul de des, fiind o caracteristica a profesiei mele de scriitor - ca Finichi n-a remarcat aparitia prematura a "OZN"-ului si-a tinerilor sai proprietari. Or, ii cunoaste la fel de bine ca si Lucky, doar s-a intilnit cu ei in fiecare vacanta.
De fapt, si eu ma intreb ce-ar putea sa insemne aparitia tuturor neamurilor si cunostintelor coanei Marita, tocmai acum, in preajma solstitiului de vara. Nu cred sa fie vreo dovada de pasiune astronomica, ci cu totul altceva.
Draga maestre, banuiesc ca ti-ai dat seama ca mai avem multe sa ne povestim!
Actrita arboreaza un zimbet nedefinit, ceva intre grimasa pe care-o schiteaza cineva care a muscat dintr-un mar paduret si contractia unei stridii peste care ai stors o jumatate de lamiie verde.
Fara sa mai studiez aprofundat zimbetul de raspuns, imi rinjesc si eu resturile frumoasei mele danturi si-i dau cuvenita replica:
De mult ma gindeam la asta, draga domnisoara. Caci nu mi-ai spus ce serviciu trebuie sa-ti aduc. Doar asta doreai sa ma rogi, nu?
Atunci, inseamna ca nu m-am inselat in privinta dumneavoastra. Doar un adinc cunoscator al sufletului omenesc, numai el putea sa observe ca inca nu mi-am exprimat dorinta care a dat nastere acestui breakfast. Care sper ca v-a placut, nu?
Mai incape vreo indoiala? Nu vreau sa va flatez, dar a fost ca-n visele mele cele mai frumoase, ca atunci cind ma culc flamand, dupa o zi de regim sever
Cred si eu. Cinci oua si un sfert de kil de bacon prajit, o sticla de whisky, plus firimiturile celelalte.
Si ce facem acum? - intreb eu nerabdator.
Bem o cafea stropita cu whisky! Iar eu am sa va rog ceva. Sinteti in bransa, va pricepeti la presa, asa ca puteti sa-mi dati o mina de ajutor. Sinteti bun prieten cu domnul Finichi. Domnul Sica este fotoreporter la "Actualitatea". Iar in "Actualitatea" apar fel si fel de fotografii. Mai ales pe coperta. Actrite si actori, din tara si din strainatate. Mai toate-s facute de el. Puneti o vorba buna si pentru mine!
De ce nu l-ai rugat pe domnul Bubi?
Meceneul meu s-a specializat numai in cinema! N-are pile in presa ilustrata!
Am sa vorbesc cu domnul Finichi. Sa vedem ce se poate face. Am sa pledez in favoarea dumitale, domnisoara Gilly.
Vreau sa va mai rog ceva. Spuneti-i domnului Finichi, rugati-l din partea mea, sa-mi arate si mie albumul cu menajeria de la Posada. Nu de altceva, dar vreau sa-mi dau seama daca-i un fotograf atit de mare pe cit se zvoneste.
Albumul! Care album?
Hai sa lasam bancurile, maestre! Stiti dumneavoastra care!
Sa zicem c-as sti! Dar dumneata de unde ai auzit de el?
De la dumneavoastra!
De la mine? Imposibil!
Ba-i foarte posibil. V-am auzit vorbind cu domnul Finichi.
Poate ascultind la usa, c-altminteri nu inteleg cum.
Ati ghicit. V-am spus eu ca sinteti un mare scriitor!
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
