Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





DOSARE DE CADRE – MAI MULT SAU MAI PUTIN IMAGINARE de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

Pornesc la interogatoriul fratilor Flintas, bizuindu-ma numai pe datele ce mi se intiparisera haotic in neuronii insarcinati cu tinerea de minte. Trecind rapid in revista problemele mai insemnate, eliminindu-le pe cele rezolvate partial, atac frontal:

Pe Gilly mi-ati incondeiat-o! Ati relatat, cu destula fiere, de unde o cunoasteti, ce-nvirte si ce are gind sa comita. Despre coana Marita, am cules de la voi o seama de amanunte pitoresti si inedite, stiu acum care-s „misculatiile” ei, ca sa folosesc vorba voastra. Dar ceea ce ma intereseaza in clipa de fata, mai presus de orice, este rolul real al lui Lucky-Lucky. Ce cauta el in toata daravera asta? Are vreun amestec?

Un arc, bine intors, ii pune in miscare pe cei doi Flintasi. Ii vad ca abia asteapta sa-i poceasca portretul moral „uraltorelui”.

Primul se avinta scundul de Biga:

Iaca-na! Cum sa nu aiba? Pai, nu-l intretine actrita – casa si masa – pe firfiricii arhitectului Bubi?

Si-atunci, n-ar avea toate motivele sa se descotoroseasca de el?

Uite ca n-are! – intervine prompt Mogam.

La nedumerirea mea, pe care mi-o descifreaza lesne pe fata, lunganul completeaza urgent:

N-are, maestrule, n-are, zau asa! Geaba isi bate gura pupaza, spunindu-ne ca nu-si doreste nimic mai mult, pe lumea asta, decit sa-i faca vint guristului. Aiurea, cine sta s-o creada? Asta nu-i barbat de lasat. Si nici guristul n-are motive s-o scape din mina. Mai ales acusica, de cind cu paralele pe casa inginerului. Asa ca se amesteca. Si inca virtos! Si-au facut impreuna planul sa puna mina pe marafetii lui Gaterek si-apoi sa-i dea cu tifla arhitectului. Dupa parerea noastra, cam asa stau treburile: actrita, mai iute la minte decit bouleanul de gurist, pune la cale planul, iar Lucky-Lucky se ocupa de executarea lui si de vrajeala fazanilor





Ce „vrajeala”?

Mogam si Bigam ma privesc neincrezatori.

S-ar zice ca n-ati priceput, ai? Vrajeala curata, zau asa! E limpede ca buna ziua. El face pe prostul. Asta-i sarcina pe care i-a trasat-o actrita. Iar noi sa credem, sa luam plasa. Dar n-a nimerit-o, nu se prinde! E bine? Nici prosti nu sintem, asta se vede, nu-i asa? Si nici prea dusi la biserica. Daca or sa puna mina pe bistari, chiar si fara sprijinul nostru, praful se alege de ei. Ca-i papa guristul, pina la unul. O fi avind domnisoara Gilly planurile ei, dar si prietenasul are ceva in capatina. E si mai viclean, si mai lacom decit actrita. De-aia am zis ca se ocupa de vrajeala fazanilor pentru aiurirea alorlalti

Care ailalti? – imi manifest iarasi nepotolita mea curiozitate.

D-apai cum! Haita care alearga dupa comoara inginerului. Ca n-or fi numai actrita si cu guristul!

Parca ar fi cite ceva in spusele fratilor Flintas. Incep chiar sa pricep.

Atunci inseamna ca nu-i idiot!

Sigur ca nu! Lucky, din pacate, e numai prost, si-asta-i altceva decit idiot. Dar sa te fereasca Dumnezeu de prostul care si-a pus in cap sa faca pe desteptul. Nenorocire mare, maestrule

Privesc la mine bovin, asteptind cine stie ce minune. De parca mi-ar sta in putinta sa le-o depun pe Gilly in brate si sa le-o dau s-o infulece, cu bani cu tot, ca pe-un snitel pané. Dar uite ca, in ciuda aparentelor amagitoare, au simtit inscenarea regizata de cei doi aliati ai intunericului, actrita si „urlatorele”.

Fara sa le dau prilejul de-a-si lua nasul la purtare, le transmit un soi de felicitare estompata, cu jumatate de gura:

Bravo voua, fratilor-cumnatilor, cu guristul m-ati lamurit cum nu se poate mai bine. Inca o data: bravo!

Slava Domnului ca v-a picat fisa!

Nu ma asteptam la aceasta insolenta rasplata.

Renunt sa-i reped si sa le atrag atentia ca nu merit si nici nu-mi place sa mi se vorbeasca golaneste. Prefer sa-mi continui asa-zisul interogatoriu:

Voi, care sinteti de-atita vreme in casa asta, care-l cunoasteti de ani de zile pe domnul inginer Gaterek, ce ziceti, este posibil oare sa nu-si dea seama de ceea ce se unelteste impotriva lui? Nu simte ca i-au pus gind rau banilor sai? Ce-i cu el? Doarme?

Bigam si Mogam arboreaza niste mutre pline de compasiune, ca si cum le-ar fi mila de naivitatea mea. Pitigoiul lui Moga, strident ca un tivloi, se indura sa ma puna in tema:

Va sa zica, v-a dus si pe matale, maestre, cu moaca lui de pocait adormit? Nu v-ati prins ca-i teatru? Ca face pe motaitul, ca sa poata privi mai adinc in sufletele strimbe ale bunilor sai vecini? Cum de v-a trecut prin cap asa ceva? Inginerul sa n-aiba habar ca-l pindesc hienele! Pai, asta-i mai smecher decit toata liota de zmei din pensiunea coanei Marita. E uns cu toate alifiile

Bine, dar e un om in virsta si bolnavicios. Nu vedeti ce amarit arata? Mereu infofolit in saluri, in halat de casa si cu botosei de iarna. Si-a pierdut si somnul, nu mai doarme si el, ca toti oamenii, in patul lui L-am gasit de vreo doua ori, in toiul noptii, mototolit in fotoliul din living-room.

Aiurea! Asta-i sanchi! – imi explica Mogam.

Cum?

Cum am zis! Uite-asa, foarte simplu. Ma mira ca talica nu pigulesti misculatia. Nu doarme de frica. I-a pierit somnul fiindca se teme. De cei din preajma lui. Si-atunci se fereste s-adoarma la el in odaie, unde ar fi singur si unde n-ar putea face nimic impotriva prietenasilor care ar da navala sa-i vina de hac, la adapost de privirile unor martori nepoftiti. Ot mare, batrinul. Mai degraba cred ca doarme ziua, cind ceilalti se supravegheaza unii pe altii.

Depasind faza de agitatie motrice, in circuit inchis, care ma silise sa parcurg, pe putin, doi kilometri prin odaie, efectuez o rapida analiza a datelor culese pina in clipa de fata. Apoi, risc sa emit o noua remarca:

Haida de, fratilor-cumnatilor, ca n-oti fi vrind sa ma faceti sa cred intr-un cross demential al tuturor pensionarilor doamnei Nachtigal, gonind ca apucatii dupa presupusa comoara a inginerului.

Sigur ca da! Despre ea e vorba.

Bun. Daca-i asa, atunci sa-mi spuneti ce cauta aici fotoreporterul. De unde si pina unde l-ati virit in masinatia asta si pe Sica Finichi?

Flintasii se invioreaza. Le convine ca le dau apa la moara.

Maestre, parca nu l-ai cunoaste! Pai, asta-i omul dracului. Nu-i lucru curat ce se petrece cu el! Isi baga nasul pretutindeni. Scormoneste prin casa, prin fiecare odaie, de parc-ar fi mosia lu‚ tac-su. Vede tot, stie tot. Fotografiaza tot ce-ntilneste in cale. Ce cauta? Sa nu-mi spuneti matale ca, subiecte pentru copertile lui de la „Actualitatea”! Caci indoi-m-as

Din cele replicate de Mogam, se dovedeste ca „duo” Flintas pare a fi la curent cu investigatiile pe cont propriu ale fotoreporterului. Totusi, raspunsul nu mi se pare prea limpede. Cunosc de la Finichi rostul intocmirii faimoaselor „albume”, asa ca suspiciunile Flintasilor nu-mi demonstreaza citusi de putin eventuala lui participare la cursa celor trei sute de mii de lei.

Incerc sa-i dezmeticesc:

Mai, fratilor-cumnatilor, ce legatura sa aiba omul asta cu deocheatele afaceri ale inginerului, actritei si „urlatore”-lui? De unde sa fi aflat despre banii lui Gaterek? Si, la urma urmei, ce-i pasa lui de soarta averii domnului Zighi?

Bigam se revolta:

Cum sa nu-i pese, nene maestrule! Ce, trei sute de mii sint de ici de colo? S-apoi, mai este o chestie tulbure si incurcata rau de tot, cu agoniseala domnului Gaterek

Dragule, ai dreptate, este o problema tulbure, incilcita si inca avind multe necunoscute. Dar explica-mi si mie, de unde ai aflat atitea din secretele finantelor lui Gaterek? Pe ce te bazezi, cind afirmi c-a incasat trei sute de mii de lei pe casa vinduta?

Moga il consulta din priviri pe bondocul de Bigam, acesta ii da liber si vlajganul imi raspunde pe loc:

Maestrule, nu stiu ce veti fi crezind talica despre noi, poate ne iei drept niste saraci cu duhul, dar sa stii ca gresesti rau de tot, ascultati-ma pe mine! Nu ne judeca dupa ce-i pe dinafara, dupa suprastructura, ca aia s-ar putea sa nu faca nici o para chioara. In capetele astea, ale noastre, avem si noi ceva material cenusiu. Nu le purtam de pomana, doar ca s-avem pe ce pune palariile. Am trait printre oameni. Am vazut multe, multe. Am si invatat multe lucruri. Mai de la coana Marita, mai de la unul, mai de la altul, am aflat de toate invirtelile inginerului. Si nu numai despre ale lui. Cite stim noi despre scumpii nostri vecini de pensiune Mai bine n-am fi apucat sa-i cunoastem!

N-am suficiente disponibilitati pentru a ma lasa induiosat de melodrama pe care mi-o tese Mogam (din gite multicolorE), ci imi reiau cu incapatinare interogatoriul:

Bun! Dar tot nu mi-a reiesit prea limpede rolul lui Finichi

Nu ti-o reiesi matale, ca sinteti om de salon. Noua insa, carora nu ne sta scris „inger” pe frunte, noua ne reiese. Si inca foarte limpede! Atit de limpede, incit, pina la urma, tot noi il traseram in poza pe domnul fotograf. Oricit o fi de smecher Finichi, tertipurile si scornelile lui ne lasa reci.

Galiganul de Mogam abia se tine sa nu pufneasca in ris. Dar, se pare, ii sint simpatic, de vreme ce-l imboldeste cu cotul pe Bigam, spunindu-i:

Hai sa turnam maestrului tot ce stim. Sa nu-l lasam in vazduh!

Scundacul, milostiv, accepta.

Pai, sa vedeti matale care-i chestia cu nefericitul asta de Sica. Lumea birfeste c-ar fi cam nebun. Dar nu-i asa! C-ar avea o goanga la scafirlie, asta da, se mai poate. Insa nu-i acelasi lucru ca ar fi sarit de pe sine. Nene maestrule, fii atent! Mai inveti si talica unele chestii de viata! Domnul fotograf, asta, joaca tare. Virtos al dracului! Se intilneste pe-ascunselea cu inginerul. De ce? Fata de noi, astelaltii, pasamite prostovanii, se preface ca-l fotografiaza pe inginer in secret, fara de stirea babalicului, ca si cum s-ar da de ceasul mortii sa-l prinda in ofsaid cu cine stie ce chestie. Sau poate vrea sa ne faca sa-l credem c-alearga si el dupa magnotii pititi de Gaterek. Ajurea! Si inca cu „je”! Asta-i numai de ochii fraierilor

Bigam continua sa-si deruleze banda:

fiindca altul se cheama ca-i adevarul, dupa cum va mai spuseram matale. Doar l-am prins noaptea, stind ceasuri de-a rindul la palavre cu domnul Gaterek. Pun ei ceva la cale, nu se poate! Si-atunci, stam si ne-ntrebam: ce tot invirtesc impreuna? De unde si pina unde se infiripa intre ei atita prietenie? Caci, de-ar fi pe bune, fotograful ar avea toate temeiurile sa-i traga in piept domnului inginer

Stai, domnule, o clipa! Sari de la una la alta, fara noima. Ce-i cu goanga asta, a lui Sica? De unde ai mai scornit si chestia cu intilnirile de noapte? De unde stiti de ele? Si-apoi, ce-nseamna sa-i traga in piept?

Scundacul nu se pierde cu firea:

Haideti, s-o luam pe puncte. Mai intii, goanga lui Sica. Pai, cum sa n-aiba si el, dragutelul, goanga la scafirlica, daca unii din neamul lui isi petrec vacantele numai la „Central”? Eu banuiesc ca de la goanga i se trage lui Finichi patima fotografiatului. C-altminterelea se-alegea si el cu-o meserie mai serioasa. Intrebarati matale ce-i cu intilnirile lor de noapte. Pai, am da mult sa stim si noi. Apoi ziserati ca de unde stim de intilnirile lor pe furis. Iete-na, mare scofala! De cind ne-am priceput ca prea se nimerisera toti la Posada, deodata si laolalta, de-atunci am stat numai la pinda, cu ochii pe ei. Pe inginer, pe doctorul Bila, ba chiar si pe coana Marita. Fiindca nici unul nu se mai purta ca-nainte. Iaca, taman asta ne-a bagat la idee! Si, de atunci, i-am urmarit pe toti, fara osebire de rang si de simpatii. Ca nu numai inginerul si cu fotograful se intilneau pe ascuns, ci si ceilalti. Coana Marita taifasuia in taina cu doctorul Hannibal. Actrita studia muzica, pe intuneric, cu guristul. Chiar ieri noapte. Pina si talica discutasi camuflat, cu fiecare din ei in parte. Hai ca stim tot, lasati matale!

Bravo voua, fratilor-cumnatilor! M-ati luat si pe mine in evidenta. Sint si eu suspect?

Mogam nu-i mai ingaduie lui Biga sa raspunda, ci se intercaleaza urgent in discutie:

Maestrule, nu ne jigni! Ca ne suparam! Pai, se poa‚ sa spui asa ceva? Sa te banuim tocmai noi? Pai, noi va iubim sincer, nene maestrule! Daca am luat aminte la vizitele pe care la facusi gainarilor, era din pricina ca vroiam sa fim informati ce se petrece cu ei, nu cu talica!

Bun! Sa spunem ca-i asa. Dar ce-i cu chestia cu trasul in piept?

Bigam reactioneaza prompt si constiincios, nitel cam bosumflat:

Pentru povestea cu unchiu-sau. Se pare ca unchiesul lui Finichi era cit pe ce sa intre la pirnaie. Din vina inginerului.

Asa, de florile marului?

Ajurea! Unchiu-sau lucrase ani de zile ca diriginte de santier, la reparatiile de drumuri si sosele. Iar sef peste toate santierele, cine credeti ca era? D-apai cine altul, daca nu domnul inginer Gaterek. O fi dinsul doctor in chimie, dupa cum se lauda, dar toata viata a lucrat ca inginer, ocupindu-se numai de drumuri si sosele. Inca din 1944, cind se construise soseaua cea noua, de la Milcoveni, inca de pe atunci erau cit pe ce sa dea de bucluc. Amindoi. Si inginerul, si nenea lu‚ Finichi. Zeci de mii de vagoane de balastru, pe care nimeni nu-l vazuse vreodata.

L-au condamnat si pe inginerul Gaterek?

Iete-na! O zisesi, maestrule! Pai ce, parca pe nenea unchiul il condamnara? Ehei, ce vremuri, maestrule! Nu se inventasera masele plastice. Pe-atunci se lucra cu musamaua. Si-au tinut-o tot asa, pina ce, intr-o buna zi, li s-a rupt caruta-n drum. Taman pe soseaua Cimpinei. Caci acolo lucrau. Numai ca acilea nu mai gasira cimitire cu raposatii semnati indescifrabil. Oamenii murisera in urgia bombardamentelor de la Ploiesti. Si neamurile le ridicasera cruci de piatra, cu nume sapate adinc. Aici o trasera in bara inginerul si cu nenea unchiu’. Caci toti zilierii lor de pe state carau acum balastrul pentru Sin-Petru, in rai, deoarece zburasera spre ceruri o data cu avioanele. Si toti isi dadusera duhul in pastrare, in aceeasi zi si-n acelasi ceas. Iar unul din revizorii contabili, care verificau statele, cazu pe ginduri – ceva mai mult decit era nevoie -, cind isi gasi rubedeniile la casierie, in loc sa stea la coada pentru a semna condica de prezenta laolalta cu ingerii. Mama-mama! Ce mai dandana a iesit! La proces, Gaterek, minca-l-ar tata, dadu vina pe dirigintele santierului, punindu-i in circa tot muntele de balastru furat. Dirigintele, vazind ca-i lata rau si ca proteguitorul sau il sloboada din brate, facu pe nebunul si ceru transferul la „Central”. Gaterek, cu toate ca se alesese cu-o groaza de bistari, se mai alese, de data asta, si c-un costum nou, de haine vargate.

Ziceai c-a scapat de condamnare!

Prima oara, cind cu panamaua de la Milcoveni. Insa acuma, nu-i mai merse figura cu musamaua. Se schimbasera lucrurile in tara asta

Si? Mai departe? De vreme ce inginerul si unchiul si-au primit cele cuvenite, ce mai cauta aici si Finichi?

Pai, acusica vine chestia cu trasul in piept. Finichi ajunsese pe drojdie. Si inca zdravan! Pina atunci traise ca-n sinul lui Avram. Nen-su il infiase, neavind copii. Viata pe picior mare, domnule maestru! Balastru greu. Si mult. Pina in clipa cind il lasa unchiu-sau in pom. Atirnat in vazduh! Cind suferi din pricina cuiva, nu-i normal sa-i pui cu prima ocazie o piedica, de sa nu vaza? Dumneata n-ai face la fel?

Sigur ca nu!

Pai da, oi fi si talica vreun lord!

Mogam considera ca-i cazul sa intervina:

Cred ca inginerul Gaterek lucreaza intocmai ca seful fostului imperiu austro-ungar, stii matale care, Frant-Ioska. Asta-si avea peste tot, ca sa nu scape friiele din mina, numai spioni. Sau Sica este angajatul lui Gaterek, care vrea sa-i aiureasca pe scumpii nostri vecini sau este manevrat de inginer, fara sa-si dea seama.

Cu ce scop?

Prea bine nu stiu nici eu. Dar banuiesc ca Gaterek vrea sa adune material impotriva celor care-l haituiesc. Dar mai este un bai!

Ce-ti mai trece prin cap?

O fi sau n-o fi Sica in tamsa cu inginerul, i-o fi sau nu i-o fi dusman, asta ramine de vazut. Insa baiul cel mare e altul. Daca astia se fac ca alearga dupa banii inginerului numai de sanchi?

Ei si? Cum adica?

Daca se ascunde altceva in spatele goanei dupa comoara? Nu cumva or fi avind de gind sa-i faca de petrecanie inginerului?

Finichi, ce-i drept, porneste sa capete alte dimensiuni, candidind serios la postul de suspect. Ce-l imboldeste oare, sa se zbata ca un disperat, pentru adunarea insolitei documentari vizuale? Sa fie chiar numai o initiativa proprie? Sau o face pe contul lui Gaterek? Iar daca ceilalti, si nu prea vad care din ei, au de gind sa-l curete pe inginer, atunci care-i mobilul? Trebuie ca inginerul sa le fi facut un rau cumplit, de se simt obligati sa-l ucida.

Flintasii asista rabdatori la framintarile mele. Si, ca sa ma aiureasca total, imi mai toarna o bomba. De asta data Mogam:

Ar trebui sa lamurim si care-i situatia dintre fotograf si gurist. Pentru ca, pe vremea cind lucram asta primavara la Buftea, erau prieteni la toarta, De ce n-ar fi si aici?

Nu-i obligatoriu! Prieteniile se mai destrama, se mai racesc.

Sau se incalzesc la loc, daca exista un combustibil de calitate.

Chiar ca ma scot din sarite, nebunii de Flintasi.

Ascultati, mai fratilor-cumnatilor, nu vi se pare ca-s prea multi antrenati in aceasta actiune? Si inca avind doua obiective: jaful si crima. Trebuie sa mai simplificam lucrurile.

Nu tine, maestrule! Dimpotriva, se incurca si mai abitir. Pentru ca n-am pomenit nimic despre doctorul Bila. Dar ce ne facem cu coana Marita? Credeti, nene maestrule, ca dinsa nu-i virita cu nasul in ciorba?

Opriti-va! Pina la urma o sa ma amestecati si pe mine in toata harababura asta!

E o idee!

Aveti un dosar de cadre si pentru domnul doctor Hannibal Certega?

Ba bine ca nu! Ca n-o fi scutit de la primarie! Daca-l stim atit de bine pe inginer, cum sa nu-l cunoastem si pe Bila?

Ce-are una cu alta?

Pai, are! Fiindca unde-i Zighi, se-nvirte si Bila.

Daca Gaterek, dupa spusele Flintasilor, si-a desfasurat activitatea in aer liber, construind sosele si drumuri, doctorul Bila a activat intr-un cerc mai inchis. Ginecolog cu renume, pina la desfiintarea cabinetelor apucase sa stringa o avere frumusica. Numai ca se alesese praful de ea, domnul doctor avind patima nespus de costisitoare: femeile. Fapt e ca, in momentul cind medicii au pornit sa lucreze in cadrul organismelor sanitare de stat, Bila a fost nevoit sa-si restringa, la dimensiuni mai acceptabile, cheltuielile sentimentale. Dar, neimpacindu-se cu soarta, s-a ocupat sa profeseze clandestin Ceea ce a determinat incadrarea dinsului, pentru o oarecare perioada de timp, la o institutie nesanitara: Vacaresti.

Dupa eliberare, n-a mai vrut sa lucreze in meserie. Si-atunci s-a petrecut una din cele mai bizare intimplari din viata lui: s-a abandonat total in miinile coanei Marita! Ce nu puteau sa-mi spuna Flintasii era ratiunea acestei enigmatice decizii.



Filantropia coanei Marita este totusi exagerata. Iar Bila, care accepta impacarea cu soarta, atit de lesne, preferind sa faca pe bucatarul pensiunii, decit sa-si reia meseria, mi se pare cu totul de neinteles.

Ce-l leaga de madam Nachtigal? Dragoste veche, ce nu se poate stinge nici la batrinete? Cu ce-i este obligat, de-o asculta ca pe Dumnezeu, in ciuda ararelor rabufniri de revolta?

Intrebarile mi se oglindesc atit de limpede pe fata, incit Bigam se simte obligat sa-mi complice si mai mult problemele:

Si daca Bila-i clestele cu care madam Nachtigal vrea sa-i scoata inginerului banii, asa cum scoti niste masele de aur.

Nu se poate!

Ba se poate! Si, fereasca Dumnezeu, avind in vedere ca-i doctor, sa nu pofteasca coana Marita, cumva, sa-l vindece pe inginer!

De ce boala?

De boala aia care se cheama viata? Daca-i viri cuiva pe gurita, de trei ori pe zi, dimineata, la prinz si seara, cite-o lingurita de crema-caramel, se vindeca numaidecit. Intr-o clipita! Si-atunci se face bine! Nu mai aude, nu mai vorbeste, nu mai misca. Deci, nu se mai chinuie. Ce fel de nas aveti matale, nene Conane, de nu mirosesti deloc parfumul asta de migdale, care-mpute toata pensiunea?



Formidabil! Chiar in aceeasi secunda, mi se declanseaza sistemul olfactiv. Vechea mea trauma psihica. O aroma puternica, de flori de migdale, imi trasneste narile.

Geniul meu investigatoric nu-mi da pace. Fac semn fratilor Flintas sa nu miste. Tiptil, ma indrept spre usa. Ma plec cu ochiul la gura cheii. Privesc mijit, c-un singur ochi. Incremenesc. Caci vad tot un ochi. Deschid brusc usa.

Doctorul Hannibal Certega a ramas intepenit in pozitia in care se angajase. Plecat de sale, la nivelul broastei.

Pentru a-l scoate din penibila situatie, il invit:

Poftiti inauntru, domnule doctor, tocmai discutam despre dumneavoastra!

Certega se indreapta anevoie, pesemne ca-l chinuiesc si pe el artrozele, si paseste peste pragul usii.

Fara sa vreau, am auzit pomenindu-se numele meu. Tocmai intentionasem sa bat la usa si sa va cer ingaduinta de-a participa la discutie.

Cu ce-aveati de gind sa bateti la usa? Cu capul?

Domnule Conan – il aud graind pe sinistrul personaj deghizat in aceeasi costumatie de selenaut -, ironia dumneavoastra este gratuita si ma jigneste

Domnule doctor, tin sa va comunic, fata de martori, ca acesta era si scopul intrebarii! Atita timp cit va surprind pindind si ascultind la usa, dati-mi voie sa va raspund cu-aceeasi moneda.

Nu este de-ajuns ca se profereaza la adresa mea cele mai infame insinuari, acuma considerati ca trebuie sa si loviti in cel cazut?

Doctorul ne examineaza pe rind, cerindu-ne intelegere.

Erau niste simple constatari, domnule doctor! Nicidecum insinuari. Iar pentru a stabili daca sint infamante sau nu, ramine ca dumneavoastra sa ne explicati provenienta acestui enigmatic si persistent miros de migdale.

Bila isi scoate un servet din sortul sau de bucatar si-si sterge fruntea de naduseala care-o brobonise. Apoi cauta din ochi un scaun. Ii este rau sau se preface. Bigam ii ofera un loc pe pat. Asezindu-se, doctorul Certega ofteaza din greu, apoi porneste sa debiteze, cu-o viteza de necrezut:

Domnule Conan, draga Bigam si draga Mogam, sint o victima. Nu stiu ce se petrece. Habar n-am de unde provine mirosul acesta. Ma uluieste si pe mine, la fel ca pe voi. Am ajuns sa-l simt si noaptea, in vis

De ce in vis? Cind v-am vizitat noaptea trecuta, la dumneavoastra in bucatarie, fiertura, care clocotea in oala de pe masina de gatit, duhnea de la 30 de metri a migdale amare.

Bigam si Mogam, vrind sa-si onoreze tratatul de alianta, imi sar in ajutor:

Nene doctore, nu tine, zau ca nu tine! Tromboane dintr-astea am mai auzit si de la altii. Talica esti om cu carte, nu se face sa ne iei la misto! Nu-ti dai matale seama ca, pe unde treci, mor si mustele in jur, din pricina miasmei care te insoteste? Spune-ne drept, ce fierbi talica, toata ziua buna ziua, in laboratorul matale din bucatarie?

Doctorul Hannibal Certega ne asculta cuprins de disperare. Isi framinta in miini servetul pe care-l folosise ca batista, il duce la gura, apoi il vira urgent la loc. Miroase si acesta a migdale.

Si voi va dati la mine? Nerusinatilor! Nu-s doctor in chimie, ca sa fabric esente parfumate.

Si ce vrei sa zici cu asta, nene doctore? – se enerveaza Mogam. Te gindesti la domnul inginer Gaterek? Baga bine la scafirlie, domle Bila, nu-ti sade frumos s-arunci magaoaia pe altii! Nu inginerul miroase a „verde de Paris”, ci matale!

Doctorul se trage un pic indarat, apoi porneste sa urle:

Sa nu strigi la mine, scirnavie, ca-s om batrin si bolnav! Cum iti permiti asa ceva? Toti intentionati sa-mi puneti in circa blestematul asta de parfum. Si voi, si domnul Conan. V-am mai spus si v-o repet, n-am nici o legatura cu el. Muncesc ca un ciine. Si de pretutindeni ma impresoara mirosul de migdale. N-apuc sa pun o apa la incalzit, ca incepe sa se raspindeasca parfumul afurisitelor de migdale. Ce vreti sa insinuati, ca gatesc cu acid prusic? Cineva incearca sa arunce asupra mea o banuiala ingrozitoare. Cum ca as fi un otravitor! Dar este o prostie! Cianura de potasiu nu se obtine in conditii de bucatarie. Sa va intre bine in cap. Se invata si-n clasa a sasea elementara! M-auzi? M-auziti, domnule Conan?

Interpelat direct, raspund aproape fara vrerea mea:

Evident! Mai ales ca Tudorita a murit prezentind simptome de otravire cu stricnina

Si ce va face sa fiti atit de sigur, in stabilirea acestui diagnostic?

Spuma pe care am zarit-o aparind pe botul bietului motan. Dar s-ar putea ca mirosul sa fi fost adaugat, pentru a contribui la inducerea in eroare a unui eventual investigator.

Investigator? – rinjeste si se mira doctorul Hannibal. Un imbecil, nu un investigator! Nici un om de meserie n-ar accepta o tentativa de otravire cu stricnina, mascata sub arome de cianura.

Nu stiu daca trebuie sa ma consider „aluzionat”, insa sint nevoit sa-i dau dreptate doctorului Hannibal Certega.

Fratii Flintas, vadit nu prea incintati de etichetele cu care-i catalogase Bila, pesemne ca sint si ei framintati de aceeasi intrebare. Insa – cred ca mai curind dintr-un dor de razbunare -, ii apuca o criza de isterie „suspicionista”. Pentru a-i plati polita doctorului Certega, il chestioneaza mieros:

Si-atunci, care-i situatia, nene doctore, cu acidul ala, prusian? Se fabrica singur?

Hannibal nu-i mai suporta si-si iese din fire:

Orice cretin isi poate da seama ca este imposibil de obtinut cianura de potasiu in afara unui laborator specializat. Iar manipularea ei presupune cunostinte deosebite. Numai un profesionist si-ar permite sa se plimbe prin pensiune cu flaconul de otrava si inca, in buzunarul de la vesta.

Bigam se cazneste sa ricaneze:

Iete-na! Ca n-om fi noi profesionistii!?

Sigur ca nu! – il repede doctorul. Nici n-ati fi capabili!

Fratii Flintas inghit in sec. Amindoi. Probabil dintr-un sentiment de solidaritate.

Mersi, nene Bila, mersi! Atunci, cine? Coana Marita? – se intereseaza parsiv Moga.

Nici gind.

Poate ca fotograful? – pune o intrebare ajutatoare Bigam, zimbind doar c-un singur colt al gurii.

Unde sa elaboreze substanta? In laboratorul lui nenorocit? Crezi ca metabisulfitul sau alte din chimicalele lui pot da cianura?

Bigam tace ofuscat. In schimb, intervine Moga, pus pe rele:

Dar daca o fi Gilly?

Imposibil! Mirosul exista si inainte de sosirea ei.

Si cine-a mai ramas?

Nu stiu!

Ajurea! Ti-e frica sa-i mai spui o data pe nume. Adica domul inginer Zighi, care-i si doctor in chimie, el n-ar putea sa ne parfumeze cu acidul asta prusac, cum ii zici matale?

Voi ati spus! Eu nu i-am pronuntat numele.



Amindoi fratii se reped ca apucati la doctorul Hannibal Certega, gata sa-l sfisie, nu altceva. Din sperietura, Bila se trage indarat, se impiedica de piciorul meu si se intinde pe covor. Ochelarii ii cad de pe nas si-abia atunci imi dau seama ca ochii doctorului n-au culoare. Adica, mai corect spus, se apropie, ca nuanta, de culoarea sticlelor de sifon. Ceva mai spalacita. Te uiti la ei si nu zaresti nimic, ci doua gauri cu apa statuta, verzuie, fara fund.

Bigam si Mogam il salta de subtiori si-l pun pe picioare. Fara ochelari, doctorul Certega arata ca un crap rasol, cu ochii albiti de fiertura. Flintasii ridica ochelarii de jos si-i asaza pe nasul imbrobonat de sudoare al doctorului Bila. Cind il scutura mai zdravan. Acestia coboara pe locul ocupat mai inainte. Fratii continua sa-l scuture, racnind la el:

Vrei sa ne bagi in belea, doctore? Incerci sa pui pe seama noastra invinuirea adusa inginerului?

Lucrurile capata o turnura neplacuta. Nu-mi plac violentele. Si nu-s de acord ca doi handralai de douazeci de ani sa-si bata joc de-un om in virsta, tutuindu-l si brutalizindu-l. Si inca, fata de mine.

Domnule doctor, fratilor-cumnatilor – intervin eu in discutie -, va rog, astimparati-va! Nu lamurim astfel problema parfumului de migdale. De ce staruiti sa-l acuzati pe domnul inginer Gaterek? Nu-i frumos. Nu-i corect. Mai ales in lipsa dinsului. Domnul Gaterek nu-i de fata si n-are cum sa se apere

Ba sint aici, domnule Conan!

Usa se deschide dintr-o imbrincitura. Atit de violent, incit ma impinge in spate, imbiindu-ma sa-l iau in brate pe doctor.

Hannibal Certega ma sustine, ma ajuta sa-mi recapat echilibrul si se uita, cu ochii holbati, la usa.

Inginerul Gaterek sta in prag. Ne priveste minios. Scrutator.

Pot sa pledez in apararea mea, scumpii mei domni. Nici nu-nteleg de ce nu m-ati poftit la aceasta judecata in lipsa, cu usile inchise! Acum, pentru ca am auzit tot ce s-a discutat in aceasta camera, si tin sa subliniez ca am ascultat la usa, ceea ce, bineinteles, nu prea e frumos, dar se dovedeste ca-i extrem de sanatos, sint la dispozitia dumneavoastra, gata sa raspund la orice intrebare.

Dorind, pesemne, sa ne scoata din impasul in care ne aflam si din care nu izbuteam sa gasim o iesire, cit de cit onorabila, inginerul Siegfried Gaterek intreprinde o tentativa de izbavire a celor prezenti.

Stimatii mei domni, intrucit am sentimentul ca sinteti posedati de-o inexplicabila sfiala, totalmente diferita fata de limbutia care va cuprinsese inainte de ivirea mea, permiteti-mi, va rog, sa comunic ca renunt la intrebarile pe care le asteptam din partea onoratei instante

Ne ia peste picior. Se simte de la o posta.

Deoarece am ascultat cele dezbatute aici, am inteles ca va preocupa posibilitatile mele profesionale de-a fabrica pe loc, la pensiunea doamnei Nachtigal, o cantitate oarecare de acid cianhidric.

Bigam, pe care nu-l da afara din casa aptitudinea de-a percepe rapid orice, oriunde si oricum, sare ca prostul din baie:

Asta-i chestiunea, vorba lui nea Hamlet, dom‚le inginer! Puteti sau nu puteti! Sau, pe limba principelui danemarcian: tu bi sau nu tu bi! E clar?

Inginerul, infofolit in acelasi halat de casa pe care-l avea si-n clipa cind intrase in baie, mai inainte de kidnaparea mea de catre fratii Flintas, cu botosei in picioare, cu gitul infasurat in salul cel floconos, raspunde cu glasul cel mai hiriit pe care-l avea atunci la dispozitie:

Impasibal! Asta ca sa-ti raspund tot in limba marelui Will.

Formidabil! Ca-n romaneste, nene inginerule! Va sa zica, nu poti fabrica acidul prusian de care pomenea domnul doctor Bila?

Nu!

Tacere! Sau cum zicea Farimita Lambru: „Silant”. Bila isi sterge ochelarii cu prosopul din sort. Bigam se uita fix la frate-sau. Mogam, invers.

Imi dau seama ca lucrurile s-au lamurit neasteptat de rapid – mormaie, malitios, faptura camuflata in dosul ochelarilor de soare -, inseamna deci ca putem trece la scopul prezentei mele aici. Draga domnule Conan, imi ingadui sa reinnoiesc invitatia. Poftiti, sa mergem in odaia mea. Acolo, vom putea discuta linistiti, cu ingaduinta stimatilor nostri prieteni, problemele pe care le stim prea bine. Poftiti, ca se apropie si prinzul, mai avem abia o ora la dispozitie. Daca nu cumva, din motive lesne de scuzat, domnul doctor Hannibal Certega nu va avea oarecari deficiente in munca. Sa nu-ntirziem, ca si-asa v-am asteptat cu destula rabdare.



Schitez un gest de plecare, facind o jumatate de pas spre usa. In pragul acesteia, inginerul, care nu se clintise din locul ocupat de la bun inceput, vadeste un inceput de intentie pentru a-mi elibera spatiul necesar.

Dar n-apuc sa-mi duc la bun sfirsit pasul intreprins, ca ma pomenesc smuls de brat, tras brutal indarat si intors cu spatele la inginer.

In fata-mi se afla acum doctorul Hannibal Certega, tragind zdravan de bratul meu care penduleaza in chip ingrijorator.

Stati locului, domnule Conan! Rindul meu, de-a vorbi cu dumneavoastra, se afla inaintea lui Zighi! Problemele inginerului nu ma intereseaza, ale mele mi se par mult mai importante! Si n-ar fi exclus ca, dupa dramul nostru de conversatie, sa renuntati la placerea, destul de suspecta dealtfel, de a mai asculta si alte personalitati prezente in aceasta pensiune.

Cu chiu cu vai, imi eliberez bratul.

Domnule doctor, vreau sa-ntelegeti ca n-am acordat bilete de ordine, ca la frizer, celor care-si manifesta dorinta de-a sta de vorba cu mine. Asta-i una la mina. Iar in al doilea rind, am sa va rog sa-mi permiteti a respecta o promisiune facuta. Si-apoi, asta in al treilea rind, tin sa va asigur ca n-as vrea sa pierd, ceea ce m-ar face sa sufar adinc, un excelent prinz preparat de dumneavoastra. Cred ca doamna Nachtigal v-a pus la curent cu prescriptiile dietetice carora trebuie sa ma supun

In rastimpul prelungitei mele munci de lamurire cu doctorul Bila, inginerul Gaterek trece pragul in odaie si trinteste usa in spatele sau. Usa bubuie atit de tare, incit fratii Flintas sar de pe pat ca electrocutati.

Privesc uimit la domnul inginer. Se apropie agale de doctor, tirindu-si botoseii cu talpa de pisla, isi decamufleaza ochii, dindu-si jos ochelarii de soare, si porneste sa cate lung si insistent la Bila. Apoi pune in functiune risnita aceea de cafea care ar vrea sa sune a glas omenesc:

Asculta, Bila! Termina ineptiile! Cum iti permiti sa impui domnului Conan supliciul unei conversatii stupide cum indraznesti? Tu n-ai probleme, asa ca n-ai ce discuta cu domnul Conan! Sa fie clar. Chiar te avertizez sa-ti tii gura!

Aha! Pai, asta nu-ti convine! Vezi? – da o replica, apta sa-mi trezeasca banuielile cele mai neasteptate, doctorul Certega.

Incerc sa intervin. Zadarnic. Siegfried Gaterek ridica turatia risnitei, care, acum, devine suparatoare la ureche.

Du-te la bucatarie! Vezi-ti de treburile tale. Altminteri o sa afle si Marita

Ei si?

Nu ma-nnebuni! Chiar ti-ar fi indiferent sa stie Marita ca vrei sa te asterni la povesti cu domnul Conan? Ia mai spune o data!

Doctorul Hannibal nu cedeaza.

Hai sa fim seriosi, Zighi! A venit vremea sa spunem lucrurilor pe nume. Lasa-ma sa discut cu domnul Conan, ca de nu, ai sa-ti musti pumnii! E clar? Marita nu ma mai sperie. Crede-ma, zau asa! Si, fereasca Dumnezeu, sa nu vorbesc mai mult decit ti-ar conveni. Fii atent! Sper sa fiu iertat ca-i rapesc maestrului posibilitatea de a-si respecta promisiunea, dar n-am alta cale. Trebuie sa ma suporte. Barem, o jumatate de ceas. Ca n-o fi moarte de om! Sau, dimpotriva, s-ar putea sa fie moarte de om! E bine?

Doctorul isi intrerupe o clipa peroratia, pentru a-si sterge naduseala de pe frunte.

Domnule Conan – se adreseaza el, de asta data direct mie -, nu va faceti griji in privinta prinzului. Veti fi hranit la timp si cum se cuvine. Conform celor mai severe si stiintifice principii dietetice.

Nu admit! – urla inginerul Gaterek.

Si, fara sa mai astepte, porneste sa ma traga de brat, tirindu-ma spre usa.

Bigam si Mogam, trezindu-se din reveria in care-i cufundase rostirea celor citeva amenintari ale doctorului Hannibal Certega, imi sar in ajutor. Era si vremea. Peste citeva clipe, riscam sa ramin invalid. Fiecare din ei il apuca de-un brat pe doctor si pe inginer.

Dac-ar fi intrat cineva in odaie, ar fi jurat ca dansam o conga.

Desprinzindu-se din inclestarea lui Biga, doctorul priponeste locului siragul dansatorilor, printr-o replica de final de act:

Daca nu mi-l cedati de buna voie pe domnul Conan, in seara asta va muri cineva!

Cine? – intreaba, infricosat si curios, inginerul.

Nu stiu nimic sigur, draga Zighi. Tocmai asta vreau sa vorbesc cu maestrul Conan. Ca nu degeaba i se spune detectivul Al Conan Doi!



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

DOSARE DE CADRE – MAI MULT SAU MAI PUTIN IMAGINARE



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul

LUCKY-LUCKY

- citeste textul

ISAIIA FINICHI

- citeste textul

HANIBAL CERTEGA

- citeste textul

MOGAM SI BIGAM

- citeste textul

SIEGFRIED GATEREK

- citeste textul

NOAPTEA INSOMNIACILOR

- citeste textul

RONDUL DE NOAPTE

- citeste textul

„COUNT DOWN” SOMNIFER

- citeste textul

„UNDE E SPERANTELE MELE, PE CARE LE-AM PIERDUT!”

- citeste textul

PRINZUL DE GALA

- citeste textul

AMABILITATI DE SALON

- citeste textul

„EINE KLEINE NACHT (POP) MUSIK” SAU „MICA SERENADA POP”

- citeste textul

ZOO-ALBUM, IN ALB SI NEGRU

- citeste textul

„INTERMISSION” – CA-N FILME

- citeste textul

A 7-A ARTA (CU SUBSOL)

- citeste textul

NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM!

- citeste textul

BIGAN SI MOGAM NU-SI ASUMA RISCUL!

- citeste textul

DOSARE DE CADRE – MAI MULT SAU MAI PUTIN IMAGINARE

- citeste textul