Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





AUTORECVIEM PENTRU VOCE SOLO FARA COR, ORCHESTRA SI PREA MULT TAM-TAM! de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

Taraboiul declansat de transportul magnetofonului („Grundig”!) din odaia mortuara, insotit de intreaga sleahta a menajeriei de la Posada, nu mai merita a fi descris. Ar fi penibil.

Deplasarea cortegiului nu putea fi asemuita decit cu o inmormintare bizara, sinistra, in care rudele insoteau la groapa nu ramasitele pamintesti ale raposatului, ci corpul metalic al unui agregat acustic, purtator al glasului celui decedat.

Iarasi ne aflam instalati in jurul mesei. Magnetofonul a fost asezat de-a dreptul pe masina de gatit, pentru a fi la indemina. In dreapta aparatului l-am plasat pe Lucky, in calitatea lui dubla de proprietar al „Grundig”-ului si de specialist in minuirea acestuia.

Constatind prezenta tuturor celor interesati, ma adresez solistului:

Porneste-l, domnule Lucky!

Marele cintaret pop, vedeta atitor nunti si botezuri, apasa un buton. Aparatul ramine nepasator si rece. Refuza (cu incapatinarE) sa se supuna comenzii.

De emotie, solistul incepe sa scinceasca:

E mort, maestre! Mi-a stricat magnetofonul!

N-ar fi exclusa si aceasta posibilitate. Inginerul, cind il batusem prieteneste pe umar, cazuse cu capul peste tabloul de comenzi.

Actrita ne salveaza, intervenind brusc:

Cum vrei sa mearga, nenorocitule, daca nu l-ai bagat in priza?!

Intr-adevar, stecherul zacea linga picioarele aragazului. Solistul se considera insultat, drept care se ratoieste la Gilly:

Las-o mai moale, fericito, unde vezi priza la masina de gatit?

Cu tactul care ma caracterizeaza, intreprind o actiune de temperare a spiritelor.

In primul rind, le dau dreptate amindorura:

Nici o masina electro-tehnica nu functioneaza fara curent, iar aragazele inca n-au fost prevazute cu priza. Astea-s fapte de necontestat! Lasati ca aranjez eu lucrurile





Satisfacut de aforismele emanate cu atita alegreta de spirit, ma indrept catre uriasul bufet al coanei Marita.

Din timpul celebrului prinz de gala, observasem ca-n sertarul principal se afla un prelungitor. Vreo cinci metri de fir electric, nici mai mult, nici mai putin. Il extrag din cutia de carton („Piscoturi pentru sampanie”) in care se gasea adapostit. Fara sa tin seama de bitiiala suspecta a stecherului, il vir de-a dreptul in priza de linga usa.

In aceeasi clipa, se produce o scinteie albastruie, simt cum ma scutura cineva, zdravan si incepe sa ma zgiltiie cu o frecventa din ce in ce mai sporita.

Noroc ca se stinge lumina, c-altminteri muream electrocutat. Spre bucuria asistentei din jurul mesei.

Imediat urlu cit mai autoritar:

Nimeni nu se misca de la locul sau! Imediat inlocuiesc siguranta. Unde-i tabloul, coana Marito?

Stai blind, dom’le Conan! – ma sfatuieste amfitrioana. Ce, vrei sa-mi dai foc casei? Lasa ca ma ocup eu. Numai, scoate din priza prelungitorul ala. E defect. Mi-a ars de vreo cinci ori sigurantele

Peste treizeci de secunde, avem iarasi lumina.

Coana Marita se afla linga mine. Din aceeasi cutie („Piscoturi”), scoate un alt prelungitor. Fara sa ezite citusi de putin, il infige rapid in priza, porneste cu capatul celalalt spre magnetofon si-l implinta exact la locul indicat.

De unde o fi cunoscind, oare, sistemul de cuplare la retea al „Grundig”-ului? Ciudat, foarte ciudat. Daca nu, si bizar!

Intrucit solistul lasase butonul de pornire apasat, numaidecit se stirneste entuziasmul ritmat al rock-urilor.

In mijlocul indurerarii generale, mai mult sau mai putin autentica, aceasta muzica stenica, plina de avint si energie, ca un soi de Pepsi-Cola, transpus in semnale sonore, distoneaza destul de neplacut. Insa, nu pentru toata lumea. Lucky bitiie din cap, extaziat de frenezia orchestrei. Asijderea si falsa Gilly.

Ceea ce ma uimeste, insa, este surpriza intiparita pe chipul doctorului Hannibal. La virsta lui, ritmurile rock-urilor ar fi trebuit sa-l indispuna. Dar, dimpotriva, Bila pare sa le aprecieze intr-un mod deosebit.

Asteptam cu totii, nespus de incordati, s-auzim de ce m-a invitat raposatul Siegfried Gaterek s-ascult banda pina la capat.

Pina sa se ajunga la sfirsitul benzii, care se deruleaza cu 9,5 cm pe secunda, trece aproape o jumatate de ceas.

Banda se apropie de sfirsit. Pe rola, nu cred sa fi ramas mai mult de zece-cincisprezece centimetri. Mai sint opt sapte sase Si, deodata, ca de pe cealalta lume, se aude glasul inginerului:

„Maestre Conan, ambitiile dumitale detective vor fi satisfacute. Regret ca pentru autorecviemul meu n-am gasit o muzica mai adecvata – s-ar fi cuvenit niste Chopin sau Wagner, daca nu, chiar Stravinsky -, dar solistul nostru pop nu poseda asa ceva in depozit. Mesajul, pe care ti l-am lasat, se afla pe pista a patra”

Banda s-a terminat. Rola se opreste automat. Avem de-a face cu un „Grundig”, nu cu un produs de serie.

Privesc nedumerita la asistenta. Aceasta se uita la mine in acelasi chip. Chiar putin neincrezatoare.

Trebuie sa apelez la Lucky:

Care-i pista a patra, mestere? Cum trebuie sa procedez?

Lucky imi raspunde insolent:

Ar fi mai bine sa ma lasati pe mine. Iar o sa ardeti sigurantele „Grundig”-ul asta nu-i masina de scris

Cita incultura! De unde sa stie nefericitul asta de solist – specializat in petreceri rurale, nunti si botezuri – ca marele James Hadley Chase, unul dintre serifii romanului politist negru, foloseste un magnetofon pentru dictarea lucrarilor sale? Desi, daca ar fi posedat ceva cunostinte stilistice, si-ar fi putut da foarte usor seama.

Insa mi-e teama ca Lucky cloceste ceva in gamalia de creier pe care o poarta adapostita sub claia de plete. Daca intentioneaza sa stearga inregistrarea?

O sa cooperam, domnule Lucky! Mai pricep si eu cite ceva in materie de instrumente electro-acustice

S-a vazut – imi raspunde guristul, incercind vizibil sa ma compromita in fata membrilor menajeriei.

In interesul cauzei, fiind si eu curios s-ascult audio-testamentul inginerului Siegfried Gaterek, ii ingadui solistului – sub stricta mea supraveghere – sa intoarca banda.

Terminind operatia – destul de simpla, dealtfel -, rola porneste sa se deruleze. Nimic. Dupa alti douazeci de centimetri, iarasi nimic.

Lucky-Lucky geme. De parca i-ar fi trecut un buldozer peste corzile vocale.

Vai mie Mi-a sters recitalul lui Hendrix!

Insa, n-apuca sa-si termine bocetul de jale, ca inginerul porneste sa vorbeasca:

„Domnule Al Conan Doi! Cind ai s-asculti aceasta banda, eu am sa ma aflu pe alta lume poate mai buna, poate mai rea dar, in sfirsit, o lume in care am scapat de greutati Dumneata, in mijlocul adunaturii de gainari din pensiunea Maritei, de-abia le vei cunoaste Asta, la inceput, pentru ca, mai tirziu, va fi si mai cumplit Dar, tinind seama de adagiul „ars longa, vita brevis”, sa trecem la problemele noastre”

Urmeaza o pauza de vreo citeva zeci de secunde.

Inginerul incepe din nou sa-si depene confesiunea:

„In moartea mea, care nu va fi deloc intimplatoare, trebuie sa fie implicati Marita, Bila, Gilly si cintaretul Rapacitatea, indelung verificata a Maritei, o plaseaza pe primul loc. Mai mult ca sigur ca Bila ii va servi de complice, asa cum a fost o viata intreaga. Nu cred ca vor conlucra cu cuplul Gilly-Lucky. Parazitii astia, prea redusi ca sa profite de avantajele unei misiuni in colectiv, vor incerca sa dea lovitura singuri. Ceea ce nu stiu, este modalitatea pentru care vor opta. Mobilul, insa, este mai simplu de determinat. Banii! Cei patru sute de mii de lei, luati pe casa din Bucuresti. Marita, la instigatia lui Bila, m-a denuntat organelor economice. Mi-a ispasit pedeapsa. Eram vinovat, Bineinteles, nu m-am lasat nici tras pe sfoara. Internarea lui Bila, intr-un „pension”, poti sa-i si comunici, se datoreaza denuntului meu. Merita, dupa cite mi-a facut, sa probeze si el din placerile recluziunii. Dealtfel, inca de acum citeva zile, am trimis un memoriu la Militia Judeteana, prin care anunt apropiata mea asasinare. Le-am furnizat pe larg, toate informatiile necesare. Numele principalilor interesati, precum si cite o scurta biografie romantata”



Doctorul Hannibal si madam Nachtigal se privesc inspaimintati.

Banda continua:

„ e ceva in neregula cu Gilly, draga domnule Conan tare as vrea sa verific, daca va mai fi posibil, ce facea acum vreo trei ani dupa cite am aflat din ziare, a avut un accident de automobil, insa nu se observa nimic in comportamentul ei si nici nu mi-a pomenit nimic despre asta de altminteri, am senzatia ca sufera de-o ciudata amnezie partiala, nu cunoaste o multime de amanunte din propria ei viata Acum as vrea sa-ti explic sursa unui fenomen ce mi s-a parut ca te-a ingrijorat foarte mult ma refer la persistentul parfum de migdale, din pensiunea Maritei Eu l-am creat, folosind o nevinovata esenta aromatica, pentru a-l viri cit mai adinc pe Bila in postura de criminal Oricine stie ca acidul cianhidric miroase a migdale Iar un doctor isi poate procura, intr-un chip sau altul, o infima cantitate, suficienta pentru a lichida un mic orasel”

Acum imi dau seama de rostul sticlutei cu esenta de aroma de migdale. Formidabila initiativa! Doamne, si cit ma preocupase mirosul acesta, asasin!

Banda se deruleaza mai departe, fara sa tina seama de reflectiile mele intestine:

„ sa stii, domnule Conan, ca nu ma ingrijoreaza prea mult apropiatul meu deces, si ai sa afli mai tirziu, de ce. Sint fericit ca fiarele, care si-au batut joc de sufletul meu, isi vor primi pedeapsa. Si mai am un motiv sa ma simt fericit. Dupa cum ti-am spus, banii de pe casa i-am transformat in pietre pretioase. Spre surprinderea mea, care niciodata n-am fost inselat, de asta data s-a gasit unul mai smecher. Si anume, misitul care s-a ocupat de procurarea briliantelor, rubinelor si-a celorlalte nestemate. Toate-s false. Pietre, si nimic mai mult! Nici nu-ti inchipui ce-o sa se bucure Marita, Bila, fie-mea si cintaretul ala pletos, cind au sa afle adevarata valoare a pietricelelor din caseta. Maximum 350 de lei”



In clipa aceasta, se clatina intreg living-room-ul. Doamna Nachtigal cade cu scaun cu tot. Lesina. Strig la Lucky:

Opreste magnetofonul!

Doctorul Hannibal se repede la Marita Nachtigal, sa-i dea primul-ajutor. Dar il vad survolind masa, imbrincit de-o fantastica bleanda a coanei Marita. Nici gind sa lesine. Pur si simplu, de emotie, isi pierduse echilibrul. Acum racneste si urla la doctor:

Tontule! Ti-am spus sa faci rost de cheita. Daca cercetam pietrele, stiam numaidecit ca-s false. Idiotule! Acum s-au dus pe apa simbetei paralutele mele Praful s-a ales de totsi numai din vina ta

Sint si eu emotionat de mesajul post-mortem al inginerului.

Doctorul Hannibal aterizeaza iarasi in scaunul lui, Marita se uita cis la subsemnatul si-mi porunceste, aproape urlind:

Mai pune o data magnetofonul ala da-l indarat, de-acolo de unde spune bestia de Zighi ca pietrele nu fac nici trei sutici

Lucky, la un semn cu capul, pe care-l comit instantaneu, se executa.

„ cind au sa afle adevarata valoare a pietricelelor din caseta. Maximum 350 de lei”

Madam Nachtigal asculta ca indobitocita. Apoi, pe neasteptate, se ia cu miinile de par si porneste sa zbiere ca o vita injunghiata:

Banii mei, banii mei agoniseala mea de-o viata intreaga

Se clatina in stinga si-n dreapta, se loveste cu fruntea de tablia mesei, fara sa tina seama de continuarea discursului inginerului Gaterek. De dincolo de mormint, ca sa ma exprim asa, desi nu l-am inmormintat inca, Zighi vorbeste, vorbeste, vorbeste

„ domnule Conan, trebuie sa-ti mai spun un lucru destul de trist, dar totusi adevarat Daca fiarele n-au curajul sa ma ucida, mi-am luat toate masurile de siguranta. Am sa ma sinucid. Inca din primavara, mi s-a diagnosticat un cancer al laringelui Nu-mi ramine decit sa gasesc modalitatea cea mai comoda Iar moartea mea tot le va fi pusa in circa Insa nu mai am prea mult timp la indemina Mereu ma gindesc la viata mea prapadita, la Marita, la frate-meu, la ispasirea pe care le-o sortesc Acum acum acu a aaah a” Banda continua sa se deruleze, dar nu se mai aude nimic.

Stam si ascultam inmarmuriti. Pina se termina toata rola.

Singurul zgomot din living-room este bocanitul pe care-l produce madam Nachtigal, izbindu-se cu capul de masa.

Ceilalti, din starea de prostratie in care se prabusisera, isi revin unul cite unul.

Doctorul Hannibal, inverzit la fata, sterge intruna lentilele ochelarilor sai de scafandru. Prosopul, eterna batista (de dimensiuni incredibilE), are acum o dubla misiune. Cind absoarbe transpiratia abundenta de pe fruntea vraciului-bucatar, cind incearca sa redea transparenta (probabil precarA) a unor ochelari cetosi.

Gilly da evidente semne de asfixie.

Lucky priveste „Grundig”-ul ca magnetizat. Zadarnic insa. Rola s-a oprit automat.

Fratii Flintas, mai unici ca nici cind, se consulta in soapta cu Sica Finichi.

Ma uit la ei intrigat, nereusind sa inteleg ce-i preocupa.

Ma lamureste Mogam, in clipa cind mi se adreseaza:

Nene maestrule, de ce-a tacut inginerul?

Problema asta ma obsedeaza si pe mine. Imi iau inima-n dinti, fie ce-o fi, si-i spun ce gindesc:

Cred c-a intervenit ceva omul pe care-l asteptat!

Bigam, mai tare de cap, insista:

Cine?

Asasinul!

Sint totusi nedumerit. Corpul inginerului Gaterek nu poarta nici o urma de violenta. Cind l-am lasat in odaia lui, cu capul prabusit pe tabloul de comanda al „Grundig”-ului, Zighi nu se afla in posesia nici unui cutit implintat in inima, nici a vreunui orificiu in timpla, produs de cine stie ce glont de revolver. Iar de sinucis – aici nu mai exista nici o indoiala -, inca n-apucase sa rezolve aceasta posibilitate. Singur marturisise ca studia o modalitate cit mai comoda.

Geamurile usii dinspre terasa incep sa se tulbure.

Nu mai privesc la cadranul ceasului. Stiu c-a stat. Dar este clar ca se crapa de ziua.



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

AUTORECVIEM PENTRU VOCE SOLO FARA COR, ORCHESTRA SI PREA MULT TAM-TAM!



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul

LUCKY-LUCKY

- citeste textul

ISAIIA FINICHI

- citeste textul

HANIBAL CERTEGA

- citeste textul

MOGAM SI BIGAM

- citeste textul

SIEGFRIED GATEREK

- citeste textul

NOAPTEA INSOMNIACILOR

- citeste textul

RONDUL DE NOAPTE

- citeste textul

„COUNT DOWN” SOMNIFER

- citeste textul

„UNDE E SPERANTELE MELE, PE CARE LE-AM PIERDUT!”

- citeste textul

PRINZUL DE GALA

- citeste textul

AMABILITATI DE SALON

- citeste textul

„EINE KLEINE NACHT (POP) MUSIK” SAU „MICA SERENADA POP”

- citeste textul

ZOO-ALBUM, IN ALB SI NEGRU

- citeste textul

„INTERMISSION” – CA-N FILME

- citeste textul

A 7-A ARTA (CU SUBSOL)

- citeste textul

NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM!

- citeste textul

BIGAN SI MOGAM NU-SI ASUMA RISCUL!

- citeste textul

DOSARE DE CADRE – MAI MULT SAU MAI PUTIN IMAGINARE

- citeste textul

HANNIBAL ANTE PORTAS, SAU SI MAI RAU

- citeste textul

ALA BALA PORTOCALA, CIOC BOC, TRECI LA LOC!

- citeste textul

„CURRICULUM VITAE” APOCRIF

- citeste textul

CALUSEII NU MOR IMPUSCATI, CI MINCATI DE CARII

- citeste textul

BATALIA PENTRU GAINA CU OUA DE AUR

- citeste textul

„NOAPTEA” JUDECATII DE APOI

- citeste textul

APOCALIPSA SFINTULUI CONAN!

- citeste textul

INTERMISSION

- citeste textul

AUTORECVIEM PENTRU VOCE SOLO FARA COR, ORCHESTRA SI PREA MULT TAM-TAM!

- citeste textul