Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




SIEGFRIED GATEREK de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

Cu toate ca madam Nachtigal se ofera sa ma conduca pina la odaia pe care mi-o repartizase la sosire si in care ma ajutase, cu suspecta bunavointa, sa-mi car bagajele, urc singur la etaj, temindu-ma de cine stie ce prelungiri la taclale, ca melita, slava Domnului, ii merge de minune.

Coridorul este foarte slab luminat. Cred ca becul, care spinzura la intrare, n-are mai mult de 5 wati.

Dupa ce vir cheia in broasca si incerc s-o rasucesc, imi dau seama ca ma ostenesc in zadar. Usa este deschisa.

Nu inteleg nimic. Doar o incuiasem cu mina mea, cind coborisem in living-room.

Bijbii pe perete. Unde-o fi intrerupatorul? Oricit ma stradui sa dau de el, tot nu-l gasesc. Pasind prin intuneric ca un orb, ma indrept grijuliu spre masa de lucru, unde imi lasasem lanterna.

Cotrobaiesc cu mina prin bezna, ca un somnambul. Dau peste un fotoliu. De fapt, unicul fotoliu din odaie. Dar ce cauta in mijlocul camerei? Parca statea linga fereastra. Incerc sa-l imping la o parte. Cu neputinta. E greu ca un dulap. Pipai incet, cu bagare de seama, sa nu-mi betegesc degetele. Si, deodata, mi se scalda fruntea de sudoare. E cineva in fotoliul meu. Sa fie mort? Caci nu se aude nici o suflare. Sar indarat si rastorn taburetul de linga masa. Nu mai sint in stare sa strig. Ma sugruma spaima. Fug spre usa. Pina sa ajung in dreptul ei, ma tintuieste locului un glas hiriit. Paralizez fara sa mai fiu capabil sa fac vreo miscare.

Buna seara, domnule Conan! De la ora opt va astept. Se pare c-am atipit intre timp. Se vede ca sinteti un pasionat tablagiu, caci nu-mi pot imagina ca v-ar pasiona doamna Nachtigal

Hai ca-i bine! A inviat mortul din fotoliu, de vreme ce vorbeste.

In aceeasi clipa se aprinde si lumina. Este lampa de birou, de pe masa de lucru.

Orbit de lumina, inchid numaidecit ochii. Cind ii deschid, caut din priviri pe politicosul musafir nepoftit care-mi urase "buna seara", la ora unu si jumatate din noapte.




In fotoliul pe care-l trasese de linga fereastra si-n care adormise (conform propriilor sale declaratiI), zace un fel de fantoma. Caci nu vad ce altceva ar putea fi. Poarta un halat de casa, din catifea verde-inchis; capul ii este infundat, pina peste urechi, intr-o scufa de lina, iar gitul il are ascuns in faldurile unui fular de mohair. Botoseii de iarna, monstruos de mari (cred ca-s masura 48), fac ca picioarele sa arate aidoma unor labe de elefant. De ce s-o fi mascat in halul asta? Mai ales ca noaptea de vara este deosebit de calda. In spatiul dintre scufa si fular nu pot deslusi decit o pereche de ochi iscoditori, verzi si fosforescenti ca niste lampi de control pilpiitoare, asa cum se pot vedea la unele aparate de radio, pentru selectarea optima a postului.

Oricit incerc sa descifrez ceva din chipul vizitatorului, imi este imposibil.

In disperare de cauza, ingaim si eu:

Buna seara!

Altceva n-am fost in stare sa gasesc.

Pentru un scriitor de romane de aventuri, pareti destul de blajin, domnule Conan! Ma asteptam sa reactionati mai violent. Mai dinamic.

Pai, ce-ati fi vrut sa intreprind? Sa-mi scot revolverul? N-am! Pot doar sa-mi scot bricheta si sa-mi aprind o tigara. In felul acesta ma mai linistesc Ca m-ati speriat, zau asa!

Imi pare rau si va cer cuvenitele scuze. Dar tineam foarte mult sa va cunosc. Inca de azi dupa-amiaza am aflat c-ati sosit. N-am vrut sa va intilnesc in prezenta unor persoane straine Asa ca mi-am permis sa ma instalez in odaia dumneavoastra si sa va astept. Rabdator cum sint de felul meu, ce mai conteaza citeva ceasuri de asteptare in bezna?

Ce sa-i raspund? Imi aprind tigara, ma indrept spre taburetul rasturnat, il ridic, ma asez si declar pe un ton ca si cum mi-as fi cerut iertare de deranj

Regret ca v-am facut sa ma asteptati, domnule

Inginer Siegfried Gaterek. Doctor in stiinte tehnice si chimie. Studii la Gand. Pensionar de vreo citiva ani.

In clipa cind se prezinta, se scoala ceremonios din fotoliu. Abia acum imi dau seama cit este de desirat. Ma depaseste cu cel putin 20 de centimetri. Cind isi rosteste ciudatul sau nume, Siegfried Gaterek, bate de doua ori din calciie, ca Erich von Stroheim in rolul maresalului Rommel, din filmul "Vulpea desertului".

Ma simt obligat - nu stiu ce dracu ma impinge - sa ma recomand in acelasi chip, ridicindu-ma de pe taburet si tacanind din tocuri:

Imi dati si mie voie, Al

Conan, stiu - imi taie el efectul pe care scontam foarte mult.

De fapt, trebuia sa stiu ca stie. Doar imi rostise numele. Dar sint atit de naucit, incit am reactii de intirziat mintal. Si, ca sa nu ma dezmint, mai comit gafa:



Si cu ce va pot fi de folos la aceasta ora? Nu credeti ca-i tirziu pentru formalitatile de prezentare?

Inginerul Gaterek (tare ciudat nume!) porneste sa umble prin odaie, de parca ar fi la el acasa, se mai uita de citeva ori la mine, cintarindu-ma din cap pina in picioare, da oarecum nemultumit din cap si nu-mi raspunde nimic. Abia dupa ce-mi face un semn sa ma reasez pe taburet, ma invredniceste cu un raspuns:

Nu mi-a trecut prin cap, sub nici un motiv, ca veti zabovi la jocul ala ordinar de table pina dupa miezul noptii.

Nu vad in ce masura va poate deranja pasiunea mea pentru table si, mai cu seama, in ce masura trebuie sa ma simt in culpa fata de dumneavoastra, domnule inginer.

Sa lasam la o parte acest aspect, domnule Conan! Este penibil! Altceva ma intereseaza: pentru ce v-a adus la Posada doamna Nachtigal? Ce mai urmareste? Nu-i este de ajuns ca si-a umplut casa numai cu lepadaturi si iscoade? Mai avea nevoie si de un literat?

Ramin interzis.

Cum adica? Sa ma aduca madam Nachtigal? Dar pina astazi nici n-o cunosteam!

Intre timp se apropiase de mine. Dintr-o miscare smucita isi desface fularul, isi dezvaluie fata si simt o nevoie cumplita sa sar de pe taburet. De la o ureche la alta, o cicatrice infioratoare, rosie de parca ar fi fost preparata in bulion, ii traverseaza gitul zbircit si cartilaginos.

Ma bilbii, totalmente blegit:

Domnule inginer domnule Gaterek domnule

Siegfried Gaterek isi mingiie nepasator linia care-i decupeaza legatura dintre cap si trunchi. Pare adincit in ginduri. Ma priveste neincrezator. Apoi ingina dubitativ:

Sa fiti oare o victima a intimplarii? Posibil. Bine, fie si-asa! Dar sa nu uitati o clipa ca exist si eu in casa asta de schizofreni, ca sint mereu prin preajma dumneavoastra Fiti atent la tot ce va-nconjoara. N-am ce sa va spun mai mult. Dar tineti minte ce v-am aratat. Asta-i tot. Deocamdata

Bine dar eu, eu ce sa fac ce legatura am eu cu toate lucrurile astea?

Degeaba ma silesc sa insailez o propozitie coerenta, nu-mi reuseste. Pesemne ca emit si receptionez pe alta lungime de unda decit inginerul.

Gaterek trece in clipa asta pe linga mine, de parca as fi invizibil. Isi leaga fularul la loc, din mers. Priveste in gol. Paseste drept si batos. Apoi dispare fantomatic, pe usa. Nu mai inainte de a-mi ura:

Noapte buna, domnule Conan. Va doresc noapte buna daca va fi cu putinta asa ceva!



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

SIEGFRIED GATEREK



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul

LUCKY-LUCKY

- citeste textul

ISAIIA FINICHI

- citeste textul

HANIBAL CERTEGA

- citeste textul

MOGAM SI BIGAM

- citeste textul

SIEGFRIED GATEREK

- citeste textul