Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





„CURRICULUM VITAE” APOCRIF de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

Ramas singur cu inginerul Gaterek, m-as fi asteptat ca atmosfera din odaie sa fie mult mai „destinsa”, Dar, dimpotriva, lucrurile stau invers. In incaperea care fusese teatrul evenimentelor binecunoscute, simt ca exista o sarcina electrica neobisnuita, asa cum se intimpla in ceasurile premergatoare dezlantuirii unei furtuni.

Inginerul s-a retras in spatele unui paravan. Pesemne ca se indeletniceste cu indepartarea ravagiilor. Nici nu-i politicos sa stai de vorba cu un oaspete atit de distins (ma refer la minE) intr-o haina cu-o singura mineca.

Ca sa ma relaxez, studiez detaliile incaperii. Cred ca-i cea mai modesta odaie din pensiunea doamnei Nachtigal. Patul, ca orice pat, o noptiera obisnuita, o masuta scunda, doua scaune tapisate, vechi si ponosite, plus cel pe care m-am asezat (neinvitaT), un sifonier cu doua usi, si cam atit. Ba nu. Se mai afla si o biblioteca. De fapt, niste simple dulapuri cu carti. Cele care isi schimba locul in fiecare zi.

Nu apuc sa-mi termin investigatia, ca ma si intrerupe glasul hiriit al inginerului:

Putintica rabdare, domnule Conan, peste citeva clipe servesc si cafeaua. Sint mare bautor al turcitei licori. Ai vazut ce cafea a servit Bila, pe terasa, dupa dejunul de gala? Desi, daca-mi amintesc bine, dumitale ti-a dat altceva, nu zeama aia infecta, pe care ne-a oferit-o noua, muritorilor de rind. Cel putin asa ma indrituia sa banuiesc expresia dumitale extatica, dupa ce-ai sorbit intiia oara din ceasca. Gresesc cumva?

De ce sa-l dezamagesc? Ca le stie pe toate, dupa cite imi dau seama.

Nu, domnule inginer. Chiar sint curios sa gust si din cafeaua dumitale.

Ma bucura sinceritatea. Cu atit mai mult cu cit nu cred in ea. Dar o sa ai o surpriza. Vei depista, in ceasca, aceeasi substanta strecurata de Bila pe sub mina. Pentru ca sursa se afla la mine, domnule Conan.





Ma zvircolesc nelinstit pe scaun. Acesta preia starea mea de spirit si geme suspicios.

Inginerul imi azvirle o privire incintata, dupa care se retrage iarasi in dosul perdelei. Halatul de casa, acelasi din noaptea in care facusem cunostinta la mine in odaie, botoseii din picioare, fularul infasurat de doua ori in jurul gitului, totul contribuie la reconstituirea vechii imagini a inginerului Siegfried Gaterek.

Reapare peste citeva clipe. Poarta o tava cu doua cesti marete, plus un termos nu mai putin impresionant. Trage masuta cu piciorul, asaza tava, apoi se apleaca inaintea noptierei. Cind o deschide, intrezaresc o intreaga colectie de coniacuri („Hennessy”, „Martell”, „Metaxa”, „Napoleon”, „Courvoisier” si alte citeva marci, necunoscute miE). Oricit de rapid inchide la loc usita noptierei, reusesc sa citesc pe eticheta unei sticlute: „Aroma de migdale”. Insa flaconul depus pe masuta poarta numele de „Hennessy”.

Intr-adevar cafeaua inginerului Zighi Gaterek este „mormintala”. Iar cind i se adauga si „substanta” denumita „Hennessy”, capata valente neasteptate. Oricit ma straduiesc sa adulmec nocivul si enigmaticul miros de flori de migdal, sint obligat sa constat totala lui absenta.

Deocamdata sintem amindoi pe scaune, cu cafelele in fata. Inginerul isi completeaza (destul de deS) cafeaua din ceasca. Bineinteles, cu coniac. Politicos, ca un gentleman, procedez asijderea.

Sorbim tacticos din cesti. Gaterek ma priveste pe sub sprincene, iar eu il privesc intrebator.

Sa dam cartile pe fata, maestre. Cine esti dumneata, domnule Conan?

Pardon!?

Intocmai cum ai auzit. Cine esti in realitate, ca nu-s atit de naiv, incit sa ma iau dupa recomandarea Maritei. Ce-nvirti pe-aici? Pentru cine lucrezi? De cind ai sosit la Posada, nu te-am auzit folosind nici o clipa masina de scris. Ce fel de scriitor esti matale?

Dupa aproape o jumatate de ceas de autobiografie orala, reusesc sa-i povestesc straniului personaj intreaga mea poveste.

Nu-mi dau seama daca am izbutit sa-l conving, caci il vad prabusit intr-o adinca reverie. Dar, posibilitatile mele de rabdare fiind mult mai reduse decit ale domnului Siegfried Gaterek, pornesc la asalt.

Mai mult de asteptat, domnule inginer? Acum ar fi cazul, daca nu cer prea mult, sa-mi raspunzi si mie: cine esti dumneata, domnule Gaterek?

Gaterek soarbe din cafea, destul de impasibil, dupa care rosteste alene:

Sa cred ca n-ai aflat nimic despre mine? Bila sa nu-ti fi relatat, cu detalii, romanul zbuciumat al existentei mele? N-as prea crede!

Ma intereseaza si versiunea dumitale; cea reala, daca-i posibil. Cu toate ca fiecare avem cele mai gresite si aleatorii pareri despre noi insine.

Gaterek se incrunta. Cicatricea vireaza spre stacojiu. Miriie infundat, ca un buldog, apoi se decide:

Fiind inginer, n-am sa vorbesc prea mult. Desi parintii ne-au vaduvit de prezenta lor, datorita unor reprobabile naravuri, eu si Bila, despre care sint sigur c-ai aflat ca este fratele meu, ne-am descurcat de minune in viata. Pina in clipa cind, din pricini pe care n-as dori sa le pomenesc, ne-am trezit amindoi in niste institutii de stat, destinate reeducarii celor cu defecte de etica. Am trait, am platit. Iar acum patimesc. Patimesc cumplit. Pentru ca am gresit. Si atunci cind m-am indragostit de-o femeie nevrednica, dar pe care, si astazi, nu mi-o pot scoate din suflet, si atunci cind, vrind sa fac un bine, am crescut o napirca. E vorba de Gilly. Ai vazut cite parale face. Nu-mi vine sa cred ca Gilly actioneaza numai de capul ei. De aceea te-am intrebat cine esti, domnule Conan.

Pai, ti-am spus.

Ma rog. S-admitem povestea dumitale ca verosimila. Dar de ce m-au poftit la Posada? Mai ales cind s-a aflat ca mi-am vindut casa din Bucuresti. Cine a furnizat informatiile? Cine imi doreste moartea, pentru a intra in posesia celor patru sute de mii de lei?



Cind ma gindesc la ceea ce stiu, la numarul celor care ar da mult sa puna mina pe averea lui Gaterek, mi se zbirleste parul, desi il port tuns scurt, la opt milimetri.

Ma incumet sa atit destainuirile inginerului:

Dumneata ai vreo banuiala mai intemeiata?

Situatia-i dilematica! Majoritatea locatarilor Maritei mi se par suspecti. La inceput, am banuit ca se ocupa de lichidarea mea scumpul meu Bila. Mai ales ca detasarea mea pe santierul „special” s-a datorat unui denunt anonim, dar care nu putea proveni decit numai din partea doctorului. Era singurul care cunostea dedesubtul afacerilor mele. Sau, ca sa fiu si mai sincer, mai era o persoana. Marita. Dar doamna Nachtigal era femeia vietii mele. Acuma, chiar stau si ma intreb: nu cumva invitatia pe care mi-a adresat-o, de-a veni sa locuiesc la Posada, in subsistenta ei personala, masa-casa, nu cumva a fost elaborata impreuna cu Bila? Mobiluri exista. Nu numai banii. Cel putin pentru Bila. Marita a fost tot ce si-a dorit mai mult pe lume. Dar, cindva, i-am luat-o. Deci, vrea sa-mi plateasca polita. Firesc, nu? Mobilul Maritei insa imi ramine necunoscut.

Dar ceilalti? Gilly, Lucky, Bigam si Mogam, Finichi?

Gilly si Lucky, astia lucreaza impreuna. Sint lacomi. Nu le-ajung banii dobitocului de Bubi. Fratii Flintas, dupa cum stii, sint niste gainari de mica anvergura.

Dar Sica, fotograful?

Deocamdata actioneaza pentru mine. Aduna dovezi, in imagini, despre manevrele interesatilor de mai sus. Nu prea am incredere in el, deoarece i-am pricinuit, mai demult, niste necazuri lui unchiu-sau, pe care l-am avut in subordine, dar, pina una alta, vad ca se descurca de minune. Insa nu-i exclus sa opereze si pe cont propriu.

M-am lamurit, domnule inginer. Toti sint suspecti. Pina acum ai enumerat intreaga menajerie de la Posada.

Ba nu! Am omis un personaj. Destul de suspect, totusi.

De unde l-ati mai scos si pe-asta? Cine-i?

Gaterek ma examineaza circumspect:

Dumneata, domnule Conan! Povestea dumitale mi se pare destul de tulbure. Cum de nu stii cine ti-a recomandat pensiunea doamnei Nachtigal?

Are dreptate. La fel as rationa si eu.

Uite ce, domnule Gaterek, singurii bani, care ma intereseaza, sint cei pe care i-as putea cistiga prin munca cinstita. Dumneata cum i-ai cistigat? Cu ce ti-ai cumparat casa de la Bucuresti?

Inginerul nu ezita nici o clipa. Imi raspunde pe loc, ba si cinic pe deasupra:

As putea spune ca, din pietris. Dar, pentru balastru, am ispasit la timpul sau. Anii de pensiune, petrecuti pe santier, m-au ajutat sa-mi dau si singur calificativul de rigoare. Afacerist veros! Afaceri, numai afaceri. Necurate, ce-i drept, dar banoase. Cu ce mi-a mai ramas, am cumparat imobilul din Capitala. Nenationalizat, intr-un cartier domnesc.



Domnule inginer, toata povestea asta suna a roman politist, si inca unul de calitate dubioasa.

Si eu nu reprezint un personaj dubios?

N-as zice! Nu esti chiar atit de inabil, incit sa ramii descoperit. Acest „curriculum vitae”, infatisat de matale, mi se pare, intr-o buna masura, cam apocrif. Pare scris de alta mina. Nu sint convins ca l-ai semna cu inima usoara.

Nu posed acest organ, domnule Conan! Inima-mi lipseste cu desavirsire. Totdeauna mi s-a parut inutila.

Totusi, ai marturisit ca-n viata dumitale a existat si-o iubire.

Mda! Poate ca-i singura oara cind m-am folosit de inima. Dar si-atunci a iesit prost. Cred ca si-n clipa de fata am comis o prostie gigantica. Mi-am vindut casa. Banii, dupa cum ai auzit, i-am transformat in pietre. Din pietris i-am dobindit, in pietre i-am intors. Numai ca-s pretioase. Si nu ma sperie citusi de putin faptul ca mi s-a furat caseta cu mica mea comoara. Nimeni n-o va putea deschide. Uite, asta-i cheia, o vezi?

Isi desface halatul de casa, in dreptul pieptului. Intrezaresc un lantisor. La capatul acestuia se alinta vrajita cheita, care valoreaza patru sute de mii de lei.

Si cine banuiesti ca ti-a furat caseta? – fac eu pe prostul, deoarece se stie foarte bine ca-l cunosc pe posesorul actual al valoroasei cutii negre. Cine sa-ti fi furat pietricelele?

Gaterek isi acopera la loc pieptul, tragind violent de reverele halatului. Apoi isi toarna inciudat o alta ceasca de cafea. Dar, din ea, nu se mai scurge decit un infam firisor de zat.

Atunci, apuca sticla de „Hennessy” si umple cu virf ceasca.

S-ar putea sa fie fapta iresponsabilului de cintaret. Dar, cum nu-l prea ajuta celulele cenusii, fara cheie n-o sa izbuteasca niciodata sa deschida caseta. Doar daca o trece peste cadavrul meu.



De data asta ma retin. Nu-i spun ca ambitia de a deveni cadavru e-o chestie inutila si vanitoasa, atita vreme cit este de ajuns sa-l adoarma cineva cu-o simpla pastila (eventual mai multE) de „Ciclobarbital”. Fara sa mai adaug faptul ca actualul proprietar al cutiei este capabil sa nascoceasca si alte modalitati de anihilare a briliantei personalitati a inginerului Gaterek.

Ma rog, sa-l las leganat de iluzia ca solistul pop este hotul. De ce sa-i stric placerea? Insa ma zgindara o intrebare, gidilindu-mi buzele:

De ce-ai vindut casa, domnule inginer?

Ce sa fac, singur cuc, intr-o locuinta de sase odai? Si-apoi, in afara de casa, nu posedam nici o alta avere palpabila. Trebuia s-o vind, ca sa fac rost de lichid, adica de bani din care sa pot trai. Sint batrin, nu mai am putere sa lucrez. Am vindut-o pe pietre. Multe pietricele. Din cind in cind, am sa scot la vinzare o bucatica de soare, vreun briliant sau vreun smarald, si-o sa am cu ce trai un an.

Destul de modest domnul inginer. Piatra si anul. Dupa cum le-am auzit zuruind in caseta, apuca precis suta.

Pai, adineaori mi-ai spus ca doamna Nachtigal ti-a oferit adapost si masa, complet dezinteresat.

Domnule Conan, nu ma obliga sa reconsider gradientul de inteligenta ce ti-l acordasem. Dumneata nu ai de unde s-o cunosti pe Marita Nachtigal. Marita nu m-ar fi poftit sa traiesc la ea, asa, de florile-marului. Pesemne i-o fi suflat cineva ca sint in posesia a patru sute de mii de lei. Iar Gilly, pe care ai vazut-o cit ii poate pielea, s-a infiintat si ea la Posada. A adulmecat mirosul banilor. Sau, cine stie, poate o fi convocat-o tot Marita, sa aiba un aliat.

Cu pupila dumitale, am impresia ca te-ai cam lamurit.

Da. Insa cred ca s-a lamurit si ea, in privinta banilor. Acuma stie precis ca n-o sa vada un sfant. Si-a ratat marea scena

Batrinul joaca tare. Isi imagineaza ca sint in stare sa-l cred.

Atunci, mai exista o sansa. Ca doamna Nachtigal sa fi intrat in zodia remuscarilor.

Asa mi-am zis si eu, domnule Conan. Dar mai am cite ceva de organizat, pentru ca totul sa decurga normal. Sansa trebuie ajutata, nu ma pot bizui pe intimplare

Cum adica?

Foarte simplu. Trebuiesc eliminati sacalii. Daca le-au pus gind rau banutilor mei, atunci am sa-i las sa se incaiere intre ei.



Nenea inginerul asta mi se pare duios de naiv. Arteroscleroza incepe sa-si arate primele simptome.

Cum de-si poate imagina o asemenea neghiobie, c-or sa inceapa masacre in masa, ca fiarele o sa se sfisie intre ele, ca-n jungla? Uita ca traim intr-o lume cibernetica. Uita ca exista si alte modalitati, mai moderne, pentru obtinerea unor nenorociti de bani. Omorul (ca-n filmE) nu mai este la moda.

Dupa mine, Gaterek este sortit pieirii, si el si paralele lui. Am auzit de la tanti Ralita un soi de proverb turcesc: „De harem au fost, de harem s-au dus”. Asta, in legatura cu procopselile ilicite.

Adincile mele cogitatii sint intrerupte de-un zgomot binecunoscut. Pe coridor se-aude un zuruit de pietricele.

Domnule Gaterek, am impresia ca-ti vine sansa.

Si chiar asa este. Marita Nachtigal ciocaneste violent la usa.

Zighi! Deschide, nu face pe mortul. Vreau sa ti-l rapesc pe domnul Conan, sa-l fac o tabla. Ma plictisesc de moarte. Hai, mai repede.

Dupa care (iarasI) se aude zuruitul de mai inainte.

Gaterek se grabeste. Deschide usa. In prag, coana Marita sta protapita, cu tablele in mina stinga. Le agita cu indirjire, ostentativ, tentant.

Imi zic in sinea mea: „Conan, baiete, esti pomicol! Noaptea asta ai sa dormi scurt. Barem de ti-ar da si ceva de mincare!”.

Mai mult n-apuc sa gindesc, caci madam Nachtigal ma extrage din odaia inginerului (nitel cam bruscaT). Dupa care ii trinteste lui Zighi usa in nas, fara sa gindeasca o clipa ca-i poate distruge definitiv organul olfactiv.

Abia acum imi dau seama ca Siegfried Gaterek n-a mai apucat sa-si duca la capat amenintarea, exprimata atit de nelinistitor: „Avem de vorbit!”.

De fapt, s-a vorbit ceva. Dar numai palavre.

E clar! Inginerul Siegfried Gaterek a intentionat sa experimenteze, asupra mea, o operatie de intoxicare. Ca in romanele de spionaj. Dar daca ma insel? Mai ales ca nu-i pentru prima oara!

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

„CURRICULUM VITAE” APOCRIF



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul

LUCKY-LUCKY

- citeste textul

ISAIIA FINICHI

- citeste textul

HANIBAL CERTEGA

- citeste textul

MOGAM SI BIGAM

- citeste textul

SIEGFRIED GATEREK

- citeste textul

NOAPTEA INSOMNIACILOR

- citeste textul

RONDUL DE NOAPTE

- citeste textul

„COUNT DOWN” SOMNIFER

- citeste textul

„UNDE E SPERANTELE MELE, PE CARE LE-AM PIERDUT!”

- citeste textul

PRINZUL DE GALA

- citeste textul

AMABILITATI DE SALON

- citeste textul

„EINE KLEINE NACHT (POP) MUSIK” SAU „MICA SERENADA POP”

- citeste textul

ZOO-ALBUM, IN ALB SI NEGRU

- citeste textul

„INTERMISSION” – CA-N FILME

- citeste textul

A 7-A ARTA (CU SUBSOL)

- citeste textul

NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM!

- citeste textul

BIGAN SI MOGAM NU-SI ASUMA RISCUL!

- citeste textul

DOSARE DE CADRE – MAI MULT SAU MAI PUTIN IMAGINARE

- citeste textul

HANNIBAL ANTE PORTAS, SAU SI MAI RAU

- citeste textul

ALA BALA PORTOCALA, CIOC BOC, TRECI LA LOC!

- citeste textul

„CURRICULUM VITAE” APOCRIF

- citeste textul