APOCALIPSA SFINTULUI CONAN! de VLAD MUSATESCU (Proza)
O fi ea noaptea judecatii de apoi, dupa cum spune coana Marita, dar nici asa sa n-o luam! - porneste sa vorbeasca Sica Finichi. Pina si-n biblie, asa mi se pare, sta scris ca, inainte de rastignirea lui Christos, s-a servit o cina. Sper c-ati auzit de ea. "Cina cea de taina"! Astazi n-am prinzit. Si-mi sufla cineva la ureche ca n-am fost singurul. Iar de cinat, nici pomeneala. Doar stiti prea bine ce anume ne-a impiedicat.
Nu ma bag in vorba, deoarece ma consider privat de autoritate morala. Mai ales dupa cele "gustate" la coana Marita in odaie. Aia, mai zic si eu "Cina de taina"! Si cina zdravana, si-n mare taina!
Insa doctorul Hannibal isi asuma riscul sa lamureasca penibila insinuare a fotoreporterului:
Frumos ne-ar sta, cu mortul in casa, sa ne punem pe infulecat. Rusine! Mie, unul, mi-ar ramine mincarea in git. Si, ca sa va linistiti, aflati ca-n camara nu se afla nici urma de produs alimentar.
Chipurile participantilor la sedinta se crispeaza. Ginditorii de piatra sufera. De foame. Pentru ca, intr-adevar, eu stiu precis ca la prinz n-au avut ce baga in gura. Ma rog, nu din vina mea.
Totusi, cuprins de remuscari, il intreb pe doctorul Bila:
N-ar fi posibil sa preparam niste cafele? Dar nu din cele cu zeama de bait, cum ni s-au servit la prinzul de gala. Niste cafele cinstite, fara pretentii.
Cind aude ca-l acuz de-a fi fiert cafele cu zeama de bait, Bila Certega aproape ca racneste:
Marita mi le-a comandat asa. Mi-a spus sa fac "cafele pentru musafiri"! Nu-i asa, coana Marito?
Sigur ca nu-i asa! Minti! La urma urmei, ce ti-ai fi inchipuit? Sa dau cafea din import mocofanilor, dupa cite bunataturi am bagat in ei? Ce, m-ati cistigat la belciuge?
Incerc sa aplanez diferendul:
Domnule doctor, n-are nici un rost, in asemenea momente, sa ne certam. Imi cer scuze c-am semnalat calitatea echivoca a cafelei de la primirea domnisoarei Gilly. Avem sau n-avem cafea?
Avem! Un kilogram, risnita, de 10,30 lei suta de grame si doua kile, nerisnita, din cea de 8,30 suta. Dar n-am sa ma apuc acu sa macin cafea. Asta-seara, adica in noaptea asta, o sa ne desfatam cu cafea superioara.
Accept propunerea, dar il opresc din drum pe domnul Bila care pornise in directia bucatariei:
Doctore draga, n-ai sa te superi, dar am sa te rog sa aduci aici aragazul. Au sa te ajute fratii Flintas si domnul Finichi. Ne vei prepara cafeaua la fata locului. Stii, in felul acesta eliminam orice posibilitate de suspiciune. N-am vrea sa ne pomenim morti, dintr-o intoxicare cu cafea. S-au mai intimplat asemenea cazuri. Cred ca n-ai nimic impotriva, nu-i asa?
Dupa ce ramine tintuit locului, doctorul Bila se-nvoieste, printr-un semn facut cu capul, si porneste s-aduca aragazul. Il insotesc Bigam, Mogam si Sica Finichi.
Asteptam cu totii sosirea delegatiei. Ce-ar fi sa ne faca figura si sa se duca la inginer in camera, sa-i fure cheita? Nu pot crede asa ceva. Nu stiu de ce, dar parca am oleaca de incredere in fratii Flintas. Ba chiar si-n fotoreporter. Mai ales dupa intimplarea din camera actritei, cind incercau s-o reeduce la locul de munca.
Dragii mei colocatari incep sa se framinte pe scaune. Pesemne ca-i chinuie si pe ei aceeasi problema. Marita se uita la mine, cu-o privire plina de semnificatii. Ii intorc privirea impasibil, fara semnificatii.
Ceilalti doi observa ping-pong-ul privirilor noastre, drept care declanseaza instantaneu un chinuitor schimb de ochiade. Aproape imposibil de urmarit.
Numai sosirea delegatiei, trimisa dupa aragaz, reuseste sa restabileasca echilibrul anterior. Si coana Marita, si actrita, si Lucky, constatind ca se inspaimintasera degeaba, rasufla usurati.
Intreb curios:
Nu aveti impresia c-ati zabovit prea mult in bucatarie?
Suparat, mai mult ca sigur din cauza efortului depus, si nicidecum datorita avalansei de suspiciuni ce se napusteste asupra lui, doctorul Bila imi raspunde oarecum agresiv:
Uite ce-i, domnule Conan, as vrea sa te vad demontind butelia, eliberind masina de gatit de toate cratitele si oalele, cautind cafeaua prin toate rafturile, carind aici intreg calabalicul, si toate astea in mai putin de o jumatate de ceas. Ti-este usor sa judeci stind in fotoliu. De ce n-ai venit cu noi, sa vezi ce facem?
Examinez chipurile membrilor delegatiei. Scaldate de naduseala, ma privesc contrariate. Intr-adevar, avusesera ceva de transportat. Uitasem ca aragazul, cu cinci sau sase ochiuri, trebuia sa cintareasca peste suta de kile. Plus butelia, ceasul de reglare, cheia de montat, o galeata cu apa, ibricele, borcanul cu cafea, plus cestile (opt la numaR).
Consider insa ca nu-i cazul, in asemenea momente de tensiune, sa-mi fac autocritica, fie ea chiar si formala. Autoritatea mea nu trebuie sa sufere citusi de putin. Altminteri, mi se urca toti in cap.
Atunci, fii amabil si organizeaza niste cafele, pe plan local.
Marita imi sare in ajutor:
Haide, Bila, nu mai arde gazul de pomana. Ne-apuca dimineata, pina cind te hotarasti o data. Mor dupa o cafea si-o tigara. Chiar, te rog, da-mi trabucele din bufet.
Atmosfera este destul de incarcata. Si-afara, unde vijelia continua sa-si faca de cap, si-n living-room.
Sorbim toti cafeaua amara si tare, tragind ca disperatii din tigarile jilavite. Trabucul doamnei Nachtigal ne invaluie intr-un smog irespirabil. Ne resemnam sa tusim discret, doar, doar s-o indura de noi. Insa coana Marita intensifica tirajul.
Masina de gatit, cu toate ochiurile aprinse, se afla linga masa, la indemina doctorului Hannibal. Ibricele, umplute iarasi cu apa, asteapta sa dea in clocot.
Cind incepem sa ne jucam, nene maestrule? - intreaba Finichi.
Adincit in studiul a tot soiul de ipoteze, uitasem de joaca fagaduita.
Tocmai la asta ma gindeam si eu! - raspund dupa o mica pauza, pentru a intari efectul adormitoarei mele declaratii. Cred ca toata lumea-i de acord sa-ncepem! Nu? Doara stiti cum e jocul!
Doctorul Hannibal are rezerve, deoarece isi manifesta o curiozitate cu totul nepotrivita:
Ar trebui ca, mai intii, sa ne explicati regulile jocului Eu, unul, n-am auzit de bazaconia asta: "de-a puia-gaia"
Nenorocirea este ca nici eu nu-l mai tin minte. Dar cum sa recunosc, atita vreme cit intentionez sa conduc aceasta ancheta camuflata sub numele de joc?
In disperare de cauza, ma hotarasc sa blufez:
Draga domnule doctor, binecunoscutele reguli vor fi, intr-o oarecare masura, usor modificate in scopul unei maxime simplificari. Subsemnatul are sa puna o serie de intrebari, actionind de partea puilor, iar dumneavoastra veti binevoi sa raspundeti
Actionind de partea cui? A asasinului?
Nu-i prost doctorul Bila!
Nici chiar asa sa n-o luam! Eu fac pe investigatorul, iar dumneavoastra faceti pe asasinii invinuiti pe nedrept, bineinteles, fapt pentru care, in raspunsurile furnizate, veti incerca sa va aparati
Si daca nu exista nici un asasin?
Pai, tocmai asta vrem sa aflam! Poate ca raposatul s-a asasinat singur. Desi nu-mi vine a crede
Madam Nachtigal se enerveaza, explodind intempestiv:
Da-i drumul o data, dom'le Conan, si nu ne mai bate la cap cu ce crezi sau nu crezi talica Ne apuca somnul de atita boscorodeala!
Atunci, coana Marito, ca sa n-adormi pe scaun, incep cu matale. Cind l-ai vazut pe inginer ultima oara? La ce ora?
Madam Nachtigal ezita citeva secunde, apoi declara biiguind:
Cind am venit sa te iau de la el, din odaie!
Stiu ca minte, deoarece, inca de cind bausem cafeaua servita de Gaterek, ma bintuise un gind tulbure. E cazul sa-l limpezesc:
Domnule doctor, i-ai preparat cafea la termos raposatului dumitale frate?
Sigur ca nu!
Marita Nachtigal sare ca arsa de pe scaun, apoi se asaza la loc, atit de ferm, incit scaunul scrisneste din toate madularele. Dupa care marturiseste:
Uitasem de cafea Eu i-am fiert un ibric de cafea Ma rugase, spunindu-mi ca nu vrea sa-l deranjeze pe Bila Mai ales ca, pina atunci, statusera impreuna de vorba.
Ma uit insistent la doctorul Hannibal Certega.
Dar doctorul imi ocoleste privirea. Nu ma las dus, asa ca-l intreb direct:
La ce ora ai fost in camera inginerului, domnule doctor?
N-as putea preciza Dar am stat la taclale vreo jumatate de ceas. Nu mi-a spus nimic de cafea. Ma mir c-a rugat-o pe Marita. Tot asa cum ma mira faptul ca dinsa are cunostinta de vizita mea. Cu atit mai mult cu cit discutasem despre ea. Nu-i exclus sa fi ascultat la usa, dupa cum ii sta in obicei
Marita Nachtigal parcurge, intr-un timp record, toate culorile curcubeului. Daca nu se descarca vorbind, am convingerea ca va exploda ca un cazan sub presiune. Spre satisfactia generala, insa, vorbeste:
Magarule! Stiam c-o sa vorbiti despre mine si fara sa mai fiu silita s-ascult pe la usi. O viata intreaga m-ati birfit De ce nu i-ai spus ca l-ai ciripit la Militie? Ai? Doar cunosc denuntul pe care l-ai expediat autoritatilor economice, turnindu-ti propriul frate
Doctorul Hannibal amuteste pentru o clipa. Apoi isi da drumul:
Ei, nu mai vorbi! Parca n-am fi ticluit amindoi textul memoriului. Doar tu mi-ai spus ca trebuie sa-l dam in git pe Zighi. Nu-i asa?
Madam Nachtigal se inchide intr-o tacere rau prevestitoare.
Rapid, conformindu-ma procedeelor mele, indelung verificate, decid sa atac din flanc. Deci, ma adresez fotoreporterului:
Domnule Sica, dumneata cind l-ai vazut pe inginer?
Imediat dupa incaierarea din odaia domnisoarei Gilly
Te-a chemat dinsul?
Bineinteles! Dar a trebuit sa astept citva timp, pina sa se elibereze terenul. Avea musafiri
Pe cine?
Fratii Flintas. Bigam si Mogam
Si ce-avea sa-ti comunice inginerul Gaterek?
Nimic. Mi-a predat cheita pe care o purta la git. Dealtfel, eram omul lui de incredere. Acum pot sa marturisesc
Marita Nachtigal nu se mai poate abtine:
Napirca! Ai furat-o!
Ba dimpotriva, mi-a dat-o ca sa nu i-o furi matale. Zau ca asa mi-a spus Ba mai mult, m-a rugat ca, in cazul cind se va intimpla ceva, sa inminez cheita domnului Conan N-am inteles de ce, dar am preferat sa tac. Inginerul era tare amarit. N-avea nici un rost sa-l mai supar si eu.
Cum adica? Ai cheita asupra matale? - il chestionez, surprins, pe fotoreporter.
Nu! Am ascuns-o. De frica sa nu mi-o sterpeleasca vreun amator din pensiunea noastra. Ca, slava Domnului, sint destui
Notez in minte destinatia cheitei, dupa care il interoghez pe Bigam, ca tot e mai greu la pricepeala:
Ce faceati in camera inginerului?
Bigam se uita intrebator la Mogam. Mogam il priveste incurajator pe fratine-sau. Ceea ce-l determina pe acesta sa demareze fulgerator:
Nene maestrule, talica ne stii cine sintem si cite parale facem. De cind ne-ai prelucrat, am mai stat pe ginduri. Sa nu-ti inchipui ca sintem atit de redusi, incit sa-ti luam de bune toate cite ni le-ai indrugat. O parte din cele discutate, insa, m-am invoit cu Moga s-o punem in practica. Ce mai calea-valea, ne-am hotarit sa-i marturisim domnului inginer, fie-i tarina usoara, ca nu sintem chiar niste fiare. La urma urmei, sintem inca tineri si mai avem vreme sa ne incropim si noi o viata mai acatarii. Asa ca i-am vorbit despre planurile domnisoarei Gilly, asa cum bine am facut ca v-am informat si pe matale. I-am dezvaluit c-a vrut sa ne angajeze pe post de gangsteri, ca-n "Incoruptibilii". L-am pus la curent cu tot ce se mitoceste pe socoteala lui si ca noi nu ne lasam amagiti de influentele cosmopolitiste ale caftangiilor din filme.
Si ce-a zis inginerul? - il intreb curios.
Ne-a tinut o intreaga conferinta! - intervine Mogam. Spunea ca marile imperii, din trecut si din prezent, s-au prabusit si se descomplecteaza datorita parazitilor intestini, adica dinlauntru.
Bine, dar ce-a spus despre planurile domnisoarei Gilly?
Ca le stie de mult!
Actrita sare in picioare si se repede la mine:
Maestre Conan, dumneata, care cunosti abisurile sufletului omenesc, care ai citit atitea romane politiste, care ai si masina de scris, ca de-aia esti scriitor, nu poti crede in nascocirile gainarilor astia. Minciuni sfruntate bilmajeli E drept, am trecut pe la nenea Zighi am vrut sa-l incredintez ca n-am nici un gind rau cu banii lui, ca-i doresc numai binele, ca vreau sa-l apar de hotii de-aici, care vor sa-i pape paralele
Incepe sa ma enerveze. Recita prost, fara dictiune. Fals.
Domnisoara Gilly, treci. Te rog. La locul dumitale.
Matale imi spui asa ceva? Mie? Care ti-am dat sa crapi bunatatile de pe lume? Ca de-aia ai ajuns ca o butie
Fara atacuri la persoana, daca se poate. Sint un glandular. N-am nici o vina ca-s atit de gras, tot asa cum nici dumneata n-ai vreo vina ca nu te ajuta mintea
Adica, ma iei pe ocolite, nu vrei sa-mi spui direct ca-s neajutorata mintal? Ei bine, maiestrica, afla ca nu-s dusa de multe ori la biserica. O viata intreaga am muncit din greu, ca sa razbat in arta cinefila si sa ajung si eu o vedeta. Nu mi-e rusine sa spun c-am fost ajutata. Dar si eu am ajutat arta. Nu-l tin pe trintorul asta de Lucky? De ce-o fac? Nu de amorul artei? Sa ajunga si el un cineva in lumea stelelor fara nume si noroc!
Guristul face o criza de mindrie jignita.
Tu ma faci trintor, actrita din mase plastice? Daca mi-ai imprumutat, ca intre colegi, niste miare, inseamna ca-s intretinutul tau? Asta sa i-o spui lu' mutu', ca nimeni nu te crede.
Diva devine verde la chip, ca un praz degerat.
Actrita din mase plastice, va sa zica? Las' ca te-nvat eu minte, gurist nenorocit si fara talent. Ce-ai cautat la nenea Zighi in odaie? Ca doar te-am vazut. Ce carai acolo?
Sesizez din mers afirmatia actritei. Interesant. Il intreb pe guristul ramas cu ochii holbati:
Cind l-ai vizitat pe inginer?
M-a chemat, nene maestrule! Zau asa! M-a rugat sa-i imprumut magnetofonul. M-am intors in odaia mea si i l-am dus. Asta-i tot. Sa fi fost cam dupa zece si-o litra
Si ce-ati discutat?
Mi-a cerut sa-i spun de cind o cunosc pe Gilly
De-afara se aud iarasi citeva salve de trasnete. Furtuna, care o clip paruse ca se domoleste, porneste din nou sa-si alerge telegarii.
Actrita innebuneste brusc. Aproape racneste, cind il intreaba pe Lucky:
Si ce i-ai spus nenorocitule?
Adevarul! - ii raspunde guristul inspaimintat, cu glasul stins.
Nefericitule! Ai stricat totul
Ceva nu-i in regula. Asa ca-l solicit pe solistul de muzica pop:
Nu ne poti informa si pe noi, acum, cind cineva dintre cei prezenti l-a lichidat pe inginer, care-i adevarul acesta?
Gilly intervine disperata:
Sa taci, cretinule! Nenea Zighi e mort, nu mai poate ciripi
Fara sa insist, il lamuresc pe Lucky:
Uite ce-i, domnule cintaret, daca vrei sa mai interpretezi un cintec, indiferent de-i pop sau folk, spune-ne adevarul. C-altminteri pleci in turneu la sapat sare, purtind in circa invinuirea de asasinat
Se pare ca nu era nevoie de insinuari, caci Lucky, dupa ce arunca o privire obosita tuturor celor asezati la masa, porneste sa depene:
Adevarul tot trebuia sa iasa o data la suprafata, ca margarina deasupra apei Mai bine sa-l spun, decit sa fiu luat de criminal. N-am ce face, Gilly, mi-e mai scumpa pielea mea, decit tenul tau
Il intrerup, pentru ca pornise sa bata cimpii:
Dragul meu, treci, te rog, la subiect
Madam Nachtigal, careia ultimele declaratii ale actritei ii trezisera o apetenta neobisnuita pentru informatii de la cea mai sigura sorginte, ma sustine calduros:
Chiar asa, puiule, ia spune, talica, ce-i povesteai bietului Zighi!
Naucit de atitea presiuni, solistul isi reia recitalul:
I-am povestit tot ce stiam despre Gilly ca-i moarta de-acum trei ani, cind si-a dat duhul intr-un accident de masina!
Coana Marita se ridica in picioare si se uita foarte atenta la actrita ce se framinta pe scaun. Apoi se deplaseaza agale spre ea, se apleaca deasupra mesei si, pe neasteptate, sfisie rochia actritei in dreptul umarului. Cind aceasta incearca sa se apere, o insfaca de ceafa si priveste incremenita la spatele despuiat.
Da! Acuma cred si eu ca-i moarta De la inceput am banuit ca-i ceva in neregula cu fie-mea
Imi ies din pepeni. Indivizii s-au pornit sa joace teatru, pentru anihilarea investigatiei mele.
Terminati o data cu imbecilitatile! Cum sa fie moarta, daca se afla aici, linga noi?
Madam Nachtigal, care intre timp isi reluase locul, prabusindu-se indobitocita pe scaun, completeaza spusele mai inainte:
Dom'le Conan, individa asta nu-i Gilly Fiica-mea avea o alunita pe spate, taman sub umarul sting
Obosita de moarte, se intoarce spre gurist si-l mitraliaza cu intrebarile:
Spune ce-i cu Gilly, dobitocule! Ce-ai facut cu fata mea? De unde stii ca a murit? De ce-ai tacut pina acum? Ce-ai vrut sa faci, aducind-o aici pe faptura asta? Spune, c-altminteri te string de git cu miinile mele
Dobitocul (botezat astfel de madam Nachtigal, nu de minE) geme incetisor, dupa care isi deruleaza marturisirea:
Am cunoscut-o, inca din copilarie, pe adevarata Gilly. Stateam pe aceeasi straduta Tot timpul eram impreuna. Ma insotea la toate concertele pe care le dadeam la nunti si la botezuri Era cea mai sincera admiratoare a mea. Acum vreo trei ani, ne intorceam de la Popesti-Leordeni, unde sustinusem un recital la nunta unui gradinar Ne aducea cu masina lui Dorel Maduva, tehnicianul cu instalatia de amplificare. Cind sa intram in Bucuresti, a dat peste noi o basculanta. Si atunci s-a petrecut accidentul. Gilly, care se afla in fata, linga Dorel, a murit pe loc. Prietenul meu a scapat cu viatainsa, fara masina. Singurul care n-a patit nimic, am fost eu adormisem pe bancheta din spate. Cind m-am trezit, eram la spital. Pierdusem totul. Si fata pe care o iubeam, si ghitara mea electrica. Dorel pretindea sa-l despagubesc dar, cu ce? Mi-am revenit cumplit de greu. Am inceput din nou sa muncesc, iarasi concerte, din nou nunti si botezuri. Aveam nevoie de-o fiinta care sa ma iubeasca Si-atunci m-am incurcat cu fata asta, pe care o stiam mai de mult. Era cea mai buna prietena a lui Gilly, asa ca am botezat-o tot Gilly. Insa era mereu ocupata cu filmele ei, cu domnul Bubi, cu regizorii si cu probele Lacomia a impins-o la gindul asta nenorocit, sa-i ia locul lui Gilly. Stia ca raposata are aici, la Posada, un fel de mama din flori Precum si-un tata denaturalizat dar stia si ca exista o mostenire ma rog, stia totul din ce-i povestise biata Gilly Semana atit de mult cu raposata, incit, cind si-a vopsit parul, nu mai eram in stare s-o deosebesc nici eu de fosta mea dragoste. Si-atunci am iubit-o, chit ca era subventionata lui Bubi
Racnetul coanei Marita face sa zbirniie ferestrele:
Nemernicule! Ticalosule! Iti trebuia si banii asteia, tot asa cum papai si paralele fetitei mele
Nu-i adevarat, coana Marito! Ma jur ca nu-i adevarat! Adevarata Gilly n-avea un sfant. Traiam din onorariile mele atit de mult ne iubeam. Nici n-o prea ajuta mintea nu stiu cu cine o fi semanat dar era tare neajutorata. Nu se pricepea la nimic Iar cu filmele nu facuse mare brinza
Gilly intervine fulgerator:
Minte, Mamarito! El n-o lasa sa lucreze!
Sa nu-mi zici Mamarito, ca te omor, travestito!
N-are importanta, a doua oara! Gilly era prietena mea cea mai buna. Totdeauna spunea ca parca am fi surori De-aia ti-am spus atit de usor, fara remuscari, Mamarita. De fapt, am vrut sa-ti fiu de ajutor, sa nu stii c-ai ramas ca si orfana, sa nu suferi. Sa ai cui sa-i lasi averea Si mata, si inginerul
Totul suna atit de induiosator de fals, incit simt nevoia sa-i stavilesc torentul melodramaticelor declaratii:
O sa vedem noi, mai tirziu, cum vine chestia cu mostenirea Deocamdata, lasa-l pe Lucky sa-si termine povestea. Da-i mai departe, maestre! Treci la refren
Lucky ma priveste chiondoris, insa mi-asculta sfatul:
Asemanarea lor a dat nastere ideii cu inlocuirea. La urma urmei, nimeni n-avea de pierdut! Madam Nachtigal se-alegea cu fata, inginerul cu mostenitoarea
Iar voi doi, cu paralele! - il completez eu, indignat.
Acuma s-au dus dracului! - ingina, amarit, solistul.
Din pricina ta, imbecilule! - striga actrita. Din pricina ta Cine te-a pus sa-ti bati gura Imbecilut ai fost de cind m-am incurcat cu tine! Imbecilut si dragutel. Ca de-aia te-am luat. Si pentru una, si pentru alta. Acum o sa se bucure hodoroaga de hirtii Ca noua ne picau rau! O viata intreaga s-a bucurat de tot ce-i mai bun pe lumea asta Si ea, si inginerul. Au furat ca-n codru Iar doctorul, ce? Crezi ca el a stat degeaba pe tusa? Toti sint niste gainari. Si fotoreporterul, si nenorocitii astia de frati, afaceristi de sezon Si nici scriitorul asta, nici el nu-i cine stie ce usa de biserica Acuma ne da lectii L-a apucat dragostea de inginer Dar ce cata la el in odaie? Ai?
Incep sa ma enervez:
In nici un caz ceea ce-ai cautat dumneata!
Ajurea! Asta s-o spui lu' mutu!
In aceeasi clipa, afara, trasneste cumplit. Ploaia porneste sa duruie si mai acatarii. Pe sub usa dinspre terasa, se scurge o suvita de apa. Dar se lasa absorbita de covorul coanei Marita.
Actrita continua sa declame:
Huzuriti, nu mai puteti de bine! De ce n-am huzuri si noi? Nu sintem si noi oameni? Atita timp cit exista asemenea paraziti ca voi. Trintorul asta de cintaret, cit e el de imbecilut, s-a gindit totusi bine cind a pus la cale inlocuirea raposatei cu mine
Ai innebunit? - biiguie speriat solistul. Ce, eu am organizat chestia asta?
Dar cine? Mata vitrega, din Oltenia? Nu tu mi-ai pomenit de vinzarea casei inginerului? Gilly stia de treaba asta! Cine m-a indemnat sa-i angajez pe Bigam si Mogam? Nu tu?
Bubuiturile trasnetelor de afara se indeparteaza. Si, deodata, pe neasteptate, ploaia inceteaza. Din cind in cind, doar la orizont, spre Comarnic, cerul mai este sfirtecat de cite un scurtcircuit electric. Dar, in curind, dispar si acestea. Asa cum se intimpla la munte, apa incepe sa curga la vale, scurgindu-se in torente zgomotoase.
Madam Nachtigal isi aprinde iarasi trabucul. I se stinsese in timpul declaratiilor actritei. Normal. Toti ramaseseram cu gurile cascate, fara sa mai rasuflam.
Invaluita de smogul pe care-l emana spontan si-n proportie de masa, coana Marita ofteaza din greu, dupa care rosteste amarita:
Nenorocitilor! Pentru un pumn de bani, l-ati omorit pe bietul Zighi
Actrita si solistul protesteaza instantaneu:
Noi? Dumneata, coana Marito, sa-ti fie de colo pina colo
Madam Nachtigal nu se dezvinovateste. Tace. Nu mult. Dupa ce examineaza chipurile asistentei, decide autoritara, asa cum a facut-o dintotdeauna:
Bila! Du-te si deschide usa dinspre terasa. Nu vezi ca ne inabusim in fumul asta?
Si, pentru a ne demonstra gradul de poluare a atmosferei, mai trage de doua ori, la rind, din trabuc.
Buimacit de cele auzite, nu mai am taria de-a-l impiedica pe doctorul Hannibal sa execute porunca doamnei Nachtigal. La urma urmei, dinsa-i stapina casei.
Certega, ca un robot, paseste anchilozat in directia terasei. Deschide usa. Aerul proaspat, incarcat de ozon, navaleste in living-room. Doctorul se intoarce, tinind in mina o bucatica de hirtie.
Ia uitati ce-am gasit lipit pe geam!
Mai inainte de-a apuca sa-i cer biletul, coana Marita i-l smulge din mina. Il citeste, apoi ma intreaba, plina de banuieli.
Ce-i asta, maestre? Iti este adresat. E scrisul lui Zighi. I-auzi: "Domnule Conan, daca vrei sa nu ma dezamagesti, asculta banda pina la capat. Ai cafea fierbinte in termos, iar in noptiera, colectia mea de coniacuri. Iti recomand, totusi, "Hennessy"-ul. Pe curind, al matale sincer pretuitor, ing. S. Gaterek.". Ce cauta scrisoarea asta pe geamul usii? De ce-ai aruncat-o? Inseamna c-ai gasit-o atunci cind ai fost in odaia lui Zighi. Ai dat ascultare ultimei sale dorinte?
Inmarmurit, privesc la hirtiuta din mina doamnei Nachtigal. Este biletul pe care mi-l furase vintul, absorbindu-l pe fereastra.
Dupa explicatiile de rigoare, adunarea ma priveste incruntata. Se vede ca asteapta raspunsul solicitat de doamna Nachtigal. Sa le dau satisfactie, c-altminteri intra la banuieli.
N-am fost in stare sa tin seama de rugamintea inginerului! Iertati-ma, dar cred ca-ntelegeti. Cum era sa sorb tihnit din cafea, ascultind la magnetofon glasul cadavrului de linga mine?
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
