ALA BALA PORTOCALA, CIOC BOC, TRECI LA LOC! de VLAD MUSATESCU (Proza)
Desi nu inteleg ce vrea sa insinueze doctorul Hannibal, citindu-l pe Pitagora intr-o asemenea situatie, urc scarile in goana dupa el si dupa ceilalti eroi care lansasera disperatul semnal de alarma.
Camera inginerului se afla la etaj, peste drum de a mea.
Dinauntru razbat niste strigate inspaimintatoare. Doctorul frineaza brusc. Nesemnalizind intentia de oprire, conform celor mai elementare reguli de circulatie rutiera, se produce un tragic telescopaj.
Nu s-ar fi petrecut nimic grav, daca m-as fi aflat eu in fata. Insa inginerul se propteste in spatele doctorului, Finichi se lipeste de Gaterek, iar eu dau peste tustrei, avariindu-i serios. Dupa cum era si de asteptat, Siegfried Gaterek si Finichi scapa usor, aplatizindu-se nitel. Cel mai mult sufera doctorul Hannibal.
Presat de trupurile celor indesati intre mine si el, plus greutatea subsemnatului, este nevoit sa se reazeme de usa. Sa se reazeme e un fel de-a vorbi. Pentru ca, de fapt, pocneste usa, cu fruntea, cu nasul si cu pieptul. Impactul da nastere unui zgomot absolut insolit. Suna surd, infundat. Ca atunci cind framinta si batea tanti Ralita coca pentru cozonacii de Craciun.
Usa se deschide de la sine. Iar doctorul Bila, proiectat de masa celor din spate, se azvirle ca un disperat in bratele lui Lucky-Lucky. Neasteptindu-se la atita iubire, solistul de muzica pop emite un "hic!", cu-o octava mai sus decit ar fi normal.
Mor! Nu ma lasati sa mor! - striga in continuare actrita, zvircolindu-se.
Doctorul Certega izbuteste sa se extraga din salbatica imbratisare a solistului. Mai inainte de-a acorda vreo atentie muribundei, porneste sa-si frece frenetic capul, nasul si celelalte accesorii, cu-o frecventa rar intilnita.
Impreuna cu inginerul si cu Finichi asistam inmarmuriti la exhibitiile doctorului, pe de o parte, si la baletul pupezei, pe de alta. Spectaculoase, si unele si celelalte.
Intensitatea urletelor sporeste. Cu cit Bila isi frictioneaza mai rapid cucuiele, cu atit actrita racneste mai puternic:
Nene Bila, nu ma lasa sa mor. Mor, nene Zighi!
Nu-mi dau seama pe ce se bazeaza actrita lansind afirmatii atit de peremptorii, dar ma ingrijoreaza ritmul si amplitudinea miscarilor pe care le executa sub pled. Orice om normal, intreprinzind o gama atit de variata si spasmodica de zvircoliri de brate, miini si picioare, ar risca sa repauzeze instantaneu, prin cel mai clasic stop cardiac.
Actrita, neincetind o clipa sa urle, sa tipe si sa racneasca, se zbate, se zvirle de la un capat la celalalt al patului, se da cu capul de perna, sfisie cu miinile cearsaful, musca din pled de-i ies toate scamele, bate cu picioarele in tablia patului. Ma rog, intr-un cuvant, se poate spune ca executa un numar de acrobatie, la orizontala, din cele mai dificultoase.
Nemaiasteptind diagnosticul doctorului Hannibal, il stabilesc singur. In ciuda posibilitatilor mele modeste, sint convins c-asist la o criza de isterie vulgara.
Brusc, strigatele inceteaza. Actrita se potoleste deodata, intepenind ca un bustean. Apoi porneste sa se jaluiasca in soapta, rostind o sumedenie de cuvinte (mai mult sau mai putin coerentE).
De ce ma lasi sa mor, nene Zighi? Nu vezi ca-mi dau ultima suflare?
Lucky se apropie temator, de pat. Schiteaza gestul de a-i oferi un pahar cu apa, dar actrita, dupa ce i-l ia din mina, i-l azvirle in fata. Solistul pop se scutura ca un pudel, stropindu-ne pe toti cei din jur.
Doctorul se uita la Lucky si-l intreaba curios:
Cum s-a declansat criza?
Care criza, nene doctore? Nu vezi ca moare?
Moare pe dracu! Am mai vazut eu istericale dintr-astea!
Auzind neasteptatul diagnostic, Gilly porneste din nou sa urle:
Mor, nene Bila. Fa-mi ceva! Nu ma lasa!
Apoi, interpretind dupa cum se si cuvenea rezerva doctorului, schimba adresa vaietelor:
Nene Zighi, nene Zighi! Si se duce averea de ripa. Nu vezi ca mor? Cine o sa te mai mosteneasca? Are sa-ti pape banii ascunsi Mamarita. Asa-ti trebuie, daca i-ai pitit, de nu-i mai gaseste nici dracul barem acuma, inaintea mortii, spune-mi unde i-ai pus, ca sa mor impacata!
Inginerul Gaterek, care in tipul acesta asteptase flegmatic sfirsitul spectacolului, se apropie de Gilly, se uita la ea indelung si rosteste cu glasul hiriit, sunind a doaga sparta:
Fii pe pace. Poti sa mori linistita. Banii nu mai exista. I-am transformat in briliante, in rubine si alte pietre pretioase. Iar cutia, in care erau ascunse nestematele, daca vrei sa stii, afla ca mi-a disparut. Insa cine mi-a luat-o, s-a inselat. N-are s-o poata deschide niciodata Iar cheita o port legata la git Asa ca, asta-i situatia. Dac-ai vrut sa stii unde-s banii, ti-am spus Deci, daca deocamdata n-ai alte planuri mai presante, nu te chinui chiar in halul asta, fara sa te mai zbantui atit
Actrita incaseaza raspunsul, provocat inabil, intr-un chip cu totul neasteptat.
Sare din pat drept in papuci (cred ca-s ai inginerului, deoarece arata a fi, cel putin, masura 48), fara sa tina seama ca este doar intr-o camasa de noapte, excesiv de transparenta. Cu parul vilvoi, pocindu-si gura la fiecare vorba scirnava pe care o sloboade, porneste sa urle indecent:
Nefericitule! Va sa zica asa asta vrei, sa mor cit mai degraba Sa ramii cu banii, sa-i papi mai departe cu Mamarita! Sa va faceti de cap, arieratilor! Iar doctorul Bila sa va indoape, pina o sa plesniti, cu bucatele cele mai alese. Si eu, cu nenorocitul asta de cintaret, sa n-am un banut al meu, sa murim de foame si de mizerie Uiti ca sintem doi? Ca Lucky trebuie sa-si continue studiile, sa-si cumpere un magnetofon mai bun, sa impinga parale in stinga si-n dreapta ca sa poata da cite un concert pagubos?
Nemaiasteptind cuvenita replica din partea inginerului, Gilly se napusteste asupra guristului si-l insfaca de gulerul camasii, scuturindu-l de-i curge matreata din pletele soioase. Il zgiltiie, pina ce marele solist de muzica pop incepe sa gingaveasca:
Ce-ai cu mine? Ce te-a apucat, nebuno?
Nebun e baiatul maica-ti, cretinule! De ce taci din gura? Spune si tu ceva. Nu vezi ca hodorogul abia asteapta sa dau ortul popii. Cine m-a virit in asta? Taci, ai?
Cind isi desclesteaza ghearele de pe gulerul ferfenitit al fostei camasi, solistul se prabuseste in genunchi, tremurind ca o piftie.
Dupa ce-i cirpeste o palma, actrita se intoarce spre restul asistentei. Ne masoara dispretuitor.
Si voi ce va zgiiti la mine? N-ati mai vazut muieri in camasa de noapte? V-ar fi placut sa mor, nu-i asa?
Doctorul Bila, nefericit inspirat, incearca s-o domoleasca:
Nu se moare din pricina maladiei pe care o ai, fetito. In cel mai rau caz, te putem interna la spitalul de glumeti
Atit i-a trebuit divei si se repede spre vaza de flori din cristal masiv, fapt care il face pe Bila sa aterizeze, benevol, in punctul cel mai indepartat al camerei.
Interventia lui Gaterek mi se pare salutara. Dupa ce statuse indiferent, ca o baterie descarcata, ascultind balacarerile talentatei actrite, il vad ca se apropie de ea, si-o examineaza atent, de sus si pina jos, ca si cum n-ar mai fi vazut in viata lui o asemenea jivina turbata. Apoi, brusc, ca din pusca, ii trage o pereche de palme trasnitoare.
"Plop!" - "Plop!"
Gilly se prabuseste peste Lucky-Lucky. Acesta o zvirle la o parte si se arunca asupra inginerului. Il inhata de mineca hainei, incearca sa-l intoarca cu fata spre el si-i racneste:
Sa nu dai in Gilly! Sa nu dai ca te pocnesc! M-auzi?
Tu? Tu sa ma pocnesti, macroule? - se rasteste, dispretuitor, Gaterek.
Cum ai spus? Nu ti-e rusine? Eu-s cintaret, hodorogule!
Si, fara sa mai zaboveasca, Lucky trage de mineca hainei cu intentia sa-l culce la pamint pe inginer. Cicatricea acestuia capata o culoare cu totul stranie. Dintr-o smucitura, se scutura de solist, ramine fara mineca, dupa care ii trinteste si lui o pereche de palme.
Solistul, cu detaliul-anexa al hainei in mina, incearca sa i-l petreaca pe dupa git lui Gaterek. Vrea sa-l sugrume.
Sar spre el. Gaterek ma imbrinceste, indepartindu-ma din drumul lui. Nici Finichi n-are mai mult succes.
Inginerul se descurca si singur. De minune. Cu mineca hainei petrecuta, ca o lavaliera, in jurul grumazului, ii pune o piedica solistului (un soi de figura de judo, cum am mai vazut in "Sfintul"), il trinteste iarasi peste Gilly, apoi ii aduna pe amindoi de jos, ii salta pe picioare si-i indeasa, unul intr-altul, impingindu-i spre usa.
Afara! Hoti ordinari! Voi v-ati gasit sa ma jumuliti? Barem de-ar fi ceva de capul vostru!
Cu toata impotrivirea (cam apaticA) a celor doi aliati, izbuteste sa-i mine pina in prag. Gilly se straduieste sa-l zgirie pe fata. Zadarnic. Inginerul are mina lunga si-i tine la distanta, si pe actrita, si pe nefericitul ei acolit. In acelasi timp manevreaza cu piciorul, tragindu-le nenumarate indemnuri de eliberare a terenului. Zguduiti zdravan de loviturile incasate, in ritmul de cinci sau sase pe secunda, perechea arata jalnic.
Milos, decid ca-i cazul sa intervin. Din pacate, ultimul picior, ce le era destinat, ma otinjeste in sale. Icnesc infundat.
Abia acum ma observa inginerul Gaterek. Isi intoarce chipul spre mine si, dupa ce-i buseste pe usa, afara, pe ce doi, mi se adreseaza:
Domnule Conan, ramii aici. Avem de vorbit.
Doctorul Bila, insotit de Finichi, intelegind ca-s de prisos, ies din odaie. Ce oameni!
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
