Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM! de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

N-as putea declara, cu mina pe cord, ca mi-a cazut prost breakfast-ul oferit cu-atita dezinteresare de diva.

Dar, daca stau sa ma gindesc bine, nici prea stralucitor n-o sa-mi fie. Si nu din pricina obisnuitelor dezagremente digestive ce-mi apar dupa asemenea destrabalari alimentare, ci datorita suparatorului angajament pe care mi l-am asumat fata de domnisoara Gilly.

De obicei imi respect promisiunile. Chiar atunci cind ma pripesc si nu cumpanesc indeajuns urmarile. Dar, in cazul de fata, mai cu seama dupa ultimele cafele si, in special, dupa ultimele doua (daca nu chiar treI) paharele din blestemata aia de bautura cu miros de cauciuc ars, nu stiu daca nu m-am lasat tras pe sfoara. Am fagaduit un lucru care nu depinde de mine.

Oricit de cumsecade si de binevoitor ar fi Finichi, nu sper sa priveasca cu ochi buni traficul de influenta pe care am de gind sa-l incerc. Cu atit mai mult, cu cit are si el parerile lui – nu in privinta copertelor, pe-astea stiu cum le rezolva, sa nu mai pomenim -, ci in materie de componenta menajeriei de la Posada.

Rumegind in minte cele mai negre presimtiri, stau intins pe pat si privesc in tavan. Nu-mi spune nimic. Nu are, asa cum se intimpla in unele romane, pete sau crapaturi in stare sa schimbe cursul gindurilor, inspirind cine stie ce asociatii de idei. In lipsa unui tavan adecvat, intind mina spre noptiera si dau de volumul lui Hitchcock, cel care-mi distrusese noaptea trecuta.

Deschid cartea la intimplare. Dar ma grabesc s-o inchid la loc. N-am citit decit titlul povestirii si-mi este de ajuns. Nu puteam gasi unul mai nimerit: „Viata-i un teatru interpretat de criminali amatori”! O fi batrinul Alfie specializat in bransa prozelor de groaza, dar sa fie sanatos, eu m-am saturat de-atitea suspense. Mai ales cind intentionez sa scriu in liniste un roman. Si inca, detectiv.





Capul imi clocoteste. Stomacul imi apasa diafragmul. Cordul filfiie. Asa-mi trebuie! Sa ma-nvat minte. Cinci oua, whisky, cafele peste cafele, plus bacon prajit. Prajeala-i de vina! Mi-a spus Doru-doctoru sa nu ma mai ating de alimente preparate in grasimi incinse.

Trebuie sa intreprind ceva pentru a-mi linisti nervii. Ma indrept spre baie. La etajul unde se afla odaia mea, avem o camera de baie care deserveste intreg palierul. Exceptind, bineinteles, baia personala a actritei. Nu m-asteptam sa gasesc la Posada, in creierii muntilor, o asemenea instalatie sanitara. Mozaic pe jos, faianta albastruie pe pereti, tavan dat in ulei.

Las dusul sa-mi inunde capul infierbintat. Reusesc, intr-o oarecare masura, sa ma racoresc. Apoi opresc apa. Ma privesc in oglinda. Sincer sa fiu, nu-mi place mutra celui care se zgiieste la mine. Ochii sint vitrosi, un facies cianotic, de alcoolic cu stagiu, iar parul, leoarca de apa, zbirlit ca la viezuri. Dupa citeva secunde de ezitare, reusesc sa recunosc persoana. Atunci decid sa desfasor citeva operatii de renovare. Ma pieptan (asta-i un fel de-a vorbi, deoarece ma tund foarte scurT), ma „frotez” cu prosopul pe obraji, pina ce capat un pic de culoare naturala, dupa care imi periez inversunat dantura, sa-mi dispara gustul de cauciuc.

Deschid fereastra sa vad ce se intimpla cu vestitul ozon de Posada. Aerul curat si rece navaleste in baie.

Rasuflu adinc, rasuflu usurat! Asta-i culmea! Sa fug din Bucuresti, pentru a-mi gasi linistea creatoare in aceasta bizara si afurisita pensiune, tocmai in camera de baie.

Numai ca-i cineva acolo, jos, care nu ma iubeste! Caci se aude o gilceava in toata regula.

Ma apropii curios de fereastra si, fara sa ma las vazut de cei de jos, trag precaut cu ochiul si, mai ales, cu urechea. Stiu ca nu-i frumos s-asculti pe furis la discutiile altora, dar de mic copil am manifestat o curiozitate maladiva fata de tot ce se intimpla in juru-mi.

Fereastra baii da spre curtea din dos a pensiunii doamnei Nachtigal, chiar in gradinita unde o gasisem pe coana Marita jucind table de una singura, in asteptarea subsemnatului.

Pe-o banca mare si curbata, de tipul acelora pe care le intilnim in parcurile publice, grupul scandalagiilor si-a coborit cu doua trepte volumul glasurilor. Dar spre norocul meu, fereastra fiind exact deasupra lor, ii vad si-i aud destul de bine, fara ca ei sa poata realiza acelasi lucru.

Desi ii disting dintr-un unghi intrucitva dificil, recunosc cu usurinta scafirliile lui Bigam si Mogam. Iar intre ei doi coama „auburn” apartinind lui Gilly!

Abia acum inteleg de ce nu-i poate inghiti. Pentru ca Biga, cu glasul lui pitigaiat, de tivloi, face munca de lamurire cu actrita.

Bine, bine, lady-madona, dar ce iese din bisnitul asta? Ca nu sintem la Popesti-Leordeni, sa ne joci tu pe deste!

Lady-madona sa-i spui ma-ti, nu mie, magarule!

Mogam, pesemne si datorita numelui sau de origina „anglo-saxona”, dupa cum se pronunta Lucky-Lucky, o potoleste intr-o britanica pura:

Tekitizi! Stii ce-i asta? Adica las-o moale, ca-ti demolam fatada! Asa se spune in filmele alea cu caft, ca doar esti in bransa! Nu tine sa te ratoiesti la noi, Miss Bubi!

Actrita se domina. Nu-i vine usor, dar n-are alta solutie pe plan local. Pesemne ca exista si alte motive, deoarece isi continua expunerea:

Vreau sa lucram impreuna. Sa ne avem ca fratii, nu sa ne ciondanim toata ziua buna ziua. E bine?

O. Key! – raspund pe doua voci, in terta, Bigam si Mogam. Dar sa vedem pe ce! Ca nu te-o fi apucat, asa, tam-nesam, dragostea de noi.

Atunci sa ne intoarcem la oile noastre. Cred ca nu v-a dat prin cap sa ma mulgeti de parale!

Drept cine ne iei, Miss Bubi?

Mi se nazarise mie o banuiala, ma rog! Dar hai sa trecem mai departe

De acordeon! Dar fara sa ne-nvinuiesti de lucruri scirboase, asa cum ai zis! N-avem voci de cintareti, dar sintem baieti curati la suflet

E-n regula si olarit! Am eu pe altul care se indeletniceste cu maruntisurile astea. Si-o stiti prea bine! M-am saturat si de el, si de alte anexe. Avem ocazia sa ne umplem de marafeti, hai s-o facem impreuna! Fiindca am gasit vaca de muls!

Care-i aia? Ca sa nu murim prosti!

Inginerul!

Din pacate, nu se poate reda in scris exclamatia de stupoare a celor doi Flintasi. Deci, transcriu pe scurt:

- !?!

Traditional, adica in proza de comportament, se spune c-au ramas cu gurile cascate. Dar nu-i tocmai asa. Bigam si Mogam, in realitate, si-au muscat limba, deoarece isi incrunta mutrele de parca ar fi inghitit matraguna.

Efortul pe care-l depun amindoi, cu forte reunite, ca sa realizeze si sa traga imediat toate concluziile de rigoare din „bomba” comunicata de actrita, le asterne pe chip o expresie-robot de-o rara frumusete. Arata ca doi buldogi iesiti la pensie, pe motive medicale, pentru lipsa de fler si agresivitate canina.

Glumezi? – o intreba Bigam neincrezator.

Pe mormintul maica-mi, ca-i asa!

Si cine-i maica-ta?

Raspunsul actritei pare sa fie mai mult decit satisfacator. Nici una, nici doua, ii apuca pe dupa git pe cei doi frati, se opinteste nitel si, fara vreun efort vizibil, ii ciocneste cap in cap, de li se aud trosnind frontalele. Intocmai cum procedase si coana Marita. Deh, casa cu traditie! Daca ar fi fost vorba de alte capete, ar fi trebuit chemata „Salvarea”. Dar, in afara de zgomotul infundat si scurt, nu se intimpla nimic important. Bigam si Mogam isi frictioneaza de mama focului cucuiele pe cale de formare. Dar se marginesc numai la aceasta operatie de autolinistire. Ma asteptam la o reactie pe masura insolentelor proferate fata de actrita acum citeva clipe. Insa instinctul de conservare actioneaza. Deci, se abtin de la vot!

Acum sa va spun despre ce-i vorba – decide actrita. Dupa cum v-am mai spus si dupa cum si banuiti, trebuie sa-l ajut pe cintaretul Lucky, si inca din banii agonisiti cu sudoarea fruntii, pe care mi-i aduce Bubi de la studiou.

Mda! – confirma receptia cei doi Flintasi.

Trebuie sa pun capat jafului. Gata! A-ntarcat balaia! Nu mai am rabdare si nici nu ma simt in stare sa ma descurc de una singura.

N-am ce zice! – se-ncumeta Mogam sa lanseze o apreciere destul de aproape de realitate.

Fara! Lasa-te de goange! Ce-a mers cu voi, nu se prinde cu Lucky. Ala-i cit malul. Nu ma pot lupta cu el. Voi sinteti doi, cu mine trei, daca mai punem si ceva minte, cred ca-i venim de hac. Si lui, si inginerului! E bine?

Zi mai departe!

Bun. Va sa zica il scoatem pe Lucky din competitie. Caci si el stie de marafetii inginerului. Nu stiu cum o fi facut, de-a aflat de ei, mai ales ca mi-a pomenit si de totalul sumei incasata de Gaterek pe casa; peste trei sute de miare!

Care casa! – se mira, pe doua voci, bisnitarii.

Inginerul a avut o casa la Bucuresti. In primavara asta ar fi vindut-o.

Si unde-s paralele?

Asta as vrea sa aflu si eu. Dar, impreuna, le dam noi de urma. Numai ca nu vreau sa se-nfrupte si cintaretul meu din ele. Lucky nu trebuie sa stie c-ati intrat si voi pe fir. Daca prinde de veste, ma face beefteak-tartar!

Ce-i aia? – se pitigaieste Bigam.

Carne tocata, cu patrunjel, ceapa si piper. Se maninca cruda!

Nu folosim asa ceva!

Se vede.

Iar te iei de noi?

Vedeti-va de treaba. Ce-am eu cu voi? Sintem intrati in coproductie, hai sa lucram! Repede si cu spor. Trebuie sa fiti cu ochii pe Lucky, sa-l tineti sub observatie pe inginer, ca nu stiu ce tot sporovaieste, de ieri incoace, cu doctorul Bila, sa fiti atenti si la Mamarita, ca si ea

Dar ce ti-a casunat pe coana Marita?

Pe ce lume traiti, blegilor? Uite, asa-i cu inginerul

Si actrita le explica, fara cuvinte, frecindu-si intre ele aratatoarele. Bineinteles, fratii pricep numaidecit. Le este mai la indemina. Metodele vizuale au dat totdeauna rezultate superioare celor audio.

De la mine n-aveti cum sa scoateti pitule. Nu tine figura care v-a trecut prin cap, cu santajul. Putin imi pasa de Bubi. Ce-o sa cistigati daca o sa-i dezvaluiti ca ma am bine cu Lucky? Citeva sutare? Planul meu e mai rentabil. Impartim in trei, nu niste biete hirtii de-o suta, ci-o gramada intreaga de bancnote. Peste trei sute de mii! Numai sa va intre bine la capatina, eu ma ocup de organizarea muncii!



Aiurezi, Lady-Madona? Trei sute de mii?

Intocmai!



Ceea ce nu inteleg, si sint sigur ca nici Bigam si Mogam nu-s capabili sa-nteleaga, este de fapt chichita cea mai importanta. Pe ce se bizuie actrita, cind afirma ca da ea de paralele inginerului? Sper ca nu-si face iluzii c-o sa-i spuna, de buna voie si nesilit de nimeni, nen-su Zighi. Atunci va trebui sa-mi schimb si bruma de impresii despre posibilitatile cerebrale ale divei, si-asa destul de costelive. Ca-i inculta, asta se mai poate intelege. Dar sa fie si cretina, nu-mi mai vine sa cred!

Miine va repeziti pina la Bucuresti. Va duceti la notariatul sectorului 3 si va interesati de actul de vinzare al casei lui Gaterek. E clar? Apoi, imediat ce-aveti toate datele, va-ntoarceti cit mai degraba. Restul organizez eu!

Bineinteles ca despartirea celor trei nu se petrece ca-n romanele de capa si spada, unde eroii isi iau ramas bun batindu-se pe umeri si imbratisindu-se muschetareste. Nimic din aceste procedee romantice si perimate. Mai intai pleaca fratii Flintas. Fara sa-si ia nici un ramas bun. Fara sa se mai uite indarat la actrita.

Desi ar fi facut foarte bine daca ar mai fi privit o data in urma lor, caci l-ar fi vazut aparind, de dupa coltul casei, pe Lucky-Lucky.

„Urlatorele” zimbeste canin. Gilly se uita la el ca la un Dumnezeu. Lucky plezneste de fudulie. Simte cit este de iubit.

Dur si mascul, o interogheaza pe Gilly:

E-n regula? N-am izbutit s-aud mai nimic! Stiau ceva de mangotii lui Zighi?

Habar n-aveau. Dar isi pusesera in cap sa ma santajeze pe mine. C-au si gasit pe cine!

Si cum ai aranjat? Elibereaza terenul?

Ii expediez la Bucuresti. La notariat. Sa vada ce-i cu actul de vinzare. Cred c-am gasit un pretext fantastic, nu-i asa?

Sa zicem. Si mai departe?

Profitind de absenta lor – in definitiv sint doi mai putini la Posada, poate aranjam ceva si cu fazanii ailalti; pe scriitorul cel grasut l-am aiurit -, pornesc sa rascolesc peste tot, pina dau de comoara lui nenea Zighi. Daca o sa obtinem rezultate serioase de pe urma cobzarelii grasului, poate reusesc sa-mi arunc o privire in albumul fotografului, despre care sopocaiau ei noaptea trecuta. S-ar putea sa gasim, in pozele nebunului, cheia care sa ne dezvaluie tilcul mutarii cartilor si-a mobilelor. Cred c-aici se-ascunde ceva. Cel putin asa am inteles din conversatia grasului si-a fotografului. Se auzea cam greu prin usa, dar tot am prins cite-o vorba.

Pe chipul cintaretului se asterne o expresie destul de ciudata. Cu o oarecare bunavointa, s-ar crede ca gindeste. Dar mie, unul, asa ceva mi se pare o imposibilitate. Nu mi-l imaginez pe „urlatore” decit cintind, si inca la mag, nicidecum gindind. Ca nu e om sa poata gindi cu corzile vocale!

Dupa ce constata zadarnicia efortului care-l chinuie, da a lehamite din mina, in semn de supunere fata de inteligenta actritei. „Isi face iluzii, saracul” – imi zic eu. Dupa care, solistul se decide sa plece. Se mai uita o data la Gilly. Cam lung. Prea lung pentru unul care ar fi trebuit sa dea impresia c-a inghitit momeala. Dispare dupa coltul casei. Tot asa cum a venit.

Actrita a ramas singura. Se intinde pe spatarul bancii. Ofteaza usurata si zimbitoare.

Pe mine, simt ca ma apuca toate nabadiile. Ceea ce se petrece, depaseste orice limita. Uite, dom‚le, unde-am picat! In ce viespar!

Gilly priveste spre orizontul Comarnicului. Trimbele de praf de ciment se inalta alene spre ceruri. Nu stiu ce i-or fi dezvaluind, dar spre surprinderea mea o aud cintind in gura mare:

Ura! Ura! Traiasca nea Marin, traiasca nea Marin! Ca are submarin, ca are submarin!

Unde sinteti voi, Beatles, domnilor, s-o auziti pe diva cintind si s-o trageti in teapa! Cinta fals si scirtiit. Strident si neconvingator. Dar, ceea ce se intoneaza, este un slagar mondial: „Yellow submarine”. Si inca pe text propriu.

Mai ca-mi vine sa ma inchin, auzind si bazaconia asta. Dar un zgomot, de fereastra care se inchide, ma trezeste la realitate. Si ma determina sa ma aplec putin in afara, sa vad despre care fereastra e vorba. In stinga camerei de baie se afla odaia inginerului Gaterek. Fereastra n-are perdele. Asa ca deslusesc silueta batrinului Zighi. Sper ca-i el. Desi ar fi mai nimerit sa fie altcineva. Caci, fara indoiala, daca a auzit toata conversatia vesela dintre cei convocati la sedinta, sub fereastra odaii lui, numai bine nu i-a picat.

N-as fi crezut ca peretii despartitori, dintre baie si odaia domnului inginer Gaterek, sint atit de insuficient izolati fonic.

Caci – si-aici sint nevoit sa marturisesc, fara a ma rusina – ramin literalmente cu gura cascata! Il aud cintind pe inginer! Dumnezeule! Ce virus transmite Lucky, de se apuca toti de performante vocale?

Desi peretele estompeaza intrucitva glasul hiriit al inginerului, disting totusi, destul de limpede, linia melodica a faimosului „Yellow submarine”.

Numai ca, de data asta, inginerul Siegfried Gaterek manifesta serioase inclinatii pentru meseria de textier al slagarelor la moda.

Insa, textul compus de dinsul mi se pare incarcat de semnificatii mult mai la obiect. Caci refrenul suna obsedant:

Ura! Ura! Nu trageti in Siegfried! Nu trageti in Siegfried! Ca n-are un ban lichid! Ca n-are un ban lichid!

Rezultatele de pina acum, ale anchetei mele personale, mi se par totusi insuficiente.

Daca stau sa adun cele aflate de la Sica Finichi, de la Lucky, plus confidentele (falsE) ale actritei, basca organizarea unei actiuni de jaf, si inca ingeniata si condusa de-o pseudoactrita, totalul, care imi rezulta, arata cu totul neconcludent. Asta-i adevarul. Trist si deconcertant!

In clipa cind ma hotarasc sa parasesc insolita camera de gindire, atit de putin recomandabila in conditii normale, cineva incearca sa-mi violeze spatiul vital.

Ocupat! – strig eu, intrind in panica.

Si, pentru a fi si mai convingator, trag lantul recipientului pe care sta gravat „Torrent”.

Apoi, incredintat ca mi-am interpretat de minune rolul, deschid usor usa.

M-as fi mirat sa n-aveti dificultati, dupa cele ingurgitate la breakfast-ul domnisoarei Gilly!

Inginerul Gaterek ma priveste surizind diabolic. Apoi inainteaza in directia mea.

Sper ca-mi permiteti sa folosesc si eu baia. Nu in aceleasi scopuri ca dumneavoastra. Datorita pozitiei privilegiate a odaii mele, am putut asculta totul. Exact totul. La fel ca si dumneavoastra, maestre Conan. Numai ca pe mine, realmente, m-a apucat o colica insuportabila. Trebuie sa recunoasteti ca, dupa cele auzite, este ceva absolut firesc. Nu-i asa?

Nici eu nu reusesc sa deslusesc ceea ce bilbii in chip de raspuns.

Ma ingrozeste gindul ca inginerul a auzit ce se pune la cale.

Domnule Gaterek! Ce se intimpla aici? Lamuriti-ma si pe mine, c-altminteri simt ca-nnebunesc!

Domnule scriitor de romane de aventuri, pastrati-va cumpatul. Asa-i viata! Dar. Pina la urma, se vor limpezi toate. Ingaduiti-mi sa ejectez fierea provocata de uneltirile ce se urzesc impotriva mea. Pina atunci, va poftesc sa intrati la mine in camera. Asteptati-ma doar citeva minute.

Dar nu-nteleg! Ce sa fac la dumneavoastra in odaie?

Tocmai pentru ca sa intelegeti! De aceea va si invit. Numai ca n-am ce sa va servesc. Produsele ce se vehiculeaza prin casa asta nu-mi inspira nici o incredere. Cred ca v-ati dat si dumneavoastra seama. Vin numaidecit!

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM!



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul

LUCKY-LUCKY

- citeste textul

ISAIIA FINICHI

- citeste textul

HANIBAL CERTEGA

- citeste textul

MOGAM SI BIGAM

- citeste textul

SIEGFRIED GATEREK

- citeste textul

NOAPTEA INSOMNIACILOR

- citeste textul

RONDUL DE NOAPTE

- citeste textul

„COUNT DOWN” SOMNIFER

- citeste textul

„UNDE E SPERANTELE MELE, PE CARE LE-AM PIERDUT!”

- citeste textul

PRINZUL DE GALA

- citeste textul

AMABILITATI DE SALON

- citeste textul

„EINE KLEINE NACHT (POP) MUSIK” SAU „MICA SERENADA POP”

- citeste textul

ZOO-ALBUM, IN ALB SI NEGRU

- citeste textul

„INTERMISSION” – CA-N FILME

- citeste textul

A 7-A ARTA (CU SUBSOL)

- citeste textul

NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM!

- citeste textul