TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON de VLAD MUSATESCU (Proza)
In fiecare dimineata, de cind ma aflu in plin concediu de creatie, primesc, cel putin, zece sau cincisprezece telefoane.
O abandonez pe "Erika", renunt la ultimul strop de zat din ceasca de cafea si raspund tifnos:
Aloo! Da Biroul de voiaj Acceleratul de Suceava? Nu mai circula L-am desfiintat!
Cetateanul de la celalalt capat al firului nu-si crede urechilor. Insista:
Dar parca mai era un accelerat sau rapid?
Imi vine sa pling. Incepe sa ma cam lase nervii:
Le-am suprimat pe toate! De ce? Foarte simplu Ma incomodau!
Trintesc receptorul si mai bat o jumatate de rind la masina. Zadarnic. Iluzii pierdute. Pentru ca iarasi suna unealta infernului. Imi vine sa torn restul de zat in receptor, desi ar fi de preferat in sonerie.
Aloo! Da! Tot eu Daca-s nebun? Sint, domnule, si inca zdravan de tot!
Trebuie sa raspund la ce ora pleaca din Gara de Nord acceleratul de Brasov, ce intirziere are rapidul de Constanta, ce se-aude cu Balt-Orient-Expresul.
Si toate astea din pricina unei diferente de-o cifra. O singura si nefasta cifra, care desparte numarul meu de telefon de cel al "Agentiei de Voiaj C.F.R." din Calea Grivitei.
Acum incep sa ma dumiresc ca surmenajul nevesti-mi s-ar putea sa-si aiba radacinile si-n aceasta nefericita si malefica cifra. Cind ma aflam diminetile la redactie sau eram plecat in tara, pe teren, pesemne ca sarmana era silita sa raspunda la toate aceste apeluri.
In cele sase zile de cind stau acasa, cu ochii zgiiti la fila de hirtie intepenita in carul masinii de scris, incapabil sa bat macar zece cuvinte ca lumea, am invatat pe dinafara plecarile si sosirile citorva accelerate si rapide. Degeaba. Nu-i de ajuns. Sintem in anotimpul vacantelor si-al concediilor. Vor sa stie totul. Trenuri personale, suplimentare, speciale. Pina la ce virsta pot calatori copiii fara bilet.
Am taiat, in disperare de cauza, firul telefonului. Zadarnic. Cei de la centrala m-au amendat si m-au amenintat ca-mi taie abonamentul.
In fiecare dupa-amiaza, bate cineva la usa sau la fereastra. Bate, deoarece am taiat firul de la sonerie. Aici n-are cine sa ma amendeze. Am montat-o chiar eu. Si (uneorI) functioneaza satisfacator.
Si nu-s doar doi sau trei nepoftiti. Ci cu duiumul.
Ca, de pilda, acum. Bate cineva la usa, atit de violent, de parca s-ar fi anuntat la radio sfirsitul Pamintului. Cind deschid usa, dau in prag peste madam Anuta, vecina mea de la parter.
Ma uit la dinsa inciudat. Nu se lasa impresionata, ci-mi comunica plingind smiorcait:
Domnu', vina iute pin' la noi, ca moare Gheorghe
Imediat decelez unele indicii care ma fac sa devin suspicios:
Moare, moare sau e iarasi beat cui? Nu s-a-ntors ieri de la cura lui de dezintoxicare, mama Anuto?
Batrinica, ceva mai atenta la afirmatiile ei, inceteaza din plins.
Asa-i, cum sa nu. Ieri a venit Dar az'noapte s-a pus pe baut Acuma trage sa moara! Nu i-a picat bine tratamentul ala Hai vina, domnu', fa-ti pomana cu Gheorghe!
Cind patrund in odaia sotilor Anuta si Gheorghe, nici urma de muribund. La un semn al femeii, care-mi indica patul, ma plec si privesc sub el. In cel mai indepartat colt al spatiului de sub pat, nea Gheorghe converseaza cu-o sticla de Turt.
Ma las in patru labe, la acest nivel cu nea Gheorghe, si-l solicit:
Vino pina afara, nea Gheorghe!
Vadit indispus, vazindu-se tulburat de la ocupatiile sale, intreaba:
Care esti acela?
Mama Anuta, care s-a lasat pe ciuci linga mine, ii da explicatiile de rigoare:
Mai Gheorghe, mai, pai sa nu-l cunosti, matale, pe domnu' Conan al nostru? Ti-a adus ceva bun
Cetateanul devine brusc interesat si ma pofteste indirect, adresindu-se Anutei:
Atunci sa intre! Sa vina sub pat, ca de-aici nu ma mai scoateti. Ce? Iarasi vreti sa ma duceti la glumeti? Nu se mai prinde
Dind ascultare privirilor incarcate de rugaminti ale mamei Anuta, ma vir si eu sub patul lui nea Gheorghe. Dau mina cu el, apoi, tinindu-l teapan de brat, incerc sa-l extrag in odaie. N-am mai avut ocazia sa-i ofer o demonstratie de lupte greco-romane in asemenea conditii ingrate, insa, la un moment dat, cu ajutorul nepretuit al nevesti-si, reusesc sa-l aduc pe nea Gheorghe la sentimente mai umane.
Mai tras de picioare, mai tras de cap, nea Gheorghe se afla acuma in patul cojugal. Bineinteles, nu-i de acord sa nu cinstesc si eu o gura de palinca. Cu conditia insa, sa ma urc linga el. Si nu numai eu, ci si nevasta-sa.
Abia dupa ce i-am adormit pe-amindoi, adusi la acelasi nivel de alcoolizare, deoarece si mama Anuta poseda, in folosinta personala, o sticla de palinca, abia atunci am putut parasi incaperea. Miroseam atit de p uternic a tuica de Turt, incit ameteau si mustele din preajma mea.
Alteori se prezinta Tavi Moga, sa-i tragem niste partide de table, in pofida celor cincisprezece lei pe care mi-i datoreaza de anul trecut.
Ba, pe la opt seara, se infiinteaza si tanti Ralita, sa se protapeasca in fata televizorului, pina la unsprezece si jumatate noaptea, urmarindu-l cu gura cascata pe Mannix, ca nu-l mai impusca si gangsterii aia, sa se termine o data si cu el, asa cum si-au dat duhul "Sfintul", "Baronul", "Razbunatorii", "Invaidarsii", "Incoruptibilii" sau doctorul acela pagubos, c-am uitat cum il cheama; ma rog, stiu ca era "una victima inocenta de la justicia".
Daca ar veni numai simbetele! Dar se infiinteaza si lunea, la "Revista literar-artistica TV", vine si martea, ca-i teatru, si miercurea, la "Telecinemateca", si uite-asa, ca nu-i zi lasata de bunul Dumnezeu fara ca tanti Ralita sa nu-si ocupe, autoritara, fotoliul ( singurul din casA), si sa nu ceara cu glas prefacut si dogit:
Al, iubitelule, ofera-mi si mie un pahar cu apa rece, dar vezi sa nu fie de visine, ca baloneaza!
Si, in timp ce da sunetul la maxim, deoarece ii cam tare de-o ureche, sporovaieste intruna, la concurenta cu televizorul. Iar eu fierb ca un cazan sub presiune, rumegind cele mai atroce modalitati de a-mi lichida rubedeniile. Barem de-as sti care-i urechea deteriorata
Unica deosebire dintre Agatha Christie si mine - bineinteles ca tehnica de lucru - e faptul ca venerabila doamna a romanului enigmistic isi plasmuia crimele, cele din carti, in vreme ce spala vasele, iar eu intreprind aceeasi operatiune mentala in fata micului ecran, linga tanti Ralita. Tortura, la care ma supune matusa-mea, mi se pare mult mai subtila si cumplita.
Asadar, dimineata nu se poate lucra, v-ati dat seama, si nici dupa amiaza. Iar seara, mort de oboseala (fizica si nervoasA), sint victima sigura a lui tanti Ralita, care ma mobilizeaza fara pic de mila:
Al! Fii atent! Ce dracu! Aoleu! Acu, uite-acu Hai, ca-l ia la trei pazeste! Ce faci, dom'le, dormi? Nu vezi ca-l calca in picioare?
Tanti Ralita trebuie sa aiba vreo 70 si ceva de ani (asta din 1970, de cind a pornit sa-si numere primaverile in "count-down", ca la HoustoN).
Bea zece cafele babane pe zi (in nici un caz Ness, ci turceste, groase si tarI). In 24 de ore, trage in piept trei pachete de "
Marasesti" fara filtru. Doarme doar trei ceasuri pe noapte, citind pina se crapa de ziua. Umbla numai pe jos, venind din Vergului pina in Calea Mosilor, la televizor, la nepotu-sau, in mai putin de-o ora.
In fiecare an, isi improspateaza vocabularul cu ultimele achizitii ale tinerilor din cartier, uluindu-ma prin prospetimea si cruditatea lexicului dobindit.
Mi-a devorat toate romanele (in manuscriS) de cite trei ori, fiind o pasionata cititoare (in exclusivitatE) de romane detective. Este, pina la ora actuala, cea mai fidela admiratoare a scrisului meu, si ambitioneaza sa colaboreze cu mine. Nu se petrece nimic in perimetrul cuprins intre Calea Mosilor, Mintuleasa, Calarasi si Vergului, fara sa nu-mi prezinte notite si ipoteze asupra faptelor respective.
Tanti Ralita are in proprietate personala cea mai formidabila biblioteca de romane de aventuri. In podul casei din Vergului, unde locuieste din mosi stramosi, am petrecut cele mai placute clipe din viata mea, ceasuri de-a rindul, vacante intregi, citind cu nesat "Tarzan", "Vulturul din Carpati", "Winettou", "Aventurile submarinului Dox", "Cei trei cercetasi", "Prin desertul Saharei", "De pe tron, la esafod", si nu mai stiu cite mii de fascicole editate de un faimos promotor al literaturii de aventuri, din anii premergatori celui de-al doilea razboi mondial.
In zilele cind se prezinta cu faimoasele ei bloc-notesuri, in care consemneaza evenimentele deosebite ale cartierului, ma tine intepenit la biroul de lucru ceasuri intregi. Abia dupa ce mi le citeste in totalitate, asezonindu-le cu comentarii copioase, imi ingaduie cite o scurta recreatie. Si-atunci, numai pentru a-i prepara o cafea amara, mare si groasa. Dupa care, continuam sedinta.
Material documentar de mina-ntiia, baiete. Stai si-asculta, ca om te fac!
O ascult, de voie, de nevoie, urmarindu-i tigara pe care o consuma pina la capat, cind e gata-gata sa-i friga degetele ingalbenite. In odaie pluteste un "smog" de nepatruns, pe linga care cele londoneze sint un fleac. Nici gind sa poti aerisi. Tanti Ralita nu suporta curentul. Si nici curentul de opinie, caci insista:
Sa bagi chestiile astea in roman, m-auzi? Cind e sa-ti apara cartea, ai sa-mi dai 20%! Nu tin sa ma semnezi. Vreau doar s-adun ceva parale, s-am de tigari, de cafea si de carti. Daca te pui serios pe lucru, o sa-mi iau si-un "Trabant" de ocazie.
Pai cind sa lucrez! - incerc eu sa ripostez.
Noptile, c-atunci lucreaza marii scriitori. Cind oi porni cu "Trabant"-ul prin tara, adun material pentru zece romane. Sa vezi ce mai carti o sa scriem noi amindoi. "Bombita" ta, dupa cite imi dau seama, nu prea te ajuta
Isi ride de "Fiat"-ul meu 600. Fiindca se pricepe si la masini.
La vreo doua luni dupa ce mi-am cumparat "Bombita", a invatat sa-mi demonteze carburatorul, sa-mi regleze aprinderea, tachetii, frinele. Iar cind s-a apucat sa umble si pe la bujii, schimbind si incurcind fisele la Delco, am stat cu masina la "Ciclop", in Drumul Taberei, aproape o saptamina. Motorul mergea numai in trei cilindri, nu puteam depasi 35 de km pe ora, si frinam numai pe-o roata (slava Domnului, nu cea de rezerva!).
Tanti Ralita s-a suparat foc. Cum de mi-am ingaduit sa n-o chem pentru remedierea unor fleacuri? Si, ca sa ma invete minte, mi-a pitit o castana in capacele rotilor. Fusesem cit pe ce sa demontez toata masina, din pricina duruitului pe care-l auzeam la cel mai mic drum.
In ultima vreme, a devenit un dusman inversunat al motoarelor in patru timpi. Cinta cele mai melodioase osanale "Trabant"-ului. Ca n-are radiator, ca n-are pompa de ulei, ca n-are decit doua bujii, si asa mai departe. Asta n-o impiedica insa sa-mi mai regleze, din cind in cind, ralantiul. Niciodatanu-i place cm merge motorul.
N-auzi, maica, se bilbiie!
Cred si eu ca se bilbiie. Dupa fiecare reglaj de ralanti, efectuat de neastimparata tanti Ralita, platesc 19 lei la "Ciclop", pentru ameliorarea respiratiei astmatice a carburatorului. Dar nu-ndraznesc sa-i spun o vorba. Ar fi in stare sa dea jos motorul, pentru depistarea cine stie carui defect inexistent.
Inca nu si-a cumparat "Trabant". Asteapta sa-mi apara romanul. Dar am observat ca-n bibloteca ei s-a ivit un departament nou: manuale practice despre tehnica automobilului. Ba si mai mult, in dosul cartoaielor, am descoperit o trusa de chei (de la 8 pina la 24) si un set de lere. Am luat masurile de rigoare. Imi tin "Bombita" numai in garaj. S-ar putea ca tanti Ralita, intr-o buna zi, sa ajunga un mecanic de exceptie. Cu indaratnicia ei, e capabila. Dar n-as vrea sa se califice pe pielea mea.
Mi-am facut iluzii.
Tanti Ralita a trecut la represalii. Si-a mai cumparat inca vreo sase noutati, aparute la Editura Tehnica. Iar de vreo trei zile, "Bombita" gifiie din greu, la fiecare urcus.
Ce-o mai fi facut?
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.
