 |
|
|
|
|
|
|
|
Ellery Queen, unul din marii maestri ai romanului politist de tip enigmatic, avea prostul obicei ca, in majoritatea cartilor sale, aproape de final, sa-si intarite cititorii, avertizindu-i ca pot descoperi si singuri incilcita taina existenta in povestea fictionata de dinsul. Toate elementele necesare, pentru indeplinirea acestei dificile operatii, se aflau pitite pe undeva, prin paginile romanului respectiv.
Eu, unul, desi am incercat in nenumarate rinduri sa dau de urma criminalului din romanele sale, apelind la releele creierului propriu, am fost totdeauna nevoit sa le citesc pina la capat, ca sa aflu adevarul. Niciodata n-am fost in stare sa-l gasesc personal. Ar fi trebuit sa lecturez din nou intreg romanul. Or, ce sa ma ascund dupa deget, n-aveam suficienta rabdare. Asa ca saream dezinvolt capitolul intitulat „Sfidare la adresa cititorului” si-l lasam pe domnul Queen sa-mi serveasca pe tava rezolvarea enigmei. La urma urmei, pentru asta il platisem, atunci cind ii cumparasem cartea.
In cazul de fata, ma refer la bizara inlantuire de evenimente petrecute in pensiunea doamnei Nachtigal, stau si ma intreb daca n-ar fi mai indicat, ca un lector tenace sa gaseasca, lipsindu-se de ajutorul meu, adevarul in privinta mortii inginerului Siegfried Gaterek.
Alta solutie nu vad.
Spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca. In ciuda multiplelor eforturi mintale depuse, am ajuns la concluzia ca-i imposibil sa clarific ceva. Regret, dar asta-i situatia.
Pina acum, n-am facut altceva decit sa povestesc cele patite la Posada. Ramin, insa, o seama de probleme nesolutionate. Cine a ucis? Asta ar fi una la mina. Apoi, urmeaza doua la mina, adica intrebarea cea mai dificultoasa. Cu ce arma anume a fost ajutat inginerul s-o stearga de pe aceasta lume?
Nu mobilul lipseste, ci asasinul. Asasinul si modalitatea utilizata.
Abia dupa ce-mi rememorez intimplarile din ultimele douazeci si patru de ore, ma izbeste un amanunt care, acum, mi se pare dintre cele mai insemnate.
Daca inginerul a fost ucis chiar in clipa cind dicta la magnetofon, cum de-a mai avut ragazul (post-morteM) sa-ntoarca banda si sa-mi indice, la sfirsitul altei piste, locul unde mi-a lasat mesajul pe care mi-l destinase?
Comoda solutia imaginata de domnul Ellery Queen. Il sfidezi pe cititor, iar el rezolva problema.
Nu-mi ramine altceva de facut, decit sa procedez la fel. Asa ca, iubiti cititori, incercati sa va descurcati. Eu, pina una alta, ma abtin.
Mai ales ca sint singur. Iar Ellery Queen, de fapt, sint doi. Doi veri primari care, din lipsa de altceva, s-au apucat sa scrie romane politiste, sub un unic pseudonim. Cred si eu ca le convenea figura cu sfidarea. Unde-s doi, puterea creste Daca mai adaugam si rasmiile de cititori, nici nu-nteleg de ce mai scriau si capitolul final, in care ofereau dezlegarea enigmei. Puteau sa renunte. Nici nu-i recomandabil sa te pui rau cu publicul, subestimindu-l. Zau asa!
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
|
|
Politica de confidentialitate |
Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU
|
|
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
|
|
|
|
