Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





BIGAN SI MOGAM NU-SI ASUMA RISCUL! de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

Inginerul Gaterek intra tacticos in camera de baie. Iar eu, la fel de tacticos, ba si flegmatic pe deasupra, ma pregatesc sa patrund in odaia lui.

Numai ca un tropot de pasi, de parca ar da navala toti taurii de la statia comunala, face sa se cutremure scara.

Pensiunea doamnei Nachtigal este zgiltiita zdravan, din toate incheieturile. Dusumeaua trozneste. Peretii intra in trepidatie. Iar eu intru in panica. De-ar fi iarna, as zice ca s-a pravalit asupra noastra o avalansa in stare sa acopere toata Posada, plus teritoriile invecinate.

Cind ii vad insa pe cei doi frati, Bigam si Mogam, urcind treptele, imi vine inima la loc. Cu toate ca nu prea am motive sa ma autolinistesc, deoarece nu reusesc sa-mi explic rostul acestei naprasnice cavalcade pedestre, ii ascult indemnindu-se:

Da-i bataie, Biga!

Baga gaz! – supraliciteaza sus-pomenitul.

Un racnet victorios lamureste numaidecit pricina vertiginoasei ascensiuni intreprinsa de fratii Flintas:

Iaca-l, e-aici!

Conform deprinderii lor de-a se exprima economic, exclamatia rasuna pe doua voci, frecventele inalte imbinindu-se atit de armonios cu cele joase, incit zbirniie geamurile.

Ajunsi pe palier, frineaza brusc, glisind pina in apropierea mea. Daca nu ma trageam fulgerator indarat, puteam deveni victima unui groaznic accident de circulatie, datorita vitezei excesive a naravasilor pietoni.

Fara sa-si mai potoleasca suflarea, ma interpeleaza agresiv:

Pe unde ne umbli, dom’le Conan? Te cautam innebuniti peste tot si matale, nicaieri! Unde erai pitit?

Le raspund calm:

In baie!

Respiratia lor, de compresor solicitat la maximum, si-a preluat ralantiul. Ma privesc oarecum incurcati, nestiind cum sa inceapa. De mila, accept sa-i ajut:





Ce s-a intimplat, de ma cautati atit de disperati?

Musai sa stam de vorba cu talica, nene maestrule!

Inginerul Siegfried Gaterek trebuie sa iasa dintr-o clipa in alta din baie. Eram invitatul lui. Asa ca n-am de gind sa fac conversatie cu vitelusii acestia nastrusnici.

Imi pare rau, dar deocamdata sint ocupat. S-o lasam pentru dupa amiaza.

Nu tine, maiestrica! E belea mare la mijloc!

Regret, dar n-am ce face!

Las‚c-aranjam noi. Inginerul mai poate s-astepte. Ca pe el il aveti la ordinea de zi, nu?

Sistemul lor de informatii functioneaza perfect.

Eliminind prealabila consultare oculara reciproca, ma inhata amindoi de subsuori, de parca ar fi fost mai dinainte intelesi, si ma ridica pe sus, tirindu-ma in directia scarii.

Numai ca, pe cit sint de trupes, pe-atit sint de slab. Impotrivirea mea ii lasa reci si nepasatori. Acum coboara scara. Mai lent decit o urcasera. Motivele sint lesne de inteles. Ma poarta intre ei, ca pe-un container de transporturi internationale. Ce-i drept, cam gifiie. Si inca, zdravan. Dar nu se dau batuti. Pina la urma, reusesc sa ma deplaseze fortat pina in camera lor de la parter.

Mai baieti, ati innebunit? Ce v-a apucat? Ne vede lumea. Ce-or sa creada cind ne-or vedea asa, ca-n filmele cu gangsteri?

Las-o asa, nene maestrule! Cind o sa auziti, talica, despre ce buba-i vorba, are sa ti se blocheze organul vorbirii!

De fapt, acum sint foarte curios sa vad ce va mai urma.

Astept cu nerabdare palpitantele (banuiesC) declaratii ale fratilor Flintas. Neaparat trebuie sa aiba ceva important de spus, de vreme ce-au indraznit sa recurga la o rapire de persoana, infractiune condamnata sever de legile noastre.

Dupa ce ma depun, nitel cam brusc, pe marginea patului de stejar masiv, atit de binecunoscut mie, acesta (oricit de masiv ar fi eL) porneste sa geama si sa trosneasca ingrijorator.

Se-aseaza si ei, de-a dreapta si de-a stinga mea, rasuflind suierator ca niste pompe absorbante de ecarisaj, ajunse in stadiul de-a fi date la casare.

Asa ca, profitind de epuizarea lor fizica, preiau initiativa:

Dac-am ajuns pina aici, incit sa ma rapiti, barem spuneti-mi mai repede ce v-a determinat s-o faceti! Ce se intimpla? Haide, dati-i drumul, ca ma supar. Si n-o sa fie bine pentru unii dintre noi!

In cele din urma, Mogam se hotaraste sa-si dea drumul la gura:

Nene Conan, iarta-ne, dar n-aveam alta cale. Vroiam neaparat s-o luam inaintea inginerului. Trebuie sa ne dai o mina de ajutor, va rugam din inima sa ne scuzi, sa nu fii talica al dracului, dar credem ca esti singurul om zdravan la plamin (si-mi arata capuL) din balamucul de-aici. Se intimpla ceva nemaipomenit. Cineva vrea sa ne vire intr-un bucluc mai tare ca-n „Coruptibilii”. Nu stim ce sa facem. Nu sintem chiar asa cum ti-oi fi inchipuit talica, niste vagabonzi sau gainari de trei parale

Linistiti-va – le spun eu, magulit de increderea generala pe care constat c-o inspir locatarilor acestei pensiuni de pomina -, nu-s citusi de putin suparat. Sa luam lucrurile de la capat, sa analizam pe indelete situatia. Dar mai intii, dati-mi o gura de apa, c-am baut niste porcarie dintr-aia, cu gust de vecie, si ma arde pe beregata. Si-apoi, am trecut prin destule emotii.

Parca noi, nu?

Amindoi se vira sub pat, cotrobaiesc pe undeva, tocmai in fund, si reapar la suprafata cu-o sticla de lichid alb, transparent.

N-avem vizichi, nene maestrule, dar asta face mai multe parale!

M-ati inteles gresit, fratilor-cumnatilor, sa nu mai aud de spirt! Apa vreau. Apa curata, de la cismea!

Pacat. Aveam aici o frunte de Provita, mormintala!

Fugiti de-aici, satanelor! Fara tarii! Apa! Altminteri nu va ascult! Aduceti o cana de apa, faceti-mi o cafea si-atunci ne-mpacam! Se poate asa?

Ba bine ca nu, maestre! Avem o cutie intreaga de Ness.

Nu se prea potriveste Ness-ul cu mine, dar daca n-aveti altceva, ne profilam si pe cafea solubila.

In doi timpi si trei miscari, extrem de diligenti, fratii imi prepara un borcan de Ness. Unul in care fusese niste iaurt, dupa gustul pe care-l simt pe limba. Chestia asta ma indispune profund, dar n-am ce face. Enervat, ridic tonul:

Ei, dati-i drumul, fratilor-cumnatilor!



N-are nici un rost sa transcriu pe larg „conversatia” pe care am fost silit s-o intretin cu cei doi frati. Si nu din pricina dificultatilor, nenumarate, ivite pe parcurs – care ar fi putut da nastere unor penibile referiri, destul de concrete, la falsa teorie a incomunicabilitatii, daca n-as fi un indirjit vrajmas al acesteia -, ci din cauza evidentei lor indisponibilitati de a se inscrie pe aceeasi orbita cu mine, in privinta orizontului de idei.

Cu chiu cu vai, izbutesc sa descopar ce anume ii framinta. Adevarate probleme de constiinta. Care ii chinuie virtos. Ceea ce ma bucura. Pentru ei. Inseamna ca nu-s chiar pierduti pentru omenire.

Din clipa in care au zarit-o sosind la Posada pe Gilly, ca si in timpul triumfalei primiri, si-apoi si la prinzul de gala, oferit de coana Marita, si-au dat seama ca actrita se fereste sa dea de-nteles ca-i cunoaste, ca si cum s-ar fi rusinat sa afle lumea ca frecventeaza asemenea elemente dubioase. Vorba lor: „Parca eram tratati cu „verde de Paris”, asa ne ocolea!”. Si, ca s-o invete minte, s-au gindit sa organizeze un mic santaj, dindu-i de veste ca sint la curent cu relatiile „biblice” dintre ea si „urlatore”, speranta unica a „pop”-ului national.

Numai ca actrita le-a rasturnat toate planurile, mai inainte de a fi apucat sa-si formuleze pretentiile mai concret.

Sa vezi, nene maestrule – imi spuneau ei terifiati -, actrita vrea sa puna mina pe paralutele inginerului. Gilly se socoteste un fel de mostenitoare a domnului Gaterek. Zice ca el a crescut-o. Pe post de tata. Ca-i plin de pitule si ca toata gramada de bani, pe care a capatat-o din vinzarea casei de la Bucuresti, casa boiereasca, i se cuvine ei. N-are de gind sa mai astepte pina o sa-si dea gagiul duhul, ci vrea sa-l sileasca sa-i transmita partea de mostenire inca de pe acum. Pentru asta-i nevoie sa se descotoroseasca de Lucky, apoi sa-i indeparteze si pe ceilalti vinatori ai comorii inginerului. Ba si mai mult, se teme sa nu-i faca de petrecanie Bila, cu prajiturile lui. Pentru a-si indeplini planul, are nevoie de niste baieti isteti si de isprava, ca de-alde noi, care sa-i dea o mina de ajutor. Cum zice ea, sa fim un fel de parteneri in coproductia „Gaterek”. Ce ziceti de-asta?

Cind ati discutat cu domnisoara Gilly?

In doua rinduri! Azi-dimineata, pe la sase, si-a doua oara, acum citeva minute.

Abia acum imi explic bogatia de informatii aflate in posesia fratilor Flintas. Mai avusesera o scurta intrevedere cu multitalentata actrita. Lucreaza rapid domnisoara Gilly. Pesemne ca-si daduse seama ca nu-i convinsese intru totul de la bun inceput. Le mai adaugase si nitelus adevar, ca sa-i cistige definitiv pentru cauza ei.

Insa nu se astepta la reactia de-acum a baietilor.

Nene maestrule, om fi noi spurcati la rele mai marunte, poate si la altele mai maricele, dar sa stiti ca la dintr-astea n-avem de gind sa ne bagam. Ce, vrei s-ajungem la pirnaie?

Tot e bine ca v-ati gindit si la respectul fata de lege.

Pai, nene Conane, ne-ajunge cit am tremurat, de ne-au clantanit maselele in gura, citiva ani in sir. Ca ne-ndemnase dracul si ne puseseram pe transporturi „di granda” cu „OZN”-ul nostru. Sa mai iasa ceva marafeti. Eram nedormiti, goneam noptile, mereu cu frica-n sin si cu ochii cit cepele, sa nu dam in vreun pom sau peste specialistii de la circulatie. Nu mai era viata, ci patimile lui Christos! Asa ca-n vara asta ne-am zis sa ne lasam de gainarii.

Poate era si timpul! – imi exprim eu satisfactia.

Dar nu vezi matale, ca nu ne lasa diavolul nici acum in pace? Si-a virit codita in mintea domnisoarei Gilly, sa ne faca gangsteri. Dar nu tine, nene, nu tine, maestrule! De-aia te-am ridicat pe talica. Sa ne povatuiesti ce-avem de facut. Ca fatuta nu-i zdravana la minte. Ajuta-ne, nu ne lasa, spune-ne ce-avem de facut, c-altminteri chiar dam de dracu‚!



Mai, baieti! Hai sa descurcam itele mai pe indelete. Mai intii lamuriti-ma intr-o privinta. Cine-mi sinteti voi, de unde v-ati adunat si cine v-a adus aici?

Cum adica? Iarasi sa ne facem autobiografia? – scheauna Bigam.

Nici chiar asa. Dar as vrea sa stiu ce aveti de gind sa faceti in viata. Ce-ati facut pina acum si, mai ales, ce-nvirtiti in clipa de fata, aici la Posada?

Povestea Fratilor Flintas nu-i chiar atit de simpla. Pe la vreo cincisprezece ani, s-au pomenit deodata si fara tata si fara mama. Intocmai ca diva. De parca am trai intr-o lume de orfani!

Mamica lor s-a urcat intr-o buna zi in cabina unui camion. Camionul avea 90 de cai putere si-un sofer care era baiat frumos. Si-avea si ceva parale. Au tinut-o numai in ciolhanuri, vreo citeva saptamini. Intr-o zi, cind era mai cu chef si cu vinul in nas, soferul si-a virat camionul la stinga, intr-o prapastie, pe la Gura-Beliei, in loc sa vireze la dreapta, pe serpentina unde se gasea soseaua. Camionul si soferul au fost dati la casare. Insotitoarea, mama lor cea nazdravana, a fost transportata la spitalul din Cimpina. Cind a iesit de-acolo, s-a angajat ca femeie de serviciu la familia Nachtigal. Calusarul, care n-avea astimpar, o mai lua cu el in deplasarile sale pe la bilciuri, unde-l ajuta la rotirea armasarilor din lemn vopsit. Intr-o alta buna zi, femeia a fugit c-un geambas de cai. De data asta, de cai adevarati. Si dusa a fost. Din cele citeva lucruri, legate intr-o bocceluta, care-i ramasesera in odaia sa de la Posada, n-au fost in stare sa afle mai nimic despre rosturile ei pe lumea asta. Doar un petic de hirtie, cu-o adresa. Adresa casei pe care si-o parasise. Cind madam Nachtigal a avut un drum la Bucuresti, a trecut pe la locuinta ratacitei, sa predea celor in drept boarfele acesteia.

A nimerit tocmai la inmormintarea lui Flintas, barbatul inselat si abandonat. De inima amara, isi inecase durerea in hirdaie de trascau – operatie cu care se indeletnicea si mai inainte de evadarea sotiei necredincioase, dar cu totul din alte pricini - si se urcase si el, intocmai ca si dinsa, tot intr-un camion. Insa fara sofer, caci era dotat cu un singur cal putere, si acela „hipo”. Si-o virase de-a dreptul spre cimitirul Patrunjelu. Accident si-acesta. Dar ireversibil.

Cei doi Flintasi juniori au fost crescuti dupa aceea de-o matusa care , in vara, se deplasa la Posada, la pensiunea doamnei Nachtigal, unde lucra ca femeie la toate, in cele citeva luni cit dura sezonul „bucurestenilor” veniti la aer si la odihna. In restul anului, spala pe la diferite case din mahala, ii mai spala si pe cei doi galigani, ii hranea, ii expedia la scoala, ii mai mustruluia, sa n-ajunga vagabonzi, si-a tinut-o tot asa, pina s-a dus si dinsa sa spele rufe la etajul III, acolo unde incepe cerul. Pesemne ca era mai bine acolo, deoarece nu s-a mai intors!

Baietii n-au murit de foame. Isi vedeau mai departe de scoala, apoi au intrat la profesionala (electrotehnicA). Traiau din descarcatul lemnelor, la centrul unde lucra vecinul care-l transportase pe raposatul Flintas, mai salahoreau la Obor (specializindu-se in cartofI), mai taiau si spargeau lemne prin cartier, mai carau mobile. Verile se duceau la madam Nachtigal, la Posada, unde se indeletniceau cu mai toate treburile pensiunii. Aduceau alimente de la piata din Comarnic, se ingrijeau de curatenia curtii, frecau dusumelele, mai reparau cite-o fereastra, inlocuiau sigurantele arse, schimbau si spalau asternuturile din odaile chiriasilor, cistigindu-si astfel piinea cea de toate zilele.

Mai din bacsisuri, mai din ciupelile realizate la cumparaturile din piata, strinsesera ceva parale si contribuind substantial si coana Marita, isi cumparasera de ocazie faimosul „OZN”.

Pentru banii pe care ii imprumutasera de la madam Nachtigal, trebuiau sa robeasca din greu, punind la contributie cei 45 de cai ai „OZN”-ului. Nu se gasea carne la Comarnic, dadeau baietii o goana pina la Brasov. Era tirg mare la Nistoreni, unde veneau ciobanii cu brinzeturi si ardelenii cu afumaturi, baietii se sculau cu noaptea in cap si se infiintau primii, sa ia caimacul bilciului. Piinea o aduceau de la Ploiesti, rosiile, de la Izvorani, cartofii, de la Lunguletu.

Isi mai scoteau pirleala – dar si asta cu pretul linistii lor -, incalcind legalitatea in lunile de trufandale, mai si iunie, inainte de deschiderea sezonului de la Posada, cind carau pe toata Valea Prahovei rosiile timpurii ale celor de la Izvorani, Tiganesti si Tincabesti.

Iar restul anului, primavara si toamna tirziu, isi exploatau „OZN”-ul la maximum, prestind cu el cascadorie la filmarile care solicitau o anumita cota de risc.

Presimtind totusi – pe temeiul binecunoscutului proverb popular ca: ulciorul nu merge de multe ori la apa -, anul acesta se lasasera de transporturi. Pina in iunie lucrasera la Buftea, intr-un film de aventuri, o coproductie italo-germano-iugoslavo-spaniola, hurducaindu-si oasele si caroseria „OZN”-ului pe toate coclaurile. Acum, ca-si terminasera cu bine si scoala, si filmarile, venisera la Posada, sa-si poarte crucea mai departe.

Si, ca o culme, le mai cazuse pe cap si Gilly, cu ideea ei bezmetica de a-l mosteni mai rapid pe nen-su Zighi.

Evenimentul pica tocmai la timp, pentru a le scoate pentru totdeauna din cap gindurile de capatuiala.

Apar primele semne de epuizare. Broboane de sudoare le perleaza fruntile.

Pai, nene scriitorule, astia sintem! – ofteaza din adincul sufletului Mogam. Hala de-asa autobiografie! Nu?

Bigam tine sa-l completeze pe magadan, cu glasul sau pitigaiat:

Ce te faci, maestrule? Mai pregeti sa te ocupi de noi?

Acum a sosit si clipa cea grea. Niciodata nu mi-au placut lectiile moralizatoare, dar e cazul sa lamuresc lucrurile:

N-am afirmat nici o clipa c-am sa ma ocup de voi! Daca n-o sa va astimparati, daca nu mai aveti constiinta, or sa se indeletniceasca altii cu problemele dumneavoastra. Si inca, niste oameni de specialitate. Cu vechime in bransa.

Lasati matale, maestrule, stim si noi ce-nseamna sa mai umbli pe la constiinta, ca n-om fi de la Popesti-Leordeni! Dar daca asa se profileaza treburile, ca nu mai sintem vrednici de increderea lu‚ talica, atunci o sa lamurim singuri situatia. Iarta-ne, ca te-am carat pin-aici. Te ducem indarat. Tot pe sus, daca vrei sa ne osindesti atit de amarnic pentru pacatele noastre.

Nu eu v-am silit! Asa ca sa-mi fiti sanatosi!

Dracu ne-a indemnat! Ca el si-a virit coada! – ingina printre buze Mogam. Ce sa mai vorbim, nene maestrule, hai sa plecam de-aici, ca nu mai avem ce ne spune.

O sa rideti, am sa va spun eu citeva vorbe. Iar voi va trebui sa-mi spuneti si mai multe. Si-o sa vedeti ca avem ce ne destainui. M-ati confiscat, m-ati rapit. Acum suportati consecintele!



Pornesc sa ma plimb prin odaie, cu miinile la spate, masurind distantele de la un perete la altul. Camera celor doi frati se cutremura ca un vagon de clasa a II-a, pe o linie secundara. Cind ma opresc, dupa parcurgerea a vreo doua sute de metri in circuit inchis, incetarea brusca a trepidatiei ii determina pe Bigam si Mogam sa-si revina din starea de nauceala.

As dori sa va ajut! Dar nu in felul in care va veti fi inchipuit voi, dragii mei. Mai inainte de toate, vreau sa ma dumiresc in anumite privinte.

Fratii izbucnesc pe doua voci, pline de entuziasm vitelin:

Nene maestrule, al nostru esti! Ai lu‚ talica sintem! Spunem tot. Numai intreaba-ne Intreaba-ne chiar de doua ori, daca vezi ca nu-ntelegem prea bine! Ne-a slabit mintea, de-atitea probleme cite s-au adunat in capul nostru!



 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

BIGAN SI MOGAM NU-SI ASUMA RISCUL!



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul

LUCKY-LUCKY

- citeste textul

ISAIIA FINICHI

- citeste textul

HANIBAL CERTEGA

- citeste textul

MOGAM SI BIGAM

- citeste textul

SIEGFRIED GATEREK

- citeste textul

NOAPTEA INSOMNIACILOR

- citeste textul

RONDUL DE NOAPTE

- citeste textul

„COUNT DOWN” SOMNIFER

- citeste textul

„UNDE E SPERANTELE MELE, PE CARE LE-AM PIERDUT!”

- citeste textul

PRINZUL DE GALA

- citeste textul

AMABILITATI DE SALON

- citeste textul

„EINE KLEINE NACHT (POP) MUSIK” SAU „MICA SERENADA POP”

- citeste textul

ZOO-ALBUM, IN ALB SI NEGRU

- citeste textul

„INTERMISSION” – CA-N FILME

- citeste textul

A 7-A ARTA (CU SUBSOL)

- citeste textul

NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM!

- citeste textul

BIGAN SI MOGAM NU-SI ASUMA RISCUL!

- citeste textul