Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




CALUSEII NU MOR IMPUSCATI, CI MINCATI DE CARII de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

Framintat de gindurile mentionate in finalul capitolului precedent, min zdravan dupa coana Marita.

Terifianta tablagioaica largeste compasul, facind niste pasi de-o posta. Dupa citeva secunde, observ primele semne ale unei tahicardii de efort.

Coborim scarile in tromba, cite doua trepte deodata. Cladirea se cutremura ingrijorator, tablele zuruie, iar madam Nachtigal nici nu se sinchiseste. Putin ii pasa. Si de soarta vilei, si de soarta mea. Gifii. In stil compresor.

Surpriza, de doua ori surpriza. Binecunoscuta masuta, din mijlocul odaii patroanei, este asternuta pentru cina. Doua tacimuri, doua. Doua servete, doua. Doua farfurii, doua. Noi doi, deci. Caci nu vad pentru cine altcineva o fi pregatit madam Nachtigal masa de seara. Oricit e ea de mincagioaica, tot n-are nevoie de doua tacimuri.

Privesc inlemnit farfuriile goale. Sper ca n-o sa fim iarasi serviti de doctorul Bila. Prea ar fi de tot. Dar nici nu vad ce-o sa mincam!

Ia loc, maestre. Nu te teme, c-avem ce infuleca. Nu ma las eu pe hachitele lui Bila. De aceea, mi-am instalat in camera un frigider. Mi se intimp0la, si inca de multe ori, sa ma trezesc noaptea de foame.

Dar nu trebuie sa te deranjezi, coana Marito!

Aiurea! Asta s-o spui la altii. Parca nu stiu ca Bila te-a lasat aproape flamind? Toate le stiu, maestrule. Mai dihai ca un ciine politist! Dar, in seara sta, ne razbunam. Si cu regimul de slabire, si cu tablele. N-am pofta sa afle lumea ca m-a batut un ageamiu.

Pe cit e de matahaloasa, pe-atit e de usoara in "deplasare". In doi timpi si trei miscari, coana Marita scoate din frigiderul ei miraculos niste bucate de pomina. Cind Dumnezeu o fi avut vreme sa le gateasca? Asterne pe masuta, si chiar ma mir cum de pot sa aiba loc un cocos intreg, fript la cuptor, unt de casa, urda dulce, rosii de expozitie, cred ca are peste sapte sute de grame una, ardei grasi, un hartam de sunca afumata, o lipie (aproape cit roata "Fiat"-ului meU), salata de vinete si, spre bucuria si nefericirea mea, o farfurie uriasa cu fasole batuta, scaldata in ulei si boia, peste care navigheaza binecunoscuta ceapa prajita.




Inca de la vederea cocosului fript, rumen ca o garofita, incepe sa-mi lase gura apa.

Poftim la masa, nene maestrule, sa gustarim cite ceva.

De asta data, nu-i nevoie sa repete invitatia. Am si luat loc pe scaun.

Iar in fata mea, scotind de sub masuta o sticla cu celebrul vin de Ceptura, se asaza madam Nachtigal. Scaunul emite niste proteste discrete, carora coana Marita nu le acorda nici o atentie. Cutia cu table a asezat-o linga ea, pe covor.

Mai cerceteaza o data cele intinse pe masa, dupa care comanda:

Sa-i dam drumul, dom' le Conan! M-a palit o foame nemaipomenita. Inca de la prinz n-am luat nimic in gura. Serveste-te singur, ca n-am vreme sa ma ocup de talica. La urma urmei, esti om de-al casei, dupa cum te vinturi prin toate incaperile.



Cind o aud pe doamna Nachtigal rigiind sonor, imi dau seama ca-i cazul sa ne ridicam de la masa. Chiar incerc sa intreprind miscarea de rigoare, de a ma misca de pe scaun. Nu pricep ce se intimpla, dar nu sint capabil sa duc la bun sfirsit intentia avuta. Parca sint lipit de fundul scaunului. Renunt.

Madam Nachtigal, care a supravegheat esecul manevrelor mele, ma linisteste:

Nici mie nu-mi vine sa ma scol de la masa, darmite s-o mai si string. Lasam tablele pe alta data. Hai, mai bine sa stam o tirisica de vorba, domnisorule Conan. Avem atitea lucruri de povestit. Nu-i asa?

Imposibil s-o refuz, asa cum sint, imobilizat de greutatea celor virite in mine.

Hai sa taifasuim, coana Marito!

Dupa ce sorb din cafea, sint nevoit sa constat ca doamna Nachtigal trebuie plasata cu mult deasupra celorlalti fabricanti de cafele din pensiunea ce cu onoare conduce.

Si, va sa zica, de-astea mi-esti, nene Conan! - demareaza madam Nachtigal.

Ce sa fac, coana Marito! Lacom am fost, lacom ramin. Nu pot rezista unei asemenea ispite. Tin si eu regimul cit pot

Lasa, dom' le Conan. Nu face cu mine pe detectivul! Stii prea bine ce-am vrut sa spun.

Zau ca nu!

Nu zi zau, ca-i pacat. Te bate bunul Dumnezeu. Crezi ca n-am fost tot timpul cu ochii pe talica, ca nu te-am urmarit mereu?

Madam Nachtigal s-a rosit ca un gogosar de octombrie. Abia sufla. Parca-i gata sa plesneasca. Ceea ce se si intimpla.

Ce te viri in sufletul oamenilor, maestrule? Ce tot iscodesti? Ti s-a urit cu binele? Care-i, la urma urmei, meseria dumitale? Ce vrei de la noi? De ce-i tragi de limba pe toti?

Doamna Nachtigal, gresesti profund. Asta mi-i profesia. Doara sint scriitor. Ma intereseaza tot ce se intimpla in jurul meu.

S-o spui lu' mutu, nu lu' Marita Nachtigal. De cind ai venit aici, i-ai luat pe toti la rind. Ce vrei sa afli? Ce nu-ti convine? Ti-am dat sa maninci cit patru, nu m-am uitat la cheltuieli. Ce ai cu noi? Spune o data, ca de nu, iti ofer sticla asta in cap! M-auzi?

Scumpa doamna Nachtigal! Iubita coana Marito!

Mai slabeste-ma cu marghiolelile astea!

Uite ce-i, doamna Nachtigal, tot ce se petrece in pensiunea dumitale nu-i lucru curat De cind am sosit aici, constat ca se pune la cale o ticalosie, daca nu, si-o crima. Personajele, pe care le-ai adunat aici, convocindu-le pe baza unui calcul destul de abil, cred ca sint cele mai ciudate exemplare umane pe care le-am vazut vreodata. Si nici mata, ca sa ti-o spun verde in fata, nu-mi faci o impresie mai acatarii



Madam Nachtigal isi iese din fire (ceea ce, dealtfel, si urmariseM) si bate cu pumnul in masa.

Putin imi pasa de impresia pe care ti-o fac. Sint in casa mea si fac ce vreau. Da-ti drumul la gura, maestrule, ca te iau in pumni Ce vrei de la mine? Grabeste pasul, ca ma enervez!

Vreau sa aflu adevarul Adevarul adevarat Pentru ca fiecare din clientii dumitale incearca sa ma duca de nas Care-i povestea reala, cum s-au intimplat lucrurile de ati ajuns sa va pinditi ca fiarele?

Brusc, cum nu ma asteptam dealtfel, doamna Nachtigal se potoleste.

Pai, spune asa, omul lui Dumnezeu! De ce n-ai venit de la bun inceput la mine? Pentru ca numai eu stiu adevarul si nu ma tem sa-l dau pe fata. Mie asa mi-i felul, ce-i in gusa, si-n capusa In mai putin de-o jumatate de ceas, iti spun autobiografia tuturor celor de-aici. Si pe-a mea, scumpule, dragul meu tont. Caci acum m-am lamurit cite parale faci Credeam ca esti vreun politist mascat, dar vad ca esti un nefericit de scriitor, alergind dupa cai verzi pe pereti. Hai sa mai bem un paharel.

Madama Nachtigal a revenit la culoarea ei naturala. Ba mai mult chiar, dintr-o pornire pe care nu-s in stare sa mi-o explic, se pleaca peste masa, destul de greu, si ma trage de cap, cu amindoua miinile.

Vino sa te pup, nene Conan, ca esti dulce!

Dupa ce-mi aplica o ventuza sonora ("plop!"), imi sloboade fruntea de pe care-mi sterg discret urmele umede ale afectiunii doamnei Nachtigal. Ma prabusesc in scaun naucit.

In rastimp, coana Marita se tine de cuvint si-mi face plinul cu vin de Ceptura.

Sint obligat sa-mi revin din starea de prostratie, caci madam Nachtigal porneste sa depene in turatie redusa.

Am fost toata viata o biata copila, mereu sedusa si abandonata. Si-acum, la aproape saizeci de ani (si ceva, dar astia nu mai conteazA), iubesc la fel ca-n tinerete. Numai c-atunci iubeam pe altii, iar acum pe nenorocitul de Zighi. Am fost o mare cintareata, dom' le Conan. La cele mai bune baruri de noapte din Capitala si din tara. Mi-am parasit cariera pentru inginer. Doamne, ca frumos mai era! Si bani avea, si masina, si casa, si educatie aleasa. Dar femeia-i fire paguboasa, mereu se lasa inselata in amor. Asa ca m-am iubit, o vreme, nu prea mult, si cu Bila. Era doctor. Bani cu maldarul. Relatii. Ce mai, era cit pe ce sa ma duc dupa el. Dar ramasesem c-un copil de la Zighi. Sa ma casatoresc, nu puteam, ca ma bagau la bigamie. Il aveam de barbat pe calusarul de Nachtigal. Nici asta nu era de lepadat. Nu mi-a fost usor sa port trei barbati in circa. Dar m-am distrat. Si, uite-asa, din distractie in distractie, mi s-a prapadit viata. M-au chinuit hotii astia, si Zighi, si Bila, si Nachtigal, ca pe Sfinta Filofteia.

Trebui s-o intrerup, ca nu mai suport:

Bine, coana Marito, dar pe care din ei il iubeai?

Asta-i buna! Pe toti



Dar aveai un copil cu Gaterek, de ce nu te-ai maritat cu el? Trebuia sa divortezi de Nachtigal

Ce vorbesti talica? Pe vremurile alea. Pai, in 1952, lui Zighi a-nceput sa-i mearga prost. El, ce mai cistiga, dadea pentru Gilly, s-o crestem ca lumea. Eu, pe de alta parte, adunam banutii la ciorap, pastrindu-i pentru zile mai negre. Cit imi dadea Bila, ca lui ii mergeau afacerile, ce mai luam de la Nachtigal, ce mai scoteam cu pensiunea, am strins vreo suta de mii de lei Cind a iesit Zighi de la puscarie, i-am dat paralele sa-si cumpere casa in Bucuresti. Lui ii confiscasera toata averea. Ziceam s-avem o casa pentru batrinete, sa-i lasam fetitei ceva dupa moartea noastra. Dar ce spui de Zighi? N-au trecut nici doi ani, si-a vindut si casa. Se pare c-a luat pe ea aproape patru sute de mii. Cind a fost eliberat Bila, ca si el patise rusinea, dupa ce s-au desfiintat cabinetele, l-am adus la Posada, sa nu moara de foame. Zighi nu vroia sa stie de el. N-a vrut sa de nici un sfant. Spunea ca-i pastreaza pentru fata. Nici el, dar nici eu n-o mai vazusem de peste zece ani. Stiam ca-si facuse un rost, ca lucreaza ca actrita. Niciodata nu socotisem ca-i bine sa afle ca-i fata mea si-a lui Zighi. Am lasat-o tot timpul sa creada c-am infiat-o, ca sa nu ramina pe drumuri. Si uite cu ce ne-am pomenit pe cap! Ai vazut ce pramatie ne-a blagoslovit Dumnezeu? Nici gind sa semene cu vreunul din noi. Pina la zece anisori, era un copil cuminte, care fagaduia sa iasa om. Si ce-a iesit?

Aveti si voi o parte de vina. De ce nu v-ati ocupat de educatia fetei?

Ce-ti bati gura acolo, dom' le Conan? Cum sa te ocupi de ea? Nachtigal inca nu murise. Iar Zighi era fie pe un santier, fie pe altul. Destul ca-i trimiteam banii pentru intretinere. Si iata, dragule, acum tot greul s-a abatut asupra capului meu. Trebuie sa-i intretin pe toti. Banisorii mi-au fost inhatati de Zighi, pe Bila trebuie sa-l hranesc, iar pe Gilly trebuie s-o scot din miinile domnului Bubi. C-altminteri n-o mai ia nici dracu' de nevasta. Dar Zighi a innebunit. Fata nu-i place. Drept fie spus, nici mie. Banii i-a facut pietre. Noroc c-am izbutit sa pun mina pe ele. Dar, dupa cum ai aflat, mai vor sa le inhate si altii. Cu ce drept, dom' le Conan?



Dumnezeule, minte si baba de-ngheata apele. Inginerul Siegfried Gaterek se jura ca banii sint ai lui. Madam Nachtigal spune ca-s ai ei. Ce sa cred? Numai un singur lucru: este posibil ca banii sa nu fie nici ai inginerului, nici ai holodroantei.

Coana Marito, de ce l-ai chemat aici pe Zighi al dumitale?

Cum de ce? Foarte simplu. Sa limpezim problema banilor.

Si pe Gilly, de ce-ai poftit-o si pe ea?

Aveam de gind sa-i spunem - o data si-o data tot trebuia - ca-i fata noastra. S-o indrumam pe calea cea buna. Sa-i gasim un sot de isprava. Numai ca ne-am trezit ca vine insotita de fazanul de Bubi. Plus ca acum mai avem si banuiala ca-i moarta dupa gurist.

Inginerul se-nvoieste cu planul dumitale?

Acum, nu! Dar nici banii nu vrea sa-i inapoieze.

Pai, nu i-ai confiscat caseta cu pietricelele?

Si cine s-o deschida? Cheita este la el. Sa-l omor?

Sigur ca nu. Desi dinsul spune ca i-ai pus gind rau, ca vreti sa-l lichidati.

Hai sa fim seriosi, dom' le Conan! Eu zic ca te-am lamurit. Bineinteles, daca iti lucreaza devla. Sfatul meu este sa te potolesti. Mai bine, apuca-te serios de scris. Ce rost are sa-ti prapadesti timpul, umblind dupa crime, comploturi si alte nazbitii. In pensiunea Nachtigal a domnit totdeauna linistea, asa cum domneste si acum



Biata coana Marita! Nici nu dovedeste sa-si termine apologia pensiunii de la Posada, ca, din tavan, porneste sa curga molozul.

Sus, deasupra noastra, probabil in odaia actritei, are loc un cutremur de gradul 7. Daca nu, chiar 8!

Se-aud urlete de groaza, zdupaituri, prabusiri de mobile. Seismul creste in intensitate, pe masura ce se scurg secundele.

Primul gind, care-mi da prin cap, este s-o sterg cit mai degraba afara, sa nu ma prinda darimaturile sub ele.

De unde, acum citeva minute, nu eram capabil sa ma misc de pe scaun, de asta data ma sperii singur cind vad de ce sint in stare. Sprintez spre usa, ca un apucat. Dar n-am tinut seama de interventia prompta a doamnei Nachtigal. Fara sa se deplaseze, intinde nitel piciorusul ei de elefant. Iar eu aterizez la sol, proptindu-ma cu teasta in usa. Asa ca, avem un cutremur si la parter.

Aduna-te de pe jos, domnule detectiv, si hai dupa mine. Sa vedem ce se petrece sus, la etaj.

Deoarece operatia. De culegere de pe jos a subsemnatului, nu mai decurge cu rapiditatea manifestata in actiunea anterioara, coana Marita ma salta de cureaua pantalonilor. Se aude un piriit groaznic. Netinind seama de tragismul situatiei, vajnica patroana ma imboldeste inaintea ei.

Aflat in dificultate, alerg pe coridor tinindu-mi betelia cu mina.

Taraboiul se inteteste. Madam Nachtigal grabeste pasul. Nu mai are nici ea rabdare. S-a dus dracului linistea care trebuia sa domneasca la pensiunea din Posada. Un nou racnet. Infiorator. Reusesc sa disting minimum trei voci. Marita intra in panica. Ma depaseste, nereglementar, pe dreapta, si se avinta la escaladarea scarii, urcind cite doua trepte deodata.

Pantalonii mei pornesc sa coboare. Ii ridic inspaimintat. Alerg cit ma tin puterile, pe urmele doamnei Nachtigal.

Cind ajungem pe palierul etajului, abia imi mai trag sufletul (si pantaloniI). Usa odaii lui Gilly sta deschisa.

Ajutor! Se omoara!

In aceeasi clipa, pe usa tisneste pupaza, doar in camasa de noapte.

Coana Marita o culege din mers, o ia sub brat si-o sileste sa faca drumul indarat. Actrita se zbate. Urla ca din gura de sarpe:

Il omoara pe Lucky! Il omoara pe Lucky!

Dar madam Nachtigal ii astupa gura.

Ei si? Paguba-n ciuperci! Ce-i fac? Il string de git? Vezi tu, fetito, asta-i deosebirea: caluseii nu mor impuscati, ci mincati de carii Pe cind, bidiviul tau trebuie sa dea din copite!

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

CALUSEII NU MOR IMPUSCATI, CI MINCATI DE CARII



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul

LUCKY-LUCKY

- citeste textul

ISAIIA FINICHI

- citeste textul

HANIBAL CERTEGA

- citeste textul

MOGAM SI BIGAM

- citeste textul

SIEGFRIED GATEREK

- citeste textul

NOAPTEA INSOMNIACILOR

- citeste textul

RONDUL DE NOAPTE

- citeste textul

"COUNT DOWN" SOMNIFER

- citeste textul

"UNDE E SPERANTELE MELE, PE CARE LE-AM PIERDUT!"

- citeste textul

PRINZUL DE GALA

- citeste textul

AMABILITATI DE SALON

- citeste textul

"EINE KLEINE NACHT (POP) MUSIK" SAU "MICA SERENADA POP"

- citeste textul

ZOO-ALBUM, IN ALB SI NEGRU

- citeste textul

"INTERMISSION" - CA-N FILME

- citeste textul

A 7-A ARTA (CU SUBSOL)

- citeste textul

NU-I FRUMOS SA TRAGI CU URECHEA, DAR CE SA MAI VORBIM!

- citeste textul

BIGAN SI MOGAM NU-SI ASUMA RISCUL!

- citeste textul

DOSARE DE CADRE - MAI MULT SAU MAI PUTIN IMAGINARE

- citeste textul

HANNIBAL ANTE PORTAS, SAU SI MAI RAU

- citeste textul

ALA BALA PORTOCALA, CIOC BOC, TRECI LA LOC!

- citeste textul

"CURRICULUM VITAE" APOCRIF

- citeste textul

CALUSEII NU MOR IMPUSCATI, CI MINCATI DE CARII

- citeste textul