Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





JOCURI DE HAZARD de VLAD MUSATESCU (Proza)

 

Am ispravit cu descarcatul „Bombitei”.

Nu stiu ce m-as fi facut fara ajutorul (deosebit de eficienT) al doamnei Marita Nachtigal. Daca stau si cuget mai adinc, cred ca era in stare sa care de una singura si „Fiat”-ul 600, cu tot ce era inauntru.

Masina de scris ma asteapta pe masa. O masa mare, cit toate zilele. Hirtia, un top de-o mie de file, sta de paza linga ea. Gumele, „cariocele”, creioanele au primit repartitie intr-un blid colorat. Cartile (citeva „Série Noire” si vreo cinci sau sase „Masque”) si-au gasit adapost la capul patului. Si, spre norocul meu, este un pat pe dimensiunile mele.

Totul era gata. Gata de pornit pe drumul spinos al creatiei.

Dar mi se pare prea devreme sa ma apuc numaidecit de lucru. Nu ma simt „in mina”.

Si-apoi, chiar din clipa cind am auzit-o pe madam Nachtigal jucind table in gradina, de una singura, ma tot framinta un gind, un soi de zgindareala alergica, stirnita de zuruitul zarurilor.

Deoarece coana Marita se pregateste sa paraseasca odaia, pe care mi-a dat-o in primire, ma pune dracul s-o intreb.

Chiar table jucati in gradinita, sub salcie? Ca n-am vazut asa ceva, sa joace cineva table singur! Sau o fi vreun alt joc pe care nu-l cunosc?

Chiar table, dom’le Conan! Cu ele m-am ales, dupa atitia ani traiti cu nefericitul ala de Nachtigal, cel mai mare tablagiu pe care l-am intilnit vreodata. Ma batea de ma snopea. Dupa ce s-a prapadit, nu ma mai bate nimeni, pe toata Valea Prahovei. Nu se mai incumeta sa joace cu mine nici contabilul fabricii de ciment de la Comarnic. Si-asta a fost om la viata lui, care a studiat tablele la cafeneaua lui Kiriazi, de pe Selari.

Parca aud undeva, in mine, un declic. Simt un curent (electriC) care imi strabate toate tranzistoarele. Gata! Ia sa vedem si noi ce stie si ce-nvirteste madam Nachtigal, cu zarurile ei Barem o partida, doua. Dupa aia, ma pun pe scris.





Nemaipomenit! Iar ai dat sase-sase, coana Marito?

Ce-s eu de vina, dom’le Conan! Asa-i jocul. Dai cu osul si joci dupa cum iti porunceste. Os din genunchi de lele

N-am mai vazut asa noroc Ia mai uita-te, coana Marito, pe hirtie. Cum stam?

Pai stam bine. Talica ai trei partide, si-alea luate la mustata, iar eu saptespe.

Si cu asta or sa fie optsprezece, daca mai dai o purcea de sase-sase

De data asta norocu-i de partea dumitale. Ai doua linii si eu tot doua. Hai, ia zarurile si bubuie-le Totul atirna de priceperea matale si de vointa celui de sus

Care cel de sus, coana Marito, ca m-ai innebunit! Ce, joaca si el table? Cind il stie toata lumea ca se ocupa cu minuni!

Imi aprind iarasi o tigara. Cred ca-i ultima din cel de-al doilea pachet. Arunc zarurile intr-un pahar, le scutur de le ametesc, le zvirl si:

Trei-trei fir-ar ale dracului de zaruri Ca nu putea sa iasa un cinci-cinci! Da si matale, coana Marito, poate-ti cade vreo dubla, si-atunci sa stii ca sparg cutia de table

Madam Nachtigal nu se lasa rugata. Privesc nauc si urlu:

Sase-sase! Asta-i culmea! Sa dai a doua oara sase-sase, sa ai toate pulurile la cinci si sa le scoti ca din oala! Vad ca lucrezi mina in mina cu cel de sus Gata! Ai luat-o si pe-asta! Trece si-a optsprezecea partida, madam Nachtigal, pilaf m-ai facut!

Coana Marita zimbeste pe sub mustata, ca are si asa ceva, niste mustati de husar, albicioase, pesemne decolorate cu „Perogen”, dupa care porneste sa aseze la loc piesele, pentru partida urmatoare.

De la patru dupa-amiaza, de cind am sosit la domiciliul doamnei Nachtigal, ne tot inversunam sa dam cu zarul. Nu zic ca joaca prost, coana Marita, dar prea e baftoasa.

Madam Nachtigal povesteste intruna, turuie fara incetare, ca o melita

Si uite-asa, hahalera de Nachtigal a-ntins-o pe lumea ailalta si m-a lasat singura, sa ma descurc cum oi sti Asta, dupa ce si-a baut banii cu fetitele, de si-a vindut si instalatia de calusei. Ca dintr-asta traise o viata intreaga. Rotea caluseii pe la toate bilciurile si iarmaroacele din tara. Se-ntorcea acasa dupa trei sau patru luni de haladuiala pe cine stie ce coclauri. De cum sosea, imi tragea un toc de bataie – noroc ca nu-mi puneam mintea cu el, ca n-avea nici cincizeci de kile, cu haine cu tot, ba si cu palton -, dupa care se punea pe bautura si pe table. Ti-am mai spus ca de la el am invatat sa dau cu osul lelitei

Si din ce pricina s-a prapadit, coana Marito?

Pai tot de la domnisoarele lui i s-a tras si moartea Se incurcase cu o fetita de la Azuga, gestionara la un bufet de sosea.

L-a otravit sau ce i-a facut? – o intreb, gindindu-ma la niste posibilitati de roman politist.

Aiurea! Cu ce sa-l otraveasca? Cu bere?

Atunci nu-nteleg, cum a putut sa-l dea gata!

Daca stai numai cu nasul in carti! Nachtigal a fost barbat la viata lui. Din zorii zilei, cind se scula, dadea fuga la ea, la prinz venea indarat, sa manince, ca sa nu-i faca aleia paguba, dupa-amiaza alerga iarasi la ea, seara se-ntorcea sa cineze la mine, iar noaptea gonea din nou la Azuga si-abia dupa miezul noptii venea cu-o ocazie la Posada, sa se culce. Si, iac-asa, a tinut-o in chipul asta pina l-a doborit oboseala. Cind si-a dat duhul, vlaguit de puteri, slabise ca un tir, abia de-si mai tinea pielea pe oase. Nici inainte vreme nu fusese prea zdravan, ca nu dadeai nici doua parale pe el, de pirpiriu ce era. Dar avea pe dracul in singe. Barbat, nu gluma.



Bine, dar cind l-ai luat, nu stiai cite parale ii face pielea?

Pai cum sa nu! Tocmai de-aia l-am si dus inaintea popii, de l-am trecut la ortodoxism. L-am cunoscut la dragaica Buzaului. Chiuia si juca nazdravan, ca apucat. Iti venea sa-l maninci din ochi. Mi-a placut de el. I-a placut si lui de mine, ca nu eram de aruncat. Si mi-a mincat tineretile.

Lasa, coana Marito, ca nici acum n-ai ispravit cu ele. Vad ca esti in puteri

Ce tot ma-ncinti, dom’le Conan, minti si talica de parca-ai fi scriitor Am sarit de saizeci, gata, acum sint buna de dat in primire Sa ma fi vazut cu citiva ani in urma, te lasai de romane

La gindul pe care mi-l sugereaza madam Nachtigal, simt ca ma trece un fior prin sira spinarii. Incerc sa mi-o imaginez la 45 de ani. Trebuie sa fi fost tanc de asalt. Norocul calusarului ca-si facea veacul mai mult prin tara. C-altminteri isi dadea duhul, fara sa mai fie nevoit a bate drumurile Azugai.

Pesemne ca madam Nachtigal regreta totusi disparitia prematura a calusarului, caci isi continua spusele cu privirea innegurata de amintiri:

Dracu m-a pus sa-mi iau om in casa, cules de prin bilciuri. Acum s-a dus, fir-ar el sa fie, parca-l vad cum isi roteste iepsoarele prin cringurile si toloacele raiului c-or fi avind si ele un rai al lor.

Iarta-l acum. Nu-l mai blestema. Si-a purtat si el crucea, cum i-a fost dat. Nici cu mata nu i-o fi venit prea usor.

Iaca-na! Tronc Marito! O zisesi! D-apai cum asa? Ca l-am tinut numai in puf. Si bani i-am dat, si bautura, si-i gateam numai giste indopate.

Ce sa-i faci, coana Marito, mai innebuneste omul la batrinete!

Care batrinete? In ziua cind l-am inmormintat, peste putin se vor implini noua luni, trebuia sa-si serbeze ziua de nastere Pornea pe 47 de ani!



Madam Nachtigal schiteaza un fel de smiorcait, se sterge la coltul ochilor cu batista, si se pregateste sa dea din nou cu zarul.

Astept incordat, sa vad ce rezulta dupa o pauza atit de melodramatica, saturata de amintirea barbatului disparut in conditii mai mult decit tragice. Mai ales ca era mai tinar cu vreo treisprezece ani.

Coana Marita imi anunta satisfacuta:

Na! Din nou dubla doi-doi!

Se vede ca nu m-am enervat indeajuns. De-aia nici nu-mi merge zarul. Nu face nimic. Am rezistenta si finis!

Mi-a venit rindul. Dau si eu.

Dar nu mai apuc sa vad ce-a iesit. Cladirea se cutremura din temelii. Am senzatia ca se prabuseste peste noi etajul. In living-room-ul unde joc table cu madam Nachtigal, se pravaleste un bolid, stirnind o avalansa de praf, de nu se mai vede om cu om. Mai curind as zice ca-i o racheta sol-aer-sol, scapata de sub controlul teleghidajului. Masuta se rastoarna cu picioarele in sus, iar tablele se raspindesc peste tot, ca niste schije.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care





Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

JOCURI DE HAZARD



Opera si activitatea literara VLAD MUSATESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui VLAD MUSATESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

FISA SIGNALITICA DETECTIVUL AL CONAN DOI

- citeste textul

TANTI RALITA, PE POST DE DOCTOR WATSON

- citeste textul

DEMARAJUL SPRE NECUNOSCUT

- citeste textul

JOCURI DE HAZARD

- citeste textul