Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere


loading...




ACT VENETIAN de Camil PETRESCU (Proza)

 

ACTUL 1

Sala cea mare, in stil Renastere usor modificat, a palatului Pietro Gralla, la Venetia, in ultimii ei ani de republica independenta. Aspect monumental. Ferestre cu tendinta ogivala in fund, intre ele o usa duce spre loggia palatului, deschisa spre Canale Grande, alte doua usi in dreapta, acestea masive, cu frontoane bogat sculptate, cu blazoane colorate, duc spre apartamente, iar in stanga o singura usa, la mijloc, mai mare, duce spre intrare Peretii au chenare mari de lemn sculptate care incadreaza picturi din scolile venetiene La fel tavanul sculptat impartit in patrate numeroase e pictat. Pardoseala este de marmora alba, asternuta in parte cu somptuoase covoare orientale De altfel, dupa obiceiul venetian, mobilele si accesoriile sunt mai curand orientale si bogate, cu exceptia unei mese mari masive si doua jilturi din scoala lui Palladio, adica linii simple cu rauri bogat sculptate, forma dulap O femeie de marmora incadrata in coltul stang al salii Pe masa tot ceea ce este necesar scrisului si un gong frumos lucrat
Spre vecernie, soarele cade spre apus incendiind sus ferestrele si toata Venetia privita din loggia; jos, in sala, insa e mai curand o lumina egala si linistita
La ridicarea cortinei, mobila a fost data putin la o parte ca sa se aseze pe jos vreo 17 corabii in miniatura, opt albastre, noua rosii Doua paravane scunde de tot, verzi, inchipuie tarmurile unei stramtori in care sunt cuprinse na vele
Intr-un jilt, Pietro, concentrat, judeca situatia. Are la indemana un baston lung, subtire cu care da indicatii lui Nicola Acesta, in genunchi, alaturi, asteapta miscarile poruncite
PIETRO este un barbat ca de 40 - 50 de ani, inalt, nas puternic, gura mare, nervozitate barbateasca, impulsiv. Da o impresie de loialitate, de profunda si aspra bunatate, poruncitoare. Nici el, ca si Alta, nu poarta peruca epocii.


Trecutul lui de fost sclav si pirat ii e acum intiparit pe fata, care pare sa fi fost angelica in adolescenta. Are im fel de sinceritate moale in voce, rapida, gandita, care incurajeaza uneori pe partener. O teribila detenta nervoasa, spontana ca o hotarare irevocabila, face din el un om in lupta, coplesitor. Atunci privirea lui devine de otel. Fata lui paralizeaza prin paloarea ei insasi pe adversar. Pare mult mai mare la trup, decat e, fiind proportional si cu autoritate. Aparent foarte calm si echilibrat, dar numaidecat se ghiceste in el o fierbere interioara fara egal. Gandeste lucid pana si in clipele de febra.
ALTA, femeie de o frumusete nelinistitoare, voinica dar mladioasa, cu miscarile senzuale. Are ochii mari in cearcane vinete, care ii dau un aer de profunda melancolie cand priveste staruitor, fara sa vorbeasca. Fiecare fraza o precede cu privirea, asa ca pare ca vorba nu repeta decat ce au spus intai ochii
NICOLA e un fel de urias tacut, parca mereu incruntat. Vorbeste numai cat e nevoie, rar de tot se ilumineaza la fata ca un copil, dar numaidecat apoi se intuneca si devine din nou acehsi urias tacut.
SCENA I - PIETRO, ALTA, NICOLA
PIETRO (catre Nicola, dupa un timp de reflexiE): Schimba, apropie tarmurile Rosiile pe o coloana, albastrele pe doua coloane
NICOLA (sobru, in genunchI): La ce departare?
PIETRO: Opt leghe departare
NICOLA: Opt leghe, Signor? Dar atunci mai este de folos una din coloane?
PIETRO (potrivind inca navele cu bastonuL): Nicola, nu castiga pe mare decat cei indrazneti Cei care fac pe dos decat se asteapta, dupa incercarea trecuta, dusmanul Acum, suntem inspre amurg. Coloana din stanga trece intre soare si navele dusmane, in timp ce coloana din dreapta incepe foarte prudenta lupta, pentru ca sa dea timp navelor invaluitoare sa ajunga in pozitie de tragere Apoi imediat vireaza si ea (face semn cu bastonul si asteapta ca Nicola sa execute ceea ce ii spunE).
NICOLA: Daca Ali-Reis face greseala asta inseamna, Signor, ca ati avut un mare noroc
PIETRO: Norocul ar fi al Venetiei, Nicola
ALTA: (intr-o rochie de casa, se intrerupe din brodat si priveste zambind focuL): Se intampla vreodata, Pietro, sa se petreaca lucrurile aidoma asa cum le calculezi la acest joc?
PIETRO: Vrei sa spui vrei sa intrebi, daca vreunul din planurile de acasa se brodesc pentru situatii reale? (surade melancoliC) Foarte rar, Alta Numai cand indurarea Domnului adie ca un zvon si sta ca o tacere intre corabiile tale Rar Atunci, folosul e insa atat de mare, incat merita sa faci ore intregi acasa astfel de presupuneri Mi s-a intamplat de trei ori in viata acest lucru si atunci au fost cele mai mari biruinte ale mele (face semn sa stranga si dupa ce servitorul a strans navelE) Nicola pune doua rosii langa tarm (dupa ce Nicola face intocmai, el arunca o esarfa neagra paralel cu tarmul, vasele fiind in lungimea lor lipite de esarfa si astfel cuprinse intre ea si tarM) Unsprezece nave albastre in coloana, cinci vase rosii impotriva lor tot in coloana
NICOLA (executa si priveste cu ochi stralucitori, surade beat de amintirE): Isola Nera ?
PIETRO (surazand linistiT): Isola Nera, Nicola (catre AltA) Acest plan mi-a reusit intocmai. A fost cea mai indrazneata, cea mai sangeroasa si cea mai bine rasplatita dintre toate biruintele mele Intaia pe care am castigat-o pentru Ordinul Cavalerilor de Malta Acum 12 ani Eram foarte tanar, nu implinisem treizeci de ani si foarte greu Consiliul Ordinului aprobase sa mi se dea comanda acelei mici escadre Kheir Pasa se intorcea din Gibraltar cu 11 corabii de linie si 14 nave capturate Am facut planul in cabina mea, mai intai cu acest servitor credincios al meu Nicola, de care nu m-am despartit nici cand am cazut sclav impreuna cu el, la Barbaresci Am pus doua vase lipite de insula, bine ascunse cu verdeata(le aratA) Am trimis cea mai repede nava a mea inaintea lor, prefacuta cu iscusinta in corabie de negot, cu tunurile toate ascunse Cand i-a vazut, ea s-a intors, speriata, credeau ei, si ei s-au luat grabiti dupa ea intreaga lor coloana a defilat pe langa Isola Nera Atunci s-au descarcat dintr-o data cele 60 de tunuri de la tribord In timpul acesta, noi am atacat capul coloanei care trecuse de insula A fost un macel pe care nu-1 poate uita nimeni.
NICOLA (urias naiV): Pe Pasa l-ati ucis cu mana voastra, Signore si asta a suparat pe cavaleri
PIETRO: Aveam cu el o veche socoteala, de cand eram sclav la Alger Ucisese trei sute de femei si copii, cand cu asediul cetatii, ca represalii
NICOLA (incalzit dar copilaroS): Ce a fost cand ne-am intors cu toata prada si cu 1400 de sclavi, eliberati, acasa Ardeau focurile si chiuiau oamenii de-a lungul Maltei ca la nunta cand treceam incet pe langa ei S-au facut slujbe in toate bisericile Marele Maestru al Ordinului v-a imbratisat plangand in portul Lavallette V-au mai dat vreo doua cordoane
PIETRO (il priveste lunG): Nicola, ce s-a intamplat de vorbesti astazi? (bagatelizanD) Atunci m-a facut Papa conte roman (aruncand bastonul si luandu-i mainilE) Dar, Alta, iarta-ma, iti vorbim de lucruri atat de putin femeiesti Ce te pot interesa aceste planuri de lupta, care din nenorocire in Venetia de azi nu mai intereseaza nici pe marinari?
ALTA (cu un suras feminiN): Nu Pietro, nu vorbi asa Ma jignesti Asemenea explicatii ma prind cum nu poti sa-ti inchipui Tot ceea ce priveste viata ta e pentru mine ca o carte pe care as citi-o de zeci de ori Sunt foarte mandra ca sunt sotia ta iar increderea pe care mi-o arati ma maguleste si mai mult Mai ales acum cand te pregatesti sa dai o noua batalie Intaia ta batalie pentru Venetia
PIETRO (miraT): Dar am mai luptat pentru Venetia, Alta
ALTA: Da, stiu ca baiat tanar, simplu marinar Nu, vorbesc de cand ai revenit aici, chemat la comanda flotei De cand ai parasit Malta Chiar voiam sa te intreb un lucru pe care nu-1 inteleg Mi-ai vorbit totdeauna cu foarte multa prietenie de Keir-Bey si acum aflu ca l-ai ucis cu propria ta mana {asteapta un raspunS)
NICOLA (razand naiV): Numai pe Keir 1-a omorat? Cand se infurie nu mai tine socoteala de nimic De cate ori ajungeam cate o corabie straina, sarea cel dintai pe puntea ei, impreuna cu noi Putini scapau cu viata dintre cei de pe ea (Alta asculta cu groaza si admiratiE) Am invatat amandoi de la necredinciosi sa lucram cu palosul Dar pe cand eram la cavaleri, a fost ranit la bratul drept era atins osul si s-a vindecat greu Atunci a invatat sa lupte si cu mana stanga, dar numai cu spada Si pe urma a ajuns sa lupte cu amandoua mainile, de i s-a dus vestea peste toata marea cea de jos, si vorbeau toti cu spaima ca de o minunatie
PIETRO: Vad, Nicola, care vorbesti atat de rar, ca vorbesti acum ceea ce nu trebuie, si nu spui tocmai ceea ce s-ar fi cuvenit sa-i spui Signorei Am ucis cu mana mea pe bunul nostru prieten Keir-Bey?
NICOLA: Iertare, Signor, dar mintea mea zapacita e mai cu luare aminte la altele, decat e in stare sa dea o lamurire cinstita
PIETRO: Nu, Alta, e mare pacat sa-i confunzi Keir din Alger era un crestin renegat, un olandez care se turcise dupa ce fusese cel mai sangeros corsar si intrase in pirateria barbareasca numai ca apoi sa fie facut pasa de catre sultan
ALTA (candidA): Dar ce deosebire este intre corsari si pirati?
PIETRO: E foarte mare, Alta, corsarii sunt pirati crestini care lupta si prada corabiile necredinciosilor cum sunt de pilda Cavalerii Ordinului Sf. Ion de la Malta
ALTA (uimitA): Dar atunci, Pietro, ai fost si tu putin pirat
NICOLA (cu umeri voinici si cumsecadE): Corabii am jefuit noi destule ca odata am mers aproape de Bosfor dar n-am luat cu noi barbatii, femei si copii decat ca sa putem face apoi schimb cu sclavii crestini
PIETRO (lamureste incurcaT): Era necesar ca sa putem face apoi schimb cu sclavii crestini.
ALTA (cu o voce moale ca un suraS): Ai fost pirat, Pietro (razanD), ai fost un groaznic pirat Dar cum se deosebeau cei doi Keir?
PIETRO (cu oarecare duiosiE): Keir-Bey era un batran arab din Damasc, de foarte mare neam si mare carturar Dar ce om de omenie. Din primul ceas, ca sa nu ma despart de Nicola, i-am spus ca suntem frati sa-1 cumpere si pe el S-a uitat cu ochii buni la noi si 1-a cumparat si pe el A fost ca un parinte pentru noi patru ani si jumatate cat am stat la el Am invatat multe de la acest om Sa dezleg probleme de algebra, sa spun pe de rost poemele lui Zohair. Ii transcriam cartile de algebra si ii ajutam la cazanele si oalele lui de alchimist Daca nu murea luand din greseala otrava in loc de medicament, ne elibera, desigur Asa, urmasul lui ne-a vandut lui Keir de la Alger, sef de pirati care ne-a suit pe galera
ALTA: Mai sunt galere si acum?
PIETRO: Se mai gasesc desigur destule Keir folosea si panze si rame. Cand scadea vantul pe mare, atunci el cu ramele lui era stapan. Am stat sub corabie, aproape inlantuit de scandura, gol, alaturi de Nicola si alti patruzeci, timp de sase luni, aproape zi si noapte Ne batea vataful cu bicele pe pielea goala Mai tarziu a descoperit ca sunt un bun pilot si m-a dezlegat de la rame Dar tot in lanturi ma tinea si tot ma biciuia Din caine nu ma scotea Mi-a ajutat insa faima de pilot bun Niste sclavi care ochisera o barca mare trasa la iernat m-au chemat sa fug cu ei, caci altfel le era frica pe mare L-am luat fireste si pe Nicola Dupa patru zile de furtuna am ajuns la Malta Vremea era prea rea si n-au avut curajul sa ne caute Mai ales ca la inceput stapanul barcii a crezut ca i-o furasera valurile si n-a vestit pe nimeni
ALTA (cu ochii marI): Totul pare doar inchipuit Si cum au avut incredere Cavalerii in tine Pietro? Asta m-a mirat totdeauna
PIETRO: Totul a fost apoi nespus de usor Stiam limba barbareasca, eram un bun pilot, ma pricep bine la panze, stiam si multa carte A fost greu pana cand mi-au incredintat intaia corabie, fiindca nu eram decat frate laic. Cu aceasta corabie, am intrat in Tunis, am incendiat sase nave, si am capturat galera care s-a luat dupa mine, pitindu-ma dupa o stanca la Pantelaria
NICOLA: N-a fost chiar asa de simplu, Signor In cei 14 ani cat am fost la Malta de vreo doua ori ne-au luat comanda
ALTA: Cum asta, de ce?
NICOLA: Fara motiv Gaseau ca signor Pietro este prea aspru cu echipajul. Nu admite neascultarea Odata a pus in fiare saizeci de oameni din echipaj si a retezat mana cu palosul, el insusi, secundului care scosese sabia Atunci i s-a luat comanda intaia data A doua oara nu i s-a luat comanda, ca sa zic asa, dar o parte din echipaj, stiindu-1 atat de aspru la oranduieli, nu a vrut sa se imbarce, cerand alt comandant.
PIETRO: Ostasii care nu sunt disciplinati sunt cauza de mari pierderi de vieti omenesti Mai ales marinarii trebuie sa fie ascultatori si sa indeplineasca fara sovaire poruncile Altfel tot echipajul e in primejdie si corabiile sunt pierdute in flacari si sange Intelept e sa fii tare, atunci cand nevoia porunceste Din pacate, Ordinul Sf. Ioan de la Malta si-a pierdut toate virtutile care i-au facut marea lui faima Mi s-a intamplat cand am atacat, intr-un an, ca marinarii care cautau prada prin oras, sa se imbete si sa nu execute ordinul de a veni pe corabii. A trebuit sa impusc zece insi drept pilda pentru ceilalti. Asa s-au strans in graba toti cei imprastiati Dupa cate stiu, in marina engleza, care este cea mai buna din lume, neascultarea marinarilor se pedepseste fara mila si fara sovaire. Cei adusi in fiare sunt de regula spanzurati de catarg Pe aici prin partile noastre asemenea strasnicie ar speria (cu tristetE) Aici, la Venetia
NICOLA: Venetia, Signor? (are o strambatura de dezgusT).
ALTA: Nu-ti place deloc Venetia, Nicola?
NICOLA: Nu.
ALTA: De ce, Nicola?
NICOLA: Miroase urat
PIETRO: Nu poate sa sufere Venetia Mereu imi spune ca-i e dor de mare.
ALTA: Dar aici nu e mare, Nicola?
NICOLA: (cu dezgust ridica din umeri si suradE).
PIETRO: Nicola vrea sa spuna ca marea canalurilor nu e mare, iar gondolierii nu sunt marinari
ALTA: Dar atunci cum vei lupta, daca nu ai incredere in marinarii nostri?
PIETRO: La asta ma gandesc si eu toata ziua si
ALTA: (intregeste surazatoR): Si toata noaptea, as putea spune Fiindca de atatea ori cand ma trezesc noaptea te vad umbland incruntat prin incapere sau stand ganditor in jilt.
PIETRO: Daca inving doua greutati, as putea nadajdui sa izbandesc Daca voi obtine ascultarea fara sovaire in cele mai grele clipe si daca tunarii venetieni vor sti sa traga si altfel decat pe mare calma In ceea ce priveste atacul pe puntea inamica, asta depinde de modul in care se da iuresul Cei buni tarasc si pe cei rai Iar, e drept ca n-am incredere in iscusinta pilotilor nostri, de a naviga impotriva vantului.
ALTA: N-am stiut cum esti atunci cand te pregatesti de o batalie In acesti trei_ani de cand sunt sotia ta, n-am avut inca acest prilej Dar nu pricep cum poti fi atat de nelinistit
NICOLA: Daca Signor Pietro imi ingaduie sa spun, atunci voi spune eu
PIETRO (nedumeriT): Ce, Nicola?
NICOLA: Inainte de batalie, parca nu mai este om Ai zice ca e cel mai fricos comandant Ma trimite de cate doua trei ori in spionaj Schimba de zece ori planurile Dar cand lupta a inceput, nu-1 mai recunosti E hotarat ca moartea insasi
PIETRO: O batalie trebuie pregatita cu grija E o raspundere coplesitoare. Castigi cu mintea daca e treaza in tine, nu cu mintea beata Ceea ce ma face sa deznadajduiesc aproape, e insa ca de data aceasta nu-mi pot pregati eu insumi lupta toate vasele sunt in revizuire si reparatie la Arsenal Predarea lor intarzie mereu. Danielo ma tot asigura ca vor fi gata la timp dar pare iritat cand lucrul Are aerul ca vede in asta o neincredere in el, se pretinde jignit O inclinare proprie mie ma face insa banuitor cu toti cei care apeleaza la increderea altora Toti oamenii acestia care ocolesc orice control si-ti spun la fiece pas "ai incredere in mine" sunt de regula niste sarlatani si mi-e teama ca Danielo vrea sa-mi predea flota in ultima clipa ca sa nu mai poata fi o receptie reglementara Trebuie sa inchizi ochii si sa pleci cu ce ai, in clipa cand inamicul a fost semnalat ALTA: Dar mi se pare ca de doua luni piratii se misca in toate partile in Adriatica si prin arhipelag? Nu-i asa Nicola?
PIETRO: intocmai, ar trebui sa fim gata sa plecam chiar si la noapte
ALTA: La noapte?
PIETRO: La noapte, Alta, caci ar fi nevoie sa-i surprindem Dar fireste ca nu, vom putea fi gata Daca insa maine de dimineata luam in primire navele, vom pleca maine noapte de la Chioggia, anuntand o falsa plecare pentru poimaine seara.
ALTA (profund tulburatA): Cum? e cu putinta sa pleci asa? la lupta?
PIETRO: Desigur, Alta, cum vrei sa fie altfel?
ALTA (uimita, inspaimantatA) Stiam ca vei pleca dar nu stiam cum chiar clipa acestei plecari nu mi-am inchipuit-o pana acum N-am sa mai pot dormi o singura noapte pana cand te intorci (si inca mai ingrozita neputand sa creadA) S-ar putea sa nu te mai intorci, Pietro?
PIETRO (tacE)
NICOLA: Viata de marinar nu-i viata de om, Signora O corabie in lupta uneori se scufunda foarte usor cu tot ce este pe ea
PIETRO: Alta, nu te mai gandi la asta
ALTA (mereu tulburata, inspaimantatA): Acum abia parca vad adevarul intreg Vei pleca la lupta, Pietro? Maine sau poimaine
PIETRO: Dar ai stiut ca voi pleca, Alta Toata aceasta lupta a fost pregatita aici langa tine aproape cu tine Nu?..
ALTA (straniu dezmeticitA): Dar o vedeam de departe Eram mandra ca sunt langa tine Ca eram putin amestecata in gandirea si in planurile tale Te priveam adeseori si imi spuneam in sinea mea Va fi o mare batalie, in scurta vreme, care va uimi lumea si va cutremura Venetiaiar eu am vazut, din intaia clipa, cum s-a urzit aceasta batalie pentru ca barbatul meu avea incredere in mine Am vazut de aproape cum se aleg firele intamplarii, care nu va mai dantela Pentru ca barbatul meu a avut incredere in mine. Am vazut de aproape cum se aleg firele intamplarii, care nu va mai fi niciodata pe lume asa cum a fost, in timp ce lucram aici la dantela. Pentru ca barbatul meu a avut incredere in mine. Dar acum, plecarea ta adevarata ma inspaimanta
PIETRO (foarte miscaT): Da, Alta, langa tine a fost gandita batalia care va fi Nu stiu care va fi norocul nostru de marinari, dar pot sa spun ca niciodata nu am simtit inca, in adancul meu, atata usurinta de lucru Parca puteri noi nestiute au fost chemate linistit dintr-un adanc nebanuit pana acum E in tine o lumina usoara care sporeste viata in jurul tau De aceea, langa tine se traieste placut si se gandeste usor chiar cand brodezi fara sa spui o vorba Obiceiul tau de a lucra langa mine aceste dantele gingase, m-a deprins cu bucurii pe care nu le-am banuit niciodata inainte de a te cunoaste pe tine (se indreaptA). Sau poate le-am banuit numai (coplesit de amintirE). Bunul meu Keir imi spusese ca miile de astri, in miscare perfecta in spatiile ceresti, produc o muzica atat de armonioasa, cum nu poate fi vreuna pe lume Aceasta muzica nu poate fi auzita insa niciodata din pricina zgomotelor pamantesti Cand eram pilot si vegheam invaluit in singuratate pe corabie, in nopti spuzite de stele, imi incordam auzul si pandeam sa surprind armonia sferelor ceresti in miscare Ramaneam asa ore intregi Acum gandesc la fel ore intregi langa tine si armonia miscarilor tale tacute imi da o idee despre armonia celesta care ma intovarasea ca pilot, fara sa o aud
ALTA: Nu nu, eu sunt cea castigata Tu m-ai invatat sa vad lucrurile pe care inainte nu le vedeam Tu mi-ai descoperit aceasta placere de a sti cauzele si legaturile Acum patru ani nu eram decat o actrita frivola, zapacita de glorie, care credea ca la 25 ani stii toate si poti sa ai pareri despre toate (cu o umbra in privirE) ah, ce biata disperata eram in vremea aceea Cand la balul Procuratiei, unde te-am intalnit intaia oara, batranul profesor mi-a spus: "Divino, asa imi zicea glumind pe atunci, te-am vazut stand de vorba cu barbatul cel mai inteligent din aceasta Republica - i-am raspuns ca o toanta: - Era contele Piero Gralla. - Intocmai Ce ganduri ai? - Ei bine, i-am spus razand, vreau sa dorm o noapte intreaga cu cel mai inteligent barbat din Venetia". A zambit si el, dar a trebuit sa treaca inca un an de zile, pana sa ajung sa-ti fiu sotie. Suferisem prea mult si eram hotarata sa fiu in viata ta O asemenea inteligenta face bine ca soarele celor bolnavi. Azi sunt sotia ta, si lumea imi pare alta
PIETRO: Ce noroc fara seaman este prezenta de toata ziua intr-o casa a unei femei frumoase (o priveste indelung fericit, apoi se intoarce catre Nicola, care ramasese ca un stei tacuT) Nicola, de ce nu vrei sa ai si tu un camin al tau? Ar fi timpul sa te insori din nou
NICOLA (incruntat se intoarce in el insusI): Nu
PIETRO (prietenoS): Nu e un motiv ca, daca nu ai avut noroc intaia data, sa renunti pentru totdeauna
NICOLA (tot mai incruntat, un urias rasucit din toate radacinile luI): Nu
ALTA: Dar eu n-am stiut ca Nicola a fost insurat Cand ai fost insurat, Nicola?
NICOLA (nu stie ce sa raspunda, apoi cu o voce moale adanca, venita parca dintr-o noapte grea indepartatA): Am fost intr-adevar insurat, Signora Aveam 20 de ani Am iubit o fata din satul nostru Avea 18 ani
ALTA: O, atat de tineri amandoi Era frumoasa si erai desigur tot atat de voinic ca acum, si tot atat de credincios cat esti ce binecuvantat lucru este dragostea tineretii. Ce a devenit aceasta femeie?
NICOLA (cu umerii crispati, totul e inclestat in eL): E moarta, Signora
ALTA: (incremeneste, cu fior nelamuriT): Oh A fost bolnava? De ce a murit?
NICOLA (sovaie, parca l-ar stingheri mainile lui grele de urias, cuvantul cade cu intarzierE): Am ucis-o eu, Signora.
ALTA (ingrozita isi strange bratele la piepT): Nicola, tu? (se uita coplesita, intrebatoare, la PietrO)
NICOLA (inclestat si trist, totul vine in el ca de la capatul lumiI): De 17 ori am infipt cutitul in ea Am prins-o cu iubitul ei (simplU). Intai l-am omorat pe el
ALTA (naucita, nu se poate regasI): Nicola, cum ai sa afli har inaintea Prea Sfintei? De aceea esti fugar?
NICOLA (senin ca un strigoI): N-am fugit. M-am dus in fata judecatorilor. Ei au gasit ca nu trebuie sa fiu pedepsit. Ei m-au iertat, dar eu nu m-am putut ierta (cu o durere intoarsA) Era frumoasa (ii cade capul in piepT) Am plecat din sat. Am vrut sa intru la galere Sa vaslesc zi si noapte. Am devenit marinar. Si acum sunt aici (se frange din umeri, din tot trupul lui de urias, usor ca o planta care se inchidE) Au trecut de atunci 18 ani, 7 luni si 23 de zile.
ALTA (ramane adanc ingandurata, nu se regasestE): N-am crezut n-am banuit.
PIETRO: E timpul sa gasesti impacare, Nicola. Ai platit ce era de platit, pentru greseala infaptuita. Erai prea tanar, deci nu destul de priceput ca sa-ti alegi o femeie potrivita. Acum, la 40 de ani, ai alti ochi Uita-te la cer.
NICOLA (mereu incruntat sub apasarea unei sentinte pentru trei vietI): Nu, Signor Cerul e injunghiat (urmeaza o indelunga tacere strivitoarE)
ALTA (cu un tipat usor de spaimA): Nu Pietro, nu sta acolo
PIETRO (priveste si constata ca e chiar sub un greu lustru florentin de fier batut cu multa frumusete; suradE): Iar spaimele tale? Dar am adus mesteri care l-au verificat. Cu toata vechimea lui, este sigur ca tine
ALTA (nervoasA): Nu stiu poate ca e asa, dar nu pot indura sa te stiu chiar sub el Cand ma uit si-1 vad deasupra capului tau, imi da un fel de ameteala Trebuie inlocuit cu altceva.
NICOLA (iese cu bratele incarcate de navE)
PIETRO: Am vorbit despre lucruri prea grave, Alta Nu uita ca asta seara ai o cina foarte importanta. Am invitat la masa pe Spallazini si toata Universitatea de la Padua Trebuie sa ai grija de musafirii tai
ALTA (dezamagitA). Nu va veni niciun profesor de la Padua Au primit ordin de la Senatori sa plece numaidecat inapoi, toti cei veniti in Venetia, fiindca saptamana asta au fost mari dezordini studentesti. Au devastat unele cafenele din cauza unui conflict cu zbirii si au asediat localul politiei Dogele este foarte suparat
PIETRO: Dar atunci ce faci?
ALTA: Nu stiu ce sa fac Nu mai am la masa decat pe Spallazini si pe acel tanar savant, Volta E nevoie sa invitam alta lume Si trebuie o lume in care cei doi sa se simta bine
PIETRO: In privinta asta n-avea nicio grija Daca esti tu de fata, se vor simti desigur nespus de bine N-ai vazut ce a fost alaltaseara la Garani? Erau toti in jurul tau ca in jurul unei lampi. Batranul meu profesor m-a luat deoparte Era fericit "Am dat cina asta ca sa-1 onorez pe Spallazini, care este azi cel mai mare naturalist al lumii astazi, alaturi de Buffon, si care ne-a primit foarte frumos cand am fost la el la Pavia Avem si pe acest Volta care de pe acum este care de pe acumm este celebru prin experientele lui in domeniul electricitatii Nevasta mea era foarte ingrijorata ca se vor plictisi la noi Din pricina Carnavalului nu avem decat cativa batranei camarazi de ai mei de la Padua cu nevestele lor Fiecare nu stie decat de ale lui Eram sigur ca Delatti avea sa vorbeasca toata seara despre monadele lui Leibniz Marturisesc ca v-am facut invitatia asa intr-o doara Nevasta-mea imi spunea "cum crezi ca o femeie de 27 de ani o sa vie intre mosnegii tai plictisitori?". Iti multumesc dragul meu elev, ca ati venit Sunt in seara asta de carnaval, in palatele venetiene doua mii de supeuri stralucite unde cea mai frumoasa femeie din Venetia si cea mai mare actrita a Italiei ar fi fost primita ca o regina Ea a preferat sa vie la o masa modesta de savanti maniaci si plictisitori Uita-te la ei. Bietii oameni sunt nebuni de bucurie Fiecare vrea sa arate tot ce stie si priveste cu cata convingere si seriozitate asculta contesa. Volta se roseste ca un scolar de cate ori ea ii pune cate o intrebare. Uite Spallazini, cum se cheltuieste si se agita. Contesa a arbitrat intre noi si restul Venetiei Un veac de aici incolo, stiinta ii va fi recunoscatoare
ALTA: Dar nu i-ai spus bunei noastre Garani ca nu ma plictisisem deloc? Ca de cand am renuntat la teatru nu caut decat sa ma instruiesc? Ca ma intereseaza asemenea lucruri nespus?
PIETRO: Parca ea nu ne-a vazut la cursuri ca pe niste cuminti studenti Totusi nu-i vine sa creada ca intr-o seara de carnaval, preferi asemenea dizertatii
ALTA (rade amuzatA): Dar stii despre ce ne vorbea marele Spallazini cand tu erai in colt cu profesorul Garani? O certa pe batrana Garani ca n-a gatit cartofii pe care i-a adus el El sustine ca aceasta buruiana are un fel de fruct in pamant care se poate manca si ca, bine gatite, aceste fructe ar fi delicioase si foarte hranitoare Cei mai multi de la masa sustineau insa ca acest cartof este otravitor ca nu se mananca nicaieri in Europa si ca de cand buruiana a fost adusa din America, din greseala, creste asa in nestire pe marginea drumurilor I-am fagaduit lui Spallazini ca, la masa de asta seara, daca imi trimite cartofi (surazanD), ca-i poarta cu el in cufar in scop de propaganda, vom manca amandoi cartofii, chiar daca toti ceilalti vor refuza. Era incantat si mi-a spus ca vine mai devreme ca sa-mi ai te cum sa-i pregatesc Ma duc sa dau ordine la bucatarie
PIETRO: Cu alte cuvinte vei manca o planta care se banuieste otravitoare, fara sa ma inviti si pe mine? Asta este iubirea ta?
ALTA (surazanD): Tocmai de aceea tocmai de aceea (iese, dar se reintoarcE) Si nu uita ca dupa cina, dupa ce pleaca musafirii, mergem un ceas cu gondola pe mare, sa dormim in chioscul nostru ca intr-un cuib inconjurat de ape
SCENA II - PETRO, CELLINO

PIETRO (s-a asezat la masa cea mare de lucrU)
NICOLA (care iesise si el, revine si anuntA): A venit acel cavaler.
(Pietro ii face semn cu mana ca poate sa intrE).
CELLINO (intra inzorzonat cu maniere de cavaler de curte. Face un salut gratios si sigur de eL): Am placerea sa va salut, Signor Proveditore.
PIETRO: Nu ma intereseaza placerea d-tale. Cine esti d-ta?
CELLINO: Excelenta, m-ati chemat
PIETRO (nervos, iritat, bate cu pumnul in masA): Cine esti d-ta?
CELLINO (intimidat, si-a pierdut alura de gratiE): Sunt Cavalerul Marcello Mariani, din familia Mariani, inscrisa in Cartea de aur de la 1214, iar de la 1534, baroni ai Sfantului Imperiu
PIETRO: Nu ma intereseaza familia d-tale. Ma intereseaza sa-mi spui cine esti d-ta
CELLINO (scuzandu-sE): Am crezut ca de vreme ce m-ati chemat, stiti cine sunt
PIETRO: Daca nu mi-ai parea prost ca un paun, as putea lua asta drept o obraznicie Dar s-ar putea sa fie amandoua
CELLINO (consternaT): Signor
PIETRO: Din nefericire esti si comandantul fregatei Vellocitta ?
CELLINO: Da, Signor
PIETRO: Asta e mai mult decat sa fii ramasita unui neam ilustru In orice caz, ar fi trebuit sa stii ca acesta-i titlul pe care trebuie sa ti-1 dai cand esti chemat in interes de serviciu Te rog deci sa-mi spui cine esti?
CELLINO (nesigur de eL): Sunt capitanul Marcello Mariani comandantul fregatei Vellocitta
PIETRO: Buna ziua, te rog, stai jos
CELLINO (are un aer cu totul buimac. Se vede ca nu e obisnuit sa fie tratai astfel, se aseazA). Dar, excelenta
PIETRO (seveR): Cate vele, cate tunuri si ce echipaj are Vellocitta?
CELLINO (interzis, nu stie ce sa spunA): Nu m-am interesat inca (sovaiE) N-am vazut-o inca
PIETRO: De cand esti comandantul ei?
CELLINO: De sase ani
PIETRO: De sase ani, si n-ai vazut-o niciodata?
CELLINO: Trei ani am fost pe langa ambasada noastra din Franta De doi ani sunt atasat pe langa persoana Dogelui.
PIETRO: Si in acesti doi ani n-ai gasit niciodata timpul si n-ai avut curiozitatea sa vezi aceasta corabie, si sa cunosti oamenii pe care ii comanzi?
CELLINO: Asa cum e obiceiul, echipajul mi-a facut vizite de anul nou, in fiecare an. Atunci am impartit bani trupei si daruri ofiterilor
PIETRO: Si acum cine se ocupa de vas?
CELLINO: Secundul ei locotenentul (cauta si nu gasestE) Stiu ca toata flota este insa in revizuire si reparatie, fiindca este in mare parte avariata
PIETRO: Da, flota este in reparatie Dar aceasta nu ne-a impiedicat sa constituim ordinea de bataie si sa lucram, in asteptarea vaselor Toti ofiterii isi instruiesc echipajele Se lucreaza la aprovizionarea cu munitii, se fac situatii de efective Ieri, s-au facut exercitii de tragere D-ta n-ai fost niciodata prezent in decursul acestor trei luni, desi la inceput ai fost anuntat ca toti ceilalti si apoi poftit de catre camarazi sa vii
CELLINO: Ocupatiile mele pe langa Doge m-au impiedicat sa viu
PIETRO: Ocupatiile d-tale sunt foarte nelamurite pe acolo, in timp ce pe vas se va simti lipsa comandantului. Si chiar daca vei veni, ma intreb cata pricepere are acest comandant Cate calatorii de cursa lunga ai facut pana acum?
CELLINO: N-am avut prilejul unor asemenea calatorii
PIETRO: E un prilej pe care un marinar il cauta anume in cati timpi se strange vela superioara?
CELLINO: Nu mi se pare necesar ca un comandant sa stie un lucra pe care il pot executa subalternii lui
PIETRO: Este din ce in ce mai lamurit pentru mine ca d-ta nu ai calatorit pe mare decat ca pasager si totusi esti comandantul unui vas de razboi
CELLINO: Acesta-i cazul tuturor tinerilor inscrisi in Cartea de aur din Venetia Vorbesc de cei care sunt comandanti de vase Lepante a stat in atac cu spada in mana, la prora navei lui, si a sarit in fruntea oamenilor pe puntea navei turcesti din fata Si dupa ce a curatat aceasta nava, din pricina ca stramtoarea toata era inchisa de sute de nave de lupta, n-a putut sa se mai descurce cu nava lui si a luptat mai departe sarind de pe vas pe vas Asa s-a castigat cea mai mare batalie navala a crestinatatii (Apasa pe "acest') Acest Mariani a fost facut baron al Sfantului Imperiu.
CELLINO (surprins, incurcaT): Era strabunicul meu
PIETRO: Nu, dumneata esti lepadatura lui
CELLINO (ar vrea sa spuie ceva, dar privirea taioasa a lui Pietro il ingheatA): Signor
PIETRO: Oamenii ca acest Gregorio Mariani, luptand peste mari departe, au facut gloria Venetiei si i-au adus palatele de pe canaluri, San Marc bisericile, toate cheiurile si Arsenalele Ei au adus totul, cei de aici n-au adus decat mlastina. Erau capitanii care iubeau caile de apa inspumate si fara sfarsit Cei care lipseau trei sferturi de an si cate odata si trei ani de acasa Ai auzit de Marco Polo? (surade amaR) Pe atunci Republica era aparata in Egipt, pe insula Cypru, pe Bosfor, caci Mediterana era un lac venetian Azi ne aparam la Lido si in baltoacele de la Mestre
CELLINO: ingaduiti-mi sa va spun ca Republica a durat 1400 de ani. Poate va mai dura inca o mie
PIETRO (uimiT): Inca o mie de ani? Vrei sa spui inca 20 de ani Si nici acestia siguri. Nu stiti nimic din cele ce se intampla in lume. Nu Cu un tineret de starpituri gatite ca niste catei, asa cum e tineretul patrician de azi, mergem spre sfarsitul sfarsitului "Vellocitta" va pleca poate peste cateva ore, in recunoastere, inaintea flotei Cine va comanda fregata?
CELLINO: Secundul vasului va fi fericit desigur sa comande aceasta recunoastere
PIETRO: Cu alte cuvinte d-ta ai titlul, dreptul de a porunci, dreptul de a rasplati, avantaje de tot soiul, vei avea si onorurile in caz de biruinta, dar in lupta nu vei fi cu oamenii dumitale, nu le vei simti fiorul pe care il da pavilionul inaltat brusc pe catargul navei amiral, ca semn de incepere a luptei, nu vei retransmite palid ordinul de atac pentru oamenii de pe vasul dumitale. Vei fi in ceasul acela fara seaman, in cine stie ce alcov. Tragi totusi nadejdea secreta ca "Vellocitta" va straluci in lupta, chiar de se va scufunda, si ca vei fi sarbatorit, in calitate de comandant, in saloanele Signoriei si in budoarele patriciene
CELLINO: De ce as merge sa comand eu acolo unde nu ma pricep? Comanda mea, daca imi permite excelenta voastra sa remarc, are un caracter reprezentativ Actele Republicii tin socoteala de acesti 1400 de ani, - de acest trecut fara care Venetia nu ar fi Venetia, iar forma acestei recunoasteri este mentinerea in fata a acelor familii care in trecut, asa cum ati spus, au adus gloria si bogatiile cetatii Secundul meu, si la fel ceilalti comandanti care sunt in aceeasi situatie, inteleg ce avantaje inseamna pentru ei sa fie sub comanda directa a unui nobil din apropierea Dogelui
PIETRO: Nu tagaduiesc ca din nefericire sunt si ofiteri care gasesc de folos sa fie astfel protejati Dar nu e nici cinstit, nici cuviincios si nici frumos In orice caz, eu nu merg la lupta cu astfel de comandanti Vreau ca meritul sa fie merit raspunderea, raspundere; si rasplata, rasplata Vreau la comanda oameni intregi, nu papusile altor papusi caraghioase (se ridica in picioare sa-i faca loc la masa, apoi il pofteste seveR) Aici pe masa asta, ai hartie de scris si o pana. Scrie te rog si semneaza o scrisoare catre Proveditorul flotei, prin care arati ca, nefiind marinar, nici prin chemare, nici prin pregatire, renunti la comanda fregatei "Vellocitta" si la orice grad ofiteresc in flota


CELLINO (uimit, nu-i vine sa creada, arc o brusca miscare de indignare, dar se stapaneste si raspunde sfios, caci e dominat mereu de privirea aspra a lui PietrO): Nu pot semna astfel de scrisoare
PIETRO (dur, vine un pas spre eL): E dorinta mea asta
CELLINO (lupta cu el insusi dar gaseste totusi puterea de a rezistA): Imi cereti im lucru nedrept
PIETRO: Nu pot discuta cu d-ta chestiuni de dreptate si nedreptate Alfabetul meu n-are nicio litera comuna cu al d-tale, ca sa fie posibila o lamurire Este dorinta mea ca d-ta sa scrii si sa semnezi aceasta scrisoare Intelegi? Dorinta mea.
CELLINO (sovaind, disperat aproapE): Nu pot sa renunt la gradul de ofiter al flotei E atributul familiei mele de patrician
PIETRO (vine furios spre el, e gata sa-l loveasca, se stapaneste, dar cu fiecare gest aproape ca il palmuieste. Dar daca nu-mi place mie sa intalnesc acest cap de berbec frezat? De ce sa risc sa ma gasesc obligat sa stau de vorba cu un cap care imi inspira greata (cu bastonul cel lung de pe masa, ii da jos peruca, asteapta un gest de raspunda. Vine spre el cercetatoR). Porti alunite false ca o curtezana? (ii ia propriul lui jabo si ii freaca obrazul de-i scoate pata neagra. S-a murdarit de pudra, si-i spune in scarbA) Esti pudrat ca o paiata
CELLINO (se frange ca un vierme, dar groaza de Pietro e mai marE) Va rog
PIETRO (cu dezgusT) Ma rogi? ha ha ha ma rogi? E si clipa sa ma rogi Asculta, esti cel mai josnic poltron pe care il cunosc Am auzit multa lume gasindu-te totusi simpatic.
CELLINO (a renuntat la orice intentie de a raspunde, e multumit si cu ataT): Signor, nu ma cunoasteti Daca m-ati cunoaste
PIETRO (vine la el, ii cere cu un gest moale sabiA): Da-mi putin sabia d-tale
CELLINO (ii da sabia incurajat oarecum de acel "simpatic" si de gestul moalE): De obicei, port pumnal Am primit-o in dar acum trei ani in Franta
PIETRO: Ai primit-o in Franta? (o examineazA) Ciudat, stiam ca pe acolo sabiile sunt altfel Tocmai ca vream sa vad anume ce fel de sabie ai d-ta. A mea ar fi sarit singura din teaca oricine ar fi fost acela care mi-ar fi vorbit asa cum ti-am vorbit eu d-tale (i-o zvarle cu dispret inapoi si ii arata cu un gest taios masa de scriS) Treci si scrie scrisoarea.
CELLINO (intelege ca nu poate sa-l induplece, ia un soi de hotarare, totusi foarte prudenT): Acest titlu si aceasta insarcinare mi-au fost conferite conform legii, prin ordinul Dogelui, si nu am dreptul sa renunt la ele decat cu respectarea acelorasi forme
PIETRO (isi musca usor buza de joS): Bine dar daca ramai comandant al fregatei, tot conform legii, te previn ca daca maine nu te infatisezi la serviciu, te vor aduce oamenii mei in fiare, oriunde te vor gasi (a vorbit iritaT).
CELLINO (vag incurajaT): Avand in vedere ca sunt necesar in insarcinarile mele de la Signorie, se va gasi poate cine sa ma scoata din fiare
PIETRO (palid cu o violenta groaznicA): Scoate sabia si vino numaidecat dupa mine in gradina
CELLINO (incremeneste, ingrozit nu mai stie ca sa creadA): Signore
PIETRO (cu o voce hotarata si asprA): Porneste inainte am sa-ti arat - eu ce inseamna sa insulti pe Pietro Gralla.
CELLINO (cu un soi de disperarE): N-am vrut sa va insult, am vrut numai sa ma apar
PIETRO: M-ai insultat Cand iti inchipui ca o masura luata de mine poate fi anulata prin astfel de interventii si mai ales cand indraznesti sa-mi spui mie acest lucru este o nerusinare, care nu poate fi pedepsita decat intr-un singur mod Scoate sabia,, caci altfel iti retez urechile si-ti scurtez nasul aici, pe loc (si-a scos sabiA) Te voi vindeca de cuceriri de femei si de interventii prin ele
CELLINO (si-a pierdut cu totul capul, nu mai stie ce sa facA): Am vrut sa spun
PIETRO (cu un gest scurt, ca o concluziE): Treci si scrie
CELLINO (a trecut la masa si scrie, pe urma semneazA).
PIETRO (il urmareste domolit, iar dupa ce Cellino s-a ridicat de la masa examineaza hartia si o azvarle apoi cu dispret intr-un colt al mesei Cellino mai asteapta parca naucit in picioare. Dupa un timp, dupa ce s-a uitat lung pe fereastra ii face semn sa se aseze, destul de binevoitor Vocea lui are acum o calda tristete, ca o nostalgie a unui lucru imposibiL): Esti multumit de d-ta insuti?
CELLINO (simte schimbarea din vocea lui Pietro, raspunde usor indureraT): Nu inteleg intrebarea pe care mi-o puneti
PIETRO (cu un ton usor melancolic, cu o ironie prieteneascA): Am vazut ca de familia d-tale, inscrisa in Cartea de aur de la 1214, esti nespus de multumit Te-ai intrebat vreodata daca acest sir de stramosi este si el tot atat de multumit de d-ta?
CELLINO (justificand-sE): Duc viata pe care o duce orice tanar patrician
PIETRO (cu tristete, parca binevoitoR): Ti-ai cercetat-o vreodata mai de aproape aceasta viata de tanar patrician? In felul ei, in satisfactiile pe care ti le ofera? (asteapta cateva clipe si pe urma isi raspunde singuR) Ce intrebare? (suradE) Dar este destul sa te priveasca omul cateva clipe ca sa vada, nu te supara, ca te topesti de admiratie pentru ceea ce esti, pentru cine esti si pentru cum esti Capul acesta este un cap care se priveste toata ziua in oglinda, gateala d-tale dovedeste ce subtire iti socotesti persoana si cat de mandru esti de locul care ti se ofera in anume anticamera Drumul pana in acea anticamera ti se pare si el o izbanda pentru care crezi ca meriti sa fii invidiat si stii bine ca esti invidiat de altii, care sunt mai putin inzestrati ca d-ta, pe linia d-tale. Sunt mai putin frumosi nu atat de bine dichisiti, de familie mai putin nobila, mai putin isteti ca d-ta, cum sa spun, in slugarnicie (surade trist si obosiT) Altminteri stiu ca in felul d-tale esti o fala a aristocratiei venetiene
CELLINO (foarte sinceR): Ce pot sa fac decat ce se cere unui tanar de rangul meu?
PIETRO: Adica sa te imbraci, sa mananci, sa te dezbraci si sa te culci?
CELLINO: Sunteti din nou batjocoritor
PIETRO: Nu, te intreb sincer, cu dorinta de a afla un raspuns. Spune-mi ce faci altceva mai cinstit decat obositoarele ispravi de a te imbraca, de a manca, de a te dezbraca si a te culca iarasi?
CELLINO: Cred ca principalul lucru este sa nu faci nimanui rau Si socot ca nimeni nu se poate plange de mine Nu iau nimanui nimic din ceea ce i se cuvine
PIETRO (zambind obosit, ii vorbeste usor, fara urA): Hm hm Chiar asa sa fie? Ai vazut ca nu erai comandant de fregata decat rapind acest drept unui tanar merituos care nu avea privilegiul d-tale de a se fi nascut cu diploma de nobil tiparita pe spate Esti primit in secretele Signoriei pentru serviciile si meritele castigate de familia d-tale, fara ca d-ta sa mostenesti de la aceasta familie si stiinta datoriei implinite si fara truda cu care ea a platit onorurile Cartii de aur Misiunile fastuoase cu care te onoreaza Republica sunt posibile in primul rand fiindca Republica exista dar d-ta n-ai facut nimic personal pentru ca aceasta Republica sa existe Cheltuiesti bani, mai multi decat ai, mai multi decat ai mostenit, se pare, si dupa cate mi s-a spus, iei bani si de la femei, bani munciti sa zicem de altii Iata deci ca nu esti ca nu e chiar atat de cinstit ceea ce faci Dar nu despre cinste si moralitate vreau sa-ti vorbesc Latina asta, stiu ca nu o prea intelegi d-ta Vreau sa vorbim pe limba d-voastra, a tinerilor patricieni de azi
CELLINO (lovit mai curand de amaraciunea cu care i s-a vorbit, se indrepta spre usA): Sunt in casa voastra, excelenta, si-mi este foarte greu sa pot vorbi Am fost chemat in interes de serviciu. Cred ca e mai nimerit sa plec, ca sa evit in modul acesta situatia de
PIETRO (il cearta fara supararE): De ce ti-ai adus aminte ca esti diplomat? Nu, iscusinta d-tale diplomatica nu te poate ajuta tin foarte mult sa spui tot ceea ce gandesti De multa vreme vreau sa stiu si eu ce se petrece sub o frunte venetiana de azi.
CELLINO: Ei, bine asta-i Venetia De cateva sute de ani asta-i Venetia De aceea nu inteleg ce aveti cu mine De ce imi cereti mie socoteala pentru tot ce se intampla azi in Venetia.
PIETRO: Pentru ce? (cu o nespusa parere de rau pentru ceea ce nu E) Pentru ca esti tanar? Pentru ca ai fi putut fi tanar
CELLINO (surprinS): Tanar?
PIETRO: Da A fi tanar inseamna a fi de otel A privi totul in fata. A nu putea minti niciodata A nu putea indura sa fii mintit de altii A nu putea ingadui minciuna oriunde ai intalni-o. A uri nedreptatea Cand esti tanar nu poti fi legat de nimic Incaleci tu viata cum vrei Fiindca ii poti da cu piciorul Nu te taraste ea ca pe o epava, care nu mai stie sa renunte
CELLINO: Poate sa spuna ce gandeste, azi, cineva in Venetia?
PIETRO: Cand esti tanar nu mai este nimic intre Dumnezeu si lume, decat fiinta ta Poti zice: Nu
CELLINO (uimiT): Poate sa zica cineva "nu" azi la Venetia? Cu Consiliul celor zece si cu cei trei inchizitori?
PIETRO: Da ar fi putut s-o spuie cei tineri daca ar fi fost tineri Ah! tineretul acesta venetian Cate sperante nebunesti am pus in el
CELLINO: Tinerii patricieni de azi nu pot fi vinovati Oare ei au adus Venetia in starea in care ziceti ca este acuma? Tinerii patricieni?
PIETRO (uimiT): Tinerii patricieni? Ce cuvinte fara sens Tinerii patricieni? Nu, voi nu sunteti tineri. Nu exista tineri patricieni. Voi v-ati nascut batrani Ati mostenit putreziciunea tot mai urata a inaintasilor Sangele vostru s-a subtiat, organele voastre albicioase au frumusetea fiorilor de putregai Mintea voastra este anemiata si functioneaza numai la suprafata Tot corpul este intaratat de o mancarime permanenta Cand oasele sunt moi ca zgarciul si strambe, judecata este copilaroasa. Cand cate un exemplar izbuteste un corp intreg, de poate sa stea in picioare, cartita sapa in alta parte El are atunci mintea nelegata Nu poate sa stea singura drept (cu silA) Oasele voastre se rup usor ca tulpinile de flori uscate. Voi nu sunteti tineretul venetian Patricienii acestia putrezi nu mai pot da nastere unui tanar. Progenitura lor seamana, ori la trup, ori la minte, cu o lipsa si cu un plus, cu progenitura maimutelor Dar undeva ar trebui sa fie tineretul adevarat venetian Cu mintea agera, cu trupul sprinten si sanatos Pier insa nestiuti, in fiecare an, pier nenumarati din acest tineret aici in cetate, cum piere orice samanta buna in mlastina putreda unde nu prind decat buruieni taratoare Nu le prieste locul (a ramas pe ganduri, adanc indurerat, e ca o lumina stinsa de mult in el, se duce iar la fereastra, parca ar cauta cevA).
SCENA III PIETRO, CELLINO, NICOLA
NICOLA (intra cu o colivie in care este inchis un porumbel. Vrea sa o puie pe masA).
PIETRO (furios intarataT): Nicola, iar?
NICOLA (putin speriaT): Stiti ca este dorinta Signorei sa primiti aceasta scrisoare
PIETRO (gata parca sa sfarme coliviA): Nicola, trebuie sa se termine odata comedia asta
NICOLA: Signor, porunciti-mi ce sa fac
PIETRO (sta mult pe ganduri, se framanta ca sa ia o hotararE). Unde a fost depusa colivia? Tot sub portic?,..
NICOLA: De data aceasta nu a mai fost adusa pe canal A fost gasita in gradina chiar Nu-si poate lamuri nimeni cum a ajuns acolo
PIETRO (resemnaT): Bine, Nicola Du-te (Nicola iesE).
PIETRO (furioS): Asta-i Venetia! (a uitat coliviA) Sau acel tineret lacom si dezmatat
CELLINO: Cine este de vina ca la Venetia domneste numai teroarea inchizitorilor si legea placerii? Fiecare cauta sa guste cat mai plin din toate placerile vietii..
PIETRO (izbucninD): Placerile vietii? Foarte bine, sa fie placerile vietii Nu ma sperie legea placerii ( vine aprig spre eL) Dar stiti voi care sunt adevaratele placeri Banuiti voi care sunt marile placeri ale trupului, macar? Organele voastre istovite le mai pot gusta? Va cunosc si va plang Nici placerile mesei nu le mai puteti simti Sunteti imbuibati Resturile mancarurilor de la pranz, intarziate, va strica masa de seara Cerul gurii va e ca sacazul si trebuie gadilat cu prafuri iuti, tari, si bauturi arzatoare Nu puteti dormi de putreziciunea din voi si va sculati cu gaturile naclaite si mirositoare Cum sa stiti voi ce este o masa voiniceasca si un somn sanatos? (striga infierbantaT) Nicola Nicola
NICOLA (intra voinic si linistiT)
PIETRO (aprinS): Nicola, ia povesteste acestui tanar putred, ce fel erau mesele noastre cand ne intorceam din larg
NICOLA (arata modesT): Cate o luna, doua, mancam pe apucate, ce se gasea pe corabie Pe ici, pe colo, mai luam de pe coasta si nici atunci nu era rau Dar cand ajungeam acasa, mancam cate trei zile si trei nopti, ca lupii flamanzi
PIETRO (catre CellinO): Ai auzit? Maneam ca lupii flamanzi. Stii cum mananca un lup flamand? (rade barbatestE) Sfasie de pofta opt oi, ca sa manance una singura (se intoarce indarjiT) Cum a fost cand ne-am intors dupa Isola Nera, Nicola?
NICOLA (cu o liniste voinicA): Ne asteptau cei din Lavalette cu butoaie de vin nou ca era toamna, cu vitei fripti la frigare si sulite de chebap turcesc Am mancat, am baut si am cantat o saptamana intreaga
PIETRO (fierbanD): Ai auzit? sulite de chebap turcesc Nicola, spune-i ce este chebapul turcesc
NICOLA (lamureste cumintE): Sunt niste sulite mari cu friptura de berbec si mirodenii.
PIETRO (prins de amintirE): Nicola, spune-i cum am dormit noi cand ni s-au rupt navele in furtuna, in anul cand am batut pe beiul din Suza.
NICOLA: Am stat trei zile si trei nopti in viscol pe langa insula Canea Am pierdut catargele, a intrat apa in cale. "Ochioasa" s-a rupt in doua si cu greu am cules oamenii de pe valuri Cand am ajuns in port, abia ne tineam pe picioare Am dormit trei zile si trei nopti in sir. Ca in mormant
PIETRO (ca un ecoU): Ca in mormant (inflacaraT) Ai auzit ce inseamna placerile trupului? (apriG) Ce cunoasteti voi din toate astea in Venetia? (razanD) Iti place Venetia, Nicola? NICOLA (cu silA): E murdara si oamenii se scarpina Mi-e dor de mare
CELLINO: Dar la Venetia nu e mare?
NICOLA: Nu e buna nici sa-ti speli picioarele Cand vrei sa inoti in apa ei, ti se intoarce stomacul pe dos La Venetia e balta, nu e mare
PIETRO (lui CellinO): Du-te cu Nicola sa te scalzi langa stancile Marocului Sa-1 vezi harjonindu-se cu un delfin, cu valurile cat dealurile Florentei Urla ca un nebun pe apa Vaneaza pestii cu sulita
NICOLA: Acolo vezi 50 de stanjeni pana la fund ca intr-un pahar Iei apa in maini, e ca roua, te mangaie
PIETRO: Uita-te la el Gol e frumos ca un cal arapesc si miroase a ierburi marine A batut aici, intr-o seara cand s-a suparat, o bodega intreaga pe Mercerie Voi sunteti nespalati, aveti paduchi pe sub peruci si va suportati mirosurile numai cu risipa de parfumuri Vorbiti voi de placerile trupului Nu le mai puteti cunoaste Sunteti prea becisnici ca sa cunoasteti placerile trupului Si parca sunt numai acestea? Sunt unele de care nu ati auzit niciodata, nici nu le banuiti (batjocoritoR) Va plimbati inzorzonati si incantati pe canalele astea noroioase Hei Sa plutesti pe langa coasta africana, atunci cand apune soarele si sa vezi aur pe munti si paduri de stofe scumpe, si stanci care ard(a ramas nemiscat pe ganduri, cu privirea pironita inapoI) Am intalnit odata, intr-un port spaniol, un englez care a fost cu oamenii lui cel dintai european, pe fluviul Congo in inima Africii M-am gandit la placerea fara seaman ce o va fi simtit el fiind acolo, si am ravnit la ea cu ciuda si pacat (cu un ranjeT) Auzi, placeri! Bine, sa fie placeri Am cunoscut la Geneva, cand am fost anii trecuti pe acolo, un doctor cam nebun (explicand firesC). Imi place, oriunde ma duc, sa caut oamenii deosebiti si sa am bucuria de a-i cunoaste Acest doctor nebun, Saussure, tot incearca de vreo zece ani sa ajunga cel dintai, pe cel mai inalt pisc al Alpilor, pe acel Mont Blanc alb de zapezi vesnice, pe care n-a calcat niciun picior omenesc, de la facerea lumii.. Cheltuieste averi organizand expeditii in fiecare an si mereu se intoarce cu fata plesnita de ger, aproape orb de arsura zapezii, uneori imputinat de tovarasii cazuti prin prapastiile ghetarilor, dar fericit ca a urcat de fiecare data cateva sute de metri mai mult
CELLINO: Am auzit si eu de incercarile doctorului Saussure la Geneva Imi inchipui ce placere va simti cand va cuceri cel mai inalt pisc al Alpilor.
PIETRO (cu un ras sarcastiC): Iti inchipui? Asta-i Dar poti sa scotocesti in dumneata oricat sa innadesti placerile tuturor banchetelor si ale tuturor cuceririlor dumitale si nu vei gasi nimic care sa-ti poata da o idee de placerea naprasnica pe care o va simti el cand se va fi catarat cand va fi cel dintai in lume, la o inaltime de 15.000 de picioare (rade iaR) Astea nu sunt placeri pe care sa si le poata inchipui un om ca dumneata (vine aproape de tot de el; e parca tot crescut trupeste, fierbe ca vinul, beat de amintirea placerilor posibilE). Ai comandat vreodata o suta de oameni in lupta, ca sa simti inainte de atac placerea unei asemenea raspunderi, ca o apa grea in tine? Ai stat vreodata rezemat de catarg, istovit dupa o zi de lupta, cu tunul si sabia, patruns de placerea de a te gandi inca viu? Ai eliberat vreodata convoaie de sclavi, ca sa te innebuneasca si pe d-ta bucuria lor? Ai batut drumuri prin pustiu, ai sarit in ascuns ziduri de cetati pazite, ca sa-ti scoti cel mai bun prieten inlantuit in beciuri de temnita? Si pe urma sa te vezi alaturi de el pe mare? (ca dintr-un prea plin al gandirii voluptuoase, al tuturor pofteloR) Daca vreodata ai sa incerci asemenea placeri, adu-ti aminte de cele ce-ti spun eu acum si ai sa ma intelegi. Vei sti atunci ca sunt placeri binecuvantate si placeri becisnice. Ah, daca ar trebui sa-ti vorbesc inca de o alta placere, cea mai rara dintre toate si despre care ma gandesc cu ciuda ca nu o voi cunoaste niciodata A trait cam acum o suta de ani, un evreu sarac, tuberculos, care se intretinea din poleitul lentilelor comandate si era excomunicat de Sinagoga Desi era nespus de sarac, il vizitau cei mai ilustri savanti ai lumii si ii scriau regii, caci era filosoful Spinoza A refuzat toate placerile lumii pentru una singura Aceea de a gandi Cat de mare va fi fost aceasta placere cand el si-a dat seama ca in camaruta lui cu un pat tare si un singur cearsaf gandeste lucruri care n-au fost gandite de trei mii de ani? (se plimba prin casA) Dar chiar la aceasta nu putem nazui noi cestilalti (se opreste drept in fata lui CellinO) Ei, ai inteles? Legea placerii o vreau si eu, dar ma dezgusta minciuna, precaritatea poftelor voastre
SCENA IV - PIETRO, CELLINO, NICOLA
NICOLA: Signore, Marchiza Caratesta asteapta in gondola sub portic si va roaga sa aveti bunatatea sa ingaduiti cavalerului Mariani sa coboare la intrare
PIETRO (incremenit, uluiT): Marchiza Caratesta, cumnata Dogelui? jos la portic?
NICOLA: Asteapta de un sfert de ora
PIETRO (isi duce mana prin par nedumerit, nevenindu-i sa creadA); Marchiza Caratesta te-a trimis sus la mine? Cumnata Dogelui?
CELLINO (explicA): Va trebui sa intovarasesc pe marchiza la opera Stia ca sunt aici.
PIETRO (izbucnind brusc, fierband, rabufninD): Nicola, zvarle pe nerusinata aceea, cu gondola cu tot, in canal (catre Cellino cu dezgusT) Cumnata Dogelui? Ce nerusinare Pana aici s-a coborat? Vrea sa se stie ca se intereseaza de d-ta? S-a speriat ca ai intarziat? Pe ea te bizuiai adineaori cand aveai inconstienta sa-mi spui ca va avea cine sa te scoata din fiare, daca te voi aresta? Ah ingerul pazitor era in functiune inca de la rasaritul soarelui si da tarcoale casei. Nu-si mai da seama, otreapa asta, ca locuinta unui comandant in ajun de lupta nu poate fi necinstita astfel?
CELLINO: Excelenta, cred ca nu mai aveti nimic cu mine Trebuie sa plec Sunt sigisbeiul acestei doamne, si trebuie s-o conduc la opera
PIETRO (dezlantuit, cu o manie care scapara, hohotinD): Esti sigisbeiul ei?.. Esti sigisbeiul ei? Esti catelusul ei inzorzonat si amantul ei domestic? Si nu ti-e rusine sa spui asta?
CELLINO: Nu vad ce gasiti neobisnuit in faptul ca sunt sigisbeiul acestei doamne
PIETRO: Dezgustatoare comedie. O scoli dimineata din pat, o imbraci, esti pe urmele ei toata ziua. Seara o dezbraci, o culci si o predai barbatului, multumindu-te cu faramiturile care cad de la masa lui
CELLINO (ca si cand si-ar apara amantA): Marchizul Caratesta este si el sigisbeiul contesei Cariguani si deci intelege foarte bine indatoririle acestei gingase functiuni
PIETRO (amar, obosiT): Va ramane un motiv de uimire sute de ani de aici incolo, chiar cand va disparea aceasta republica, acest cuvant "sigisbeu", ca un semn al decaderii si al depravarii venetiene (se asaza ingandurat in jilT).
CELLINO: Acestea sunt la Venetia regulile iubirii si ale bunelor maniere. Datoria unui sigisbei este sa se arate un adorator delicat si staruitor
PIETRO (izbucnind, se ridica apriG): Bune maniere? Iubire? Indrazniti sa vorbiti despre maniere voi care sunteti lasitatea insasi? Ce valoare poate sa aiba niste maniere daca ele sunt asezate pe un temei de intriga si infamie? Ce poate fi iubirea voastra decat nevoia de a se scarpina a tuturor animalelor? Numiti dragoste, goana asta oarba si intaratata dupa femei cat mai multe femei
CELLINO: A cuceri o femeie cere mai mult talent si e cea mai frumoasa rasplata pentru un cavaler
PIETRO: "Cuceriri"? "A cuceri"?' (hohoteste sarcastiC) Ha haha Mi-e mila de o femeie care se lasa cucerita, care are sentimentul ca e un obiect urmarit, incoltit, apartinand celui ce 1-a cucerit O femeie nu apartine ca un obiect casnic, nici nu se cucereste ca un vanat O femeie iubeste sau nu (cu dispreT) Sa cuceresti, sa cuceresti cat mai multe, asta e ambitia fiecaruia? Sa cuceresti, cate? O suta? O mie? Trei mii? Mintea voastra este atat de plafonata, incat nici nu va dati seama de zadarnicia goanei voastre Orice ati face numarul este limitat. Cand eram sclav, eram vesnic infometati, dar mai ales era intre noi unul natang si vesnic chinuit de amintirea meselor bune Jurase ca daca scapa vreodata n-are sa mai manance toata viata lui decat bomboane El, in mintea lui de sclav infometat, vedea munti de bomboane de care niciodata n-o sa se sature. Este adevarat ca, intors, a mancat cateva pungi pe zi Dar dupa vreo doua saptamani, intr-o zi s-a oprit si azi il imbolnaveste numai cuvantul bomboana Tot ceea ce este al trupului are o limita si nu are nicio importanta daca limita asta este mai departe sau mai aproape In definitiv, daca nu poti sa cuceresti toate femeile, si asta ar fi ceva, ce importanta mai are numarul? Cand tii sa treci inot oceanul, ce importanta mai are ca ai inotat treizeci de leghe, cincizeci sau chiar nouazeci? Cand e vorba de femei numarul nu poate avea nicio insemnatate. Dragostea e preferinta exclusiva, sau nu mai e nimic.
CELLINO (cu un soi de dezolarE): Conte, as vrea nu stiu nu pot sa va vorbesc As vrea sa ma intelegeti
PIETRO (razand si aratandu-i tinutA): Sa te inteleg eu pe dumneata? Crezi ca e atat de greu?
CELLINO (incurcat, nu stie ce sa spunA). Peruca aceasta, credeti ca eu am inventat-o? Jaboul acesta, batista asta, pudra asta, eu le-am nascocit? Dar acestea, fleacuri cum le ziceti, se poarta la toate curtile europene, mai ales la curtea franceza Ati trait numai in Orient si pe mare Aici, la Venetia chiar, ati fost totdeauna izolat Ce vreti? Acesta-i veacul nostru E un veac de rafinament in maniere, in care mai presus decat orice, femeia e o podoaba, care e tratata si cucerita cu gentilete, cu curtoazie, si, daca vreti, si cu putin spirit filosofic mai sceptic.
PIETRO (surazanD): Galanteria voastra? (rade usoR) Am mai cunoscut un galant, un "cuceritor" care mi-a inspirat mila cu cuceririle lui (tot ce urmeaza e spus foarte repede, cu o miscare familiara ca o broderie, cu un ton scazut cu o caldura intimA) Acum vreo zece ani ma aflam la Neapole si vizitam din curiozitate o sala de bal M-am oprit langa o masa de joc si priveam Un barbat voinic, negricios si cu nasul mare, altfel foarte gatit, dadea o banca de faraon M-a poftit ca daca nu joc, sa trec mai departe si sa fac loc altora care joaca Am luat un ducat de pe masa lui si ara inceput sa-1 invartesc ca pe un titirez. S-a ridicat furios in picioare si m-a poftit jos in gradina ca sa aflu cine este. Pe cand coboram, o femeie mi-a soptit speriata "Fereste-te, este cavalerul Casanova de Seingalt". Din nume auzisem intr-adevar multe despre el Dupa al treilea angajament, i-am smuls sabia din mana si am pus piciorul pe ea, spunandu-i razand: "Daca si la femei esti tot atat de neindemanatec ca la spada, nu mai pricep nimic". Mi-a raspuns cu un zambet amar: "Mi se pare ca au inceput sa ma lase si femeile, si spada". N-a vrut sa ma lase sa mai plec. A parasit jocul si am mers de am cinat impreuna Altfel, era un tovaras placut, un amestec de cavalerism si viclenie Vreo zece zile am fost nedespartiti. Atunci am vazut ce inseamna un cuceritor Se tineau de el niste sirete fara rusine, care-i speculau galanteria - avea galanteria cunoscuta jucatorilor de carti - care-i spuneau toate minciunile, care-1 duceau, jucand tot felul de comedii False contese, false artiste, false virgine Totul credea, bietul om De altfel, trecand in graba din oras in oras, n-avea timp de nimic si nici nu ar fi putut sa cunoasca alta lume decat aceea care umplea salile de joc sau ramanea datoare prin hanuri Nu pot uita o intamplare cu el Intr-o zi m-a dus la o baie turceasca, de abur fierbinte, numai pentru femei. Stia acest Casanova cum se deschid toate portile Nu m-a lasat pana cand n-am mers cu el Ascunsi bine, printr-o plesnitura a unei usi, am privit amandoi inauntru Erau vreo treizeci, poate patruzeci de femei dezbracate, la un loc, goale, din familii foarte bune (zambestE) Parca erau o turma Semanau intre ele ca oile(langa eL) Ce poate fi sa cuceresti turme intregi de astfel de trupuri? Toate la un loc nu inseamna cat o femeie adevarata (radE) Spusesem odata unui polonez care nu vazuse niciodata o rodie, ca rodia este asa ca un fruct mai mare, parca plin de coacaze Omul meu a mancat cateva mii de coacaze ca sa afle ce este o rodie
CELLINO (uimiI): Credeti ca la Venetia nu se iubeste? Ca in aceste palate nu se sufera din dragoste?
PIETRO (amaR): Taci, taci din gura (suradE) Suferinta din dragoste? (se apropie de coliviE) Vino mai aproape
CELLINO (parca sovaiE): Dar
PIETRO (insista aproape poruncitoR). Vino mai aproape (ia coliviA) /Stii ce este acest porumbel? Este un sol Poarta o scrisoare ; (desface colivia prinde porumbelul, desface biletuL) O descreierata din Venetia, care-si inchipuie pare-se ca iubeste numai fiindca are mancarime sentimentala, se deda unui dezgustator santaj (citeste biletuL) "Nu uitati conte ca daca acest mic sol nu aduce un raspuns, oricare ar fi el si oricat de crud, i se va reteza gatul Nu uitati ca va iubesc". Sotia mea insasi este aceea care, din mila acestei vietati, parasite in colivia ei, sub porticul nostru, ii trimite raspunsuri, incercand sa-i arate ce greseala face Nu, aceasta nu e o femeie si aceste iritatii sentimentale nu sunt iubire. Zece mii de femei din acestea la un loc, nu fac o femeie ; Sunteti mandri cand cuceriti atatea femei, tocmai fitndca nu stiti ce j este femeia Cine alearga si nu se opreste la una singura, pierde din femeie ceea ce e mai bun. O femeie nu e numai trupul ei, fiindca orice femeie are o frumusete marginita in definitiv un trup e supus si el boalei. Cea mai frumoasa femeie e rareori frumoasa trupeste, in clipe fericite si numai cu putina ameteala, ca unele tablouri care nu trebuie privite prea de aproape (cauta in el insusI) Daca n-ai vazut insa o femeie care iubeste, atunci n-ai vazut niciodata o femeie frumoasa (suradE) Cand o femeie ; prefera cand in privire ii apare o lucire vie si pe buze ii joaca o lumina, atunci ea transforma orice e al trupului ei, intr-o minune, deosebita de tot ceea ce a fost si va fi.
SCENA V - PIETRO, CELLINO, ALTA
Pe aceste cuvinte intra, chemata parca, Alta. El o priveste aproape extaziat, inainte de a mai putea saspuie ceva.
ALTA (a dat cu privirea de Cellino, ochii i s-au marit si parca nu-si poate lua fata de la eL): Vreau sa te rog
PIETRO (intalnind iar privirea Altei intoarsa asupra lui CellinO): Alta, acest ratoi gatit este un "cuceritor" se pare ca venetienele mor dupa el Vorbeste chiar despre iubire Spune Alta, crezi ca aceste oratanii sunt in stare sa iubeasca? (isi da raspunsul singuR). Ce gluma! Nu, iubirea are nevoie de dorinte tari si de substanta multa din care sa se hraneasca Are nevoie de timp si de deplinatatea unei vieti intregi, ca sa prinda radacini puternice Tot una-i un foc de gateje sau unul care a incins palatul intreg si arde dogorind? Trebuie sa arunci in flacara iubirii totul; tot ceea ce ai fost, tot ceea ce esti, tot ceea ce vei fi Dureri si biruinte trecute, toate trofeele amintirii, tot miezul mintii, ambitiile fara margini Abia atunci simti dogoarea ei
CELLINO (exasperat, parca umilit mai rau acuM): Conte este cu neputinta sa mai raman Nu traim in aceeasi lume si nu ma puteti intelege Nu stiu cum sa fac sa intelegeti.
PIETRO: Dar mai presus de toate trebuie sa ai norocul sa intalnesti o femeie adevarata (se uita topit de dragoste la eA) Ah, nici eu n-am cunoscut pretul femeii. Nu banuiam cum exista o femeie Crezusem ca marea este tot ce e mai frumos pe lume Acum stiu ca este ceva deasupra marii, pentru ca are in ea esenta marii, cum are in ea esenta intregii creatii Astfel femeia este cheia naturii Toate tainele sunt rezumate in ea si cand un suflet de femeie ti s-a deschis ti s-au deschis toate intelesurile lumii
CELLINO (fara astampaR): Contesa, va cer ingaduinta sa plec Contele
PIETRO (privind pe AltA): Poti sa cuceresti toate femeile de pe pamant, daca n-ai castigat privirea unei asemenea fiinte, n-ai castigat nimic (rade amaR) Ce nebunie imi trece prin cap? Pana la o asemenea femeie, astfel de larve nu ajungsi chiar daca s-ar vanzoli la piciorele ei, ea n-ar avea ce reflecta dintr-un asemenea vierme O asemenea femeie are o pricepere a lucrurilor nepamanteasca si stie sa aleaga (brusc poruncitor calra Cellino iaR) Poti sa pleci. (Cellino iesE)
SCENA VI - PIETRO, ALTA
PIETRO: Alta, acuma dupa ce a plecat acest ratoi gatit, as vrea sa-ti dau un raspuns la o intrebare a ta, de zilele trecute, un raspuns pe care numai tu l-ai putea pricepe Eram la Padua amandoi, plecaseram de la cina de seara, de la profesorul Delatti care ne vorbea despre Leibnitz Mi-ai spus ca totusi nu ai inteles bine ce este o monada. Acel punct care reflecta in el toata existenta universului
ALTA: Dadea drept pilda o picatura de roua in care se rasfrange tot ce exista Sau o frunza de stejar in care e toata padurea.
PIETRO: Facea si unele deosebiri subtiri Nu ti-am raspuns, fiindca nici eu nu prea sunt sigur daca am priceput totul Dar un lucru am inteles, mai ales dupa ce m-am gandit multa vreme la el in acea ierarhie de monade, care are deasupra pe Dumnezeu, monada suprema, stiu ca mai este o monada in care ne este data toata existenta lumii, o monada, care vine imediat dupa Dumnezeu si care este femeia Iar deasupra lor, a tuturor celorlalte femei esti tu, monada mea, care mi-ai descoperit iubirea Asta as fi vrut sa-ti spun Nu-mi raspunde nimic. De altfel trebuie sa plec. Vreau sa mai trec iar pe la Arsenal (iesE).
SCENA VII - ALTA, apoi FANIA
ALTA (a ramas singura palida, cu o privire halucinata. Cheama intens, batand gonguL).
FANIA (o servitoare in varstA): Nicola a plecat cu signor Pietro.
ALTA (mereu tulburatA); Fania, pe dumneata te-am chemat. Ai vazut pe acel cavaler care a fost aici? L-ai putea recunoaste?
FANIA: Da il si cunosc
ALTA (cupatimA): il cunosti intr-adevar?
FANIA: Am slujit acum sase ani la baroana Gettinger Venea deseori pe acolo
ALTA (luptaputerniC): Asculta Fania, cauta sa (sovaie crancen ispititA) Nu, poti sa pleci Fania
FANIA (aplecat spre usA): Da, Signora
ALTA (s-a hotarat, ca halucinatA): Fania, alearga si cauta sa iesi prin Mercerie, inaintea acelui cavaler Vezi sa nu te recunoasca, pune-ti o masca Spune-i sa astepte maine dimineata la Florian O masca in galben ii va pune mana pe umar Sa urmareasca fara sa intrebe nimic (Fania face semn ca a inteles si iese, Alta ramane rascolita si agitata, cu fata parca devastata de indoieli si presimtirI).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care


loading...

Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

ACT VENETIAN


ACT VENETIAN - DRAMA DE CONSTIINTA - Relatarea subiectului pe acte, tablouri si scene


Interpretari si semnificatii


Caracterizarea personajelor (Pietro Gralla, Alta Gralla, Marcello Mariani)



Opera si activitatea literara Camil PETRESCU

Scrierile si activitatea publicistica a lui Camil PETRESCU





Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

ACT VENETIAN

- citeste textul
ACT VENETIAN - DRAMA DE CONSTIINTA - Relatarea subiectului pe acte, tablouri si scene
Interpretari si semnificatii
Caracterizarea personajelor (Pietro Gralla, Alta Gralla, Marcello Mariani)



Romane

Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi

- citeste textul
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
Tema iubirii intr-un text narativ: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RA,ZBOI de Camil Petrescu
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - cautari ale sinelui - Geneza romanului
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - roman de Camil Petrescu
Viata este vis - drama filozofica a scriitorului spaniol Calderon de la Barca
Caracterizare - Stefan Gheorghidiu - personaj principal in romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RA,ZBOI - roman de analiza psihologica
Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, 1930
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RA,ZBOI - comentariu literar -
STEFAN GHEORGHIDIU - drama intelectualului lucid (caracterizarea personajului)
Roman modern de analiza psihologica - ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RA,ZBOI
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RA,ZBOI - Repere pentru analiza literara

Patul lui Procust

- citeste textul
Patul lui Procust - un roman expresionist
Raportul dintre timpul cronologic si cel psihologic, ilustrat intr-un roman studiat, apartinand lui Camil Petrescu : Patul lui Procust
Particularitatile de constructie a unui personaj, dintr-un text narativ, apartinand lui Camil Petrescu : Patul lui Procust
Relatiile dintre doua personaje ale unui text narativ, apartinand lui Camil Petrescu : Patul lui Procust
Patul lui Procust - contratimpurile lumii moderne
PATUL LUI PROCUST - comentariu literar- Romanul subiectiv de analiza psihologica
Caracterizarea personajelor - George Demetru Ladima, Fred Vasilescu, Doamna T.
roman modern subiectiv - PATUL LUI PROCUST - Tehnica si compozitia romanului
ELABORAREA ROMANULUI
SUBIECTUL
TEORETICIANUL ROMANULUI ROMANESC MODERN
ORGANIZAREA TEXTULUI NARATIV
UNIVERSUL EPIC
Poetica romanului
Doamna T. - caracterizare
Emilia Rachitaru - caracterizare
Fred Vasilescu - carcaterizare
George Demetru Ladima
D.
Recurenta personajelor
TEHNIC A NARATIVA, - Autor si narator
Modalitatile reprezentarii narative
MOMENTE EPICE SEMNFICATIVE - (analize de text)



Drama

Suflete tari


Suflete tari - o drama realista
SUFLETE TARI - DRAMA, DE CONSTIINTA, - Semnificatia titlului
Semnificatii si interpretari
Caracterizarea personajelor (Andrei Pietraru, Ioana Boiu-Dorcani )
SUFLETE TARI IN LITERATURA DIN PERIOADA INTERBELICA

Jocul ielelor


Jocul ielelor - drama realista - conflictul, subiectul sunt luate din viata sociala.
JOCUL IELELOR - analiza literara
Jocul ielelor - fete ale absolutului in drama de idei
Camil Petrescu, Jocul ielelor, actul 1,1918 - intelegerea textului
JOCUL IELELOR - DRAMA, DE CONSTIINTA, (DRAMA, DE IDEI)
Interpretari si semnificatii ideatice
Caracterizarea personajelor (Gelu Ruscanu, Serban Saru-Sinesti)



Eseu

Danton


Camil Petrescu, Danton, Tabloul al XVI-lea, scena a II-a - intelegerea textului



loading...