Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Caracterizarea personajelor (Gelu Ruscanu, Serban Saru-Sinesti) :: Jocul ielelor de Camil PETRESCU



Camil PETRESCU Jocul ielelor
Gelu Ruscanu, personajul principal al dramei, este simpatizant al ideilor socialiste si directorului ziarului de stanga, "Dreptatea sociala". Fiu de magistrat, insetat de o dreptate absoluta, de o echitate umana perfecta, Gelu Ruscanu, pledeaza cauza proletariatului supus nedreptatilor sociale si politice exercitate de un capitalism imperfect.

Portretul fizic este realizat de Camil Petrescu in didascalii, acesta fiind un mijloc artistic cu totul aparte intr-o piesa de teatru: "Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie. Are nervozitatea instabila a animalelor de rasa. Priveste totdeauna drept in ochi pe cel cu care vorbeste si asta-i da o autoritate neobisnuita. Destul de elegant imbracat, desi fara preocupari anume". infatisarea personajului sugereaza si cateva trasaturi morale: nobletea genetica a tatalui sau, inclinatia spre meditatie, de unde venea si acea "melancolie in privire", onestitatea si franchetea cu care privea in ochi pe interlocutor, ceea ce ii dadea o autoritate de lider de opinie asupra celorlalti.

Ca toti eroii camilpetrescieni, intelectuali lucizi insetati de absolut, inflexibili si inadaptati superior, orgoliosi in aspiratii, Gelu Ruscanu este un invins, fiind devorat spiritual de propriile idealuri ce nu puteau fi concretizate in realitatea sociala. Traind in lumea ideilor pure, Gelu Ruscanu este incapabil sa ramana nepasator la imperfectiunile vietii pline de compromisuri, fiind dominat de un hybris (mandrie nemasurata a unui individ, supraapreciere a fortelor si libertatii sale in confruntarea cu destinul - considerate ca surse ale tragicului in teatrul antic - n.n.) cu totul iesit din comun. Acest orgoliu excesiv ii conduce destinul catre iluzii, pe care le sustine cu obstinatie (incapatanare - n.n.), facandu-1 opac la orice solutie reala: "A avut trufia sa judece totul. () Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca n-a fost suficienta pana astazi" (PraidA).



Conceptia literara a lui Camil Petrescu, reflectata atat in proza cat si in dramaturgie, poate fi concentrata in replica lui Gelu Ruscanu, referitoare la drama intelectualului lucid: "Cata luciditate, atata existenta si deci, atata drama".



Nascut din framantari, scepticism si tensiune intelectuala, Gelu Ruscanu este asemenea tatalui sau, dominat de "aceeasi sete cu neputinta de astamparat, aceeasi nebunie a absolutului". Mostenind de la el un suflet tulburat si chinuit din cauza imperfectiunilor vietii reale, Gelu traieste in lumea ideilor pure, dorind totul cu sete si patima si, ca si acesta, "vedea parca prin lucruri". Dezamagit de ordinea sociala nedreapta, totul in jurul sau "ii aparea marunt si ridicol". incatusat ai absolutului, spirit absolutizant, Gelu traieste drame de constiinta, intrucat "nalucirile" lui nu se pot aplica in viata reala, asa cum constata Maria: "Vrei sa strangi totul in camasa de forta a ideilor tale". Ideea justitiei ideale sta sub semnul principiului absolut al dreptului roman, exprimat prin dictonul latin "Pereat mundus, fiat justitia!"("Sa piara lumea, dar sa se faca dreptate"), conceptie imposibil de aplicat in societate, deoarece daca piere lumea, dreptatea devine inutila, nemaiavand asupra cui sa se manifeste. Gelu Ruscanu constientizeaza utopia dreptatii absolute, pe care o doreste viabila si incearca o aplicare a acesteia prin presiunea facuta asupra lui Sinesti de a demisiona din functia de ministru al Justitiei. Acesta era suspectat de sotia lui ca ar fi ucis-o pe batrana Manitti, care locuia la ei si al carei testament nu fusese gasit. Faptul ca Sinesti putea fi suspectat de crima era un motiv suficient de concludent ca sa nu mai poata ocupa cel mai inalt fotoliu in ministerul Justitiei. incatusat al absolutului, Gelu nu se lasa induplecat de nici una dintre rugamintile adresate. Matusa sa, care-1 crescuse ca o mama, ii dezvaluie ca tatal sau s-a sinucis pentru o delapidare, iar Sinesti fusese cel care-1 ajutase si apoi a pastrat secretul douazeci de ani. Maria Sinesti, de la care avea scrisorile trimise in perioada in care erau amanti il implora, in numele iubirii lor, sa nu faca publica relatia lor, deoarece Sinesti ar putea sa-i ia copiii, deoarece ca mama se dovedise o desfranata. insusi ministrul Sinesti vine la redactie si promite sa-1 elibereze pe Boruga, un militant socialist aflat in inchisoare, in schimbul renuntarii la campania de presa impotriva sa. Cu toate aceste presiuni, Gelu sustine idealul de dreptate: "Am socotit totdeauna ca dreptatea este absoluta. Daca lupt pentru o cauza, aceasta este dreptatea insasi".



Gelu Ruscanu este un adevarat luptator pentru a pune in practica dreptatea absoluta, mai ales in randul proletariatului, deoarece acesta constituie categoria umana cea mai nedreptatita: "De altfel, dati-mi voie sa va atrag luarea aminte asupra faptului ca termenul AĞdreptateaAğ nici nu are plural. () Curios este ca nedreptatea are plural: nedreptatile pe care le sufera muncitorimea, de pilda Toata puterea noastra de a spune ceea ce spunem, vine din constiinta acestei dreptati absolute Un singur caz de exceptie ar anula-o, precum daca o singura data doi si cu unu ar face patru, toata matematica ar fi nula".

Etica umana a lui Gelu Ruscanu se reflecta in cautare de certitudini, pentru ca "fara certitudine nu exista adevar si nu exista frumusete pe lume".

Eroul este hipersensibil, amplificand semnificatia unui gest, a unei priviri, a unui cuvant pana la proportiile unei catastrofe. intr-o zi, trebuind sa o intalneasca pe Maria la unchiul ei, Gelu surprinde o scepa in biblioteca "unde credeam ca nu e nimeni". Acolo o vede pe Maria la fereastra, in picioare, iar langa ea, statea foarte "apropiat, acel Gaian, care-ti saruta mainile si tu radeai". Acest flirt nevinovat capata pentru Gelu proportiile unei catastrofe si din clipa aceea intrerupe definitiv si fara explicatii relatia amoroasa cu Maria Sinesti, careia ii dezvaluie motivul abia dupa trei ani de la intamplarea respectiva: "Rasul tau alaturi de un barbat strain nu exista pe lume, iar de atunci incoace exista". Episodul evidentiaza, totodata, faptul ca Ruscanu este insetat de absolut si in iubire, conceptia lui fiind ca "iubirea nu poate admite greseala, () iubirea e un tot sau nu e nimic..



Inadaptat superior, intelectual intransigent, Gelu Ruscanu manifesta incrancenare intr-o lupta continua cu ordinea sociala, afacerismul, politicianismul, sustinand cu obstinatie punerea in practica a propriilor conceptii ideale despre existenta. Gelu traieste drama inflexibilitatii constiintei, a pasiunii analizate cu luciditate. Faptele sale, ce pareau generate de o inalta puritate morala, ii apar acum dezgustatoare, dictate de un orgoliu nemasurat. Asezandu-se in fata "mastii lui Voltaire", eroul se intreaba daca are dreptul moral de a cere imperativ aplicarea dreptatii absolute, de vreme ce el incalcase toate principiile esentiale ale eticii si ale constiintei. Prin monolog interior, imagineaza o convorbire sincera cu "acest uitat alter ego", Gelu rememorand toate erorile savarsite in viata, constientizand faptul ca a fost inconsecvent in respectarea principiilor absolute. Ignorarea credintei religioase - "in atotputernicia lui Dumnezeu nu am crezut" -, indiferenta fata de parinti - "memoria parintilor nu mi-am cinstit-o" - ii provoaca puternice tulburari de constiinta, pe care, pana atunci o crezuse "atat de limpede, de cristal". Faptul ca tradase increderea lui Sinesti si-1 dezonorase prin relatia amoroasa cu sotia Iui, precum si atitudinea intransigenta fata de inerentele greseli omenesti ale celor din jur il fac sa se simta vinovat in raport direct cu sine insusi, cu propria constiinta: "Am dorit femeia aproapelui si am mintit am mintit mult. am silit si pe altii la minciuna cuvantul dat mi l-am calcat am mahnit adanc pe cei care m-au iubit purtarea mea a starnit mania celor din jurul meu Iertare nu am stiut ce este am lovit crancen fara indurare".





Puternic chinuit de suvoiul intrebarilor care "tasnesc din toate partile, ca focurile de arma () cand se dau prin surprindere lupte de noapte", eroul lui Camil Petrescu este invins de propriul lui ideal, traieste drama destinului tragic, prin plasarea lui intr-o lume abstracta, plina de ambiguitati si de perceptie falsa a societatii concrete. Praida, un inginer ancorat in realitate, este impresionat de zbuciumul interior al lui Gelu Ruscanu si-1 avertizeaza logic si rational: "Tovarase Ruscanu, ia seama, dezmeticeste-te nu te lasa dus de suvoiul intrebarilor si raspunsurilor fara sens (). Delirul acesta ideologic este foarte periculos Nu parasi terenul solid al camaraderiei. Nu te aventura in apele tulburi ale intrebarilor fara raspunsuri. () in mocirla asta a indoielii, cu cat te zbati mai mult, cu atat te duce mai afund". Dar Gelu ramane un spirit absolutizant, insetat de dreptatea ideala si anunta ca pleaca de la conducerea ziarului "Dreptatea sociala", argumentand cu faptul ca el nu poate trai decat in autenticitate, nu poate gandi si percepe lumea decat din punctul lui de vedere, prin ceea ce simte el, prin ceea ce se reflecta in propria constiinta: "eu nu pot sa scriu decat ceea ce gandesc. Eu valorez cu condeiul atat cat valoreaza convingerile mele".



Cea mai aspra si categorica judecata asupra modului de a fi si a gandi al lui Ruscanu o formuleaza Penciulescu, secretarul de redactie al gazetei "Dreptatea sociala", explicand simbolic si structura acestei conceptii: "Cine a vazut ideile devine neom, ce vrei? Trece flacaul prin padure, aude o muzica nepamanteasca si vede in luminis, in lumina lunii, ielele goale si despletite, jucand hora. Ramane inmarmurit, pironit pamantului, cu ochii la ele. Ele dispar si el ramane neom. Ori cu fata stramba, ori cu piciorul paralizat, ori cu mintea aiurea. Sau, mai rar, cu nostalgia absolutului. Nu mai poate cobori pe pamant Asa sunt ielele pedepsesc Nu le place sa fie vazute goale de muritori". Gelu Ruscanu se simte cuprins de hora ielelor, "un joc si eu sunt victima acestui joc Victima acestui negot cu idei".

Idealul dreptatii este o utopie, Ruscanu constientizeaza ca "s-a destramat hora ielelor", ca toate conceptiile trebuie sa se adapteze imprejurarilor si situatiilor individuale si, sfartecat suflejteste, fara alte repere existentiale, se sinucide, impuscandu-se cu pistolul adus de Maria. El repeta, astfel, destinul tatalui sau, care se impuscase cu revolverul adus de amanta sa. Gelu Ruscanu este un invins, devorat de propriile idealuri, esuand in plan social, familial, erotic, moral si intelectual. in finalul piesei, Praida afirma cu tristete ca drama lui Gelu Ruscanu a fost generata de un orgoliu excesiv (hybriS), care i-a determinat si condus destinul: "A avut trufia sa judece totul. [] Era prea inteligent ca sa accepte lumea asta asa cum este, dar nu destul de inteligent pentru ceea ce voia el. Pentru ceea ce nazuia el sa inteleaga, nici o minte omeneasca nu a fost suficienta pana aziL-a pierdut orgoliul lui nemasurat".

(| Criticul Marian Popa considera insa ca Gelu Ruscanu "nu este un invins: ar fi fost invins daca ar fi continuat sa traiasca, dar moartea sa este moartea cauzei sale^j ("Camil Petrescu" -

M.PopA).

Camil Petrescu isi absolva totusi eroul, avand fata de el o intelegere superioara, deoarece autorul sugereaza cu subtilitate pericolul ce ameninta societatea care admite concesiile morale, minciuna, exagerarea, inselaciunea, lasitatea fara a se exercita un control sever al gradului de manifestare a acestora, care pot deveni foarte grave si afecta pana in profunzime etica si echitatea sociala. Din demnitate, Gelu Ruscanu recurge Ia sacrificiul de sine, in numele propriilor principii absolute, constientizand neputinta umana in atingerea absolutului, in afara carora el se simte inutil: "Raul e in noi Totul in lume este coruptibil Nimic nu e intreg si frumos si nici nu poate deveni [] Mai merita viata asta sa fie traita, daca totul ti se da atat de carpit si de indoielnic?".




Camil Petrescu a construit un personaj dramatic, care nu este structurat pe o serie de trasaturi caracteriale, ci este o constiinta mereu tensionata, care se zbuciuma din cauza neconcordantei intre trairea interioara (subiectiva) si realitatea exterioara (obiectiva), ceea ce genereaza puternice tulburari psihice si un acut sentiment de vinovatie. Postulatul "inteligenta nu greseste niciodata, toate greselile sunt istorice" este fals si de aici izvoraste drama personajului principal, nevoit sa constientizeze faptul ca inteligenta construieste numai sisteme utopice (utopic -iluzoriu, irealizabil - AĞ.AĞ.), bazate pe ideea de absolut, care nu concorda cu realitatea concreta a "valorilor simplu traite".

Celelalte personaje au rolul de a construi lumea ideilor pure, conceptia absolutului in care se zbate personajul principal, Gelu Ruscanu.



Serban Saru-Sinesti, ministrul Justitiei, este o structura psihica puternica, dar spre deosebire de Gelu este bine ancorat in pragmatism, fara principii teoretice, ci cu solide repere practice. Relativismul, ca formula estetica tipic camilpetresciana, se manifesta in imposibilitatea de a se sti cu siguranta daca Sinesti este sau nu un criminal, deoarece autorul ofera diferite puncte de vedere asupra relatiilor conjugale si a motivelor care ar fi determinat-o pe Maria sa-1 acuze de omor.

Rational si bine pregatit profesional, priceput in aplicarea legilor juridice, Sinesti ii explica logic lui Gelu Ruscanu ca singura care ar avea de suferit in urma publicarii scrisorii este Maria, care va fi acuzata de nimfomanie: "in delirul lor erotic unele femei detracate nascocesc cu frenezie tot ceea ce poate face placere amantului lor, tot ceea ce le arata pe ele ca pe niste fiinte exceptionale, ca pe niste victime. [] Justitia e mult mai putin credula Ea pretinde probe si mai ales pretinde probe tocmai unei femei fara scrupule si fara demnitate, care-si tradeaza sotul, si-

si necinsteste caminul".

Constient ca nu-1 poate convinge pe Ruscanu cu argumente teoretice, recurge la solutii pragmatice si sugereaza ca daca nu vor publica scrisoarea in gazeta, va semna eliberarea din inchisoare a lui Petre Boruga: "Voi cere dosarul lui si, daca va fi cazul, il voi propune pentru gratiere". Sinesti rezolva astfel situatia neplacuta in care se afla, demonstrand increderea de sine, in puterea lui interioara care este de neinvins: "Nu ma sperie atacurile Stiu sa primesc lovituri, dar mai ales stiu sa dau Si cel lovit de mine nu se mai ridica".

Maria Sinesti este sotia lui Serban Saru-Sinesti, ministrul Justitiei si in urma cu trei ani fusese amanta lui Gelu Ruscanu. Casrycia esuase, singurul motiv pentru care statea impreuna cu Sinesti erau copiii. Ea se indragosteste de Gelu, desi acesta nu este convins ca-1 iubeste cu adevarat: "Cred ca mai degraba 1-a urat pe el". Maria recunoaste ca in personalitatea ei se confrunta doua fiinte: una sincera si generoasa si cealalta josnica si duplicitara:

"Gandesc uneori ca sunt in mine doua fiinte: una josnica, marginita

si lasa Si totusi e in mine o fiinta care sufera, care plange care sangereaza pentru toate josniciile celeilalte".



Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil (impotriva scrisului frumoS) si se particularizeaza prin urmatoarele trasaturi:

» Formule estetice moderne, care se concretizeaza prin interesul pentru starile difuze ale eroilor, de exaltare a trairilor, sondare pana in zonele cele mai adanci ale subconstientului;

» Desavarsit echilibru si simetrie ale compozitiei;

» Constiinta eroului selecteaza acele fapte care vor duce la optiunea finala a sinuciderii;

» Monologul interior, ca mod de exprimare a trairilor launtrice, de reflectare asupra existentei lui individuale (afectul si intelectul sunt intr-o lupta permanenta);

» Limbajul este remarcabil prin imaginile intelectuale, aprofundarea nuantelor sufletesti, claritatea limbajului analitic;

» Figurile de stil se rezuma la comparatii si epitete, dar "fara ortografie, fara compozitie, fara stil si chiar fara caligrafie" (Camil PetrescU);

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.







Politica de confidentialitate

Copyright © 2009 - 2019 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.