Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




  • Camil PETRESCU



    Camil PETRESCU - poza (imagine) portret Camil PETRESCU



    ACT VENETIAN



    ACTUL 1
    ACTUL 2
    ACTUL 3







ACT VENETIAN - ACTUL 2 de Camil PETRESCU



Interiorul unui mic chiosc, izolat pe mare, cu o singura incapere si un vestibul care doar se banuieste, in forma de trifoi, sectionat acum in lungime si mobilat cu un gust neobisnuit - in sensul de prietenos si de simplu - pentru Venetia, mai ales in anii ei de agonie, cand se petrece actiunea. Draperii grele (rosu intunecaT), un divan larg, carti intr-o biblioteca de stejar si altele deschise pe scaunele mici. Tablouri putine, o pendula florentina. Flori bogate intr-un vas mare, de China, in stanga o usa lucrata, de stejar, cu o mica lucarna de privit intrarea, in dreapta, pe lobul stang al trifoiului, piezis, o fereastra mare.
SCENA I - ALTA, CELLINO
Alta urca, tragand de mana pe Cellino.
CELLINO: In sfarsit! Cate trepte am urcat? Daca ne-a vazut cineva?
ALTA a cazut in genunchi langa divan, s-a sprijinit de el. Se uita parca si ea cu teama spre usa, se intoarce incet cercetator in jurul ei. E ca si cand ar descoperi, uimita, propria lor prezenta aici. il masoara lung si cald pe Cellino, pe urma scoate un inel de pe deget, il saruta si il arunca in mare.
CELLINO: Inelul De ce ai aruncat inelul?
ALTA (a ramas nemiscata cu sufletul intre doua oglinzi paralelE): I s-a implinit sorocul
CELLINO (cauta iar in jurul luI): Credeam ca nu mai ajung.
ALTA (cu o privire surazatoare, lungA). Dar acum esti aici!
CELLINO (nemultumiT): Trebuie sa fie barbatul tau, ca sa-si aleaga chioscul acesta aici, la capatul cetatii Nu-i colt in Venetia mai retras si mai intunecat ca asta
ALTA (i-a luat mainile, il duce la fereastra, care nu e in luminA): Te-am asteptat cu atata infrigurare, Cellino! Noaptea asta e pana la capatul lumii.
CELLINO (scarmanat de teamA): Uite! In fata nu vezi nimic de zidurile negre ale Arsenalului. O mila am mers de-a lungul canalului pustiu pe langa ele Abia se lamureste campanila San Giorgio (se uita mai mult pe fereastrA) In stanga, marea asta oarba si portul Nu vezi nimic


ALTA: Priveste sus cerul. Cellino lasa marea si Arsenalul. Ard stele pretutindeni.
CELLINO (tot mai aplecat pe fereastrA): Da dar pe sub zidurile acelea vechi si negre Nu? ce nu se poate intampla?
ALTA (ingandurata, si trist fericita, rezemata de umarul luI): Noaptea de la Zara Iti mai amintesti de noaptea din parcul de la Zara?
CELLINO: Da ce frumoasa erai (cu un val de dorintA), dar mi-ai parut si mai frumoasa alaltaieri cand ai aparut in sala, neasteptata (balbaiT) Si parca totusi niciodata ca astazi cand te-am vazut alunecand, spintecand valurile, cu barca. Am ramas inmarmurit Eram sapte-opt pe terasa Ridotto. Coboram anapoda treptele tocite spre canal Ai trecut pe langa noi cu ochii mari, cu buzele intredeschise(Alta il priveste surazand cald, el e intimidat, dar reiA) parca tineai in dinti o garoafa rosie (iar ezitA), in spatele tau San-Giovani, nu stiu luase foc cu toate turlele lui Alta Toti te priveau impietriti
ALTA: Cand apune soarele, imi place mult sa respir, in saltul barcii, aerul sarat al marii Imi place mai mult decat gondola.
CELLINO (o priveste viU): Nu m-am mai putut stapani si te-am salutat intaia oara fara masca, dupa ani de zile. Cand mi-ai facut semnul acela Cei de pe terasa au tresarit. Cornelio Rana care purta masca si-a smuls-o de la ochi. Eu nu pricepeam nimic Nici nu stiu cand am fost in piateta Am smuls biletul din mana lazaronului eram beat (o trage spre sofa, cuprinzand~o framantat in bratE) Vino vino.. Alta
ALTA (il cearta melancolica si bunA): Si totusi ai sovait atat pana sa vii A trebuit sa-ti scriu trei pagini
CELLINO (pe gandurI): Poate era mai bine sa vii tot la Florian sau la orice alta cofetarie. Mascata nu te-ar fi cunoscut nimeni, e o lume imensa. Aici e, nu stiu cum e prea pustiu nici nu stiu unde sunt Cred ca pavilionul asta, pe mare, nu are decat incaperea asta. Nu? Am vazut un asemenea chiosc izolat pe Bosfor.
ALTA (privindu-l in ochi, gluminD): Ce-ti pasa unde esti cand esti cu mine!
CELLINO: Da! Numai ca tu esti nevasta proveditorului general al flotei, si proveditor general al flotei este Contele Pietro Gralla care acum doi ani a ucis pe Galambero numai pentru ca nu-i facuse loc pe strada, iar acum cativa ani a impuscat pe mare cincisprezece cavaleri (privind in jurul luI) Fa mai multa lumina, Alta.
ALTA (cald si scazut in acelasi timP): E mai placut asa mai prietenos (caci interiorul are draperii moi de searA).
CELLINO (priveste etajerele, bibliotecA): Ia uite, carti Cand toata Venetia petrece tu cu barbatul tau cititi Ce bine v-ati nimerit. Amandoi aveti niste ochi! Alaltaieri va priveam, cum stati alaturi in loja, la San Benedetto. Imi venea sa iau la bataie pe economul teatrului, ca tocmai in dreptul vostru nu ajungea lumina de la faclia de seu. Ah, ce umeri ai Alta (ii strange in podul palmeloR) Cum cadea lumina pe ei.
ALTA (firesC): E o piesa frumoasa si Recci era foarte bine; dar n-am inteles nimic toate femeile, jos in parter, faceau o galagie ca in port (din raftul de jos al bibliotecii scoate o caseta lucratA)
CELLINO (superioR): Ei bine m-am uitat voi singuri ascultati din toata sala Ceilalti vorbeau, faceau vizite Cat va potriviti N-are dreptate Gozzi cand spune ca nu mai sunt batrani in Venetia! Nu va stia pe voi (comiC) Barbatul tau si-a pus in cap, nici mai mult, nici mai putin, decat nebunia sa refaca Venetia.
ALTA (innourata, caci cuvantul face legatura cu o alta lume, altfel pretuitA): Nebunie!
CELLINO (brusc, rascolit de dorintA): E, dar vino vino Alta {vrea s-o traga din nou spre divaN)
ALTA (care s-a asezat intr-un jilt la fereastra, il sileste sa ramana langa ea, il priveste lung, cercetandu-1, pe urma il face sa ingenuncheze alaturi. Ii ia capul in maini ingandurata, ii mangaie parul, il priveste in ochi. Vorbele ii cad indurerate ca niste petale ofilitE): Stai asa! Stai inca asa Sa ramanem asa! (zambinD) Uite vrei sa scotocim in caseta asta
CELLINO: Ce-i acolo? Ce sa scotocim?
ALTA: O multime de fleacuri care-mi amintesc de Zara, de dragostea noastra ia uite (desface capacuL).
CELLINO: Asta-i! lasa-le acum (inchide cu mana usor capacul caseteI).
ALTA (jignita putin, il priveste mirata si da, cu parere de rau, caseta la o partE)
CELLINO (se ridica pentru ca nu intelege astA): Eu nici pe tine nu te mai inteleg, Alta Una din cele mai mari artiste ale Italiei, ca Doici si nici Mara de la Florenta nu se pot compara cu tine, sa parasesti scena asa ca sa te inchizi in casa cu un om ca Gralla! Am auzit ca odata ai incercat sa te strapungi cu pumnalul
ALTA (invinsA): Ai dreptate Cellino ne intelegem putin ne-am inteles totdeauna atat de putin (cu un fior de parere de raU), ne-am inteles totdeauna atat de putin.
CELLINO: Pentru ca ai devenit o pustnica o filozoafa Sa parasesti tu scena unde la lumina tortelor te urmareau palpitand privirile tuturor barbatilor din sala (lamurestE) Acum trei ani toata Venetia era impartita in doua partide Partidul tau si partidul Dolciei.
ALTA (cu o sinceritate de plantA): Daca ai sti tu cat ma dezgustau lucrurile astea
CELLINO: Ca sa devii o pustnica o filozoafa.
ALTA (surazand indepartaT): O filozoafa!
CELLINO: Culmea e ca m-am imbolnavit si eu de boala asta Uite, de un sfert de ceas, cu tine aici, singuri amandoi si
ALTA (ridicand privirea spre eL) Si?
CELLINO: Si si ei drace! de ce am venit aici?
ALTA (il ingana cu melancoliE): "De ce am venit aici?". Ca sa vorbim, Cellino de dragostea noastra ca sa vorbim
CELLINO (uimiT). Ca sa vorbim?
ALTA: Da! de trecutul nostru, de parcul din Zara sa ne intoarcem spre ce a fost Toata viata noastra e inapoi (cu o bucurie dureroasA) Dupa zece ani suntem iarasi impreuna
CELLINO: Ca sa vorbim Hahaha Pentru asta sa pierdem atata timp? Toate femeile din Venetia ar rade daca ar sti ca am facut cinci mile pe canaluri la o femeie frumoasa ca sa stau de vorba.
ALTA (jignitA): Ce-ti pasa de ce vor zice femeile din Venetia? (il roaga indureratA) Fii pentru mine altfel decat esti pentru ele Fii o seara altfel Nu e nimic altceva in trupurile noastre decat pofta josnica?
CELLINO: Cand iti spun ca ai devenit nu stiu cum Eu nu te inteleg!
ALTA (il priveste greu, cuvantul lui a cazut ca o piatra in apA): Nu ma intelegi nu ma intelegi (il privestE) Asculta-ma totusi stai asa stai tacut langa mine sa stam asa, unul langa altul (ca un nufar fericiT) As vrea sa stau asa o viata intreaga (il oprestE) Taci Cand tacem noi, isi vorbesc sufletele.
CELLINO (nedumeriT): Cum o sa-si vorbeasca sufletele?
ALTA (inchide ochii, clatinandu-sE): Cum o sa-si vorbeasca sufletele!
CELLINO (privindu-i gatul rotunD): Si pe urma de ce sa intarziem atata? Vino (vrea s-o cuprinda in bratE)
ALTA (tristA): Dupa o atat de mare intarziere zece ani! (liniste indelunga, Alta tace ascultand parca in sufletul ei. Cellino e framantat de gandurI)
CELLINO: Si pe urma sa-ti spun ceva sunt putin cam grabit
ALTA (tresare, caci parca ar fi stat iara sa stie pe un sarpE): Grabit?
CELLINO (mergand parca de-a-ndarateleA): Mdada
ALTA (uimita, ca si cand i s-ar fi rasturnat axa ganduriloR): Grabit! Grabit! Unde vrei sa pleci?
CELLINO: Asta seara eram poftit la un bal la manastirea S-ta Lucia. M-a invitat stareta de doua ori a trimis gondolierul la mine n-au dansatori
ALTA (topita de durerE): Esti grabit? vrei sa pleci?
CELLINO: Am fagaduit.
ALTA (cade zdrobita in fotoliU): Ai fagaduit ai fagaduit (se zbuciuma tacut, cu ochii truditI) Acelasi!ai ramas acelasi
CELLINO: Este invitata toata Venetia Merge si nuntiul.
ALTA (il priveste cu sufletul pustiiT): Nu e dincolo de ochii acestia mari si intunecati nimic? Niciun gand! Umbra lor nu ascunde niciun crampei de suflet (stramba de amaraciunE) Esti grabit!
CELLINO (ca sa indrepte gresealA): Ah! dar ce stai atat pe ganduriVino Vino Alta (i-a desfacut cu maini crispate saniI) Alta
ALTA (tresare infioratA): Nu ma atinge (cu dispret suieraT) M-ai murdari din nou
CELLINO (dezamagiT): Parca aveam eu o presimtire ca viu degeaba
ALTA (lovita in obraZ): "Degeaba"! (silabisinD) ah, animal!
CELLINO (surprins, agitaT): Alta, dar esti nebuna Ce ai devenit? toata lumea petrece acum. Vino-ti in simtiri Toata lumea petrece Asta seara Venetia e luminata de torte ca un dom in noaptea Pastilor (pentru el insusI) Vezi, de aceea nu te pricepe nimeni Alta, vino (vrea s-o cuprinda iaR)
ALTA (ingheatA): Nu mai pune mana pe mine (cu ochii dilatatI) Esti grabit! Dupa zece ani esti grabit (un lung rastimp de tacere greA).
CELLINO (priveste in jurul sau, sta o clipa nehotarat, pe urma solemn, afectaT): Buna seara, siora.
ALTA (din nou trezitA): Ce?
CELLINO (tot afectaT): Buna seara plec
ALTA (nu pricepE). Pleci? cum pleci?
CELLINO: Sunt aici de atata vreme
ALTA (u e inima o ranA): Si te asteapta in alta parte? Nu?
CELLINO: Da. M-asteapta in alta parte si pe urma uite, e prea tarziu Gralla poate cadea din clipa in clipa
ALTA: Ei si? Dupa zece ani ne revedem si sa pleci asa?
CELLINO (firesC): Ei si? Cum: ei si? Sa ma gaseasca Gralla aici?
ALTA (nervos, vocea ei usor muzicala la inceput, a devenit precisA):Si daca te gaseste Contele aici? (se apropie de usA)
CELLINO: Vreau sa evit orice scandal cu Pietro Gralla.
ALTA (venind din spre usa, ezita, intarzie si pe urma cu o stralucire de argint in ochI): Dar daca nu vreau eu sa-1 eviti?
CELLINO: (zambind, neincrezatoR) Tu?
ALTA: Haida de! Cellino trebuie sa ramai nici nu stii ce placere i-ai face Contelui sa te gaseasca aici.
CELLINO (sigur ca o adunatE): Ne-ar omori pe amandoi.
ALTA (exaltatA): Te inspaimanta asta!? Eu nu prea tin la viata Ai auzit si tu Nu e prima oara cand privesc moartea de aproape (din adanC) Cel putin acum murim impreuna. Cellino (cu o ironie caldA) Nu stii? cantecul tau favorit: Balconul inflorit A ingropat in umbra lui Pe cei ce s-au iubit Ca nimeni pe pamant Balconul inflorit Le-a fost mormant
CELLINO (inspaimantat vine spre eA): Ai innebunit, Alta? Vino-ti in fire nu te inteleg deloc. Ce vrei sa faci?
ALTA: Murim impreuna murim impreuna, dragul meu(cu mainile infioratE) Nu vreau sa mor singura, Cellino
CELLINO (viu nelinistiT): Alta, deschide usa (asteapta intinS), deschide usa
ALTA (cu un firesc de nebunA): A nu! dupa zece ani te am in mana si acum sa-ti dau drumul? (il priveste aprig si arunca cheia prin lucarnA)
CELLINO (descopera ingrozit; a cazut in goL). Razbunare?
ALTA (rade plin, sonoR): Ha, ha, ha. N-ai nici macar cum sa-mi smulgi cheia.
CELLINO (revenindu-si vrea sa se napusteasca asupra eI): Alta!
ALTA (fara mei o teama, cu un firesc ciudat in debitul obisnuit al vorbelor, dar cu vocea aproape istericA): Da! Dar de aici tot nu scapi
('ELLINO (isi da seama ca orice violenta e inutila. I se pare mai bine sa se prefaca si el ca ia lucrurile in glumA): Esti o nebuna si jumatate asa te-am cunoscut totdeauna.
ALTA (ca si cand sufletul ei ar dansa in jurul luI): M-ai cunoscut? Crezi asta?
(.'ELLINO (respira greu, grabiT): Dar in sfarsit, Alta, cheama sa deschida (priveste pe fereastrA) Uite, se apropie luna de campanila Sedinta consiliului trebuie sa fie pe sfarsite Sfar¬seste si tu gluma asta nechibzuita (e in el o alergare nelinistitA) Se apropie luna de campanila, Alta.
ALTA (cu o convingere straniE): Nu nu Cellino trebuie, trebuie sa ramai. Nu pleci de aici pana nu dai ochii cu Gralla.
CELLINO (i-a luat mainilE): Asculta, Alta n-are inteles e o nebunie ce vrei sa faci, da-mi drumul (incepe sa se mistuie de groazA).
ALTA (ironic, dar extrem de nervos, ca tot ce urmeazA): Vrei sa pleci cu orice pret?
CELLINO: Alta, da-mi drumul. Cheama pe Fania de jos, sa deschida.
ALTA: Ha, ha, ha! Nu esti deloc curajos, Cellino Ah! de ti-ai vedea mutra, dragul meu! CELLINO (vine indarjit spre eA): Ai sa-mi dai odata drumul? (dar iar se convinge ca supararea lui e fara folos; din nou rugatoR): Sfarseste, sfarseste, Alta stiu bine, ca e unul din capriciile tale nebunesti dar ai sa te trezesti prea tarziu Gralla trebuie sa vie din clipa in clipa
ALTA: A nu! Gralla vine incet te stie sigur aici
CELLINO (palid, s-a oprit o roata parca(. Contele stie ca sunt eu aici? Contele stie?
ALTA (hohotinD): Intrebi daca stie? parca ti-am spus ca da Dar in sfarsit, asta nu are nicio importanta
CELLINO (cu o disperare stapanitA): Eu stiu ca tu glumesti, Alta dar mi-e teama ca nu ai sa te trezesti la timp Cartile si romanele pe care le citesti sunt de vina Are sa-ti para rau (se aud zece batai in ornic, pe care Cellino le urmareste rasunand in eL) S-a ispravit sedinta, Alta Gralla a plecat spre casa Gandeste-te.
ALTA (il priveste cu un nemarginit dispreT): "Sa ma gandesc!"
CELLINO (are o gheara in umerI): Te rog Alta te rog Cheama. femeia.
ALTA (cu gura coclitA): Ti-e frica sa ramai Ti-e frica! (ii vede pumnalul si i-1 iA) Si porti si pumnal, caraghiosule Inca impodobit ca o jucarie (i-l arunca in mare prin fereastrA).
CELLINO (tot incercand, speriat, sa ia lucrurile in glumA): Tot nebuna esti, Alta.
ALTA: A, dar tu nu esti deloc curajos, Cellino Mi se pare ca trebuia sa pleci cu flota? esti comandant de fregata!
CELLINO (nervoS): Daca m-au lasat, pe semne ca nu e nevoie de mine.
ALTA (ii sclipesc ochiI): A da era nevoie de tine aici! Asculta! I-adevarat ca ai ramas ofiter pe langa presedintele senatului pentru ca te-a cerut nevasta-sa butoiul acela de grasime Esti dezgustator
CELLINO: Alta, sfarseste odata cu gluma Ai innebunit de-a binelea.
ALTA (dureros surprinsA): Ah!
CELLINO: Nu mai inteleg nimic nimic (se frange ingrozit in el insusI).
ALTA (fara ocoL): Ei bine, Cellino trebuie sa ramai Sa fugi? Nu, nu Dragul meu, fa un gest fii brav, fii superb! (cu privirea stralucitoarE) Asa cum te-am visat Mori pentru o clipa de iubire (vine spre eL) Asa te-am visat (explicand simplU) Am intrupat in tine frumusetea toata. Am adunat-o cum aduna albina polenul florilor si tu erai esti inca toata frumusetea Esti cel mai inteligent, cel mai nobil (si crescand cu inflexii de halucinata in vocE) cel mai bun cel mai brav unicul din cati i-am privit (zbor infioraT) Nu face o minciuna din toate gandurile mele, Cellino (si iar cade in ea insasI).


CELLINO: Esti smintita te-au innebunit romanele pe care le citesti
ALTA (rugandu-1, obosita, cu o convingere fanaticA): Ramai!
CELLINO: Dar de ce as ramane?
ALTA (firesc, dar cu. vocea albA): Pentru ca e ingrozitor sa pleci dupa zece ani nu, nu (se apropie de el si ii sufla aproape de ureche, asa cum vorbesc nevropatiI) Ar fi dezgustator de las sa pleci
CELLINO (lui insusi, zdrobiT): Nu nu pot ramane pentru sminteala unei femei.
ALTA (asculta incremenita in eA): Sminteala unei femei? (se aude o noua bataie de orniC).
CELLINO (vanat, zbatandu-se in capcanA): S-a ispravit sedinta Senatului, Alta (isi pierde cumpatuL) Gralla a plecat spre casa (o roaga pierduT) Alta, Alta, dezmeticeste-te!
ALTA (cu gandul la replica lui din urma, ca dezmeticitA): Sminteala unei femei! (se apropie de el mai mult, continuand altfel cele ce au fost, ca si cand ar coti un drum}. Esti dezgustator (grav si straniU) Asculta, Cellino, eu care te-am iubit atat care simteam ca imi infloreste sufletul dintr-un suras al tau si tremuram pentru o privire a ta vreau sa-mi umplu sufletul acesta azi de toata lasitatea ta (cu scarbA) de toata nemernicia ta
CELLINO (intr-un suspin de om care moarE): Alta Alta
ALTA: Ah! inima asta bolnava care nu putea trai fara tine care-ti cerea sufletul (cu ironie si dezgusT) Sufletul tau, Cellino! cum cere pamantul uscat, apa (nervos, crispaT) sa se sature in sfarsit. Poate cand te-oi privi atat scheunandu-te ca un caine prins, m-oi vindeca de tine! (ca o romanta, afectat eroicA) Prietene, iubitule, omul visarilor mele nu esti acum decat un biet catel care asteapta sa fie jupuit
CELLINO (care intelege ca nu e numai smintealA): Ah! ticalosie!
ALTA (cu nervozitatE): Asculta i-adevarat ca femeile batrane si vitioase te pot avea pentru un pumn de aur? Am auzit ca pierzi mult la carti acum doua saptamani ai pierdut la Filarmonic 50 de mii de ducati de aur. Ah, ai trecut si prin patul batranei Ariada, cu negii ei de pe nas, nevasta blanarului Volago De la ea ai "ca'del Duca" (surazand si privindu-i nestapanit si gingas obrajiI) pentru obrajii tai de trandafir (cu umeri crispatI): O, esti dezgustator dezgustator mai dezgustator decat toate femeile care s-au vandut din cauza ta.
CELLINO (stins, abia mai gandestE): Alta, ai innebunit de tot.
ALTA (il priveste drept, de-aproapE): Am auzit ca ai sedus si pe fata vaduvei Calzani. Pe Fedea cu fata palida si cu ochii mari
CELLINO (izbucneste rugatoR): Dar nu-i adevarat, nu-i adevarat (striganD), nu-i adevarat.
ALTA: Dala, si ea, si-a parasit casa si parintii pentru tine si acum e cantareata intr-un balci (cu maini palidE) ca si mine ca si mine, Cellino.
CELLINO (are ochii tari, incinsi, iesitI): Ce sunt eu de vina? Alta, ce sunt eu de vina?
ALTA (iesita din minti, cu o surescitare tot mai marE): Cellino, dragule adoratule, ca si mine, Alta Centa Tatal meu era primul magistrat al Zarei si niciodata o fata mai nestiutoare n-a auzit soapte mai calde, fagaduieli mai ispititoare juraminti mai cumplite decat mine (coplesita de amintirE) in parcul imbalsamat de flori de portocali pe tarmul marii Ce frumos vorbesti tu Cellino, seara, cand esti singur cu o fata intr-un parc parfumat si cum scancesti, acum, cand astepti sa auzi pasi pe scara. (ceasornicul mai bate un sfert de ceaS).
CELLINO (totul ii e indiferent, afara de viatA). Ah, sfarseste odata, Alta te rog eu eu E luna dincolo de campanila (un rastimp de asteptare sufocata la el, de tacere ingandurata la eA).
ALTA (pe care tot zbuciumul depana acum a istovit-o, vorbeste moale, scazut, trista, ca dupa o criza trecuta, fara acea intindere nervoasa de pana acuM): Am mancat masline putrede si paine goala, pe lavita din hanul de la Triest o luna o luna de zile radeau toti de mine si eu te asteptam Cum ai putut sa spui ca te intorci numaidecat, si sa ma lasi acolo? Cat de murdar ai fost! Am blestemat si pe Dumnezeu pe care il rogi (si deodata, brusc exasperata, il palmuiestE): M-am vandut, Cellino la hanul de la Santa Lucia, orice tracator pentru un ban de argint putea sa aiba pe fata primarului magistrat din Zara pentru o techina de argint (dar obosita recade, iarasi, caci n-a fost decat o izbucnire crispatA): Si totusi, in nenorocirea in care ma gaseam, in murdaria din care numai sufletul imi plutea deasupra, ca o floare pe mlastinile de la Mestre (cu oarecare caldurA) te iubeam te iubeam inca iti pandeam seara calea ca sa-mi pot umple ochii cu chipul tau Ca sa te vad coborand de la portal pe lespezi pana la gondola stam ceasuri intregi dupa baloturi de postav si dupa gramezi de peste sarat in fata casei Am stat o noapte intreaga in frig si ploaie ca sa te vad dinspre ziua iesind, cu o femeie la brat, de la balul Procuratiei
CELLINO: Ce sunt eu vinovat? Alta, da-mi drumul din clipa in clipa trebuie sa se auda pasi pe scara (isi frange mainilE).
ALTA (imens de buna, calma, cu vocea moale, topita de amintire, de la inceputul actuluI): O, nu! Ai fost crud ai fost nemernic Cellino cat nu meritam eu pentru tot ce-ti jertfisem (povesteste firesc, cu totul firesc, cu o emotie de fetita, langa eL): Mi-aduc aminte, intr-o seara proaspata de primavara Din spre mare venea o boare racoroasa care-ti flutura sufletul, cum iti flutura haina. Era sambata seara pravaliile erau inchise si cheiurile maturate. Fetele de la manufactura treceau cu garoafe rosii in par. Era Sagro la Santa Maria Formosa si se duceau la bal. Dar eu eram singura atat de singura Stam rezemata de marginea de piatra a cheiului cu ochii pierduti, in zare (lamurind induiosatA) Primisem stiri despre mama printr-un marinar. Eram trista si asa, parca nu era nimeni al meu si nu eram a nimanui. Mi-era dor de o privire, de un suras al tau. "Ce inseamna un suras?" imi ziceam "Il azvarli in treacat oricarui trecator". Am dat ultimul ban pe un buchet de viorele si te-am asteptat langa Casa del mare. Ai iesit la brat cu mica dona Diata, mascata si ea (i-am cunoscut alunita pe umarul stanG). Cand ai ajuns in dreptul meu ti-am intins florile: "Nobile cavaler, ia florile acestea ca ele de frageda sa-ti ramaie iubita pana la sfarsitul dragostei voastre" (devenind iar nervoasa din cauza rascolirii acestei clipe, dar surazanD) Si asteptam surasul tau (tot corpul ii e inclestat, dar stapanit ca intr-o convulsie de tetanos, sub muscatura umilintei in amintirE). Te-ai facut ca nu ma vezi (se retine intinS) m-ai dat la o parte ca pe un lucru care iti impiedica drumul. Am inghetat (straniu, crispaT) Cavalere, ia-le au sa-ti poarte noroc, au sa-ti deosebeasca drumul intre viata si moarte (inspaimantata ea insasi de duhul prezicerii, de sentinta pe care i-o anuntA) intre viata si moarte! (coboara, cu un ton umiliT) Mica Diata mi le-a luat (cu ochii umezi cu un fior induiosaT) Mi-au dat lacrimile si am vrut sa-i sarut mana de copil (tresare innebunita, din tot corpuL) Dar i-ai smuls florile din mana si le-ai aruncat in canal (cu ochi de sticlA) Intre viata si moarte(infiorata ea insasi de aceasta descoperirE) Asta-i seara mortii, Cellino!
CELLINO (care tot timpul ascultase pierdut, stinS): Alta
ALTA (palidA): Am asteptat-o, am pregatit-o. Trebuia sa ma ridic din mocirla in care cazusem In teatrul San Demetro, la Milano un an de zile am maturat scena si am ajutat actritele sa se imbrace. Aveam grija faclelor, dar cu ochii eram la cele care jucau Eram numai inclestare si vointa. Cand imi aduceam aminte de tine, parca mi se rasucea un pumnal in cosul pieptului Imi inzecea puterile si hotararea. Am jucat. Incepusem sa inving Simteam cum se aprind tot mai mult privirile barbatilor in urma mea. Imi ziceam ca intr-o zi renumele si stralucirea mea renascute te vor tulbura din nou. Cautam calea catre tine dar cand am ajuns mi s-a parut de ras M-a cuprins dezgustul. Si cand amintirea ta tot ma mai tulbura (gatuie frazA), caci asa cum esti imi tulburai cele mai frumoase clipe, te uram (abatutA). Cand am simtit ca, de fapt, pentru tine m-am reintors acum cinci ani la Venetia, mi-a fost sila de mine.
CELLINO (in clatinarea mortiI): Alta de ce atata grozava nebunie?
ALTA (cu un calm de judecatoR): Vino incoace (cu mana pe umarul luI). Aici, in tabloul acesta, este Titania din piesa lui Shakespeare Oberon o blestemase sa se indragosteasca de cel dintai cap care ii va iesi in cale (surazand stramb, crispaT). Si cel dintai cap pe care 1-a intalnit, era un cap de magar (se intoarce spre eL). L-am cumparat gandindu-ma la mine gandindu-ma la tine la dragostea noastra (cade un timp iar pe gandurI). Dar pe urma s-a gasit soldatul brav care - impotriva tuturor, impotriva legii, m-a luat in casa lui, mi-a dat numele lui.
CELLINO (grabit, fericit ca are prilejul sa o induplecE): Da, da, si eu am fost multumit am fost fericit cand am auzit asta
ALTA (scurT): Da, dar l-ai batjocorit. Te-ai laudat la masa la Maro, ca ti-am fost amanta te-ai laudat caci esti laudaros esti fanfaron cine ar crede, auzindu-te, cat esti de netrebnic.
CELLINO (ingrozit, ca ea a aflat, protestanD): Eram ametit de bautura Nu stiam ce fac (bate din nou ornicul San MarC) da-mi drumul da-mi drumul odata, Alta! (Cand vede ca ea, care a ramas adancita pe ganduri, nici nu aude vorbele lui, disperat isi scoate haina si incearca sa se arunce pe fereastrA).
ALTA {o clipa surprinsa, dezmeticita, impietreste toata, cu ochii mariti, pe urma, vazandu-1 hotarat, cu un picior pe pervazul ferestrei, are un tipat cu radacini in sufleT): Nu, nu, Cellino (alearga aiurita sa-l ia in bratE): Ce vrei? ce vrei sa faci?
CELLINO (zbatandu-sE): Lasa-ma lasa-ma. Am sa inot pana la zidul Arsenalului, pana la gondola. Dar lasa-ma, vreau sa ies de aici. Simt ca innebunesc.
ALTA (framantat, rugator, un fel de plans nervos, fara lacrimI): Nu, nu Cellino. Gondola nu e jos. Nici n-ai cum sa te ridici pe zidul Arsenalului. Ce vrei sa faci? E o nebunie. S-ar putea sa te ineci. Nu vreau asta (isi inclesteaza bratele in jurul umerilor luI).
CELLINO (inmarmurit in fugA): Alta, ce e asta?
ALTA (ingrozita, imbratisandu-l ca pe un lucru pe care era gata sa-l piardA): Sa mori? Dar ce mi-ar fi viata fara tine?
CELLINO (mereu nedumeriT): Alta, ce mai e si asta?
ALTA (din adanc, din genunchi, din solduri, din umerI): Nu stiu nu stiu nimic, dar stiu ca as innebuni daca ai muri.
CELLINO: Si Gralla?
ALTA: Ha, ha, ha! A fost o nebunie (aproape sa-i cada in genunchi, insistanD): Nu-i nimic adevarat nu-i nimic adevarat
CELLINO (nu stie inca daca a scapaT): Cum?
ALTA: Contele a plecat.
CELLINO (bucuroS): A plecat? A plecat Pietro?
ALTA (grabit, crescand in aceeasi pornire patimasA): Toata flota pleaca asta seara, dar nu s-a spus nimanui nimic. Are sa fie lupta pe mare.
CELLTNO: Bine, dar era vorba sa plece maine seara?
ALTA: A fost un zvon dinadins raspandit s-au luat masuri cu gandul ca sa zapaceasca pe spioni si pe pirati.
CELLINO (nu-i vine sa creadA). Adevarat? (cu o nemarginita bucuriE) Adevarat?
ALTA (imbratisandu-1 fara sa mai faca nimiC): Da, da.
CELLINO (nedumeriT): Dar ce a fost? (cautA) tot? tot?
ALTA: Nu stiu, nu stiu nimic decat un singur lucru, ca te iubesc ca esti tot ce am purtat vreodata in suflet
CELLINO (aiurit, nu-si revine incA): Oh, femeile!
ALTA (strans legata de eL): Nu stii cum te asteptam! Niciodata nu m-am vindecat de tine. Uite, bratele te-au recunoscut si te cuprind fara voia mea Cellino buzele isi amintesc si alearga spre gura ta Nimic nu le poate opri(toata o inclestarE). Trupul meu iti pastreaza urma si a tresarit (resemnaT). Tu esti, Ceilino, intaia si ultima mea dragoste.
CELLINO (buimaciT): Bine, dar ce mi-ai facut adineaori? Palma aceea?
ALTA: Nu stiu, nu stiu nimic, am fost o nebuna (cu o patima nemarginitA) sunt sclava ta pe veci asta-i adevarul esti stapanul meu (ii cade in genunchi, lipita de genunchii luI) loveste-ma ca pe un sclav razvratit (frangandu-si pocaita tulpinile mandrieI) Sau iarta-ma, iarta-ma
CELLINO (nu-si poate revenI): Bine, dar tot, tot ce-a fost adineaori!?
ALTA (aplecand privireA): M-a durut ca vrei sa pleci Asta Asta a fost cauza.
CELLINO (inventariind uimiT): Atatea amenintari?
ALTA (freamata incA): Ma innebunea gandul ca vrei sa pleci.
CELLINO (o priveste nedumeriT): Si nu ma urasti? Nu ma urasti?
ALTA (uimitA): Pe tine? Sa te urasc!? Ti-am spus adineauri ca atunci cand am auzit ca ai vorbit despre dragostea noastra la Maro
CELLINO (speriat, protesteazA): Dar eram ametit de vin
ALTA (rade nervoS): Nu nu taci acum vorbesti prostii A fost cea mai mare bucurie a vietii mele. Mi-o spunea cu rautate batrana Sarma Ii radeau ochii si eu as fi luat-o in brate de bucurie Tu iti aminteai vorbeai de dragostea noastra.
CELLINO: As vrea acum sa mai vad vreun barbat atat de neghiob, incat sa creada ca pricepe sufletul femeilor.
ALTA (mangaindu-l cu mana prin parul luI): Cellino am fost rea cu tine cu tine care esti singura bucurie rascolitoare, adanca a vietii mele. Cum ai putut crede? Dar asteptam seara asta infrigurata. Mi se parea ca Sarma n-are sa mai plece niciodata. E singura care vine uneori pe la mine. Nu stiu ce i-as fi facut ca s-o gonesc, ca sa pot pleca mai devreme ca sa te pot astepta in acest cuib inconjurat de apa sa te astept pandind, sa te am langa mine sa-mi lipesc obrajii de ai tai (il imbratiseaza, cu o copilareasca bucurie a mainilor, obrajiI).
CELLINO (prietenos si ironic, in felul luI): Imi dai voie sa te sarut?
ALTA (uimita, cu un suras surprinS): Sa ma saruti?
CELLINO ( "baiat bun'): Stii cum strigai la mine adineauri!
ALTA (daruindu-se in plinul unui ras hohotiT): Ha, ha, ha! Dar dragule, sunt a ta (bucurie de lalele rosiI), a ta intreaga, oricand, toata (ar vrea sa se dezbrace febril, isi desface rochiA),


CELLINO: Nu, nu inca (ii saruta lacom bratele pe care ea le tine intinse si umeriI): Intai bratele bratele si umerii acestia, care de trei ani au innebunit toata Venetia (o cuprinde in brate puterniC).
ALTA (smulgandu-se din bratele lui, se duce spre un scriN): Stai. Am aici Tokay si Rodos Sa bem Sa bem, Cellino, pentru dragostea noastra reinviata.
CELLINO: Nu vine nimeni?
ALTA (razand dragastoS): O, nimeni flota trebuie sa fie in larg (toarna in doua cupe vin rosu, aprinS) Sa bem sa bem, Cellino, pentru clipa asta (constatand singura si parca uimitA) Ah, ciocnesc cu tine! S-au dus visurile urate! Nu mai speram niciodata (cu cupa in mana ii saruta lacom gurA) Pentru dragostea noastra, pentru bucuria noua, Cellino (se aude afara un cantec de tenor acompaniat de chitarA).
CELLINO: Vreo gondola Ce nebuni s-au mai ratacit pe aici?
ALTA (surprinsA): De mult nu s-a mai intamplat asta Se abate nebunia pe aici (privesc amandoi imbratisati pe fereastra, nu sunt decat putin luminatI) Uite-o, e langa zid acum pare un cuib de lumina pe apa intunecata (asculta amandoi mulT).
CELLINO (isi plimba privirea pe eA): Cum esti tu?! Nu esti la fel cu toate femeile Cat te zbuciumi cand toata lumea petrece Asta seara e concert pe Canale Grande.. sute de gondole iluminate de torte tremura pe apa! Numai perechi
ALTA (il dezmiarda, captusind cuvintelE). Nu sunt la fel! (surazand senzuaL) Prostule, nici o femeie de aici nu stie sa iubeasca asa cum iubesc eu (isi trece mana, ganditoare, mereu surazand, prin parul luI).
CELLINO (o masoara lacom, pe urma priveste nelinistit pe fereastrA): Flota a plecat direct de la Chioggia?
ALTA (jucandu-se cu parul luI): Da. (ramane pe gandurI).
CELLINO (ingenuU): A plecat fara mine.
ALTA (razand si imbratisandu-L): Oh! Fara tine.
CELLINO: Si care ar fi fost, la urma urmelor, folosul sa ma ia si pe mine?
ALTA (tot razanD): Da! se duc cei insurati.
CELLINO (mereu ingenuU): Eu drept sa-ti spun, nici nu stiu sa ma bat, mai rau as incurca poate lucrurile acolo. (inconstienT) Eu sunt nascut sa iau o socolata pe zi la Florian si sa scriu scrisori de dragoste.
ALTA: O, pentru asta esti bun (razand cu dinti stralucitorI). Si eu ti-am aruncat pumnalul in mare!
CELLINO: Pumnalul? Il purtam asa de fudulie. Nici nu stiu sa lovesc cu el.
ALTA: Tu nu stii sa ranesti decat cu ochii. Dar rana facuta de tine nu se vindeca niciodata, Cellino
CELLINO: Dar, fara rautate Nici nu-ti inchipui Alta, femeile ma invinuiesc ca le insel. Eu nu inteleg cum
ALTA: Ha, ha, ha! Nu intelegi cum?
CELLINO: Da, nu inteleg.
ALTA (sarutandu-l cu draG): Dar esti un mincinos, prostule.
CELLINO: Ei bine, Alta, n-ai dreptate, crede-ma ca n-ai dreptate Eu mint femeile? Dar unde e pacatul? Si daca le-as spune adevarul? Cand mi s-a dat mica Diata, mi se parea ca am s-o iubesc o vesnicie Dupa o saptamana eram obosit de ea.
ALTA (cu sagalnica iertarE): Te-ai indragostit de matusa ei?
CELLINO: E atat de buna mica Diata, ca n-as fi vrut s-o mint. I-am spus a doua zi ca am inselat-o, cum cand si cu cine (candiD) Ei bine, crezi ca a fost mai fericita?
ALTA: Probabil ca nu.
CELLINO: Deloc! Altadata aveam in brate o fetita frageda si proaspata ca o madona imi spunea ca sunt Dumnezeul ei. I-am spus ca sunt un mare ticalos i-am spus toate ticalosiile mele socoti ca m-a crezut? Socoti ca m-a crezut, Alta?
ALTA (se joaca prinsa, cu eL): Esti ticalos, Cellino Esti ticalos Esti cel mai fermecator ticalos din Venetia Nebuniile si capriciile tale au innebunit toate femeile.
CELLINO: Daca ma iubesc, ce sunt eu de vina?
ALTA (intins, fara sa vreA): Cate femei ai iubit? Cate femei ti-au trecut prin brate?
CELLINO: Nu stiu, multe!
ALTA: Toate femeile din Venetia?
CELLINO {adorabiL): Nu stiu daca toate am fost multa vreme la Paris cu Veiner, la ambasada. ALTA (pisica sentimentalA): Te-au iubit frantuzoaicele?
CELLINO: Nu stiu! O data regina Maia Antoaneta m-a facut sa castig 50 de mii de ducati de aur la jocul de carti la Trianon.
ALTA (arcuiT): Si pe urma te-a adus inapoi la Venetia nevasta lui Danini? Se topea de dorul tau? CELLINO: Dar barbatul ei era procurator pe atunci si, ca sa scape de mine, m-a trimis tocmai dincolo de Constantinopol, pe gurile Dunarii, langa imparatia ruseasca.
ALTA: Insa si de acolo te-a dus nevasta-sa inapoi (ii rastoarna capul pe spate, il priveste lung in ochi si, iar cu o drojdie de nelinistE) Asculta, de mine ti-ai amintit vreodata?
]ELLINO: Da.
ALTA (cu o fericire subredA): Cum? Cand?.. De multe ori?
CELLINO: Da.
ALTA (curioasa, cu un lamentabil neastampaR): Spune-mi, cand?
CELLINO: Cand am venit din Orient. Toata lumea vorbea de tine Erai la teatrul San Benedetto. Am venit si eu sa te vad.
ALTA: Ah! si cum ti-am parut?
CELLINO: Te mai ingrasasesi Te lasasem o copilita slaba, negricioasa. Acum parca erai un fruct copt Toti barbatii iti urmareau miscarile lacomi (ii saruta umeriI) Ah, umerii si bratele!
ALTA (cu ochi arsi, prinsa in copcile iubiriI): Si mai cand ti-ai adus aminte de mine? .
CELLINO: De multe ori.
ALTA: Spune-mi (rugatoare si gravA) Dar sa nu minti, (bea trista tot paharul umilinteloR) Uite, acum sa nu minti!
CELLINO: La Ascensiune Cand se intorcea Bucentaurul de la Lido. Erai cu Catina in gondola. Toata lumea va batea cu flori. Credeam ca o sa se rastoarne gondola.
ALTA (creste in ea aluatul amaraciuniI): Si mai cand? spune, cand ti-ai adus aminte de mine?
CELLINO: De multe ori, cand te vedeam la Florian sau la Ridotto.
ALTA (se joaca mangaindu-1): Si ce ziceai?
CELLINO: As fi vrut sa te am in brate
ALTA (razand bucuroasA): Ha, ha, ha! Si de ce n-ai facut-o?
CELLINO: In mijlocul lumii?
ALTA: Da, in mijlocul lumii
CELLINO: M-ai fi lasat? Nu ai fi?
ALTA (napaditA): Oricand oricand sarutul tau ar fi fost un dar! {lacomA) Asa cum te sarut eu acum pe tine Numai tu erai in radacinile fiintei mele Si cand ramaneam singura eram noi amandoi fata in fata. Dar nimeni nu stia ce e in adancul meu (ii povesteste firesc, luI) Eram acum cinci ani la banchetul de la Catarina Longhi. O sala orbitoare de lux, oglinzi si lumini. Dupa miezul noptii toata lumea isi pierduse capul. Se ciocneau cupe din toate partile. Atunci au cantat violonistii serenada de Rondeli. Aceea pe care mi-o cantai tu la Zara, noaptea, sub balcon. Si parca mi-a desprins cineva pojghita de pe rana inimii. Nu am mai scos o vorba Ma durea si carnea si sufletul Doua ceasuri am ramas asa, pierduta, cu ochii nemiscati, cu buzele rasfrante. Tarziu, episcopul Ronji, care era alaturi de Catina, m-a intrebat: - De ce esti trista, siora Alta? Uite o cupa de Tokay auriu. - O bautura care sa ma faca sa uit, Monsegniore. O cupa din Lethe!. Mi-a raspuns, zambind: - In Venetia gasesti oricand o cupa de otrava. Uitarea o cauti in dragoste noua Capitanul de fregata, Gracci, ametit de bautura, isi plimba mainile pe sub rochiile mele. Mi-am inclestat pumnii in umarul lui: "Aldo, sunt a d-tale, daca acum, numaidecat, ma iei in brate ca pe-o prada si alegand ma duci asa in brate, la d-ta acasa sau pana la mare ca sa ma arunci in valuri"
CELLINO: Toata cetatea a vorbit de nebunia asta a ta.
ALTA (intr-o camasa de foC): Nu stiu nu pot sa ma inteleg nici eu (sfasiata de un spasm de durerE) Ca sa te uit pentru tine Ca sa te uit, Cellino. Tu ai fost intaia si singura mea dragoste (il saruta apasat pe gurA).
CELLINO (vrea sa-i desfaca rochiA)
ALTA (intr-un joc, intarziat voluptuoS). Ma mai tii minte?
CELLINO: Acum esti o grenada plina de seva grea de soare. Dar atunci erai o biata fetita, care tineai tot timpul ochii inchisi si te roseai
ALTA (vie. inveselitA): Ha, ha, ha! tineam ochii inchisi si ma roseam? Si
CELLINO (privindu-i saniI): Aveai niste sani mici ca doua mere crude (ii saruta prin stofa saniI) Si solduri! solduri n-aveai deloc (ii cuprinde soldurile lacom, isi umple bratele cu elE).
ALTA (ispititoare, cu ochi greI): Si inca
CELLINO: Nu-ti mai spun nimic pentru ca ai vrut sa ma uiti.
ALTA: Sa te uit? Sa te uit pe tine, Cellino? Dar cu cat cautam sa fug de tine, cu atat simteam mai mult ca numai pe tine te iubesc. Pe tine Numai pe tine (cu o nemarginita sinceritatE) Acum inteleg ca m-am dat de nevoie, m-am dat de mila, m-am dat din duiosie si recunostinta, m-am dat din disperare ori din sfiala dar n-am dorit niciodata carnea mea n-a inflorit dornica decat pentru tine, Cellino (ii vorbeste tinandu-l in bratE). Am fost a ta si sunt a ta de totdeauna Alegeti sanii ca altadata (ii daruie stransi intre coate, un san e cu totul afarA) palpita numai pentru tine (isi sfasie haina de pe sani infiorata de voluptatE). Rascoleste-mi trupul intreg, frange-mi bratele si mijlocul pentru dragostea noua (se zvarcolesc imbratisati, ea ii rastoarna capul pe spate, il priveste lunG). Gura draga, gura fara de seaman de frumoasa, esti a mea din nou ochi mari (ca sub bolti de patima si tristetE), ochi frumosi, golul vostru intunecat mi-e mai drag decat toata intelepciunea lumii.
SCENA II - ALTA, CELLINO, O VOCE DIN AFARA
VOCEA DIN AFARA (vocea Faniei, oarecum inabusita, dar alarmata, de dincolo de usA): Siora Siora, Sior Pietro! Vine Sior Pietro!
ALTA (dintr-o miscare sunt amandoi in picioarE): Pietro!
CELLINO (incremenit, o priveste, se privesc naucitI)
VOCEA DIN AFARA (speriatA): Vine Sior Pietro.
ALTA (buimacita, ingrozita nu se poate adunA): Nu nu e peste putinta a plecat cu flota! e peste putinta! (arzand, spre cea din afarA): Fania, te inseli, nu se poate sa fie.
VOCEA DIN AFARA (staruitoR): Cunosc gondola E Nicola la lopata, in picioare La coltul Arsenalului Ii lumineaza torta fata
CELLINO (se zbate ca o salbaticiune incoltitA): Ce mi-ai facut? ce mi-ai facut! (izbucnind deznadajduiT) Ah, cum ai putut sa minti atat de hain, femeie vicleana!
ALTA (refacandu-si grabnic imbracaminteA): Crede-ma, era vorba sa plece Toata flota trebuia sa plece.
VOCEA DIN AFARA (nelinistitA): Siora, gondola a trecut de aripa arsenalului Siora, Pietro este in picioare langa Nicola.
ALTA (nefericitA): Intelege, toata flota trebuia sa plece
CELLINO (pieriT): Ai mintit si minti si acum (cu o deznadejde si cu o sinceritate fara urA) Ah, am stiut totdeauna ca ti-e sufletul un nod de vipere (bajbaie cu mainilE) Negru a fost ceasul cand m-am increzut in tine (vrea sa-i ia mainilE). Asculta
ALTA (intr-o fierbere care o naucestE): Lasa-ma lasa-ma (spre usA) Fania, ce gondola e aici?
VOCEA DIN AFARA (speriata si mai mulT): Niciuna, i-ati spus lui Giorgio sa nu astepte sa vie maine dimineata.
CELLINO (paralizat acum de groazA): Ce cainoasa prefacuta (cu un ranjet indurerat si totusi fara urA) Tare trebuie sa fii mandra de marsavia ta (Cu un spasm si cu un scancet innebuniI) Cum am putut sa ma incred in cuvantul tau? (cauta de prisoS) Pumnalul meu (se frange ca nu mai are nici ataT).
ALTA (zguduitA): Ti-am aruncat pumnalul (cu un cheag de nadejdE) Fania, vezi, nu se indreapta spre Arsenal?
VOCEA DIN AFARA: A trecut de poarta Arsenalului Vine incoace Sior Pietre este in picioare, rezemat cu barbia in spada.
ALTA (deznadajduita, bajbaind cu mainilE): Nu e nicio scapare Crede-ma, crede-ma, n-am vrut asta. Nu mai vad nimic Mi-e inima pe jaratec si mintea mi-e orbita de flacari Sfasie din mine parerile de rau
CELLINO (pierit, parasit in voia soarteI). Fiece cuvant al tau nu e decat minciuna si teatru nerusinat. Ah, mai spune-mi tu mie, tu, ca eu sunt un ticalos
ALTA (tresare injunghiata, ii ia calma si aiurita mainilE): N-am mintit (cu privirea naucitA) Te voi scapa! Asculta, de jur imprejur e numai mare suntem ca intr-un turn, dar
CELLINO (nu poate sa ascultE): De ce ai facut asta? de ce Alta? Ah, cat ti-am spus sa te gandesti
ALTA: Taci si intelege ca asta e singura scapare Jur imprejur e un brau de zid lat de o palma. Poti sta acolo in picioare Te prinzi cu mana de grinda. Nu privi in jos ca sa nu cazi in mare. Fania, cauta cheia jos si deschide
CELLINO (cu dispret crispat, fara niciun fel de nadejdE): Te-ai inecat acum in propriul tau venin, ca o reptila. Ah, daca nu te-as fi rugat atata! (are ca un junghi in inimA) daca (iese paralizat aproape prin fereastrA).
VOCEA: Gondola a oprit la punte.
ALTA (nu poate respirA): Repede repede Ai sa scapi Am sa te scap! (apoi ramane, mereu aiurita, cu privirea inghetata Intra PietrO).
SCENA III
ALTA (in timp ce Pietro umbla agitat prin incaperE): N-a mai plecat flota?
PIETRO: Va pleca fara mine (o lamurestE), am fost intai acasa si mi s-a spus ca ai plecat sa dormi aici in chiosc.
ALTA (inca resimtindu-se de zbuciumul de adineaurI). Nu inteleg nimic.
PIETRO (tras de alte apE): Si eu inteleg tot atat de putin ca tine, Alta (dupa un rastimP) Republica e pierduta Putregaiul se prabuseste (amaR) Stapana marilor (azvarle spada intr-un jilT).
ALTA (fara sa priceapa ce vA): Dar bine?!
PIETRO (apriG): De doi ani vasele Republicii sunt atacate jefuite, de o mana de pirati indrazneti ca lupii.
ALTA (nelinistita, toata framantatA): Ei bine, stiam stiu
PIETRO: San Gabrielle cu 1200 de baloturi de stofa, a fost capturata langa Lido (de necrezuT) langa Lido! Ca lupii, au indraznit sa se apropie de portile cetatii.
ALTA (nu are ce face cu mainilE): Dar toate astea le stiu, si tot nu inteleg nimic.
PIETRO: Ei bine, dupa doi ani de consilii si paraconsilii
ALTA: Republica ti-a incredintat o flota, cu care sa cureti marea de pirati
PIETRO: O flota? o flota! Crezi tu, Alta? pe hartie 20 de nave pe hartie si astazi dupa amiaza la Chioggia cand trebuia sa se formeze flota am primit noua vase mari si late noua lemn vechi putred Tunuri ruginite, panze sfasiate. Vechituri cumparate pe apucate (s-a oprit in fata eI) Am ramas ingrozit De la trei dupa amiaza, pana la sapte seara am trecut de pe vas pe vas O ticalosie fara seaman (umbla din nou prin casA) Republica e pe duca, Alta nu mai e cinste, nu mai e omenie Insala magistratii senatorii jefuiesc proveditorii Venetia e azi, jumatate din sarlatani si jumatate din destrabalati.


ALTA (agitatA): Bine, dar cum s-a intamplat de n-ai plecat? Cum?
PIETRO (cautand sa se linisteascA): La opt seara am cerut Dogelui sa convoace Consiliul de zece avand de facut comunicari importante La 9 s-a intrunit Consiliul lipsea numai Alviso Mocenigo. Am cerut sa asiste si Daniele, proveditorul general al Arsenalului. Doua ore, le-am aratat situatia flotei. M-au ascultat ingroziti dintai, pe urma abatuti. Danielo zgaria cu pana pe hartie La urma m-am ridicat in picioare, l-am privit in adancul ochilor si i-am spus raspicat: "Sior Danielo, in doi ani ti s-au incredintat pentru flota 24 milioane de techine"; se uita la mine alb ca de ceara. "Sior Danielo, bunicul d-tale a distrus o flota turceasca in Bosfor, tatal d-tale a rezistat doi ani la Canea Fratele d-tale a murit sfasiat de acelasi obuz, care mi-a rupt si mie doua coaste (aspru, apriG) Dar d-ta esti un ticalos, care ar trebui sa fie aruncat in mare ca un cane gatuit". S-a ridicat in picioare si a vrut sa-mi raspunda dar nu m-am mai putut stapani si l-am palmuit.
ALTA (incremeneste cu bratele ridicatE): L-ai palmuit?
PIETRO (cu o scadere intimA): Da Consiliul a tinut apoi o sedinta secreta si mi-a luat comanda I-au dat-o lui Elmo (cu un suras inrouraT) prietenul meu cel mai bun Si el a primit L-am intalnit apoi pe cheiul Schiavonni, iesea de la Consiliu (mereu scazut, omenesc si indureraT) l-am spus: Elmo ai primit comanda? - Da. - Dar stii de ce mi-au luat-o mie? Pentru ca se tem de tine. Atunci de ce ai primit-o? Nu mi-a raspuns nimic (moalE) l-am spus: "Iti doresc izbanda, Elmo. Dar mai cu seama iti doresc prieteni, asa cum ti-am fost eu tie, si nu tu mie"
ALTA (care tot timpul a ascultat absentA): Si acum?
PIETRO: Si acum s-a ispravit (dezarticulaT) Mi-a mai ramas un singur lucru pe lume (la marginea existentei lui, simplU) Alta Tu
ALTA (mereu buimacitA): Dar bine (pe urma ii arata intrebatoare haina lui, sfasiatA).
PIETRO (lamurinD): Cand urcam puntea pe Fanciero. (spre eA) Tu esti singurul lucru pe care il mai am pe lume, ultimul refugiu (inciudat ca un copiL) M-a tradat si Elmo! Mi-era ca un frate Venind pe canal am simtit, cu ochii topiti in noapte, prabusirea tuturor visurilor mele. S-a ispravit Animalele ranite cauta adapost sa moara Da-mi mana, Alta Tu esti singurul lucru care mi-a ramas pe lume.
ALTA (cu o gangaveala aiuritA): Dar, Pietro dar
PIETRO (suras buN): De ce esti atat de nelinistita? Nu-i nimic, prietena draga Trebuia sa se intample si asta odata Venetia pe care am iubit-o, pe care ai mei au aparat-o o mie de ani, ma tradeaza Da-mi mana (zguduit, dar stapanindu-sE) Si prietenii (cu ochii umezI) Elmo era ultimul! Oamenii acestia discuta cu cifre, cu partide, cu tot felul de ganduri nemarturisite si eu in loc de vorbe mi-as smulge inima ca s-o arunc pe masa pe care ei arunca cifre» e.
ALTA (nu se poate inca regasI): Dar! ce lovitura!
PIETRO: Am iubit Venetia prea mult. M-a inselat ca o simpla curtezana.
ALTA (tresarind inclestaT): Te-a inselat!
PIETRO (ofteazA): Dar sa nu mai vorbim de morti. Venetia e moarta. Sa vorbim de noi mai bine (se apropie cald de eA) Acum suntem noi.
ALTA (razand artificiaL): Suntem noi asculta hai sa pornim pe canaluri, Pietro Asta ti-ar face bine sa iesim in gondola.
PIETRO (mirat, cu ochii marI): In gondola?
ALTA (ca un plans patimaS): in gondola Sa plutim toata noaptea Vom uita totul.
PIETRO (uimit, cu umeri inaltI): Alta, sunt eu un om care are nevoie de uitare? (crispat, simtindu-se trupeste intreg, din cap pana la picioarE) Nu vreau sa uit nimic Vreau numai
ALTA (destramaT): Uite ar fi minunat De mult n-am mai facut asta Haide, Pietro.
PIETRO : Nu nu, scumpo nu de plimbare am nevoie, ci de reculegere. Vom ramane aici (ghemuit ca intr-un cerC) Tu nu-ti inchipui cu cata nerabdare asteptam sa ma vad aici in coltul nostru. Afara, oriunde, e Venetia. Aici suntem numai noi Suntem singuri, ca niste exilati de buna voie.
ALTA (tot mai putin stapana pe ea insasi isi cauta enervata salul, lui ii aduce pelerinA): Nu nu sa mergem sa mergem, Pietro Haide
PIETRO (surprins}. Prietena draga, tu-mi porti grija mai mult decat eu insumi Dar nu intelegi ca nu mi se poate darui nimic altceva mai bun decat coltul asta ascuns, ferit de ei. coltul asia si apropierea ta? Pe canaluri rasuna chitara la Procurati e e bal Pana aici se vad tortele de la Gradina Publica, unde e serbarea de noapte. De altfel Nicola s-a si inapoiat cu gondola S-a dus sa se culce. E numai Fania aici care a ramas sa doarma in vestibul.
ALTA (naucita si-a pierdut cumpatul, se clatinA): Nu mai & nici o gondola jos? Nu se mai poate? (pierde sirul vorbeloR).
PIETRO (ii ia manA): Nicola trebuie sa si fi trecut de coltul Arsenalului Vine maine dimineata, (tulburaT) Ce e nelinistea asta, Alta? Pari bolnava.
ALTA (pierdutA): A plecat gondola.
PIETRO (o priveste lung, banuitoR).
ALTA (pieritA) Nu mai e jos nicio gondola?
PIETRO (ii urmareste miscarile cu o privire dura, taioasa, ca o lamA): Alta ce e nelinistea asta?
ALTA (straniu, caci nu mai e deloc stapana pe eA): Eu nelinistita? (hohoteste strepeziT) Ha ha ha eu nelinistita? Dar sunt foarte calma (rade iaR) mai calma decat totdeauna, foarte bine, nu mai mergem (arunca anapoda pelerina si saluL).
PIETRO (s-a sculat in picioare, cauta cu privirea, sub pornirea unei banuieli groaznicE): Alta a fost cineva aici?
ALTA: Dar nimeni Pietro Ce gand (rade din nou, sacadat de parca un ferastrau ar taia din ea, il ia de gaT)
PIETRO (ii patrunde in umeri un sfredeL): Alta, a fost cineva aici?
ALTA (vocea ii suna fals ca sticlA): Nimeni nimeni asculta, Pietro (ca si cand ar vrea sa spuie ceva, sovaie, tace cateva clipe, pe urma ca o deznadajduita rugaminte din inceputul sufletuluI) Haide, Pietro, haide sa ne plimbam. Si mie si tie, ne este rau. Haide, Pietro.
PIETRO (priveste din nou in jurul lui, tot corpul ii e inclestaT): A fost cineva aici (vede cupelE) E cineva aici Ce sunt cupele acestea doua? Ce e nelinistea ta? (banuiala se incolaceste in jurul lui ca un sarpE)
ALTA: Am sa-ti lamuresc totul, dar (lupta cu ea insasi si deodata ca un apel, linistit, la o suprema instanta intr-un plaN) dar mai intai sa ma crezi.
PIETRO (innebunit cautand, mergand aproape spre fereastrA): Alta, e cineva aici!
ALTA (deasupra oricarei realitatI): Ti-ajunge cuvantul meu?
PIETRO: Alta, cere-mi orice cere-mi sa-ti aduc orice, de la capatul pamantului, orice dar nu ma minti (groaznic de violent, dar inabusiT) Nu ma minti! (inchide ochii de groazA) Nu, nu e cu putinta (se crispeaza de furiE) Ar trebui palmuit cu sabia de-a valma orice trecator cetatea intreaga ar trebui arsa Ar trebui intoarse pe dos cu clestele toate inimile, ca sa fie smuls de acolo viermele ascuns al prefacatoriei Ar trebui infierati, cu fierul rosu, de la nastere, cu cate un cap de vulpe pe piept toti copiii (cu o noua rabufnire de furie, ca o incalecare de trasnetE). Ar trebui strivita, sub teascul talpii orice frunte omeneasca, sa se amestece sfaramaturile de oase si creier, ca sa nu se poata pritoci nici peste sapte ani mardaua fapturii omenesti {o priveste cu o gingasie sfasiatA) nu nu ochii acestia gura aceasta (tresarE) Ah, atunci sacalii puturosi ai Egiptului ar trebui feriti de carnea frageda a fecioarelor de pe aici, pentru ca aceste animale muscandu-le obrajii, sa nu se otraveasca si sa nu se descompuna.
ALTA (sigura, prinsa ca de o scandura de salvarE): Nu e nimeni.
PIETRO (sufocat la gandul ca e la un pas sa piarda si pe femeia pe care o iubeste, cu un ton ciudat, frant si, ca adineaori ea, cu o deznadajduita rugamintE): Alta, e cineva aici!
ALTA (ii asaza mainile ei pe umeri, il priveste drept in ochI): Pietro, nu e nimeni. Am sa-ti explic tot (il priveste staruitor in ochI), dar mai intai trebuie sa ma crezi pe cuvant.
PIETRO (framantandu-se, cautand o solutie disperat, dorind intens el insusi sa fie altfeL). Da da spune-mi ceva.
ALTA (neinduplecat, staruitor, femeiE). Dar mai intai sa ma crezi pe cuvant!
PIETRO (are o rasucire cumplita a intregului corp, pe urma isi revine, numai mana, nestapanita inca, a sfaramat cupa pe care o cuprinsese, ii e pumnul insangeraT): Cred orice, dar spune-mi spune-mi ceva, Alta.
ALTA: Stai jos! (il cuprinde cu bratul de gat si el zdrobit cade langa ea. S-au lungit amandoi pe o blana mare jos. Alta il priveste din nou lung in ochI): Ma iubesti, Pietro?
PIETRO (alarmat, indureraT): Iubirea mea e nemarginita, Alta. Nu am alte cuvinte sa ti-o pot spune decat cele de pana acum.
ALTA (albA). Atat de mult?
PIETRO (cu vocea scazutA): In Venetia, nimeni n-a iubit pana acum asa cum te iubesc eu Alta. (cu ochii de morT) Acum ma intelegi?
ALTA (a zburat undeva un stol de porumbeI): Da da te inteleg. (ingandurata, se joaca, rasfirand ciucurii unui saL).
PIETRO (firesC): Mi-e sufletul plin de amaraciuni, Alta, cum e bolnava marea canalurilor de hoituri Dar daca tu esti langa mine si taci, cade peste el un balsam linistit si binefacator ca lumina de luna peste cetatea intreaga
ALTA (injunghiatA): Taci.
PIETRO: Cand te-am vazut dintai, te~am dorit numai. Abia mai tarziu am inteles tristetea ochilor tai.
ALTA: Le-ai inteles tristetea! Sigur, le-ai inteles tristetea.
PIETRO: Pentru ca nimeni un te-ar fi putut intelege in cetatea asta desfranata si fara suflet Traiai intre ei, dar erai straina. Ah! Cand imi aduc aminte de Gallambero
ALTA (topita de durerE): Taci! Taci!
PIETRO: Cand am vazut tristetea fara margini, dezolata a ochilor tai, in fata obrazniciei de care nu te apara nimeni, mi s-a inclestat mana pe pumnal.
ALTA: Ai scapat Venetia de cel mai groaznic bandit. Inspaimantase lumea.
PIETRO (cu dispret amaR): Venetia? Dar cetatea aceasta merita bataia lui de joc. Nu pentru nenumaratele lui asasinate si-a pierdut capul descreieratul acela ci pentru ca te-a privit necuviincios.
ALTA (zambind tristA): Dar atunci nu ne cunosteam cu adevarat Abia ne vorbisem de cateva ori?
PIETRO: E adevarat ca nu ne cunosteam, nici nu stiam cat de putin ne I cunoastem. Cate s-au schimbat de atunci si cat ne-am apropiat. Erai pentru mine o simpla femeie. Astazi esti totul (surazand indepartaI) Ce ambitii imi framantau sangele atunci cand te-am cunoscut. Ce sete de lupta si de glorie. Acum cand totul e zadarnic si pustiu, nu doresc decat iubirea ta langa mine invaluitoare. Acum inteleg ca singurul lucru adevarat mare pe lume e dragostea!
ALTA (inclestat s-a ridicat intr-un genunchI): Pietro, crezi intr-adevar in dragoste?
PIETRO: Eu trebuie sa cred in ceva, Alta (a spus asta cu o convingere neocolita si definitiva de condamnat la moarte. Alta tresare din toi corpul, ingheata, i se maresc ochiI).
ALTA (intreaba palidA): Si ma iubesti pe mine (cade iaR).
PIETRO: Nu stiu daca e numai asta!,.. Dar, daca simtamantul acesta pe care nu-1 am nici pentru Dumnezeu, este iubire, atunci te iubesc. In tot pustiul gandurilor mele esti numai tu. Mana ta pe bratul meu, imi mangaie sufletul (dupa un rastimp, cand vede, uimit, infioraI) Ti-s ochii umezi, Alta?
ALTA (zarii s-au aruncaT). Ce punte neomeneasca, a suspinelor, leaga sufletele noastre? (caci se aude un zgomot afara, ca si cum ar fi lunecat obosit piciorul cuiva. Alta tresare, asculta infiorata, Pietro nu observa, caci tace cautandu-sE)
PETRO (nelinistit se apleaca sa-i sarute mana, Alta i-a scos pumnalul pe care el il mai purta la centurA): Ma iubesti, Alta?
ALTA: De ce te indoiesti?
PIETRO: Pentru ca nu merit iubirea ta.
ALTA (intoarce capul spre eL): Tu? Nu meriti tu, sa fii iubit?!
PIETRO: Bunatatea ta e nemarginita (se apleca pe mana ei, sarutand-O).
ALTA (patimaS): O! meriti ca nimeni pe lume pentru cugetul tau pentru inima asta frumoasa care da tot fara sa ceara nimic Pietro.., sufletul meu sufletul meu e-al tau pentru totdeauna, pentru toate vietile care vor mai veni.
PIETRO (cu ochii in lacrimI): Sufletul tau unic (cu ochi de otel inmuiaT) Monada mea.
ALTA (cauta sa-l loveascA): Pietro, in adancul sufletului meu tulburat de toate vartejurile In adancul sufletului meu este o apa limpede, neajunsa de nicio privire, de nici un gand Pe undele ei tremura fara trup numai chipul tau.
PIETRO (se strange langa eA): Spune-mi tot mi-s buzele arse Ma iubesti, Alta?
ALTA (tace toata albA)
PIETRO (infioraI): Alta, ma iubesti?
ALTA (dupa un rastimP): Da sufletul meu ar muri de durere fara tine. (Pietro isi ingroapa fata in palma ei, incet, incet, ea, care e in stanga lui, cauta sa-i infiga pumnalul in spate. Cand a zis "da", Pietro s-a aplecat pe mana ei. Ea a ridicat pumnalul. In clipa aceea intoarce el capul si-i vede mana ridicata. Are o inclestare a corpului, o lucire in ochi, groaznica. Privirile li se intalnesc fulgerandu-se. Rasucit, e gata s-o loveasca. Pe urma, privirea lui are un zambet de dispret nemarginit, de descurajare, de induiosare asupra propriei lui soarte, se intoarce de tot cu fata in sus isi rupe haina la piept si-i arata, cu un dezgust nemarginit de sinucigas, locul unde sa loveascA) Nu asa. In inima (isi apleca tampla de-a lungul bratului. Dupa ce a lovit, Alta vrea sa iasa inaintea lui Cellino, care a sarit inauntrU).
ALTA (cu fata descompusa ca o masca, cu bratele in jos, aratandu-i ce sacrificiu a facuT)
CELLINO: Din ce am scapat (Iese. Femeia ramane inghetata. I-a cazut pe brate numai mantila luI).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...




Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.





loading...