Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home     Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere






Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - roman de Camil Petrescu :: Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi



Camil PETRESCU Ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi
Aparitia romanului, in anul 1930, s-a bucurat de o primire extraordinara.



Camil Petrescu a fost in mod constant preocupat de innoirea tehnicii romanului. El a sustinut necesitatea sincronizarii literaturii cu filozofia si psihologia epocii.



La Camil Petrescu, ca si la Marcel Proust, timpul este subiectiv, iar romanul inseamna experienta traita. Pentru acest motiv el denunta modalitatea conventionala a literaturii clasice, in cadrul careia scriitorul este o fiinta dotata cu darul ubicuitatii: Romancierul este mai intai un om omniprezent, omniscient. () In timp ce-U pune sa vorbeasca un personaj, el iti spune in acelasi aliniat unde se gasesc si celelalte personaje, ce Jac, ce gandesc exact, ce nazuiesc, ce raspuns planuiesc". (Camil Pe-Irescu, Teze si antitezE) Camil Petrescu asaza in locul obiectivitatii ubicue" subiectivitatea, in spiritul unei viziuni a autenticitatii, romancierul modern trebuie sa-si indrepte privirea catre constiinta, pentru ca: nu putem cunoaste nimic absolut decat ras frangandu-ne in noi insine".



Metoda aleasa de Camil Petrescu este descrierea proustiana a propriilor senzatii si imagini: Ca sa evit asemenea grave contradictii, ca sa evit arbitrariul de a pretinde ca ghicesc ce se intampla in cugetele oamenilor nu e decat o singura solu(ie: sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simtu-rile mele, ceea ce gan dese eu Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti ()





Dar aceasta i realitatea constiintei mele, continutul meu psihologic Din mine insumi eu nu pot iesi Orice as face eu nu pot descrie decat propriile mele senzatii, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai." (Camil Petrescu, Teze si antitezE)

Autenticitatea insa trebuie sa beneficieze de modalitati artistice de exprimare corespunzatoare, pe care tehnica traditionala nu le poseda. Autenticitatea inseamna precizie, modelarea cuvantului pe gandire si sentiment si nu modelarea gandirii si sentimentelor pe cuvinte. De aceea, Camil Petrescu este un adept al anttcalofilismului. Un scriitor autentic este, dupa opinia lui Camil Petrescu, acela care refuza literaturizarea realitatilor intime sau exterioare. Acest punct de vedere este exprimat intr-o nota a romanului Patul lui Procust: Stilul frumos", afirma scriitorul, e opus artei E ca dictiunea in teatru, ca scrisul caligrafic in stiinta" in consecinta, un scriitor e un om care exprima in scris cu o li-minara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i sa intamplat lui si celor pe care ia cunoscut (). Fara ortografie, fara compozitie, fara stil, fara caligra-fie."





Ideile lui Camil Petrescu despre literatura, conceptia sa cu privire la roman sunt perfect ilustrate in opera sa literara.

Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este structurat in doua parti, ambele fiind scrise Ia persoana intai.

Prima parte a romanului cuprinde relatarea iubirii dintre Stefan Gheorghidiu si sotia sa, Ela, iar partea a doua este jurnalul eroului, aflat pe frontul in primul razboi mondial.

Daca prima parte a romanului pare a fi integral o fictiune (scriitorul nu era casatoriT), in schimb, partea a doua este construita dupa memorialul de campanie al autorului, deci este rezultatul unei experiente directe.

La inceputul primei parti a romanului aflam despre Stefan Gheorghidiu ca este sublocotenent, proaspat concentrat intr-un regiment de infanterie si trimis pentru fortificarea Vaii Prahovei, intre Busteni si Predeal, apoi in munti, in regiunea Dambovi-cioara. El face eforturi disperate sa obtina o permisie de doua zile pentru a merge la Campulung, fiind chemat de urgenta de sotia lui, cu care se impacase de curand.



Discutia de la popota, iscata in legatura cu un articol dintr-o gazeta, dezvaluie drama interioara a lui Stefan Gheorghidiu. Articolul instiinta despre un proces dezbatut la curtea cu jurati din Bucuresti: Un barbat din asa-zisa societate buna isi ucisese nevasta infidela si fusese absolvit de vina de catre judecatorii sai." intre ofiterii prezenti la popota se isca o apriga discutie pe tema fidelitatii femeii, a raspunderilor conjugale, a dreptului de a ucide persoana care nu te mai iubeste. Aceasta discutie are darul de a-1 rascoli pe tanarul Stefan Gheor-ghidiu, care, observand detasarea si platitudinea cu care acesti oameni isi permiteau sa vorbeasca despre dragoste si despre fidelitate, intervine violent: Discutia dumneavoastra este copilaroasa si primara. Nu cunoasteti nimic din psihologia dragostei. () Discutati mai bine ceea ce va pricepeti "



Interventia sa ii surprinde pe cei prezenti. Dandu-si seama ca reactia lui fusese total nepotrivita, Stefan Gheorghi-diu paraseste popota ofiterilor, urmat fiind de tanarul Orisan, care, simtind ca in sufletul lui Gheorghidiu se petrece ceva, il intreaba mirat carui fapt i se datorase izbucnirea de mai devrein discutia cu Orisan Gheorghidiu isi marturiseste suferinta si parerea sa despre iubire: O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie Trebuie deci timp si trebuie complicitate pentru formarea ei De cele mai multe ori te obisnuiesti, greu, la inceput, sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu mai poti trai (). Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei (). Acei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt. "

Pentru Stefan Gheorghidiu, acest intelectual insetat de absolut, iubirea nu este o simpla impreunare", ci este o iubire totala, fara margini, in care trebuie sa dai totul si sa primesti tot pe-atat. Asa debutase si se consolidase iubirea, unica lui iubire, in care Ela fusese treptat ridicata pe soclul de zeitate a iubirii absolute".





Incidentul de la popota declanseaza resorturile adanci, interioare, ale eroului, care isi rememoreaza povestea propriei sale iubiri.

Romanul incepe, pro-priu-zis, prin capitolul al doilea, intitulat Diagonalele unui testament, care debuteaza cu o confesiune: Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la facultate si banuiam ca ma insala. "

Gheorghidiu se casatorise cu Ela din dragoste, dar si din orgoliu, dupa cum marturiseste chiar el. Faptul ca era iubit de cea mai frumoasa fata din facultate il facuse sa se simta magulit. Desi amandoi erau saraci, viata lor decursese normal, Gheorghidiu traind cu convingerea ca Ela intruchipeaza intrutotul idealul femeii desavarsite.

Primirea pe neasteptate a unei parti dintr-o mostenire lasata de un unchi bogat, Tache, provoaca un mare dezechilibru in sanul familiei Gheorghidiu. Ela, femeie usoara, se avanta cu frenezie in viata mondena, frecventand cercurile asa-zisei lumi bune, o lume in care, de fapt, domneste coruptia si imoralitatea.

Atata vreme cat Gheorghidiu si sotia sa au trait intr-un mediu inchis, soliditatea iubirii lor nu putea fi nici verificata, nici pusa la indoiala.

Subita transformare a Elei il surprinde dureros pe Gheorghidiu si declanseaza in sufletul sau o adevarata tortura.

Odata cu aceasta apar si banuielile de infidelitate, care se vor accentua, facandu-1 pe Stefan Gheorghidiu sa traiasca o adevarata drama atunci cand isi da seama ca si-a cladit existenta pe un ideal ce se vadeste irealizabil: iubirea absoluta. in sufletul lui incolteste gelozia si, de acum, va pendula chinuitor intre sentimentul de certitudine si incertitudine si va trai vesnic cu speranta ca o proba certa despre vinovatia sotiei sale ii va readuce linistea.



Razboiul izbucneste intr-un moment in care, dupa doua despartiri si impacari succesive, protagonistul este chinuit, pana la anihilarea propriei personalitati, de dorinta unei certitudini.

Razboiul este pentru Gheorghidiu un mijloc de traire individuala si colectiva absoluta.

Gheorghidiu marturiseste: Nu pot sa dezertez, caci, mai ales, n-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva, de la care sa lipsesc, mai exact, sa lipseasca ea din intregul meu sufletesc (). Ar constitui pentru mine o limitare."

Realitatea frontului, inconstienta si cinismul cu care reprezentantii clasei conducatoare privesc razboiul vor reprezenta tot atatea experiente dureroase pentru erou. in acelasi timp insa, omul aflat in confruntare directa cu moartea are revelatia comunicarii directe cu ceilalti, a solidaritatii de arme, a camaraderiei in fata mortii. Experienta razboiului este traita la o intensitate maxima.

Razboiul are efecte purificatoare asupra constiintei eroului. El constata ca suferinta sa, provocata de gelozie, este derizorie pe langa tragedia celor de pe campul de lupta: Bucuriile si minciunile (sotiei si amantuluI) sunt puerile fata de oamenii acestia, dintre care unii vor muri peste zece, cincisprezece minute, altii maine, poimaine, saptamana viitoare. "



Din razboi Gheorghi-diu iese cu noi raspunsuri referitoare la maniera in care poate infrunta si gasi rezolvarea problemelor vietii sale. Inimaginabila mai inainte, linistea cu care se desparte de Ela marcheaza separarea de un intreg trecut (I-am scris ca-i las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti de la lucruri personale la amintiri Adica tot trecutul"). Prin Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Camil Petres-cu inaugureaza capitolul nou al romanului psihologic" (Pompiliu ConstantinescU).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.


loading...



Copyright © 2009 - 2017 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.




loading...