A doua zi dupa intrevorbirea confidentiala dintre postelnicul Andronache si Dinu Paturica, acest din urma strabatea strada Calitii cufundat in meditatiuni serioase. Preocupatiunea lui era atat de mare, incat de multe ori se lovea piept in piept cu trecatorii de pe drum; dar pe cand se afla in dreptul caselor lui armas M. fu atras de sunetul cel nazal si ascutit al unei voci ce striga: Dinule!
he, he, Dinule!
ia fa-te incoace, strengarule; unde ai plecat asa de dimineata?
Paturica, desteptat din asopismul in care se afla, se uita in toate partile si, vazand la poarta acelor case un omulet cu statura scurta si groasa, cu fata rotunda intocmai ca o luna plina desenata pe pereti, cu ochi mici ca de tatar, cu nasul turtit si cu gura larga, armata cu niste dinti mici si stricati, recunoscu intr-insul pe Niculaita, vataful de curte al armasului, care, mai norocit decat dansul, incepuse de mult timp a zeciui averile stapanului sau si acum nu astepta decat rangul de vtori-vistier, drept plata ostenelilor sale, si supranumele de buclucci boier, pentru multele siretlicuri si incurcaturi ce facea.
Paturica trecu drumul si saluta pe ingamfatul vataf cu o inchinaciune pana la pamant.
- Ce mai veste-poveste, Dinule? intreba vataful, mandru de pozitiunea sa.
- Nimic nou, nene Niculaita!
- Unde te duceai asa iute si cu capul intre urechi?
- La cucoana Duduca.
- A!
a!
inteleg, la tiitoarea stapanu-tau. Si ce ai sa faci acolo asa de dimineata?
- Ii duc un ravas.
- Din partea cui?
- Dintr-a stapanului meu.
- Dar ce, s-a impacat cu dansa?
- Trebuie mai intai sa stiu de au fost certati.
- Va sa zica nu stii nimic? Prostule!
- Nimic de tot, adaose Paturica cu o privire malitioasa.
- Afla dar de la mine ca ei au fost certati foarte rau.
- Si de ce, nene Niculaita?
- Auzi acolo, de ce!
Fiindca diavolita de greaca vrea sa tie doi pepeni intr-o mana, adica este
amorezata dupa un calemgiu de la vistierie.
- Asi!
nu cred!
- Crede ce-ti spun eu. Postelnicul Andronache a aflat acest amor tainic si s-a certat cu dansa furca.
- Poate, dar ia spune-mi: cine este acest calemgiu?
- Este fiul lui capitan Gheorghe Basma de la Dorobantie.
- Ce fel de om este acela?
- Este un baiat de douazeci si doi pana la douazeci si cinci de ani, frumos, gingas si subtirel, pare ca-i tras printr-un inel.
- O fi iubind-o, ma nene Niculae? Ai, ce zici?
- Mi se pare ca da, fiindca nu inteleg cum ar putea sa faca atatea comedii daca n-ar iubi-o?
- Si ce comedii face? intreba Paturica cu nerabdare.
- Trece cu lautari pe la miezul noptii, se opreste dinaintea ferestrelor ei, ofteaza, canta si celelalte.
- Numai atat?
- Ba si ceva mai mult: sare prin gradina Mitropoliei, dintr-insa trece intr-a grecei, de-acolo intra in curte si se ascunde intr-o claie de fan pana pleaca postelnicul; iar dupa aceea se duce de-i tine locul langa frumoasa greaca, cu alte cuvinte fericitul calemgiu se bucura fara nici o cheltuiala de femeia pentru care stapanul varsa atata aur si argint.
- Esti bine incredintat despre aceasta?
- Mai bine nu se poate: omul care mi-a spus aceasta taina este atat de credincios, incat as putea sa jur in biserica pentru dansul. Dar, ia spune-mi, de ce-mi faci atatea intrebari asupra acestei pricini? Oare voiesti s-o prinzi si sa te arati cu slujba inaintea stapanului tau? Sa nu faci aceasta nerozie, mai baiete, caci o sa te caiesti foarte mult.
- Si de ce sa nu-i dau pe fata aceasta neagra vanzare? adauga Dinu, cu oarecare aprindere prefacuta.
- Voiesti sa afli pricina pentru care te opresc?
- Da, caci eu iubesc pe stapanul meu si nu voiesc sa-l vad inselat de o femeie desfranata si fatarnica.
- Esti prost, baiete!
Tu nu stii ce va sa zica patima dragostei.Asculta: tu o sa te duci la stapanu-tau si o sa-i spui ca greaca il insala, nu este asa? El deocamdata o sa te creada, o sa-ti zica: Aferim, Dinule!
, ba inca poate sa-ti dea si un bunicel bacsis; dar dupa acea o sa se duca la greaca, o sa se certe cu dansa, o s-o sperie c-o goneste din casa si celelalte. Ea, ca sa-l incredinteze ca e nevinovata, o sa inceapa sa planga, o sa-si smulga parul din cap, o sa jure pe tot ce are mai sfant; in cele din urma o sa se prefaca ca lesina si atunci stapanul tau, ca un fermecat ce este, o sa se impace cu dansa.
- Atat mai rau pentru dansul!
- Zi mai bine ca pentru tine o sa fie mai rau, nerodule!
- De ce?
- Fiindca pe data ce se vor impaca, greaca o sa intrebuinteze toate mijloacele ca sa afle pe paratorul ei.
- Dar stapanu-meu n-o sa-i spuie.
- Ti-ai gasit!
Ba o sa-i spuie, si inca chiar fara voia lui, caci astfel merg treburile dragostei. He!
he!
baiete. Tu esti un copil de ieri-de-alaltaieri, nu stii nimic. Asculta-ma pe mine, ca sunt lup batran, am dat cu capul de pragul de sus si am vazut pe cel de jos. Cand barbatul si femeia se iubesc si tin in dreptate, viata lor curge dulce intocmai ca apele unui rau linistit; dar cand muierea incepe sa calce stramb si o simte barbatul, inima lui arde, stii, ca pestele pe carbuni. Ziua si noapte se gandeste tot la necredinta muierii; aci se cearta cu dansa si o lasa, aci iarasi se impaca, si am bagat de seama ca, la asemenea impaciuiri, omul face mai multe jertfe pentru o femeie netrebnica decat pentru una cinstita. Astfel dar, greaca o sa ceara de la stapanu-tau, ca dar pentru impacaciune, departarea ta din slujba lui si poate chiar o falanga bunicica data dinaintea portii caselor ei, ca sa te inveti minte a nu mai baga zazanii intre dansa si postelnicul.
- Ai drepate; dar, ia spune-mi, ce trebuie sa fac?
- Sa inchizi ochii si sa-ti cauti de treaba, ca un baiat cinstit ce esti, si vei vedea cat de mult o sa te iubeasca amandoi; iara trebusoarele tale o sa-ti mearga de minune.
Dinu Paturica saluta pe mentorul sau si pleca inainte, multumit de povetele lui, caci gasise intr-insele o completa aprobare a politicii sale. Ajungand la casele Duducai, el intra pe portita cea mica, sui scara si se puse jos, in pridvor, pe un pat de scanduri acoperit cu un chilim de Tarigrad.
Era pe la orele noua de dimineata; greaca se sculase si se dusese la oglinda, ca sa-si puie in regula gratiile maltratate de voluptoasele placeri ale noptii trecute si sa mai adauge cateva frumuseti artificiale, ca sa dea mai mult interes celor firesti.
Toaleta femeilor cochete din zilele noastre, desi a devenit o indeletnicire foarte grea si impovaratoare pentru bietele slujitoare din cauza nenumaratelor forme si feluri de pieptanari, de spalaturi, de limpeziri cu ape aromatice si chimice pentru lustruirea, dregerea si improspatarea pielitei obrazului si alte nenumarate nimicuri femeiesti, cu toate acestea ea ramanea o jucarie de nimic in comparatie cu toaleta elegantelor din timpii domnilor fanarioti.
Chera Duduca, desi se afla in anii cei mai frumosi ai varstei femeiesti, dar destramata viata ce o petrecea o facuse sa alerge foarte de timpuriu la ajutorul gratiilor imprumutate. Astfel dar toaleta ei din toate zilele se compunea dintr-un sir de torture la care ea se supunea cu cea mai mare resignatiune, numai ca sa-si conserve acea frumusete care facea pe postelnicul sa depuie la picioarele ei toate jafurile cate le storcea din biata tara si pe frumosul calemgiu a o numi cheruvimul sau si a o iubi cu o ardoare egala amorului ce ea avea catre dansul.
In toate noptile, dupa ce expedia pe amandoi adoratorii ei, se ungea pe obraz cu alifie vanata; dimineata se stergea cu albus de ou, se aburea cu caramizi incalzite in foc si stropite cu apa de salcam, apoi se spala cu apa de pelin. Acestea le facea ca sa intinda pielea obrazului si sa dispara zbarciturile; apoi se stergea cu un burete muiat in apa de castraveti, ca sa scoata petele, si se spoia cu dres
, ca sa dea pielitei o culoare mai alba.
Dupa toate aceste operatiuni, care n-aveau alt scop decat a albi, a intinde si a intineri pielita obrazului, veneau rumeneala cea mincinoas a cu care isi colora obrajii si buzele, gogosile de ristic arse cu care isi innegrea sprancenele si plasturele cele negre cu care isi facea murse sau benghiuri false.
Dupa ce greaca isi savarsi acea toaleta complicata si se mai intoarse de cateva ori pe dinaintea oglinzii, zambind si gesticuland, ca sa se asigure daca e de ajuns gratioasa, dete ordin sa introduca in camera sa pe mesagerul postelnicului.
O tiganca frumusica se arata in usa salii si facu semn lui Paturica sa intre inlauntru. El intra si dete scrisoarea, apoi, tragandu-se inapoi catre usa, se stranse la piept si lua o pozitiune atat de umilita si plina de smerenie, incat ar fi putut sa amageasca pe orisicine. Dar chera Duduca, care era personificarea finetii si a viclesugului femeiesc, pricepu fatarnicia chiar sub acel val de prostatica modestie.
Ea citi scrisoarea pana la un loc, fara sa lase a se zari pe figura-i vreun semn de surpriza buna sau rea; dar cand ajunse la partea aceea prin care postelnicul ii recomanda pe acel nou Argus invesm antat cu anteriu si giubea, ea isi arunca fara voie ochii asupra ciocoiului si, intocmai ca vulpea ce vede si simte cursa intinsa, zambi cu amaraciune si isi contunua lectura pana la sfarsit. Dupa aceea saruta scrisoarea si, bagand-o in san, se puse a examina cu mai multa atentie figura lui Dinu Paturica care, desi in acele momente de prefacatorie exprima un fel de nevinovatie amestecata cu stupiditate, dar tot lasa a se stravedea indestule vicii, dintre care cele mai principale erau rautatea si lasitatea.
Am zis ca greaca era vicleana ca o vulpe; ca sa dovedim insa cat de adanca si patrunzatoare era finetea spiritului ei, cata sa aratam ca cu toata arta ce puse Paturica in lucrare spre a face sa dispara din trasaturile fetei sale intunecoasele intentiuni si aspirari ce-i rodeau inima, nu numai ca nu putu sa o amageasca, dar o facu chiar sa inteleaga si mai bine cu cine are a face.
Trecura cateva momente, in care acesti doi actori se priveau unul pe altul, fara sa pronunte o vorba macar. Aceasta tacere scrutatoare semana foarte mult cu linistea aparenta a doua fiare ce stau de se observa cu o prefacuta nepasare mai nainte de a sari cu asalt una asupra alteia.
In fine, greaca hotari sa dea asaltul; ea incepu de la una din cele mai mari slabiciuni ale ciocoilor, adica de la mandrie.
- Ei bine, logofete Dinule, ii zise ea cu un zambet dispretuitor, Cilibi Andronache imi scrie ca de astazi inainte ai sa fii unul dintre slugile casei mele.
- Ma bucur din toata inima, milostiva mea stapana.
- O fi precum zici, dar, uite, te vad imbracat bine, cu giubea, cu anteriu, cu fermena, cu papuci galbeni si cu fes de Tarigrad; pare ca esti scos din cutie si asta nu-mi prea place. Sa lepezi aceste haine boieresti si sa te imbraci cu haine de fecior prost.
- Voi face dupa placerea domniei tale, milostiva cucoana!
- Da, negresit, caci o sa te trimit cu cosnita in targ si nu voi ca pazarghideanul meu sa poarte ceacsiri si ilic!
- Voi face orice-mi vei porunci, milostivo!
- Asta o cred, caci la din impotriva voi intrebuinta garbaciul, pe care-l vei fi vazut poate atarnat d-asupra usii sacnasiului.
- Ma voi supune in tacere la orice va gasi cu cale milostivirea ta.
Greaca, vazand marea ipocrizie si falsa resignatiune cu care ciocoiul primea aceste lovituri groaznice, se spaimanta, dar nu dispera.
- Asa precum iti zic, raspunse ea, o sa te pun sa tai ceapa la bucatarie, sa speli vasele, sa tai lemne, sa aduci apa cu sacaua de la Filaret si alte maruntisuri de felul acesta.
- Prea bine, stapana mea; le voi face toate acestea, ba inca si mai multe, numai ca sa te vad multumita.
- Vei sedea toata ziua in pridvor cu capul gol, ca sa implinesti poruncile mele, caci la din impotriva iti voi pune coarne, te voi unge cu miere si te voi lega de stalpul portii, ca sa te manance mustele si sa rada lumea de tine Ai inteles?
- Am inteles, milostiva mea, si sunt gata a suferi si mai mari pedepse decat acestea, fara a ma plange, caci stapanu-meu te iubeste si eu trebuie sa sufar orice mi s-ar intampla de pe urma domniei sale.
"Peste putinta!
" zise greaca in sine, disperata de sangele rece al ciocoiului; si avea dreptate, caci toate sagetile viclesugului ei se tampisera in inima de piatra a ciocoiului. Prima idee ce-i veni in minte fu de a rupe legaturile de amor cu calemgiul, singurul mijloc de a se pune in siguranta despre spionajul lui Paturica; pe data insa ce se gandi la dulcile momente ce petrecuse si inca petrecea cu acel june frumos, sangele i se concentra in inima si fata-i se ingalbeni ca ceara. Sa tie pe amant, ciocoiul ar fi tradat-o negresit si ar fi pierdut pe postelnicul Andronache, care o ingrijea ca pe o domnita.
Aceste doua idei devenisera in acel moment Scila si Caribda pentru greaca noastra. Dar arsenalul vicleniilor femeiesti este foarte mare; ajunge numai sa stie cineva sa caute intr-insul si desigur va gasi cate ceva pentru orice imprejurare. Greaca cauta si gasi in adevar mijlocul de a scapa din toate cu fata curata. La aceasta fericire negandita fruntea ei se lumina, trasaturile obrazului sau luara un aer dulce si zambitor. Atunci, privind pe Dinu cu dulceata, ii zise:
- Ia spune-mi, Dinule draga, cum ti s-a parut purtarea mea catre tine? Nu este asa ca sunt o nebuna? Auzi colo!
Sa sperie cineva atat de mult pe un flacaias asa de frumos si muchelef!
Sa n-ai grija de nimica; o sa traiesti in casa mea ca la pieptul maicii tale; tot ce ti-am zis n-a fost decat glume. Ai, de!
fii mai cu inima.
Dinu nabusi in mica sa inima bucuria acestui mare triumf si, apropiindu-se de greaca cu o sfiala prefacuta, facu matanie si-i saruta mana; apoi isi lua ziua buna si se duse.
