Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Ciocoii vechi si noi - Cochii Vechi de Nicolae FILIMON





Costea Chiorul, primind biletul lui Paturica despre care am vorbit intr-unul din capitolele precedente, se imbraca in graba cu giubeaua si, luand de pe masa un catastih de dare si luare, se duse cu mare iuteala ca sa se intalneasca cu complicele sau. Ajungand la poarta caselor postelnicului, isi ridica gulerul giubelei in sus si lasa caucul pe ochi, ca sa nu fie cunoscut de slugile curtii; apoi, dupa ce arunca o privire repede peste toata curtea si se asigura ca nu l-a vazut nimeni, intra in galeria beciurilor de sub case si de acolo in odaia lui Paturica. Ciocoiul se afla in momentele acelea rasturnat pe pat si absorbit in meditatiuni; dar cum auzi zgomotul usii si vazu pe Costea intrand, se scula de pe pat ca sa-l primeasca.
— Bine ai venit, chir Costeo, ii zise el cu un suras silit.
— Bine te-am gasit, cucoane Dinule, raspunse siretul negutator, compunandu-si trasaturile fetei dupa imprejurare.
— Ia spune-mi, cum mergi cu alisverisurile?
— Dupa vremi, cucoane Dinule.
— Stii la ce te-am chemat?
— Nu stiu, dar imi inchipuiesc ca pentru rafuirea socotelilor dintre noi.
— Bravo, chir Costeo!
Ai ghicit. Sa incepem dar!

— Sa incepem!
Ciocoiul inchise usa pe dinlauntru si, scotand un catastih dintr -un sipet, zise lui Costea:
— Sa paravalisim mai intai condeiele ca sa vedem daca se potriveste catastihul meu cu al dumitale. Costea deschise catastihul sau si citi toate targuielile facute de chera Duduca si de postelnicul. Paturica, vazand ca se potriveste cu insemnarea sa, zise cu aer de incredere:
— Destul, chir Costeo, nu mai citi ca te cred; apoi, scotand de sub brau doua hartii indoite, zise: Iata foaia de socoteala iscalita de dumneata; iata si teschereaua prin care faci cunoscut ca toata marfa vanduta ai primit-o inapoi prin mine.
— E foarte adevarat.
— Ei, chir Costeo, ia spune-mi acum, cat o sa-mi ceri la suta pentru ca ai luat parte la acest alisveris prefacut?



Costea incepu sa-si rasuceasca mustata cam pus pe ganduri, apoi, dupa ce privi pe ciocoi cu un zambet perfid, zise:
— Sa impartim pe din doua.
— Ce ai zis? Pe din doua?
— Da!
pe din doua.
— Dar bine, asta-i furtisag, nu mai e negutatorie.
— Ba furtisag, nu gluma; cu osebire numai ca hotul cel mai mare nu sunt eu, ci domnia ta si chera Duduca. Paturica, neasteptandu-se la atata obraznicie din partea lui Costea, se cam uimi, dar venindu-si in sine, zise:
— Ia lasa glumele la o parte, chir Costeo, si spune-mi cu ce te multumesti pentru trebusoara aceasta?
— Am zis o data.
— Dar bine, mai omule, nu e prea mult? Sa-ti dau douazeci si cinci la suta.
— E prea putin, cucoane Dinule. Asta-i treaba de puscarie si dumneata scapi cu una cu alta, dar pe mine ma da prin targ cu capul ras si ma duce la ocna parasita.
— Ei bine, fie treizeci; fie treizeci si cinci!
?
— Stii ce, cucoane Dinule, adu mana-ncoa; patruzeci la suta si sa nu mai fie vorba.
— Fie precum zici, adauga Dinu, gandindu-se la ocna parasita. Fanariotul scoase banii ca sa rafuiasca socoteala, dar Paturica il intrerupse zicand:
— Dar bine, despre mosii nu-mi vorbesti nimic?
— Asta-i alta treaba. Da-mi lei zece mii ce am cheltuit in rusfeturi si iata zapisul adeverit de maria sa si de hatmanie.
— Dar ia spune-mi, cui ai dat acele rusfeturi?
— Am dat, ma rog dumitale bun, lei cinci mii starostii de negutatori , ca sa nu amane vanzarea. Am dat lui telal-basa lei 1.500, ca sa nu strige prin toate raspantiile, caci ma temeam sa nu iasa musterii multi, sa ne strice chilipirul. E!
am dat zarafului de la Cochii vechi lei una mie, ca sa nu-mi faca zadufuri la numaratoarea banilor; doua mii de lei am dat havaietul mezatului, iar ceilalti cinci sute i-am dai bacsis iamacilor si calemgiilor. Fa acum socoteala si vezi.
— Bine, fie precum zici. Adu saptezeci pungi de bani si zapisul mosiei.
— Bucuros, bei-mu. Si pe data ii numara banii, dandu-i si zapisul in mana. Acum sa vorbim despre celelalte doua mosii ale postelnicului ce se vand maine la Cochii vechi. Costea scoase orologiul si, vazand ca arata 4 ore turcesti, zise:
— Pe maine, cucoane Dinule, caci e cam tarziu si ma ia straja.
— Dar unde ne vom gasi maine?
— La Cochii vechi.
— Bine!
A doua zi era sa se faca mari vanzari prin mezat. Starostea de negutatori venise foarte de dimineata la starostie si, ca un bun amploiat ce era, isi puse in regula hartiile tuturor obiectelor ce erau sa se vanda in acea zi. Negutatorii ce compuneau consiliul starostiei erau alesi dintre lipscani, giuvaier


gii, argintari si cojocari subtiri, oameni cu cunostinte speciale despre pretul obiectelor ce se vindeau la mezat. In ziua aceea erau puse spre vanzare mai multe mosii, intre care figurau si cele doua ale postelnicului Andronache Tuzluc; patru vii lucratoare, doua vii paraginite, sase perechi de case, diamanticale si blanarii. Vanzarea incepu de la haine si giuvaiericale. Aerul rasuna de glasul cel tare si tipator al telalilor, care faceau din caraghioslac si datoria functiunii lor un ce identic. Acesti oameni fara pudoare, cei mai multi armeni si greci de origine, voind sa dea un aer comic meseriei lor, strabateau piata, facand gesturi comice si strigand din toata puterea plamanilor:
— “Doua sute de lei binisul boierului X; o suta de lei maloteaua cucoanei E Areci?!
Areci?!
o data; de doua ori; cine da mai mult?” Era foarte trist pentru un om cugetator a privi cum aceste obiecte de mare pret treceau din stapanirea boierilor intr-a ciocoilor procopsiti de dansii, care le cumparau cu preturi foarte scazute si le plateau cu banii furati de la stapanii lor. Printre multimea de curiosi adunata acolo mai mult ca sa-si petreaca timpul decat spre a cumpara ceva de la licitatie, figura si Costea Chiorul impreuna cu Paturica. Ei sezura catva timp linistiti; dar cand veni randul mosiilor a se striga la mezat, Costea zise lui Paturica:
— Cucoane Dinule, facem vreo trebusoara astazi?
— Ma mai intrebi? doar n-oi fi venit aci de florile marului.
— Asa cred si eu; dar voiam sa stiu, caci mai am si alte trebi de facut.
— Ei bine, ia spune-mi, ce o sa-mi ceri ca sa-mi cumperi mosiile stapanului meu?
— Cinci la punga, dupa invoiala cea veche.
— Te-ai dedulcit de la mosia Rasucita, dar nu este in toate zilele Pasti.
— Ei bine, fie patru.
— Asa imi mai vine la socoteala.
— Sa facem inscrisurile?
— Sa le facem!
Costea intra intr-o pravalie si facu inscrisul acesta: Doua mosii si anume: Plansurile si Chinuielile din sud Buzau, ale postelnicului Andronache Tuzluc, le-am cumparat pentru dumnealui marele pitar Dinu Paturica si cu banii dumisale, iar eu sunt numai vechil din parte-i. 1818, sept. 23. Costea bogasierul.
— Poftim, boierule, zise Costea, dand inscrisul in mana lui Paturica; da-mi acum banii si lucrul e ispravit.
— Ce bani imi ceri, nu stii ca sunt sames la hatmanie? Vino maine sa-ti dau tescherea ca s-a primit pretul acestor mosii.
— Voi face precum poruncesti. Dupa ce acesti talhari pusera la cale nerusinoasa lor speculatie, se despartira. Paturica se duse la hatmanie, iar Costea ramase la Cochii vechi, ca sa cumpere mosiile.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.