Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Ciocoii vechi si noi - Femeia a scos pe om din rai de Nicolae FILIMON





Lectorii nostri counosc planul lui Paturica si al Duducai de a ruina pe fanariotul; n-au insa nici o idee despre ingenioasele lor mijloace prin care isi puneau in lucrare intunecoasa lor intentiune. Este dar de datoria noastra a da aci cateva probe despre vicleniile acestor doi sireti. Cunoastem cu totii ca luxul este cel mai teribil agent al coruptiunii; pentru dansul femeia cea mandra si usure de minte calca in picioare credinta jurata sotului ei, vestejeste onoarea sa si a familiei, isi face copiii nefericiti, cade in ura si dispretul societatii, in fine face totul si se peirde in prapastia celor mai mari crime. Acest flagel, inventat de Satan ca sa piarda pe om prin femeie, desi se introdusese in tara la noi de catre fanarioti, cu scop de a ne face sa pierdem simplitatea si viata cea aspra ce ne da taria de caracter, dar, el fiind foarte costisitor, se intinsese numai in clasele cele avute, iar poporul ramase neatins. Dar invaziunile ce neincetat calcara tara introdusera cu incetul manufactura europeana, care se compune in mare parte din diamante si aurarii false, precum si din postavuri si matasarii arse, cu care negutatorii cei fara constiinta inselau si saraceau norodul . Raul acesta merse crescand neincetat, iar in timpul lui Caragea ajunse la culme. Luxul, acum, isi avea prozelitii sai in toate clasele societatii: femeile nu mai visau decat diamanticale, stofe de matase si alte secaturi de acestea, pentru care erau in stare a sacrifica tot. Deschiderea clubului de la Cismeaua Rosie si prefacerea lui mai in urma in sala de teatru dete o intindere si mai mare luxului. Toata societatea dorea sa vada tragediile si operele germane reprezentate de Gherghei. Nu era familie in care sa nu se vorbeasca despre teatru si mai cu seama despre gateala cucoanelor. Femeile isi martirizau barbatii, iar junele si junii pe parintii lor, ca sa le cumpere vesminte noi, diamante si parfumarii. In darn se opunea bietul calemgiu la pretentiunile femeii sale, in darn ii repet



a de o mie de ori ca dintr-o leafa de cincizeci lei pe luna nu poate sa tie greutatile familiei si sa faca si lux, caci femeia punea mainile in solduri si ii raspundea prin aceste cuvinte: “Calicule!
daca n-ai stare, de ce te-ai insurat? Sa-mi faci rochie de maltef si sa-mi cumperi sal si cercei de Lipsca, auzi tu? C-apoi imi fac eu Intelesu-m-ai?” Nenorocitul sot tacea si privea cu sufletul plin de intristare pe sotia sa imbracata intocmai ca cele mai dintai cucoane, fara sa-si aduca aminte ca a contribuit cat de putin la stralucitul lux al sotiei sale. Intr-o seara postelnicul Andronache, in contra obiceiului sau, se afla acasa la dansul. El sedea pe o sofa fumandu-si ciubucul cu o flegma demna de un osmanlau si vorbea din cand in cand cu Paturica.
— Asa, Dinule draga, zicea el, sa ne mai masuram cheltuielile, ca nu mergem bine. Ce D-zeu!
Eu castig pe tot anul aproape la patru sute pungi de bani, si cu toate acestea vii neincetat de-mi spui ca n-avem bani si ma silesti sa fac imprumuturi.
— Foarte bine te-ai gandit, milostive cucoane; numai este cam tarziu. Datoriile s-au marit foarte mult prin neplata dobanzilor: Costea Chioru vine in toate zilele de-mi cere dobanda si capetele, gramaticul lui baron Meitani asemenea, fara a mai adauga ca de multe ori intampin cheltuielile curtii din mica mea lefsoara de calemgiu, pe care mi-ati dat-o blagorodnicia voastra.
— Dar bine, Dinule, imi aduc aminte ca chiar in luna trecuta am castigat peste o suta pungi de bani de la slujbele ce am dat la unii-altii prin mijlocirea mea; ce s-au facut acesti bani?
— S-au cheltuit toti, milostive cucoane.
— Ei bine, pe ce? Fa-ma sa inteleg.
— Asta e foarte cu putinta; sa aduc catastiful, sa vezi. Ciocoiul se pogori jos in camera lui si se intoarse intr-o clipa tinand in maini o carte mai mult lunga decat lata, pe care, deschizand-o, citi cu o maniera cancelarica: CATASTIH DE DOSOLIPSIE AL CASEI DUMNEALUI MARELUI POSTELNIC ANDRONACHE TUZLUC Leatul 1818 septembrie 1 Primiti Talere Bani 20.000
— De la sapte ispravnici ce au luat pitacele din mana mea. 6.585
— Ipac de la alte huzmeturi date prin mine. 3.567 Ipac de la noii capitani de potera ce si-au luat pitacele tot prin mine. 8.600
— Arenda mosiei Plansurile pe leatul 1818. 1.250,90 Ipac din vanzarea a 2.500 vedre vin, vadra pe bani saizeci. 2.500
— Din vanzarea padurii de pe mosia Chinuielele. 3.500 De la igumeni pentru volnicii si alte madele. 2.000 De la episcopul Ramnicului pentru prefacerea unui zapis de datorie. 1.700
— Ipac de la episcopul Buzau. 297, 30
— De la doi nemti ca sa aiba voie a juca pe la balciuri: “la o para cinci”. 50.000
— Fac peste tot primirile. Cheltuiti pe leat 1818 Talere Bani 8.680
— Cheltuiala cuinii, care se vede trecuta condei cu condei in catastihul stolnicului. 1.560
— Lemne pentru iarna trecuta. 800
— Carbuni. 600
— Fan si orz. 380
— Imbracamintea tiganilor. 1.800
— Facerea unui han la mosia Chinuielele. 400
— Dregerea butcei si a radvanelor. 15.000
— La doua zaiafete: unul la sf. Andrei si altul la sf. Vasile. 12.500
— Dati giuvaergiului pentru diadema de diamant si alte guivaericale date cucoanei Duduca la sfantul Andrei. 1.000
— Chiria caselor cucoanei Duduca. 250
— Ipac simbria slugilor dumneaei. 3.000
— Ipac simbria arnautilor. 8.000
— Giuvaeruri, blane de samur, cacom si de belchita i cumasuri de rochii cucoanei Duduca de la sf. Vasile. 250
— Dati iamacilor si calemgiilor ce au venit cu Craciunul domnesc . 250
— Dati meterhanelei, idicliilor, fustasilor si altor tagme de slujitori bacsis de sf. Vasile. 19.380
— Dati blagorodniciei voastre pentru buzunar in mai multe randuri. 1.200
— Simbriile slugilor casei. 200
— Bacsis lor de sf. Vasile. -------------------------------------------------------------------------------- 66.670
— Fac cheltuiti. 50.000
— Se scad primiti. -------------------------------------------------------------------------------- 16.670
— Cheltuiti mai mult si care s-a luat cu dobanda de la Costea Chiorul. Fanariotul asculta cu luare-aminte socotelile ce-i infatisa Paturica, dar cand ajunse la incheiere si vazu luate de vant cele una suta pungi de bani si o datorie noua de lei 16.670, ofta din adancul inimii; dar in momentul cand se gatea sa faca oarecare bagari de seama si mustrari vatafului sau de curte, ajunse la urechea sa zgomotul unei trasuri ce se oprise la scara caselor sale. Paturica iesi sa vada pe vizitatorul si revenind anunta pe chera Duduca.
— Duduca!
exclama fanariotul cu surpriza.
— Da, milostive stapane, dumneaei.
— Lasa-ma dar singur si te voi chema la trebuinta. Paturica pleca capul in jos si, iesind din camera, se intalni fata in fata cu Duduca, careia ii sopti incet:
— Sa te vad, acum este timpul.
— Lasa pe mine, raspunse ea cu un accent ce se stinse pe frumoasele ei buze, precum se stinge o armonie de tonuri muzicale purtata pe aripile vantului din locuri departate; apoi intra in iatacul grecului si sezu langa dansul pe sofa. Vesmintele ei simple, dar bine taiate, coafura cea impanata cu roze si micsunele, parfumurile cu care era stropita si mai presus de toate gratiosul aer ce avea in acea seara aratau pana la evidenta necesitatea ce avea ea de a incanta si a ameti pe fanariot mai mult decat totdeauna. Scopul ei era deja pe jumatate implinit, caci fanariotul, cum o vazu, deveni palid si incepu sa-i tremure fibrele de emotiune.
— Dumnezeule!
cat esti de frumoasa, Duduco!
exclama el cu ochii rataciti si cercand, cu mana tremuratoare, sa apuce pe a frumoasei cochete.
— Razi de mine, cucoane Andronache; eu nu sunt atat de frumoasa, precum zici.
— Nu, Duduco, iti spun adevarul!
Greaca se pleca sa-l sarute pe obraz cu un transport de amor prefacut, lua mana lui intr-ale sale si o acoperi de sarutari, apoi cazu in niste meditatiuni pe care fanariotul le talmacea in multe chipuri, dar toate in favoarea amorului sau. Mai multe scene de un amor delicios se petrecura intre dansii, dar cand greaca crezu ca a sosit timpul sa dea lovitura decisiva, se prefacu ca cade intr-o adanca intristare, ofta cu o prefacatorie ce nu s-a vazut pan-acum chiar la cei mai laudati actori dramatici ai teatrului nostru si varsa cateva lacrimi mincinoase. Fanariotul o privi cu extaz si durere de inima, caci din nenoro- cire o iubea pana la nebunie. In momentele acestea vicleana femeie scoase o gevrea alba din buzunarul unei scurteici blanite cu cacom alb si isi sterse ochii, apoi imbratisa pe fanariot si incepu a-l saruta cu buzele ei cele rumene si arzatoare ca focul. Aceste fine prefacatorii puse pe fanariot intr-o pozitiune foarte critica; el nu stia la ce sa atribuie lacrimile si furiile de amor ale amantei sale. Greaca incepu iarasi a ofta si a lacrima.
— Ce ai, Duduco, de plangi si oftezi? o intreba fanariotul cu un aer in care se vedea disperarea si curiozitatea. Spune-mi, cine te-a suparat?
— N-am nimic, nu m-a suparat nimeni.
— De ce plangi dar? De


ce oftezi?
— Plang nenorocirile mele.
— Si care sunt acele nenorociri? Nu te imbrac? Nu-ti dau demancare si casa? In sfarsit, nu te iubesc mai mult decat pe mine? Nu vezi ca amorul tau m-a zalisit, am ajuns ca Manea nebunul?
— Prefacatorii barbatesti si nimic mai mult.
— Nu, Duduco, pe viul Dumnezeu, te iubesc din toata inima.
— Daca m-ai iubi, m-ai lasa si pe mine sa ma duc la plimbare, la teatrul nemtesc si la comedie: nu m-ai tine inchisa ca pe-un papagal si imbracata cu trentele astea ca o preoteasa de mahala.
— Dar bine, giuvaericalele ce ti-am trimis la ziua mea, cumasurile de rochii, salurile, toate acestea le numesti trente? zise fanariotul ofensat si atins de nemultumirea amantei sale.
— Nu sunt trente, dar nu sunt la moda.
— Sa le schimbam si sa luam altele, de moda. La aceste cuvinte Duduca incepu sa rada cu hohot.
— De ce razi? intreba fanariotul.
— Auzi acolo, sa le schimb!
Da slava Domnului!
nu sunt nici condicareasa, nici teleloaica.
— Dar bine, Duduco draga, e pacat sa sada degeaba in sipet.
— M-am gandit eu la aceasta si le-am vandut pe toate la Tolba ovreica .
— Si acum?
— N-am alte haine decat aceste ce le vezi si cerceii acestia de tumbac (bronz).
— Si ce ai prins pe dansele?
— Mai nimic, o mie cinci sute de lei.
— O mie cinci sute!
dar stii tu, Duduco, ca acele lucruri costiseau peste o suta pungi de bani?
— Teleloaica mi-a zis ca pietrele sunt proaste. Grecul ramase pe ganduri, apoi zise:
— Ei, bine, Duduco, cu ce o sa iesi acum in lume?
— Cu vesmintele ce vezi pe mine.
— Sa te fereasca Dumnezeu de una ca asta. Amoreaza postelnicului Andronache nu va purta niciodata rochii de manita si de bogasiu. Greaca, multumita foarte mult de ambitiunea in care adusese pe amantul ei, schimba vorba.
— Am auzit, zise ea, ca teatrul nemtesc este foarte frumos si nemtoaica cea tanara a innebunit lumea; se mai zice iarasi, ca hatmanul Carabus moare dupa dansa. Cand o sa ma duci sa o vad si eu? Ai? Spune-mi!

— O sa vie vremea, scumpa mea.
— Am auzit ca zilele astea o sa parastiseasca “Italiana in Algir”, bucata cu cantece. O sa ma duci sa o vad si eu?
— Da, da, o sa te duc, ingana fanariotul aprins de gelozie.
— Sa vad si eu cucoanele si boierii cei mari. La zicerea boieri, gelozia fanariotului se irita si mai mult; el se temea sa o expuie vederii lui beizadea C. si a capioldasilor lui, caci ii stia cat erau de stricati. Duduca se prefacu ca voieste sa plece, dar in momentul cand isi lua ramas bun de la amantul ei, usa camerei se deschise putin si lasa sa se vada capul cel plesuv si fata cea plina de viclenie a lui Costea Chiorul bogasierul.
— Chir Costea!
zise Duduca cu o surpriza prefacuta.
— Da, plecata sluga a mariei sale marelui postelnic si a dumitale, prea stralucita cuconita, raspunse siretul, lasand sa se vada cat se putea mai bine o cutie de giuvaericale si cateva saluri si cumase de matasarii.
— Ce ne aduci noua, chir Costeo? intreba fanariotul cu gravitate.
— Sa traiesti, arhon postelnice!
Am desfacut astazi taxidul de marfa ce am primit de la Tarigrad si, dupa datorie, am venit mai intai la inaltimea ta, ca sa-ti alegi ce-ti va placea.
— Aferim, chir Costeo, sa traiesti; dar ia spune-mi, ce ne-ai adus? Deschide-ti cutiile sa vedem si noi. Ai, da-te mai incoace!
Costea Chiorul deschise cutia pe care o adusese cu dansul si incepu a desface marfile, pronuntand cu ingamfare numele fiecarei matasarii sau giuvaerica:
— Asta este hataia de Venetia sadea, hataia florantin, camohas de Venetia cu fir, camohas sadea, catifea cu aur si sadea de Venetia, sandal cianfes, canavat, tafta, atlas vargat si cu flori, hares pungiuc, fesuri tuneslii, basmale de Triesti, de Franta si de Englitera, tulpan mosc, alagea de Triesti, sal de India ciacliu, sal boza-fer mai prin colturi, gear de India, sal, sangulie, brauri caragialar cusute, cutnii, alagea, citarii si gazii de Brussa, suvaiele de Hale . Greaca privea cu ochi scanteietori matasariile de Venetia, de Franta si de Brussa si, cand ii placea vreuna, facea lui Costea cate un semn de intelegere, iar el punea la o parte materia aleasa.
— Ceva giuvaericale frumoase si ieftine!
excalma Duduca cu voce tare si facand un nou semn de intelegere negutatorului.
— Avem, stralucita cuconita, de cele mai frumoase, dar sunt cam scumpulete.
— Nu te teme despre pret, adaose postelnicul, cam atins la mandrie. Scoate tot ce ai mai bun si voi plati cu bani pesin (gata). Aceste cuvinte umplu de bucurie pe amandoi amagitorii. Costea Chioru incepu sa scoata dintr-o cutie: coliere (ghiordane) de diamant si de rubine, cercei de berliant, inele de smarand, rubin, berliant si matostat, facand fiecarui obiect cate o lauda nemeritata. Duduca alese un colier de diamant, o pereche cercei de briliant, cateva inele de rubine si smarand, vreo cateva carfite (ace) de aur cu pietre scumpe si zece bucati de matasuri din cele mai scumpe.
— Ia sa vedem, Duduco draga, ce ti-ai ales. Vicleana femeie arata fanariotului toate obiectele si, ca sa atate si mai mult ambitiunea lui, zise cu un zambet inrautatit:
— Iata lucrurile ce mi-am ales, dar
— Dar ce? raspunse fanariotul ofensat.
— Costisesc prea mult, nu sunt pentru mine.
— Aceste vorbe ma supara, Duduco. Ia orice-ti place; ia chiar toata marfa lui Costea, ca sa vezi ca pentru amorul tau sunt in stare sa jertfesc chiar viata mea. Apoi, intorcandu-se catre Costea, ii zise: Fa socoteala, Costeo, si spune-mi ce-ti sunt dator.
— Numaidecat, maria ta. Si scotand un petic de hartie din san si un condei de pana din calimarile de alama ce purta la brau, se prefacu ca scrie si sumariseste; iar dupa ce clatina capul de cateva ori, ca sa arate de cata importanta era suma ce avea sa pronunte, zise: Giuvaericalele si cumasele de rochii costisesc una suta doua-zeci pungi de bani.
— A!
A!
e foarte scump; nu iau nimic!
exclama greaca, luand un aer de o sublima prefacatorie.
— Tine-le pe toate, adaose fanariotul si intorcandu-se catre negutator ii zise cu mandrie: Vrei sa-ti platesc acum indata in bani naht sau sa-ti fac zapis cu datorie ?
— Bine ar fi sa-mi platesti in naht, dar, ca sa nu te supar, primesc si pe datorie; sa-mi dai insa o polita cu nume deschis catre baron Sachelarie sau catre caminarul Polizache si totul se va ispravi.
— Bine, fie dupa cum zici!
Polita se scrise si se dete in mana lui Costea, care o primi facand inchinaciuni pana la pamant. In momentul cand se termina aceasta infernala talharie, un geamat ragusit se auzi in camera. Nimeni nu baga de seama afara de Duduca, care deveni palida ca un cadavru. Acel geamat, ce semana cu urletul de bucurie al demonilor cand fac sa cada un sfant in lanturile lor, era expresiunea infernalei bucurii a lui Paturica, care prin stratagema de acum a Duducai devenea stapan pe tot ce-i mai ramasese bietului fanariot. Duduca si Costea iesira amandoi din casa fanariotului, multumiti de treburile ce facusera.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.