Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





Ciocoii vechi si noi - Dinu Paturica de Nicolae FILIMON





Intr-o dimineata din luna lui octombrie, anul 1814, un june de 22 de ani, scurt la statura, cu fata oachesa, ochi negri plini de viclenie, un nas drept si cu varful cam ridicat in sus, ce indica ambitiunea si mandria grosolana, imbracat cu un anteriu de samalagea rupt in spate; cu caravani de panza de casa vopsiti cafeniu; incins cu o bucata de panza cu marginile cusute in gherghef; cu picioarele goale bagate in niste iminei de saftian, care fusesera odata rosii, dar isi pierdusera culoarea din cauza vechimii; la incingatoare cu niste calimari colosale de alama; in cap cu cauc de sal, a carui culoare nu se poate distinge din cauza peticelor de diferite materii cu care era carpit, si purtand ca vesmant de capetenie o fermena de pambriu ca paiul graului, captusita cu bogasiu rosu; un astfel de june sta in scara caselor marelui postelnic Andronache Tuzluc, rezemat de stalpii intrarii si absorbit in niste meditatiuni care, reflectandu-se in trasurile fetei sale, lasau sa se vada pana la evidenta ca gandirea ce-l preocupa nu era decat planuri ambitioase ce inchipuirea lui cea vie ii punea inainte si obstacolele ce intampina in realizarea lor. In momentul acela, usa scarii se deschise si se arata inaintea junelui un arnaut imbracat numai in fir, cu pistoale si iatagan la brau si cu tatarca rosie blanita cu vulpe nafe. Mandrul albanez, fara sa priveasca cat de putin pe bietul june ce-i facea temenele pana la pamant, striga cu voce de stentor: “Ioane, trage butca boierului la scara”. Vizitiul, dupa ce plesni de cateva ori din bici si mai facu cateva marafeturi prin care voia sa arate abilitatea ce avea in meseria sa, trase butca la scara. Nu trecu mult si se auzira pasii cei lenesi si gravi ai marelui postelnic, ce cobora scara cu o cadenta simetrica. Junele, a carui atentiune era atintita la cea mai mica miscare ce se petrecea, auzi si el acest zgomot si cu un aer in care se vedea foarte curat nelinistea, ridica de la pamant doua cutii cu pastravi si cateva gaini; apoi



vari machinaliceste mana in san si scoase un plic sigilat; iar dupa ce isi stranse fermeneaua la piept si-si lua caucul din cap, lasand sa se vada o capatana rasa peste tot si numai in crestet cu vreo cateva fire de par, lua o pozitie umilitoare si astepta sosirea boierului. In fine postelnicul aparu in scara imbracat cu anteriu de cutnie ca gusa porumbului, incins peste mijloc cu un sal de Tarigrad, cu islicul in cap si invelit pana la ochi cu o giubea de postav albastru, blanita cu blana de ras. El zari pe june si-i zise cu gravitatea de boier de protipendada:
— Cine esti, ma baiete, si ce voiesti de la mine? Junele cazu in genunchi si, sarutand pulpana anteriului, raspunse cu o voce lanceda ce inspira compatimire:
— Sa traiti intru multi si fericiti ani!
Sunt Dinu Paturica, nemernicul fiu al preaumilitei voastre slugi treti-logofat Ghinea Paturica, fostul odinioara vataf de curte al inaltimii voastre.
— Ei bine, spune-mi ce vrei de la mine?
— Am o scrisoare de la tata catre preacinstitul si de bun neam obraz al mariei voastre.
— Ad-o-ncoace, sa vedem acea scrisoare. Junele se apropie de postelnicul tinand capul plecat pana la pamant si-i dete scrisoarea; apoi cazu iarasi in genunchi si, stand in aceasta pozitiune, astepta raspunsul. Boierul deschise scrisoarea si citi cele urmatoare: “Preamilostivului si de bun neam al meu stapan, cu cea de sluga supunere ma inchin. Dupa santa datorie ce am, ca un supus credincios vin a cerceta despre fericita si mie foarte scumpa sanatate a panevgheniei tale, ca afland-o pe deplin sa ma bucur din rarunchii inimii mele, caci eu, din mila Domnului, ma aflu in toata intregimea sanatatii si ma indeletnicesc cu umilita mea slujbulita de sames ce te-ai milostivit a-mi da. Am primit preacinstita scrisoare a blagorodnicei tale si cele ce-mi poruncesti le-am pus in lucrare. Cele patruzeci lude scutelnici: pescari, racari, vanatori si darvari, i-am imprastiat in tot judetul si cred ca, cu ajutorul lui Dumnezeu si iuschiuzarlacul smeritului tau rob, curtea blagorodnicei tale in scurta vreme se va umplea de toate cele trebuincioase. Alta am sa te rog, arhon postelnice: fiul meu, infatisatorul acestei umilite scrisori, a ajuns in ilichie si cu toate ca m-am silit a-l invata toate iuschiuzarlacurile si marafeturile cu care trebuie sa fie impodobit un adevarat calemgiu, dar nefiind de ajuns toate acestea, il trimit la domnia ta ca sa se mai roada, ca sa poata iesi si el maine-poimaine la obraze. Primeste, milostive stapane, doua bote cu pastravi si zece gaini crescute si ingrasate de mine. A panevgheniei tale smerita si umilita sluga, treti-logofat Ghinea Paturica ot Bucov, sud Saac.” Dupa ce postelnicul Andronache citi scrisoarea, chema pe vataful sau de curte si-i zise:
— Ia aceste cutii cu pastravi si sa le trimiti colo, stii tu!

— iar pe s


trengarul acesta de baiat sa-l opresti in curtea mea si sa mi-l faci deocamdata ciubucciu. La aceste vorbe ale boierului, inima lui Dinu Paturica salta de bucurie
— si avea mare dreptate, caci prin admiterea lui in serviciul postelnicului devenise proprietar pe prima litera a alfabetului fortunei. In timpul acesta vizitiul atinse caii cu biciul si iesi cu butca din curte, iar vataful lua cutiile cu pastravi impreuna cu gainile si, urmat de noul sau confrate in ciocoism, sui mai intai scara cea mare a casei, trecu prin sala si, ajungand la o galerie cam intunecoas a, se opri in loc si zise lui Dinu Paturica:
— Iata odaia ce ti-am gatit pentru locuinta; intra intr-insa si peste un ceas voi veni sa te invat meseria de ciubucciu cu care te-a cinstit stapanul. Noul ciocoi astepta pana se departa vataful, iar dupa aceea se cobori in curte si, luand o pereche de desagi in care era o colectiune de trente ce compuneau averea ce aducea el din casa parinteasca, sui scara cu repeziciunea vantului si intrand iarasi in camera sa isi aseza toate lucrurile pe la locul lor. Camera despre care vorbim era in periferie de un stanjen patrat; intr-unul din cele patru unghiuri era o vatra intocmai ca cele obisnuite la cafenelele turcesti, pe care sta un ibric colosal, inconjurat din toate partile cu carbuni stinsi pe jumatate. In celalalt unghi era asezat un dulap prin ale carui sticle se vedeau o multime de ciubuce de antep si de iasomie, cu imamele de chihlimbar limoniu; iar mai sus, pe o despartire facuta intr-adins, se vedeau o multime de feligene pentru cafea, cu zarfurile lor de argint, si cateva chisele de dulceata. La extremitatea de jos a acestui dulap se zarea un lighean de argint, pe al carui acoperamant era pusa o bucata de sapun mosc in forma sferica. Langa acest dulap era un mizerabil pat de scanduri, acoperit cu o patura de lana albastra, iar pe pereti erau tintuite cateva cadre de hartie, zugravite cu vopseli proaste: una dintr-insele reprezenta lupta navala de la Cesme-Liman si arderea flotei turcesti de catre printul Orlof, iar pe cealalta era desenata asasinarea principelui Hanger(l)i de catre trimisul Portii Otomane. Dinu Paturica dete o privire repede si dispretuitoare camerei sale, apoi deschise fereastra si incepu sa se uite in curte. Privi cu bagare de seama multimea de gaini, gaste, rate, claponi, cocori si califari ce furnicau prin curtea boiereasca, apoi se intoarse catre bucatarie si, la vederea multimii de tingiri de diferite capacitati, in care se pregateau cele mai gustoase bucate din Fanar, fata lui se colora de o bucurie nedrescriptibila; iar dupa o reflectiune de cateva minute, zise in sine: Iata-ma in sfarsit ajuns in pamantul fagaduintei; am pus mana pe paine si pe cutit: curaj si rabdare, prefacatorie si iuschiuzarlac si ca maine voi avea si eu case mari si bogatii ca ale acestui fanariot.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.