(denotatiE) si sensuri conotabve (conotatiI)
Termenul denotatie (din fr. denotatioN) se afla in opozitie cu acela de conotatie si are in vedere semnificatia clara, precisa, a unui cuvant. El defineste realitatea la care se refera cuvantul, reprezentand sensul lui propriu, de baza, mentionat primul in dictionarele lingvistice. Sensul denotativ implica proprietatea termenilor si caracterizeaza limbajul tehnico-stiintific, pe cel juridic-administrativ si partial pe cel cotidian, in stricta lui destinatie de comunicare si de informare exacta.
Fiind parte reprezentativa a laturii semnificat a unui cuvant, denotatia se caracterizeaza printr-un sens conceptual (sau cognitiV) pur intelectual, esential si relativ stabil. Aceasta reuneste elemente semantice nonsubiective, analizabile in afara de context, de discurs sau de enuntare." (cf. 7. op. cit.) Este legata direct, nemediat, de realitatea extralingvistica, realizand functia de comunicare si pe cea referentiala ale limbajului.
Denotatia este identificata cu acel concept corespunzator unei clase de obiecte.
Denotatia reprezinta o codificare culturala, care reflecta o atitudine colectiva (sociala) a vorbitorilor fata de referent. Denotatia unei unitati lexicale se defineste in raport cu desemnarea, trimitand la o clasa de obiecte pentru care exista un concept. De exemplu, semnul AŤscaunAť fiind o asociatie dintre conceptul AŤobiect pentru stat, cu patru picioare, cu o suprafata plana, cu un spatarAť si imaginea acustica [scaun], denotatia va fi AŤa, b, c sunt scauneAť. Prin denotatie, conceptul trimite la un obiect (sau la un grup de obiectE) facand parte din ansamblu. Clasa AŤscaunelorAť existente sau posibile constituie denotatia semnului AŤscaunAť, in timp ce AŤacest scaunAť sau AŤacele trei scauneAť constituie desemnarea semnului scaun intr-un anumit discurs vizand o intentionalitate aparte." (cf. 7. op. cit.)
Termenul conotatie (din fr. conotatioN) reprezinta totalitatea sensurilor figurate pe care le poate dezvolta un cuvant, in functie de context, individualizand fie obiectele in sens larg, fie continuturile abstracte la care se refera. Se au in vedere, in primul rand, lanturile sinonimice (polisemia cuvinteloR), sugestiile metaforice ale limbajului, sonoritatea muzicala a cuvintelor, folosite in mod subiectiv, in raport cu intentia celui ce comunica sau cu cea estetica a scriitorului, in stilul beletristic. Chiar daca o conotatie instituie un sens colateral, adiacent, al unui cuvant, ea ramane intim legata de semnificatia lui de baza. Conotatia poate fi definita si ca un ansamblu de asocieri cognitive si afective pe care le trezesc un cuvant, o sintagma, un enunt la un cititor sau un ascultator, in functie de cultura si de experienta intelectuala a celui vizat. Tipuri de conotatii: a. individuala (de pilda, asocierea unei persoane cu un anumit parfum sau a unui parfum cu o anumita persoana); b. colectiva (pentru toate persoanele cultivate in scoala romaneasca,
Luceafarul a devenit simbolul geniului nefericit si solitaR). c. general-umana (de exemplu, conotatia cuvintelor mama"
, patrie", neam", libertate" etC); d. legata de proprietatile unui obiect ori de insusirile unei fiinte (conotatia cuvantului piatra" este duritatea amorfa, a cuvantului vulpe" este siretenia etC). Daca se poate vorbi de o conotatie oarecum consacrata, prin repetitie, exista si elementul conotativ de maxima noutate, care atrage si socheaza, deopotriva, auditorul si lectorul. Limbajul poetic este cel mai spectaculos si cel care inoveaza mereu in privinta intelesurilor nebanuite ale cuvintelor. in consecinta, conotatia formeaza clasa de valori cea mai eterogena a semnificantului unui cuvant. in timp ce denotatia ramane una singura si limpede, conotatiile pot fi multiple, datorita caracterului lor individual, subiectiv (imaginar, emotiv, operatiV), variabil (sau chiar accidentaL), intentionat in raport cu diverse contexte lingvistice si extralingvistice. Conotatiile sunt, in general, legate de libertatea de expresie a vorbitorului, ori a scriitorului, care se manifesta in grad maxim atunci cand se identifica cu tropii (figurile de stiL).
