CONCEPTE OPERATIONALE

Poezia din fr. poesie, lat. poesis, gr. poiesis creatie".

Poezia este opera cu anumite caracteristici formale, care exprima ori sugereaza o idee, o emotie, un sentiment, prin imagine artistica, armonie si ritm. in Antichitate, orice lucrare in versuri, indiferent de continutul ei, era considerata poezie. In evolutia sa, termenul ca atare a suferit modificari ale acceptiilor date, de la mimesis" (imitatie a realuluI) pana la poezia obiectuala. In Poetica sa, Aristotel facea distinctia intre arta discursului oratoric (de care se ocupa retoricA) si arta evocarii imaginare, conforma principiului imitatiei (obiect al poeticiI). in consecinta, poetica trateaza aspectele generale, legate de natura si de functiile textului literar (poezie sau proza). Poeticile diverselor curente literare descind din principiul estetic al mimesis"-ului aristotelic, fiind realizate ca sisteme de norme proprii operelor literare: metrica si versificatie, procedee stilistice legate de vocabular ori de morfosintaxa, dar si principii de estetica, ori chiar de filosofie a textului literar.



Poeticile specifice miscarilor literare sunt concepute astfel incat sa normeze, dar si sa clarifice in perspectiva sincronica si diacronica activitatea scriitorilor reprezentativi pentru fiecare curent literar in parte. De exemplu, Arta poetica a lui Boileau este o poetica a clasicismului, tot asa cum Prefata" la drama Cromwell de Victor Hugo contine principiile poetice ale romantismului, ce vizeaza si includerea sentimentului ca element generator de poeticitate. Romanticii (Novalis, Herder, Fr. Schlegel, Shelley, Wordsworth, V. Hugo, Alfred de Vigny etc.) sunt preocupati de imaginatie si de metafora poetica. in literatura romana, T. Maiorescu, in studiul O cercetare critica asupra poeziei romane Ia 1867, sublinia: Materialul poetului nu se afla in lumea din afara; el se cuprinde numai in constiinta noastra si se compune din imaginile reproduse ce ni le desteapta auzirea cuvintelor poetice". Maiorescu distinge intre conditiunea materiala" (mijloacele si procedeele stilisticE) si conditiunea ideala" (sentimentele, pasiunile si ideile exprimate in arta poetica). Simbolistii asociind poezia muzicii si semnificatiei culorilor (prin Verlaine, Mallarme, RimbauD) aduc schimbari in continutul termenului de poezie. Simbolismul mizeaza pe arta sugestiei verbale, opunandu-se atat retoricii romantice excesive, cat si impersonalitatii reci a parnasienilor, obsedati de perfectiunea formala. Abatele H. Bremond fundamenteaza conceptul de poezie pura, identificata cu fervoarea rugaciunii, o forma a extazului" trait dincolo de ratiune si de contingent. Teoria poeziei ermetice face distinctia intre obscuritatea aparenta, rezultat al unei maxime concentrari a limbajului poetic, si obscuritatea (ambiguitateA) de fond, expresie a unui sentiment profund de revelare a lumii (precum in opera ermeticilor P Valery, G. Apollinaire, R Claudel s.a.).

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.