CONCEPTE OPERATIONALE

Disertatia. Scurte precizari etimologice a. lat dissero -re, -ui = a semana ici si colo (sens propriU); a atinge un subiect in unele privinte (sens figuraT). b. lat. disserto -are (intensiv de la disserO) = a discuta pe larg, a dezbate un subiect sub toate aspectele, a face o prezentare exhaustiva (integrala). c. lat. disertus (trece in fr. diserT) = expus pe larg, bine exprimat si ordonat; priceput la vorba, care rosteste cu usurinta (disertus oratio cuvantare ordonata si elegant formulata, elocventa). d. rom. a diserta (raR) = a tine o disertatie.

Disertatia este o expunere orala (discurs publiC) sau scrisa, care trateaza in mod ordonat si argumentat o anumita problematica, pe baza unei ample documentari de specialitate. Disertatia poate sa imbrace urmatoarele forme cu finalitati distincte:

1. Lucrare de specialitate sustinuta in public de un candidat in vederea obtinerii unui grad sau titlu stiintific (de ex. doctorat in stiinte, docenta, masterat intr-un domeniu etc.)

2. Expunere documentata (dar cu un caracter mai liber in demonstratiE) asupra unei chestiuni cu grad maxim de generalitate, asupra unei opere etc, in care se dezvolta o idee filosofica sau morala.

3. Tema (cu un caracter mai restrictiV) dezvoltata de un elev (sau de un studenT) asupra unui subiect dat, in care face dovada ca se exprima cu usurinta, ca stapaneste tehnicile discursive (argumentarea clara si ordonata pe baza informatiilor precise de specialitatE) si ca poseda cunostinte temeinice din sfera problematicii abordate intr-o maniera convingatoare.

Disertatia imbina un continut riguros stiintific cu o exprimare perfect coerenta, ordonata, persuasiva, edificatoare si pregnanta prin gradul de plasticitate expresiva. Elocinta unei disertatii depinde si de regulile artei oratorice (ale retoricii antice si modernE) pe care trebuie sa le respecte: exordiul (introducerea, captarea bunavointei auditoriuluI), diegesis (rezumarea faptelor puse in discutiE), agonul (persuadarea ascultatorilor prin forta si logica argumentarii bazate pe verosimilitatE), peroratia (suita argumentelor propriu-zise, demonstratiA) si epilogul (formularea concluziilor si a consecintelor ce decurg din acestea; incheierea pledoariei oratoricE).

Dupa sfera in care se produce caracteristicile si scopurile urmarite, disertatia poate fi: juridica, demonstrativa, politica etc.

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.