Se poate defini, incepand cu secolele al XlV-lea si al XV-lea, ca naratiune in proza, uneori si in versuri (de exemplu, La Fontaine, Nuvele in versurI), cu un singur fir epic, urmarind un conflict unic, concentrat; personajele, nu prea numeroase, sunt caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii." (cf. 5. op. cit.)
Desi precursor al nuvelei a fost considerat Aristide din Milet, in sensul actual al termenului ea este o creatie a Renasterii italiene (Giovanni Boccaccio, Franco Sacchetti, Matteo BandellO), franceze (Marguerite de Navarre HeptemeronuL) si spaniole (Miguel de Cervantes Nuvele exemplarE).
Clasificarea nuvelei prin raportare la curentele literare: nuvela renascentista, romantica, realista, naturalista. Mai frecventa este clasificarea nuvelei dupa criteriile combinate ale subiectului cu modalitatea lui de tratare: nuvela istorica, psihologica, fantastica, filosofica, anecdotica.
Caracteristicile nuvelei. Nuvela prezinta de cele mai multe ori: fapte verosimile; un singur conflict; intriga riguros construita; tendinta spre obiectivare; accentul pus mai mult pe definirea personajului (elemente biografice, mediu ambiant, motivarea reactiilor psihologicE) decat pe actiune; fata de povestire, nuvela pastreaza o mai puternica legatura cu realitatea.
Reprezentarea speciei in literatura universala, nuvela figureaza intre speciile cultivate cu predilectie in ultimele secole.
In secolul al XK-lea, dezvoltandu-se pe linia romantismului (Ernst Theodor Amadeus Hoffmann, Jean Paul Richter, Edgar Allan Poe, Adalbert von ChamissO), a realismului si a naturalismului, nuvela atinge maturitatea artistica cu Prosper Merimee, Guy de Maupassant, Anton P. Cehov, Nikolai V. Gogol. In secolul al XXJea, specia epica este reprezentata prin: Thomas Mann, Luigi Pirandello, Ernest M. Hemingway si altii. in literatura romana nuvela ilustreaza majoritatea criteriilor de clasificare mai sus mentionate. Nuvela istorica de la cronica la fictiunea literara Nuvela istorica romaneasca se constituie ca opera literara aproape de jumatatea secolului al XlX-lea si este creatia unor scriitori cu formatie clasica, dar receptivi la ideile novatoare ale romantismului. Unii cercetatori intrevad inceputurile acestei specii artistice cu mult mai devreme, semnaland faptul ca cele 42 de legende din O sama de cuvinte, asezate de Neculce in fruntea Letopisetului sau, cuprindeau si cateva subiecte de novela". Legendele a XXXVII-a si a XLI-a infatiseaza personaje istorice, precum Gheorghe Ghica (succesorul lui Gh. Stefan la tronul MoldoveI) si spatarul Nicolae Milescu, cu existente complexe si trasaturi ale unor eroi de nuvela. Istoriografia medievala, dar mai ales cronicile din veacul al XVII-lea au trezit interesul scriitorilor pentru evenimentul autentic si pilduitor, ca si pentru figurile reprezentative ale istoriei nationale. Nu intamplator, cultul pentru trecut si apetenta pentru studierea si chiar editarea documentelor caracterizeaza personalitati deopotriva istorice si literare, precum M. Kogalniceanu, N. Balcescu, B.P. Hasdeu, Al. I. Odobescu. Alaturi de ei se afla C. Negruzzi, care sacrifica intr-o anumita masura adevarul istoric din considerente de natura artistica. La fel procedeaza si M. Kogalniceanu, cand publica, in 1844, in Propasirea", nuvela Trii zile din istoria Moldaviei.
Scriitorii epocii de la 1848 isi iau libertati fata de adevarul istoric, marcand desprinderea lor de modalitatea cronicareasca in prezentarea faptelor trecute. Ei au deja constiinta ca fac opera de fictiune literara, reusind, de multe ori, sa plasmuiasca eroi mai credibili si mai pregnanti ca viata sufleteasca decat modelele lor reale. Meritul de a fi inaugurat o a doua directie in nuvelistica noastra ii revine lui Gh. Asachi, care a publicat, intre 1850 si 1864, mai multe nuvele istorice, unde accentul narativ cade asupra povestirii intamplarilor, nu asupra caracterelor umane. El va fi urmat de nuvelisti interesanti, dar mai putin cunoscuti publicului larg, precum: I. Pop Florentin, I. A. Lapedatu si Nicu Gane.
Nuvela realista
N. Filimon: Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomi de mahala; Nuvela fantastica si cea filosofica Mihai Eminescu:
Sarmanul Dionis, Cezara, Avatarii faraonului Tla; Nuvela psihologica
Ion Luca Caragiale: in vreme de razboi; Ioan Slavici:
Moara cu noroc. Se experimenteaza si formula naturalista: Ion Luca Caragiale: O faclie de Paste, Barbu Stefanescu-Delavrancea: Zobie, Milogul. in perioada interbelica, nuvela este cultivata de marii romancieri, precum Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Gib. I. Mihaescu, Gala Galaction, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban etc. Dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial, scriu nuvele: Marin Preda, Eugen Barbu, Dumitru Radu Popescu, Fanus Neagu, Stefan Banulescu, Nicolae Velea, Mircea Nedelciu, Mircea Cartarescu, Cristian Teodorescu, Nicolae Iliescu, George Cusnarencu si altii.
